2ra-895/15 — constatarea nultății actelor juridice

2ra-895/15 — constatarea nultății actelor juridice (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

prima instanță: A. Miron dosarul nr. 2ra-895/15

instanța de apel: L. Bulgac, A. Panov, N. Craiu

ÎNCHEIERE

08 aprilie 2015 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iuliana Oprea

Iurie Bejenaru

examinînd chestiunea admisibilității recursului declarat de SA „Succin”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SA„Succin”

împotriva lui Sofroni Marin, Cebotaru Anatol cu privire la constatarea nulității

contractului de vînzare - cumpărare,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2014, prin care a

fost respins apelul depus de SA „Succin” și menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani

mun. Chișinău din 21 ianuarie 2014

c o n s t a t ă

La data de 15.07.2011, reclamantul SA „Czom” (actualmente SA „Succin") a

depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Sofroni Marin, Cebotaru Anatol,

cu privire la constatarea nulității contractului de vînzare – cumpărare.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că prin hotărîrea Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 13.10.2004 s-a dispus recunoașterea după SA„Czom” a

dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile nr.41 lit.U.K. și nr.51 lit. I.II.III

din str.Podgorenilor, mun.Chișinău, precum și obligarea Oficiului Cadastral

Teritorial Chișinău să înregistreze în Registrul bunurilor imobile dreptul de

proprietate al SA „Czom” asupra bunurilor imobile respective. Hotărîrea

nominalizată a servit temei de înregistrare la 01.11.2004 de către Oficiul Cadastral

Teritorial mun.Chișinău a dreptului de proprietate al SA „Czom” asupra bunurilor

imobile respective.

Menționează reclamantul că ulterior a înstrăinat lui Sofroni Marin bunul

imobil (lit.I, II, III) din str.Podgorenilor, 51, mun. Chișinău , în baza contractului de

vânzare-cumpărare nr.31 din 29.11.2004, autentificat notarial la 04.12.2004.

La rîndul său, Sofroni Marin a înstrăinat acest bun lui Cebotaru Anatol în

baza contractului de vînzare-cumpărare din 15.11.2005.

Dreptul de proprietate obținut de SA „Czom” în baza hotărîrii Judecătoriei

Rîșcani muu.Chișinău din 13.10.2004, a fost anulat/pierdut în efectul emiterii, în

ordine de revizuire, a încheierii Judecătoriei Rîșcani mun.Chișinău din 11.01.2006.

Prin urmare, actul juridic care a stat la baza dobîndirii dreptului de proprietate al SA

„Czom” asupra bunului imobil din str.Podgorenilor 51, a fost anulat, ceea ce

impune caracterul ilegal al înregistrării dreptului de proprietate al acesteia în

registrul bunurilor imobile, și, prin urmare, conform principiului anulării actelor

consecvente actului anulat, se impune și anularea tuturor actelor ce prevăd și

exercită dispoziție de proprietar a SA „Czom” în privința bunurilor imobile din str.

Podgoreni lor, 51, mun. Chișinău, cît și a actelor apărute în efectul acestora, și

anume, contractele de vânzare-cumpărare nr.31 din 29.11.2004 și din 15.11.2005.

Consideră reclamantul că cumpărătorul și apoi vânzătorul Sofroni Marin, a

acționat cu rea-credință, procurând și apoi înstrăinând bunul imobil din

str.Podgorenilor 51, cunoscând că bunul în cauză nu a fost obiect al dreptului de

proprietate al SA„Czom” la momentul înstrăinării. Astfel se constată că pîrîtul

Marin Sofroni nu este dobânditor de bună-credință.

Solicită reclamantul constatarea nulității contractului de vînzare-cumpărare

încheiat cu Sofroni Marin, a obiectului expus la licitație cu strigare nr.32 din

23.11.2004, precum și actul de predare-primire a bunurilor imobil clin 29.11.2004 și

a contractului de vînzare-cumpărare încheiat între Sofroni Marin și Cebotaru Anatol

din 15.11.2005.

Pe parcursul examinării cauzei, reclamantul și-a concretizat cerințele,

invocînd că, contractele de vînzare-cumpărare a căror nulitate se invocă, au fost

încheiate cu ignorarea prevederilor legale privind vînzarea-cumpărarea în general,

precum și întrunind mai multe condiții/temeiuri privind nulitate actului juridic, care,

în cele din urmă, chiar și privite separat, dictează inevitabil operarea nulității, cu atît

mai mult în situația în care aceste temeiuri sunt privite în tandem. La momentul

vînzării inițiale propriu-zise, vînzătorul nu întrunea calitatea de proprietar al

bunurilor obiect al contractului de vînzare-cumpărare, respectiv nu deținea careva

acte în acest sens. Casarea hotărîrii Judecătoriei Rîșcani mun Chișinău din

13.10.2004, în temeiul căreia a fost înregistrat dreptul de proprietate în Registrul

bunurilor imobile, prin încheierea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din

11.01.2006, are ca efect și anularea tuturor celorlalte acte juridice ce au la bază

hotărîrea în cauză, care modifică sau nasc drepturi și obligații fața de bunul imobil

din str.Podgorenilor, 51, mun. Chișinău, inclusiv și contractele le de vînzare-

cumpărare avînd ca obiect aceste bunuri.

Relevă reclamantul că, reieșind din situația descrisă, se constată că Anatol

Cebotaru nu are nici un temei juridic, care ar justifica calitatea acestuia de titular al

dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile din mun.Chișinău,

str.Podgorenilor, 51.

2

Solicită reclamantul constatarea nulității absolute a contractului de vînzare-

cumpărare nr. 31 din 29.11.2004, încheiat între SA „Czom” și Marin Sofroni, cu

aducerea părților la poziția inițială, precum și a contractului de vînzare-cumpărare

din 15.11.2005, încheiat între Marin Sofroni și Anatol Cebotaru.

Prin hotărîrea judecătoriei Rîșcani mun.Chișinău din 21 ianuarie 2014 acțiunea

a fost respinsă integral ca neîntemeiată.

Prima instanță la emiterea hotărîrii a stabilit că la data de 13.10.2004

Judecătoria sect. Rîșcani mun.Chișinău, judecînd în procedură specială cererea

depusă de administratorul SA „Czom” privind constatarea dreptului de proprietate

asupra bunurilor imobile din str.Podgorenilor 41 și 51. mun. Chișinău, a emis

hotărîrea prin care s-a dispus recunoașterea după SA „Czom” a dreptului de

proprietate asupra bunurilor imobile nr.41 lit. U.K. și nr. 51 lit. I.II.III din

str.Podgorenilor, mim. Chișinău, precum și a obligat Oficiu Cadastral Teritorial

Chișinău să înregistreze în registrul bunurilor imobile dreptul de proprietate al SA

„Czom” asupra bunurilor imobile menționate.

Hotărîrea respectivă a constituit temeiul înregistrării la data de 01.11.2004 de

către Oficiul Cadastral Teritorial mun.Chișinău a dreptului de proprietate al SA

„Czom” asupra bunurilor situate în mun. Chișinău, str. Podgorenilor, 51.

Ulterior, SA „Czom” a înstrăinat bunul imobil (lit. I. II, III) din str.

Podgorenilor. 51, mun. Chișinău pîrîtului Sofroni Marin (contract de vânzare-

cumpărare nr. 31 din 29.11.2004), care, ulterior l-a înstrăinat lui Cebotaru Anatol

(contract de vînzare-cumpărare din 15.11.2005).

Obiectul acțiunii constituie constatarea nulității contractului de vînzare-

cumpărare înheiat între reclamant și Sofroni Marin, a obiectului expus la licitație cu

strigare nr.32 din 23.1 1.2004. precum și actul de predare-primire a bunurilor

imobile din 29.11.2004 și contractului de vînzare-cumpărare încheiat între Sofroni

Marin și Cebotaru Anatol din 15 noiembrie 2005.

Instanța de fond menționează că potrivit prevederilor art.216 Cod Civil

nulitatea actului juridic civil se clasifică în absolută și relativă în funcție de natura

interesului juridic ocrotit prin dispoziția legală încălcată la încheieera actului juridic.

Este absolută acea care sancționează nerespectarea, la încheierea actului juridic, a

unei norme care ocrotește un interes general, obștesc. Este relativă acea nulitate care

sancționează nerespectarea, la încheierea actului juridic, a unei norme care ocrotește

un interes particular, individual, personal.

Menționează instanța că deși reclamantul invocă nulitatea contractelor

menționate, nu motivează nulitatea prin prisma normelor din cod, referindu-se la

general.

Conform art.3 alin.(2) a Legii nr. 1453 din 08.1 1.2002 cu privire la notariat,

actul notarial, purtînd sigiliul și semnătura persoanei care desfășoară activitate

3

notarială, este de autoritate publică, se prezumă legal și veridic și are forță probantă

și executorie.

Drept confirmare, notarul Șova Sorelia care a autentificat ambele contracte de

vînzare-cumpărare, a prezentat instanței copiile acestor contracte și copiile

extraselor din registrul bunurilor imobile. Prin urmare, odată cu autentificarea

contractelor nominalizate, notarul a verificat consimțământul părților la încheierea

actelor juridice, capacitatea de exercițiu, discernământul și împuternicirile acestora,

legalitatea cauzei și respectarea normelor imperative de către părți.

Instanța a stabilit că la încheierea actelor juridice nominalizate a fost

respectată forma scrisă a actului, iar consimțământul SA „Czom” în calitate de

vânzător, la înstrăinarea imobilului din str. Podgorenilor nr.51 mun. Chișinău a fost

manifestat expres odată cu publicarea în Monitorul Oficial al RM a ofertei publice

privind înstrăinarea imobilului în cauză prin licitație cu strigare.

La fel, legalitatea cauzei și a obiectului expus la licitație se confirmă prin

faptul că imobilul dat a fost inclus în masa debitoare a SA „Czom” (în proces de

insolvabilitate) și ulterior vândut la licitație, precum și prin hotărârea Judecătoriei

Economice și procesului-verbal al Comitetului Creditorilor SA „Czom”, prin care s-

a aprobat înstrăinarea masei debitoare, inclusiv a imobilului din str. Podgorenilor 51

mun. Chișinău.

Instanța a menționat că potrivit art.213 Codului Civil al RM, nulitatea

absolută a actului juridic se aplică doar în cazul nerespectării formei autentice, iar în

cazul în care actul juridic este încheiat în forma cerută de lege, dar nu este

înregistrat în registrul bunurilor imobile, acesta nu este lovit de nulitate, are ca efect

doar inopozabilitatea sa față de terț. Respectiv, prin neînregistrarea contractului de

vînzare-cumpărare valabilitatea acestuia nu este anulată, fiind inopozabil pentru

terți.

Prin urmare, casarea hotărârii Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din

3.10.2004, în temeiul cărora a fost înregistrat dreptul de proprietate al SA „Czom”

asupra imobilului din Podgorenilor nr.51 mun.Chișinău, nu poate avea ca efect

nulitatea actelor juridice subsecvente, deoarece înregistrarea dreptului de proprietate

în registrul bunurilor imobile duce numai la inopozabilitatea actului juridic față de

terț, neafectând prin nimic valabilitatea contractelor încheiate între părți.

Conform art. 218 alin. (1) Cod civil, nulitatea relativă a actului juridic poate

fi invocată doar de persoana în al cărei interes este stabilită sau de succesorii ei, de

reprezentantul legal sau de creditorii chirografari ai părții ocrotite pe calea acțiunii

oblice.

Temeiul invocat de reclamant în acțiunea înaintată nu acoperă cadrul legal

prevăzut pentru a invoca nulitatea relativă, fiind în contradicție directă cu buna

credință a acestuia. Deoarece, odată cu casarea hotărîrii Judecătoriei sect. Rîșcani

4

mun. Chișinău din 13.10.2004, unicul interes legal de care urma să se conducă

reclamantul este întreprinderea măsurilor de reconfirmare a dreptului său de

proprietate asupra imobilului vîndut, dar nu să solicite nulitatea actelor

subsecvente.

În opinia, instanței de fond, în cazul în care SA „Succin” invocă că nu este

proprietarul acestor bunuri imobile, nu a justificat necesitatea sau interesul său în

necesitatea anulării contractelor de vînzare-cumpărare.

Totodată instanța menționează că conform art.267 alin.(l) a Codului Civil al

RM, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-și apere, pe calea

intentării unei acțiuni în instanța de judecată dreptul încălcat este de trei ani.

În cazul dat, perioada din data emiterii încheierii Curții de Apel Economice

17.03.2006 privind încetarea procesului judiciar și data înaintării cererii de chemare

în judecată – 13.07.2011, a depășit deja 5 ani, fapt invocat de către pîrîți în procesul

judecării cauzei, după examinarea fondului.

În acest context instanța de judecata conchide cu certitudine că acțiunea

înaintată de reclamant urmează a fi respinsă pe motivul că este tardivă și pentru că a

fost depusă de o persoană care nu dispune de un interes legitim, născut și actual și

care nu este lezată în drepturi prin actele juridice contestate.

Referitor la invocarea reclamantului că Sofroni Marin a acționat cu rea-

credință procurînd și apoi înstrăinînd bunul imobil din litigiu, instanța menționează

că pîrîtul Sofroni Marin a procurat imobilul în cauză la licitație publică de la SA

„Czom” care era însemnat ca proprietar distinct al imobilului respectiv în registrul

bunurilor imobile și 1-a înstrăinat lui Cebotaru Anatol neavând înregistrate careva

grevări asupra exercitării dreptului de proprietate.

Reieșind din cele expuse, instanța de fond a concluzionat că acțiunea

reclamantului SA „Succin” împotriva lui Sofroni Marin și Cebotaru Anatol privind

constatarea nulității contractului de vînzare - cumpărare și a actului de predare a

bunurilor imobile este lipsită de temei juridic, motiv pentru care instanța a respins-o

ca fiind neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, SA „Succin” a depus apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2014 a fost respins

apelul depus de SA „Succin” și menținută hotărîrea primei instanțe.

La emiterea deciziei instanța de apel, pe lîngă motivele invocate de prima

instanță, a reținut că pretențiile înaintate de reclamant nu sunt întemeiate și prin

prisma art. 1§1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care stabilește că persoana fizică

sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de

proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică în condițiile prevăzute de

lege și de principiile generale ale dreptului internațional, cît și prin prisma art.375

5

Cod civil, care prevede că dacă un bun a fost dobîndit cu titlu oneros de la o

persoană care nu a avut dreptul să-1 înstrăineze, proprietarul poate să-1 revendice

de la dobînditorul de bună-credință numai în cazul în care bunul fost pierdut de

proprietar ori de persoana căreia bunul a fost transmis de proprietar în posesiune sau

dacă i-a fost furat unuia ori altuia, sau a ieșii în alt mod din posesiunea acestora,

fără voia lor. Dacă bunurile au fost dobîndite cu titlu gratuit de la o persoană care

nu avea dreptul să le înstrăineze, proprietarul este în drept să-și revendice bunurile

în toate cazurile. Banii, valorile mobiliare la purtător și bunurile dobîndite la

licitație nu pot fi revendicate de la un dobînditor de bună-credință.

Raportînd la caz prevederile normelor de drept naționale enunțate mai sus,

instanța de apel a reținut că dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile nr.41 lit.

U.K. și nr.51 lit. I.II.III din str.Podgorenilor, mun.Chișinău a fost dobîndit de SA

„Czom” în baza hotărîrii judecătoriei Rîșcani mun.Chișinău din 13.10.2004.

Contractele de vînzare-cumpărare prin care bunurile imobile susmenționate au fost

ulterior înstrăinate lui Marin Sofroni(la 29.10.2004) și respectiv lui A.Cebotari(la

15.11.2005), a căror nulitate este invocată de reclamant, au fost încheiate pînă la

anularea hotărîrii judecătoriei Rîșcani mun.Chișinău din 13.10.2004, aceasta fiind

anulată la 11.01.2006. Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că nici unul din

cumpărători - pîrîții Marin Sofroni și Anatol Cebotari, nu pot fi considerați ca

cumpărători de rea-credință, deoarece la momentul procurării imobilelor litigioase

dreptul de proprietate al cumpărătorul era confirmat legal.

Colegiul a reținut, de asemenea, că primul cumpărător, - Marin Sofroni a

dobîndit dreptul de proprietate asupra respectivelor bunuri, procurîndu-le la licitație

cu strigare, deci, în temeiul art.375(3) Cod Civil, aceste bunuri nu potf î revendicate

de la dobînditorul de bună-credință. Respectiv, bunurile litigioase nu pot fi

revendicate nici de la ulteriorii cumpărători, la caz pîrîtul Anatolie Cebotari.

La 29 decembrie 2014 SA „Succin” a depus recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

hotărîrii primei instanțe și emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acțiunii.

În motivarea recursului recurenta a invocat că Sofroni Marin nu este

dobînditor de bună-credință. Consideră recurentul că buna-credință trebuie să

persiste anterior, la momentul cît și după dobîndirea bunului. Sofroni Marin a

procurat bunul la licitație pe data de 16.09.2004. Astfel, acesta a procurat un bun la

data de 16.09.2004 despre care știa cu certitudine că nu este înregistrat după

vînzător.

Menționează recurentul că, chiar și ipotetic s-ar admite că Sofroni M. este un

dobînditor de bună-credință, contractele oricum urmează a fi anulate, or acestea, în

opinia recurentului, contravin legii.

6

Invocă recurentul că procesul-verbal al comitetului creditorilor SA „Czom”

nr. 11 din 20 august 2004, prin care a fost scos la licitație imobilului din str.

Podgorenilor, 51 a fost și el anulat. Ilegalitatea lui a fost constatată prin procesul-

verbal din 12 februarie 2010 de către Adunarea Creditorilor.

Susține recurentul că în privința hotărîrii Judecătoriei Rîșcani din 13.10.2004

care a fost anulată prin încheierea din 11.01.2006, există o ordonanță de întoarcere a

executării din 01.06.2011, care dispune întoarcerea executării hotărîrii Judecătoriei

Rîșcani din 13.10.2004. În situația de față este imposibil de executat această

ordonanță, deoarece dreptul de proprietate al SA „Czom” nu mai este înscris în

registrul OCT, dreptul de proprietate fiind înscris după Cebotaru Anatolie. Nu există

o altă modalitate de executare a acestei hotărîri decît anulînd toate actele

subsecvente încheiate în temeiul hotărîrii anulate.

La fel, invocă că pîrîții menționează despre expirarea termenului de

prescripție extinctivă. Însă, în cazul în care reclamantul invocă nulitatea absolută,

conform art. 217 Cod civil, acțiunea este imprescriptibilă.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin.(2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SA „Succin” nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situația de

apreciere de către instanțele ierarhic inferioare a circumstanțelor de fapt a cauzei, iar

argumentele invocate în recurs, în esența lor, sînt similare argumentelor invocate

atît în prima instanță cît și în instanța de apel și sînt expuse asupra circumstanțelor

de fapt și nu de drept.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă

în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanță, deoarece nu

denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

7

normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate și urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reiterează că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie

efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la

fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri

(cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în

speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța

de apel s-a pronunțat în mod corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de SA „Succin” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e

Recursul declarat de SA „Succin” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președinte, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iuliana Oprea

Iurie Bejenaru

8