1ra-1379/2021 — art. 217 alin. 4 lit. b Cp

1ra-1379/2021 — art. 217 alin. 4 lit. b Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1379/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în principiu

a recursului ordinar împotriva deciziei Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 17

februarie 2021, declarat de avocata Munteanu Angela în numele inculpatului

Gherus Victor XXXXX, născut la

XXXXX XXXXX XXXXX, originar și locuitor al mun. XXXXX,

str. XXXXX, XXXXX, ap. XXXXX, cetățean al R. Moldova,

condamnat anterior prin:

1) sentința Judecătoriei Chișinău din 06.12.2018 în

baza art. 217 alin. (4) lit. b), 90 Cod penal, la 1 an și 4 luni

închisoare, cu privarea dreptului de a exercita anumite

activități pe un termen de 2 ani, cu suspendarea condiționată

a executării pedepsei pe o perioadă de probațiune de 2 ani;

2) sentința Judecătoriei Chișinău din 12.06.2019, în

baza art. 217 alin. (4) lit. b), 217 alin. (4) lit. b), 84, 90 Cod

penal la 2 ani închisoare, cu privare dreptului de a exercita

anumite activități pe un termen de 4 ani, cu suspendare

condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de

probațiune de 2 ani.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 11.04.2019 - 12.07.2019,

instanța de apel: 27.06.2020 - 17.02.2021,

instanța de recurs: 06.05.2021 - 26.05.2021,

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Gherus Victor a fost

condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a exercita activitate ce ține de circulația drogurilor pe un termen de 2 ani.

1

În temeiul art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea executării pedepsei

aplicate pe un termen de probă de 2 ani.

În baza art. 84 alin. (4) Cod penal, prin adăugirea părților neexecutate a

pedepselor stabilite prin sentința Judecătoriei Chișinău din 06.12.2018 și sentința

Judecătoriei Chișinău din 12.06.2019, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 3 ani

închisoare, cu suspendarea executării pedepsei pe un termen de 3 ani, cu privarea de

dreptul de a exercita activitate ce ține de circulația drogurilor, etnobotanicelor sau

analogilor acestora pe un termen de 5 ani.

Termenul executării pedepsei urmând a fi calculat din 12 iulie 2019.

De la Gherus Victor s-au încasat în beneficiul statului cheltuielilor judiciare în

sumă de 1680 lei.

adiacentul intersecției str. XXXXX și str. XXXXX, mun. XXXXX, fiind stopat de către

angajații BPRO al DP mun. Chișinău, Garștea G. și Niculeac C., a fost stopat cet. Gherus

V., care avea un comportament suspect, și care, fiind escortat în incinta IP Râșcani, DP

mun. Chișinău, situat pe str. Miron Costin, 5/1, mun. Chișinău, benevol a predat un

pachețel de tip zip-lock, ce conținea masă vegetală uscată și mărunțită, de culoare

galbenă. Obiectul menționat a fost ridicat în cadrul cercetării la fața locului, împachetat

și expediat în adresa CT-C și EJ al MAI.

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr. XXXXX din 20.12.2018,

masă vegetală uscată și mărunțită, de culoare galbenă, predată benevol de către Gherus

V., reprezintă produs etnobotanic ce conține cannabinoidul sintetic 5-fluoro ADB, care

nu este inclus în HG RM nr.1088 din 05 octombrie 2004 cu privire la aprobarea tabelelor

și listelor substanțelor stupefiante, psihotrope și precursorilor acestora supuse

controlului, dar conform scrisorii parvenite de la IMSP Dispensarul Republican de

Necrologie, nr. XXXXX din 18.04.2017, înregistrat în cancelaria CTCEJ al IGP al MAI

la 20.04.2017 cu nr. 569, substanța 5-fluoro ADB constituie analog al substanței AKB

48, care e inclus în „Tabelul I. Substanțele stupefiante și substanțele psihotrope

neutilizate în scopuri medicale. Lista nr. 2. Substanțele psihotrope, aprobată prin HG

RM nr. 1088 din 05 octombrie 2004”, masa produsului etnobotanic îmbibat cu

cannabinoidul sintetic 5-fluoro ADB constituind 4,95 g.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei

în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, în baza probelor

administrate la faza de urmărire penală.

Astfel, instanța a conchis că vinovăția inculpatului a fost dovedită, lui Gherus V.

urmând a i se încrimina infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal

circulația ilegală și anume păstrarea analogului substanței stupefiante fără scop de

înstrăinare, acțiuni săvârșite în proporții deosebit de mari.

La aplicarea pedepsei, instanța a luat în considerare că inculpatul a recunoscut

vina și s-a căit sincer, că circumstanțe agravante nu s-au constatat, că sancțiunea art. 217

alin. (4) lit. b) Cod penal prevede în calitate de pedeapsă închisoare de la 1 la 6 ani cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe

un termen de la 2 la 5 ani, concluzionând necesar să-i acorde o șansă de corectare și

reeducare fără privarea de libertate, prin suspendarea executării pedepsei.

declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care Gherus V. să fie condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal la 2 ani

închisoare, cu privarea de dreptul special pe un termen de 2 ani, iar conform art. 84 alin.

2

(4 ) Cod penal să-i fie stabilită pedeapsa definitivă de 3 ani și 6 luni închisoare, cu

privarea de dreptul special pe un termen de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis.

Apelanta a invocat că, instanța nu a luat în considerație toate circumstanțele

cauzei, adică nu a ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite

de inculpatul, fapt că ultimul a săvârșit anterior două infracțiuni similare, ulterior comite

a treia infracțiune.

Prin urmare, la individualizarea pedepsei urmează de ținut cont de prevederile art.

75 Cod penal, inclusiv de influența pedepsei asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de faptul că inculpatul Gherus V. anterior a mai săvârșit, infracțiuni

intenționate, astfel se observă, că pe calea corijării nu se află, ci din contra activitatea

infracțională a devenit o îndeletnicire pentru inculpat, care la moment nu este implicat

în vre-o activitate stabilă și utilă societății.

În această ordine de idei, reieșind din scopul pedepsei penale - restabilirea echității

sociale, colectarea condamnatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din

partea condamnatului, cât și a altor persoane, precum și de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, suspendarea condiționată a executării

pedepsei poate doar să încurajeze comiterea pe viitor de către inculpat și alte persoane a

altor infracțiuni.

2021, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Gherus Victor, a fost condamnat pe art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal la 2

închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita funcții legate de gestionarea drogurilor

pe termen de 2 ani.

În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, prin adăugirea parțială pedepselor aplicate

prin sentința Judecătoriei Chișinău din 06.12.2018 și sentința Judecătoriei Chișinău din

12.06.2019, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 3 ani și 6 luni închisoare, cu privarea

de dreptul de a exercita funcții legate de gestionarea drogurilor pe termen de 5 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că, ă instanța de fond nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care

atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acesteia.

Astfel, instanța de apel a ținut cont că că infracțiunea prevăzută de art. 217 alin.

(4) lit. b) Cod penal, în conformitate cu art. 16 alin. (4) Cod penal, se califică ca

infracțiune „gravă”, inculpatul a recunoscut vina integral, a solicitat examinarea cauzei

penale în procedură simplificată, prevăzută de art. 3641 Cod procedură penală, s-a căit

de cele comise, dar nu este la prima abatere de la legea penală, anterior a fost condamnat,

că în acord cu prevederile alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală beneficiază de

reducerea cu o 1/ a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

3

închisoare, iar în conformitate cu art. 70 alin. (31) Cod penal, la aplicarea pedepsei

persoanelor care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani, care au

săvârșit infracțiune la vârsta de la 18 până la 21 de ani, maximul pedepsei se reduce cu

o 1/ , la data comiterii faptei prejudiciabile inculpatul având vârsta de 18 ani.

3

Instanța de apel a notat că, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal nu reprezintă

o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra

3

că infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia. În afară de motivele care

au servit temei pentru stabilirea pedepsei principale, instanța de fond trebuia să motiveze

suplimentar, din care considerente a concluzionat că, nu este rațional ca inculpatul să

execute real termenul de pedeapsă stabilit. Analizând condițiile în care poate fi acordată

suspendarea executării pedepsei rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o

facultate a instanței de judecată, care este liberă să aprecieze dacă este cazul să o acorde.

Din materiale cauzei penale rezultă că inculpatul nu este la prima abatere de la

legea penală, anterior fiind condamnat, și anume:

- sentința Judecătoriei Chișinău din 06 decembrie 2018 pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 217 alin. (4), lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa

cu închisoare pe un termen de 1 an și 4 luni, cu privarea de dreptul special pe un termen

de 2 ani, totodată executarea pedepsei cu închisoare fiind suspendată condiționat pe un

termen de probațiune de 2 ani, cu privarea de dreptul de a exercita activitate ce ține de

circulația drogurilor pe un termen de 2 ani.

- sentința Judecătoriei Chișinău din 12 iunie 2019 în baza art. 217 alin. (4) lit. b)

Cod penal la 5 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei pe un termen de 2 ani,

cu privarea de dreptul de a exercita activitate ce ține de circulația drogurilor pe un termen

de 5 ani.

Faptul că inculpatul nu a comis în termenele de probațiune stabilite nicio

infracțiune, nu denotă că pedepsele penale aplicate anterior și-au atins scopul de

corectare a lui și că de această dată, în privința lui sunt susceptibile de a fi aplicate

prevederile art. 90 Cod penal, deoarece cercul vicios al existenței inculpatului în

societate denotă faptul că, dânsul nu a conștientizat gradul de pericol social al faptelor

comise, că pedepsele penale aplicate anterior, inclusiv cu aplicarea art. 90 Cod penal, au

fost ineficiente și nu realizat scopul de corectare a inculpatului și prevenția săvârșirii de

noi infracțiuni.

În acest sens, se atestă temeinicia solicitării acuzatorului de stat privind stabilirea

inculpatului a unei pedepse sub formă de închisoare, cu executarea reală a acesteia, așa

cum trecutul infracțional al inculpatului denotă că acesta nu a ales calea corijării,

săvârșirea faptelor penale nu se datorează unui concurs accidental de împrejurări din

viața sa, ci constituie predispunerea inculpatului de a comite infracțiuni, fapt ce denotă

pericolul social sporit al acestuia în societate, avându-se în vedere că, inculpatul anterior

a fost tras de două ori la răspundere penală pentru comiterea aceleași categorii de

infracțiune, și anume art. 217 alin. (4), lit. b) Cod penal.

În ansamblul lor, circumstanțele date denotă faptul că activitatea infracțională

pentru inculpat ar putea deveni o îndeletnicire, iar pedeapsa închisorii cu executarea ei

reală este aptă să conducă la realizarea scopurilor pedepsei, contribuind la corijarea și

reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de faptele

comise.

Cu atât mai mult, atitudinea delăsătoare a inculpatului, de persistență în comiterea

infracțiunilor în general, îl face incompatibil cu clemența conținută de suspendarea

condiționată a executării pedepsei, altfel spus, ar fi, oarecum și in extremis chiar o

agravantă.

Astfel, la caz, nu este oportun de a menține soluția instanței de fond privind

suspendarea condiționată a executării pedepsei în conformitate cu art. 90 din Codul

penal, or, condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei nu va duce la

atingerea scopului stabilit prin pedeapsa aplicată.

4

instanței de apel și menținerea sentinței primei instanțe.

Recurenta a invocat că, instanța de fond a conchis corect posibilitatea corijării

inculpatului fără executarea reală a pedepsei cu închisoare, or, având în vedere căința

sinceră a inculpatului, de asemenea instanța de fond corect a conchis că o pedeapsă nou

privativă de libertate este echitabilă la caz, care va atinge scopul legii penale de

restabilire a echității sociale, corectare a condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni, motivând prin aceea că, lipsesc circumstanțe agravante, sunt prezente

circumstanțe atenuante, cum ar fi personalitatea inculpatului, care se caracterizează

pozitiv, a comis pentru prima dată o infracțiune, s-a căit sincer de cele întâmplate, a

solicitat judecarea cauzei penale în baza art. 3641 Cod de procedură penală.

La aplicarea pedepsei inculpatului, instanța de apel nu a ținut cont de faptul că

pedeapsa urmează a fi echitabilă.

În situația în care, în speță, nu au fost constatate circumstanțe agravante, iar art.

3621 alin. (3) lit. a) Cod penal prevede pedepse alternative, cum ar fi amendă sau

închisoare, în partea descriptivă a deciziei contestate lipsește cu desăvârșire

argumentarea caracterului excepțional la aplicarea pedepsei cu închisoarea și

motivarea că o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura

atingerea scopului pedepsei.

Ori, o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală - s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din

decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanța de apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, înăsprind-o la apelul

procurorului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, just și argumentat a ținut cont de prevederile art. 61 și

75 Cod penal, conform căror persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu

dispozițiile legii. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

5

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În consecutivitatea enunțată, instanța de apel just a concluzionat că în cazul în

care inculpatul a recunoscut vina, dar a comis o infracțiune gravă și anterior a mai fost

condamnat de două ori, însă nu s-a corectat și a continuat comiterea faptelor

infracționale, prin rechizitoriu fiind imputată ultimului drept circumstanță agravantă

prevăzută la art. 77 alin. (1) lit. a) Cod penal: „săvârșirea infracțiunii de către o persoană

care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară” (f.d. 75), chiar și în prezența

circumstanțelor invocate de avocat, o pedeapsă penală mai blândă decât cea aplicată de

instanța de apel ar fi inechitabilă, inadecvată și disproporțională în raport cu gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, cu persoana inculpatului, cât și cu scopului

pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării ultimului, prevenirii

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane, caracterul

excepțional la aplicarea pedepsei cu închisoare fiind argumentat de către instanțele de

judecată.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului

în corespundere cu prevederile legale, fiind una echitabilă și proporțională în raport cu

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, cât și a scopului pedepsei penale sub

aspectul restabilirii echității sociale, corectării inculpatului, prevenirii săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane (pct. 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în

pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiate doar pe critica modului în care instanța de

apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura pedepsei penale.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 101 alin. (2) și (3), 414 alin. (1) și (2) Cod

de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și

circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl propune

apărarea este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un

temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și,

astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei

legal.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în

instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 4. - 5. din decizie),

iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza

sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Totodată se reține că, recursul este fondat pe aprecierea unor circumstanțe în

drept improprii spețe de pe rol cum ar fi că: „în speță, nu au fost constatate circumstanțe

agravante, iar art. 3621 alin. (3) lit. a) Cod penal prevede pedepse alternative, cum ar fi amendă sau

închisoare, în partea descriptivă a deciziei contestate lipsește cu desăvârșire argumentarea

caracterului excepțional la aplicarea pedepsei cu închisoarea și motivarea că o pedeapsă mai

blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei” (pct. 5. din

decizie).

6

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea contestată conține

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că s-au aplicat inculpatului pedepse

individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este unul vădit

neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul Penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Munteanu Angela,

împotriva deciziei Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 17 februarie 2021, în

privința inculpatului Gherus Victor XXXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 25 iunie 2021.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

7