1ra-102/2021 — art.264 alin.1 CP

1ra-102/2021 — art.264 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-102/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, oficiul

Central, Sîrbu Lilia, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel

Comrat din 09 iunie 2020, în cauza penală în privința lui,

Catan Igor XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 07.06.2017 – 26.09.2019

instanța de apel: 18.10.2019 – 09.06.2020

instanța de recurs ordinar: 31.07.2020 – 06.04.2021

A C O N S T A T A T :

2019, Catan Igor învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.264

alin.(1) Cod penal, a fost achitat pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

A fost lăsată fără soluționare acțiunea civilă înaintată de avocatul

Zagaican Tudor în numele părții vătămate Baba Valentina către Catan Igor

privind încasarea prejudiciului material și moral.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea procurorului cu privire la

încasarea de la inculpat în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

noiembrie 2015, în jurul orelor 10:30, conducând automobilul de model

„Volkswagen T5” cu n/î XXXXX, pe drumul de acces a străzii Ștefan cel Mare

din or. Leova, ce duce spre imobilul situat pe str. Ștefan cel Mare nr.64, în

apropierea magazinului „Victorița”, situat pe str. Ștefan cel Mare nr.70 din

or. Leova, a încălcat prevederile Regulamentului circulației rutiere, aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.357 din 13 mai 2009 și anume, art.41 alin.(2),

conform căruia „conducătorul vehiculului care intenționează să se deplaseze

cu spatele poate să înceapă manevra numai după ce s-a asigurat că o poate

face fără a crea un pericol sau un obstacol pentru ceilalți participanți la trafic;

1

în cazul în care câmpul vizual în spate este limitat conducătorul trebuie să

recurgă la ajutorul altei persoane aflate în afara autovehiculului” în timp ce

se deplasa cu spatele, a tamponat pietonul Baba Valentina, cauzându-i

conform raportului de expertiză medico-legală nr.3”D” din 11.01.2016

fractură închisă peritrohanterică a femurului stâng cu deplasare

neînsemnată a fragmentelor. Leziunea corporală menționată putea fi

produsă la acțiunea traumatică a unui corp contondent dur la lovire, nu se

exclude și părțile proeminente a automobilului, posibil în timpul și

circumstanțele indicate, condiționează după sine dereglarea sănătății de

lungă durată (mai mult de 21 zile) și se califică ca vătămare corporală de

grad medie.

Conform rechizitoriului fapta incriminată inculpatului Catan Igor a

fost încadrată în baza art. 264 alin. (1) din Codul penal, încălcarea regulilor

de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de

către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din

imprudență o vătămare medie a integrității corporale sau a sănătății.

Procuratura raională Leova, Buzilă Vasile, prin care a solicitat casarea

sentinței, cu rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit, prin care a-l recunoaște vinovat pe Catan Igor, în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(1) Cod penal și în baza acestei legi, a-i

stabili pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 300 unități

convenționale, precum și încasarea de la inculpat în beneficiul statului suma

de 2677 lei ce constituie cheltuieli judiciare suportate la efectuarea raportului

de expertiză medico-legală și trasologică auto nr.248, nr.1173 din 31.10.2016.

3.1. În motivarea cererii de apel, procurorul a menționat că:

- întru confirmarea acuzării instanței de judecată au fost prezentate

următoarele probe acumulate în cadrul urmăririi penale, și anume:

declarațiile martorilor, procesul verbal de cercetare la fața locului din

04.01.2016; procesul verbal de examinare a obiectului din 11.01.2016;

raportul de expertiză medico-legală nr. 3 „D” din 11.01.2016 conform

concluziilor căruia lui Baba Valentina XXXXX, i-a fost cauzată, fractură

închisă peritrohanterică a femurului stâng cu deplasarea neînsemnată a

fragmentelor, condiționează după sine dereglarea sănătății de lungă durată

(mai mult de 21 zile) și se califică ca vătămare corporală de grad medie.

Leziunile corporale menționate puteau fi produse la acțiunea traumatică a

unui corp contondent dur la lovire, nu se exclude și părțile proeminente a

automobilului; raportul de expertiză judiciară nr. 0298 din 03.03.2016

conform concluziilor căruia în sistemul de frânare, ghidare a automobilului

de model „Volkswagen T5” cu n/î XXXXX, nu sânt defecte tehnice, care

2

puteau apărea înaintea momentului accidentului rutier și a refuza

funcționarea lor; proces verbal de ridicare și examinare din 15.04.2016

conform căruia a fost ridicat și examinat un CD ce conține imaginile video

din 30.11.2015, prezentate de către învinuitul Catan Igor; ordonanța de

recunoaștere și anexare a corpurilor delicte la cauza penală din 15.04.2016;

proces verbal de examinare a obiectului din 25.04.2016; 4 proces verbal de

verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din 27.04.2016; înregistrările

video din 30.11.2015 prezentate de către învinuitul Catan Igor, precum și

Raportul de expertiză medico-legală și trasologică auto. Nr. 248, nr. 1173 din

31.10.2016 conform concluziilor căruia la cet. Baba Valentina au fost

constatate leziuni corporale sub formă de fractură închisă peritrohentrică a

femurului stâng cu deplasarea neînsemnată a fragmentelor. Leziunile

menționate au fost produse în rezultatul acțiunilor traumatice prin

mecanism de lovire cu sau de obiect contondent si se califică ca vătămare

medie. Caracterul fracturii osului femural nu exclude (în egală măsură) și

mecanismul cauzării leziunilor la o eventuală cădere după împingere forțată

a corpului sau în urma dezechilibrării corpului fără acțiune din exterior), din

poziție statică cu ulterioară lovire (în ambele situații), a regiunii coxo

femurale stânga de un plan dur (carosabil);

- sentința instanței este neîntemeiată și pasibilă a fi casată, deoarece

este contrară stării de fapt stabilite în baza probelor examinate în cadrul

cercetării judecătorești, contravine și prevederilor art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală care stipulează expres că “fiecare probă urmează să fie

apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor”;

- ansamblul probelor privite în coraborare dovedesc vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate. Probele acumulate și

prezentate instanței demonstrează faptul că la 30.11.2015, în jurul orelor

10:30, Catan Igor conducând automobilul de model „Volkswagen T5” cu n/î

XXXXX, în timp ce se deplasa cu spatele, a tamponat pietonul cet. Baba

Valentina Luca, cauzându-i vătămări corporale medii. Necătând la faptul că

nu a fost posibilă audierea în ședința de judecată a părții vătămate Baba

Valentina, datorită stării sale de sănătate, probele acumulate demonstrează

faptul comiterii accidentului rutier la 30.11.2015, de către Catan Igor.

Conform declarațiilor martorilor Constandachi Raisa, Miron Lilia, Vicol

Eugen, Străistaru Zinaida, Hristea Maria, s-a constatat că la 30.11.2015 Catan

Igor aflându-se în incinta Spitalului raional Leova, a recunoscut faptul că a

lovit-o pe Baba Valentina, conducând automobilul și s-a oferit să achite

cheltuielile pentru tratament. S-a constatat faptul că anterior, Baba Valentina

3

nu a căzut jos niciodată, nu au fost cazuri să se împiedice și să cadă sau să

nimerească în accidente rutiere. După comiterea accidentului partea

vătămată a comunicat rudelor și altor persoane faptul că a fost lovită de

automobil, de un microbuz de culoare albastră. Din imaginile video din

30.11.2015, examinate în cadrul ședinței de judecată se constată că

automobilul condus de Catan Igor se deplasa în direcția locului aflării părții

vătămate Baba Valentina și consideră că la acel moment era imposibilă

căderea părții vătămate fără acțiunea automobilului condus de către Catan

Igor;

- susține că instanța, urma să aprecieze critic declarațiile inculpatului

Catan Igor, deoarece acestea sânt enunțate în scop de a se autoapăra și vin

în contradicție cu probele acumulate și examinate în cadrul ședinței de

judecată. La faza urmăririi penale inculpatul fiind audiat în calitate de bănuit

și învinuit a comunicat că dânsul admite faptul că Baba Valentina a fost

lovită de automobilul său în timp ce se deplasa cu spatele;

- efectuând o analiză a probelor acumulate în cadrul urmăririi penale

și examinate în instanța de judecată consideră că vinovăția lui Catan Igor

Ion, este dovedită pe deplin.

2020, a fost admis apelul declarat de procurorul în Procuratura raionului

Leova, Buzilă Vasile, casată integral sentința, cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care Catan Igor, învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art.264 alin.(1) Cod penal, a fost achitat din motiv că nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii.

A fost respinsă acțiunea civilă înaintată de avocatul Zagaican Tudor,

în numele părții vătămate Baba Valentina către Catan Igor, privind încasarea

prejudiciului material și moral.

Cheltuielile judiciare efectuate pe prezenta cauză au fost trecute în

contul statului.

4.1. În motivarea soluției instanța de apel a indicat că, în urma

demersului înaintat de partea acuzări, în vederea executării prevederilor

alin. (1) și (2) art. 414 și art. 415 alin. (2) Cod de procedură penală, în ședința

de judecată a instanței de apel a fost reluată cercetarea judecătorească și

cercetate suplimentar probele examinate în prima instanță, și anume:

- proces verbal de cercetare la fața locului din 04.01.2016. (f.d. 18A-18B,

vol. I);

- proces verbal de examinare a obiectului din 11.01.2016. (f.d. 49, vol.

I);

- raportul de expertiză medico-legală nr.3D din 11.01.2016. (f.d.46, vol.

I);

4

- raportul de expertiză judiciară din 03.03.2016. (f.d.61-64, vol. I);

- proces verbal de ridicare și examinare din 15.04.2016. (f.d.102, vol. I);

- ordonanța de recunoaștere și anexarea corpurilor delicte din

15.04.2016. (f.d.103, vol. I);

- proces verbal de examinare a obiectului din 25.04.2016 (f.d.104, vol.

I);

- proces verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din

27.04.2016 (f.d.105, vol. I);

- înregistrările video din 30.11.2015;

- raportul de expertiză medico-legală și trasologică auto din 31.10.2016.

(f.d.125-128, vol. I).

Instanța de apel a relevat că, la solicitarea acuzatorului de stat au fost

audiați martorii pe prezenta cauză penală și anume: martorul Bahnari

Ludmila (f.d.96, vol. II); martorul Straistaru Zinaida (f.d.98, vol. II); martorul

Hristea Maria (f.d.100, vol. II); martorul Miron Lilia (f.d.113, vol. II);

martorul Vicol Eugeniu (f.d.115, vol. II).

De asemenea în cadrul ședinței de judecată a instanței de apel au fost

vizionate corpurile delicte și anume, înregistrările video cu imagini privind

deplasarea cu spatele a automobilului condus de Catan Igor în data de

30.11.2015 cât și reconstituirea situației la fața locului.

Instanța de apel, audiind părțile, verificând probele administrate la

urmărirea penală, care au fost cercetate în prima instanță, a ajuns la

concluzia, că deși corect a pronunțat sentința de achitare, instanța de fond

nu a ținut cont de prevederile art.101 alin.(1), art.384 alin.(3), art. 385 alin.(1)

Cod de procedură penală, or aceste prevederi legale impun în sarcina

instanței de judecată, ca la adoptarea sentinței, să fie soluționate următoarele

chestiuni în următoarea consecutivitate: 1) dacă a avut loc fapta de

săvârșirea căreia este învinuit inculpatul; 2) dacă această faptă a fost

săvârșită de inculpat; 3) dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de

care anume lege penală este prevăzută ea; 4) dacă inculpatul este vinovat de

săvârșirea acestei infracțiuni.

Instanța de apel lecturând textul sentinței, în partea descriptivă a

reținut că, instanța de fond a formulat diferite concluzii contradictorii care

nu se suprapun, iar temeiul de achitare aplicat nu corespunde exigențelor

legale. Astfel, la pagina 6 a sentinței instanța concluzionează următoarele:

,,instanța de judecată, audiind inculpatul, reprezentantul legal al părții

vătămate, martorii, examinând materialele dosarului penal, consideră că

învinuirea adusă inculpatului, în ședință de judecată nu și-a găsit

confirmarea”.

5

Deși prin prisma prevederilor art.385 alin.(1) Cod de procedură penală

instanța trebuia să soluționeze în consecutivitate în primul rând dacă a avut

loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul. În cazul în care

ansamblu probatoriu demonstrează că a avut loc fapta de săvârșirea căreia

este învinuit inculpatul, atunci instanța procedează la soluționarea

chestiunilor dacă fapta nu a fost săvârșită de inculpat și dacă fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

În cazul în care ansamblu probatoriu demonstrează că nu a avut loc

fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, atunci se pronunță o

sentință de achitare pe temeiul alin.(1) pct.1) a art.390 Cod penal, nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii.

Instanța de apel, analizând concluziile formulate de instanța de fond

care au dus la pronunțarea sentinței de achitare, a reținut pe lângă faptul că

sunt contradictorii, și lipsa soluționării în consecutivitate a chestiunilor

expuse la alin.(1) pct.1),-3) art.385 Cod de procedură penală, pentru a se

pronunța sentința de achitare în temeiul art.390 alin.(1) pct.3) Cod de

procedură penală, fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că instanța de fond eronat l-a

achitat pe Catan Igor de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 264 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii, deoarece temeiul legal este adoptarea sentinței de

achitare pentru că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, din care

considerente apelul procurorului urmează a fi admis din alte motive cu

pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a inculpatului Catan Igor, învinuit

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(1) Cod penal în temeiul

alin.(1) art.390 Cod penal nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Pe capătul de învinuire pe prezenta cauză, analizând probele în

ansamblu, instanța de apel a stabilit că inculpatul Catan Igor este învinuit de

organul de urmărire penală că la data de 30.11.2015, în jurul orelor 10:30,

conducând automobilul de model „Volkswagen T5” cu n/î XXXXX, pe

drumul de acces a străzii Ștefan cel Mare din or. Leova, ce duce spre imobilul

situat pe str. Ștefan cel Mare nr.64, în apropierea magazinului „Victorița”,

situat pe str. Ștefan cel Mare nr.70 din or. Leova, a încălcat prevederile

Regulamentului circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr.357 din 13 mai 2009 și anume, art.41 alin.(2), conform căruia

„conducătorul vehiculului care intenționează să se deplaseze cu spatele

poate să înceapă manevra numai după ce s-a asigurat că o poate face fără a

crea un pericol sau un obstacol pentru ceilalți participanți la trafic; în cazul

în care câmpul vizual în spate este limitat conducătorul trebuie să recurgă la

ajutorul altei persoane aflate în afara autovehiculului” în timp ce se deplasa

6

cu spatele, a tamponat pietonul cet. Baba Valentina, cauzându-i conform

raportului de expertiză medico-legală nr.3”D” din 11.01.2016 fractură

închisă peritrohanterică a femurului stâng cu deplasare neînsemnată a

fragmentelor. Leziunea corporală menționată putea fi produsă la acțiunea

traumatică a unui corp contondent dur la lovire, nu se exclude și părțile

proeminente a automobilului, posibil în timpul și circumstanțele indicate,

condiționează după sine dereglarea sănătății de lungă durată ( mai mult de

21 zile) și se califică ca vătămare corporală de grad medie.

De către organul de urmărire penală, acțiunile lui Catan Igor au fost

încadrate în baza art. 264 alin. (1) din Codul penal, încălcarea regulilor de

securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către

persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din

imprudență o vătămare medie a integrității corporale sau a sănătății.

Verificând împrejurările de fapt și aspectele de drept ale cauzei,

precum și efectuând cercetarea nemijlocită, multilaterală și obiectivă a

probelor administrate, instanța de apel soluționând în următoarea

consecutivitate chestiunile prevăzute la art. 385 alin.(1) Cod de procedură

penală, a conchis că prin probele administrate pe cauză și cercetate

nemijlocit în ședința instanței de apel în ansamblu, nu s-a demonstrat că a

avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul.

Instanța de apel a menționat că există două temeiuri conform căreia

persoana poate fi recunoscută nevinovată și două procedee prin care se

stabilește nevinovăția.

În ceea ce privește primul procedeu, recunoașterea sau stabilirea

nevinovăției corespunde nevinovăției reale a inculpatului. Această situație

este realizată doar atunci când a fost stabilit cu desăvârșire că fapta social

periculoasă nu a existat sau că nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii.

Caracteristica celui de al doilea procedeu este răsfrângerea asupra

deciziei cu privire la nevinovăție a prezumției de nevinovăție, deoarece

conform ei orice dubiu ce apare pe parcursul examinării cauzei penale este

interpretat în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului conform art. 8

alin. (3) Cod de procedură penală.

Neconstatarea existenței faptului infracțional determină ca inculpatul

să fie achitat conform prevederilor legale, bazându-se pe faptul că au fost

examinate toate materialele și probele prezentate instanței și ele nu dovedesc

faptul că a fost comisă o infracțiune. Din cele expuse privitor la procedura

de stabilire a nevinovăției, putem afirma că nevinovăția în procesul penal

desemnează ori faptul inexistenței reale a faptei social periculoase ori ca

7

urmare a procesului probațiunii nedovedirii existenței ei, după ce au fost

examinate toate probele.

Astfel, instanța de apel examinând toate materialele și probele

prezentate instanței a ajuns la concluzia că ele nu dovedesc faptul că a fost

comisă o infracțiune.

Discutând și analizând argumentele apelului declarat de către

procuror, instanța de apel le-a constatat neîntemeiate iar alegațiile

apelantului precum că „efectuând o analiză a probelor acumulate în cadrul

urmăririi penale și examinate în instanța de judecată consideră că vinovăția

lui Catană Igor este dovedită pe deplin,” nu au suport probant.

Instanța de apel a reținut că conform argumentelor apelului

procurorului, reiterând declarațiile martorilor Costandachi Raisa, Miron

Lilia, Vicol Eugen, Straistaru Zinaida, Hristea Maria, Bahnari Liudmila,

Coadă Denis, indică că ,,conform declarațiilor martorilor Constandachi

Raisa, Miron Lilia, Vicol Eugen, Străistaru Zinaida, Hristea Maria, s-a

constatat că la 30.11.2015 Catan Igor aflându-se în incinta Spitalului raional

Leova, a recunoscut faptul că a lovit-o pe Baba Valentina, conducând

automobilul și s-a oferit să achite cheltuielile pentru tratament. S-a constatat

faptul că anterior, Baba Valentina nu a căzut jos niciodată, nu au fost cazuri

să se împiedice și să cadă sau să nimerească în accidente rutiere. După

comiterea accidentului partea vătămată a comunicat rudelor și altor

persoane faptul că a fost lovită de automobil, de un microbuz de culoare

albastru”.

Din cele expuse, rezultă că procurorul propune de luat ca bază și

pronunțarea unei sentințe de condamnare declarațiile martorilor în cauză

precum că Catan Igor aflându-se în incinta Spitalului raional Leova, a

recunoscut faptul că a lovit-o pe Baba Valentina, conducând automobilul și

s-a oferit să achite cheltuielile pentru tratament, în condițiile în care cazul

produs la 30.11.2015 din start nu a fost cercetat ca eventual accident rutier.

Nu a fost efectuată cercetarea imediată la fața locului, examinarea mijlocului

de transport, identificarea eventualilor martori oculari, audierea lor.

Analizând declarațiile martorilor în cauză, instanța de apel a

menționat că ei nu sunt martorii oculari care să vadă nemijlocit ce s-a

întâmplat în timpul și locul presupusului accident rutier conform învinuirii.

Instanța de apel a constatat că declarațiile martorilor în cauză precum

că Baba Valentina a fost lovită de mijlocul de transport condus de Catan Igor

sunt bazate pe supoziții, din auzite de la persoane neidentificate. Totodată

afirmațiile că Catan Igor ar fi recunoscut că cu automobilul a lovit-o pe Baba

Valentina, nu au fost confirmate în instanța de apel și nici nu coroborează cu

alte probe ale cauzei. Prin urmare aceste probe cu declarațiile martorilor nu

8

pot fi apreciate ca probe concludente și pertinente pentru a pronunța o

sentință de condamnare.

Instanța de apel a considerat că nu pot fi reținute de asemenea în sensul

nominalizat supra, nici declarațiile martorilor prin care s-a relatat, cu referire

la discuțiile avute cu partea vătămată Baba Valentina, prin care ultima ar fi

comunicat că a fost lovită de automobilul condus de Catan Igor când acesta

efectua deplasarea în spate. Or, atât în instanța de fond cât și în instanța de

apel, partea vătămată Baba Valentina nu a fost posibil de audiat din cauza

stării sănătății.

A reținut instanța de apel că conform concluziilor expertizei judiciară

psihiatrico-psihologică nr.585 din 31 mai 2018, Baba Valentina prezintă

diagnosticul „Retard mental moderat”, maladie care i-a influențat conștiința,

ea având capacitatea de percepere parțială a faptelor reale, o capacitate

redusă de a percepe corect evenimentele și de a le descrie, inclusiv are o

capacitate limitată de a face declarații în cadrul cercetării

judecătorești.(f.d.195-201, vol. I).

Instanța de apel a menționat că conform procesului verbal al ședinței

de judecată, instanța de fond totuși a încercat să o audieze pe Baba Valentina,

inclusiv prin intermediul reprezentantului său legal Carolina Levcenco, însă

partea vătămată a vorbit greu, nedeslușit, neclar și, în general, pe alte

subiecte. Nu a putut răspunde la întrebarea procurorului cum și unde a fost

lovită, ci a răspuns că o cheamă Valentina. Iar la întrebarea instanței dacă a

depus cerere de chemare în judecată și care sunt pretențiile sale, a răspuns

că este din Filipeni. (f.d.212.vol.I).

Instanța de apel a reiterat că din declarațiile martorului Bahnari

Ludmila, care unica a văzut și a fost prezentă când Baba Valentina era căzută

jos, s-a stabilit că ,,aproximativ vre-o 5 ani în urmă se deplasa spre serviciu.

Pe drum spre serviciu, a intrat în piață iar la ieșirea din piață, pe trotuar a

văzut-o pe Valentina căzută jos, când a dorit s-o ajute să se ridice, de ei s-a

apropiat un băiat, și împreună au ajutat-o să o ridice pe Valentina de jos. A

menționat că în apropiere de Baba Valentina se afla un microbuz de culoare

albastră, însă nu a zărit din ce automobil a coborât acel băiat care a ajutat-o

să o ridice pe Valentina de jos. A concretizat că Baba Valentina se afla la acel

moment la spatele microbuzului. După ce a 24 ajutat-o pe Valentina să se

ridice, a plecat mai departe, considerând că ultima s-a alunecat și a căzut

jos”. (f.d.96, vol. II).

Instanța de apel a remarcat că din Raportul de expertiză medico-legală

nr. 248 din data de 01.08.2016 se confirmă că: conform documentelor

medicale prezentate, la cet. Baba Valentina au fost constatate leziuni

corporale sub formă de fractură închisă peritrohanterică a femurului stâng

9

cu deplasare neînsemnată a fragmentelor. Leziunile menționate au fost

produse în rezultatul acțiunii traumatice prin mecanism de lovire cu sau de

obiect(-e) contondent(-e) dur(-e), posibil în timpul indicat, condiționează o

dereglare a sănătății de lungă durată (peste trei săptămâni), și, în baza

acestui criteriu se califică ca vătămare medie. Caracterul fracturii osului

femoral nu exclude (în egală măsură)și mecanismul cauzării leziunilor la o

eventuală cădere, după o împingere forțată a corpului sau în urma

dezechilibrării corpului (fără acțiune din exterior), din poziție statică cu

ulterioară lovire (în ambele situații), a regiunii coxo-femorale stângă de un

plan dur (carosabil). Careva consemnări în documentația medicală

prezentată, despre leziuni vizibile pe tegumente, care ar permite stabilirea

nivelului și regiunii anatomice a contactului primar pieton-automobil

lipsesc. La fel pe automobil nu au fost depistate deteriorări, ștersături, urme,

care ar indica obiectiv prezența a unui contact realizat între automobil și

pieton. Din aceste considerente, numai expertal, este imposibil de stabilit cu

certitudine dacă căderea persoanei a fost condiționată de tamponare cu

automobilul „Volkswagen T5”, n/î XXXXX (n/î XXXXX).

De asemenea, instanța de apel a menționat că în partea descriptivă a

raportului de expertiză supra menționat, s-a stabilit că conform datelor

expuse în literatura medicală specială, astfel de fracturi ale osului femural,

mai frecvent se formează la căderea liberă sau accelerată a pacienților pe un

plan dur, contactul fiind realizat între obiectul dur contondent și fața laterală

a bazinului la nivelul articulației coxo-femurale; formarea unor astfel de

fracturi este posibilă și prin lovire cu un corp contondent dur la acest nivel,

dar volumul leziunilor fiind cu mult mai mare, de regulă cu traumatizarea

și a altor oase ale bazinului. (f.d.125-130, vol. I).

Instanța de apel a menționat că conform referinței înaintată de către

Direcția Asistență Socială și Protecția Familiei Leova s-a confirmat faptul că

partea vătămată Baba Valentina, prezintă diagnosticul ,,Retard mental

moderat, care se manifestă prin nedezvoltare cognitivă moderată”, totodată

partea vătămată Baba Valentina are discernământ diminuat și are

capacitatea limitată de a face declarații în cadrul cercetării judecătorești.

(f.d.10-11, vol. II).

Instanța de apel a considerat că concluziile experților ,,astfel de fracturi

ale osului femural, mai frecvent se formează la căderea liberă sau accelerată

a pacienților pe un plan dur, contactul fiind realizat între obiectul dur

contondent și fața laterală a bazinului la nivelul articulației coxo-femurale,,

coroborează cu declarațiile martorului Bahnari Ludmila, probe care indică

lipsa existenței infracțiunii pe cazul dat. Or, prin rapoartele de expertiză se

10

confirmă existența leziunilor corporale la Baba Valentina dar în coraport cu

alte probe ale cauze se deduce că acestea au survenit de la căzătura victimei.

A relevat instanța de apel că potrivit informației telefonice

recepționată de Inspectoratul de poliție Leova la 30.11.2015, de la secția de

primire a spitalului or. Leova, după ajutor medical s-a adresat Baba

Valentina care a căzut jos pe stradă(f.d.7 vol. I).

Plângerea din numele cet.Baba Valentina, de la f.d.8 vol.(I), prin care

aceasta solicită „să fie luate măsuri cu cet.Catan Igor, care la data de 30

noiembrie 2015 a tamponat-o în timp ce se deplasa în direcția schimbului

valutar, pricinuindu-i leziuni corporale, specificând totodată că mijlocul de

transport de culoare albastră, iar modelul este „WV” este scrisă în grafia

latină și are mențiunea „cererea a fost scrisă personal pentru ce semnez”,

deși semnătura „Baba” este scrisă în grafia chirilică, de către instanța de apel

nu a fost luată în considerație, având în vedere concluziile experților privind

starea de discernământ a acesteia.

Instanța de apel a constatat că, procesul verbal de cercetare la fața

locului din 04.01.2016, cu tabel fotografic reprezintă o acțiune procesuală de

cercetare a locului, care arată locul unde s-a petrecut incidentul, dar nici de

cum nu este probă care confirmă săvârșirea unei infracțiuni. (f.d.18A-18B,

vol. I); Prin procesul-verbal de examinare a obiectului din 11.01.2016 (f.d. 49,

vol. I), a fost examinat automobilul de model „Volkswagen T5” cu n/î

XXXXX, cu care s-a deplasat în data de 30.11.2015 Catan Igor, unde s-a

constatat că nu a fost depistat careva deteriorări sau defecțiuni ale acestuia.

Potrivit înregistrării video de pe CD-ul vizionat în cadrul ședinței de

judecată a instanței de apel, s-a constatat în imagini, că nu se vede momentul

tamponării pietonului Baba Valentina, la deplasarea automobilului condus

de Catan Igor.

Astfel, instanța de apel a menționat că în imagini se văd persoane care

se deplasează pe jos, însă nu se atestă vreo reacție la eventuală lovire a

persoanei.

Instanța de apel a relevat că, în cadrul ședinței de judecată a fost

vizionat și CD-ul cu verificarea declarațiilor la fața locului din 27 aprilie

2016, în care s-au confirmat circumstanțele relatate în procesul-verbal sus-

menționat, și anume că Catan Igor s-a deplasat cu spatele microbuzului său,

după care a observat în oglinda retrovizoare din dreapta, o persoană care se

afla la pământ, la 2-3 metri în spatele automobilului, partea lateral dreaptă.

A coborât din automobil și a stabilit că la pământ se afla o persoană care era

în etate și se afla în poziție semi așezată, cu picioarele orientate spre partea

spate a automobilului și cu umărul drept spre automobil. Iar, înainte de a

observa persoana la pământ, nu a simțit că s-ar fi lovit de careva obstacole

11

în timpul deplasării, de asemenea pe partea din spate a automobilului, care

era murdară, nu a observat să fi fost rămase careva urme de impact, posibil

persoana în etate să fi alunecat, din cauza că era noroi.

La caz, procesul verbal de ridicare și examinare din 15.04.2016. (f.d.102,

vol. I); ordonanța de recunoaștere și anexarea corpurilor delicte din

15.04.2016 (f.d.103, vol. I); procesul verbal de examinare a obiectului din

25.04.2016 (f.d.104, vol. I), sun acte ce confirmă acțiunile procesuale ale

organului de urmărire penală, și nici de cum nu sunt probe care să confirmă

existența infracțiunii.

Instanța de apel a menționat că chiar procurorul în ședința instanței de

apel a menționat că la caz, nu sunt probe directe, dar totodată, prin probe

indirecte se confirmă faptul că inculpatul a comis infracțiunea incriminată.

Instanța de apel a menționat că declarațiile inculpatului Catan Igor

date în ședința instanței de fond nu pot fi privite critic din considerentele că

coroborează cu alte probe ale cauzei cum ar fi declarațiile martorilor Bahnari

Ludmila și Coadă Denis, concluziile experților în raportul de expertiză

medico-legală nr. 248 din data de 01.08.2016, procesul-verbal de examinare

a obiectului din 11.01.2016, procesul verbal de verificare a declarațiilor la

locul infracțiunii din 27.04.2016.

Instanța de apel a atestat că organul de urmărire penală a eșuat din

start a cerceta cazul ca accident rutier, iar acțiunile procesuale efectuate deja

cu întârziere nu confirmă, ci infirmă presupunerile organului de urmărire

penală privind existența faptei infracțiunii.

Instanța de apel a mai conchis că totalitatea probelor administrate de

acuzatorul de stat, și care au fost cercetate de instanța de apel, în coroborarea

lor duc la concluzia că acestea urmează a fi apreciate în calitate de ansamblu

probatoriu care infirmă existența unei infracțiuni.

Mai mult ca atât, instanța de apel a reiterat că, din materialele cauzei

se conchide în mod incontestabil că, partea acuzării nu a prezentat probe

pertinente, concludente, utile și veridice, care în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor - ar dovedi cu certitudine că la caz a fost comisă o

faptă penală.

Potrivit prevederilor art.8 alin.(1) Cod de procedură penală, persoana

acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atâta timp

cât vinovăția sa nu-i va fi dovedită, în modul prevăzut de prezentul cod,

într-un proces judiciar public, în cadrul căruia îi vor fi asigurate toate

garanțiile necesare apărării sale, și nu va fi constatată printr-o hotărâre

judecătorească de condamnare definitivă. Din alin. (2) se reține că nimeni nu

este obligat să dovedească nevinovăția sa.

12

Norma art.26 alin.(2) Cod de procedură penală prevede că, judecătorul

judecă materialele și cauzele penale conform legii și propriei convingeri

bazate pe probele cercetate în procedura judiciară respectivă, iar din art.27

alin.(1) Cod de procedură penală se concluzionează că, judecătorul și

persoana care efectuează urmărirea penală apreciază probele în

conformitate cu propria lor convingere, formată în urma cercetării tuturor

probelor administrate.

Totodată, potrivit prevederilor art.389 Cod de procedură penală,

sentința de condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma

cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a

fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată,

însă aceste condiții nu sunt întrunite pe prezenta cauză.

Prin urmare, instanța de apel a reiterat, că printre garanțiile unui

proces echitabil, reglementat de art.6 din Convenția Europeană, se enumeră

și faptul că orice persoană trebuie să fie judecată în mod echitabil de un

tribunal independent și imparțial, ceea ce a fost realizat și în prezenta cauză,

fiind respectate drepturile inculpatului cât și a celorlalte părți garantate atât

de Constituția R. Moldova, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât

și de Codul de procedură penală.

Din cele menționate, instanța de apel a conchis că inculpatul Catan Igor

urmează a fi achitat deoarece la caz, nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii.

Referitor la acțiunea civilă înaintată de către avocatul Zagaican Tudor,

instanța de apel a reiterat că o va respinge or, potrivit prevederilor art.387

alin.(2) pct.1) Cod de procedură penală, în cazul când se dă o sentință de

achitare, instanța respinge acțiunea civilă dacă nu s-a constatat existența

faptei incriminate sau fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

Instanța de apel a menționat că procurorul în apelul înaintat a solicitat

încasarea de la inculpatul Catan Igor în beneficiul statului a cheltuielilor

judiciare în sumă de 2677 lei pentru efectuarea raportului de expertiză

medico-legală și traseologică auto nr.248/1173 din 31 octombrie 2016, însă,

având în vedere că s-a ajuns la concluzia pronunțării în privința inculpatul

Catan Igor a unei hotărâri de achitare, solicitarea procurorului cu privire la

încasarea cheltuielilor judiciare de la Catan Igor în beneficiul statului este

neîntemeiată, iar cheltuielile judiciare pe prezenta cauză urmează a fi trecute

în contul statului.

procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, Oficiul Central, Sîrbu Lilia, prin

care invocând ca temei pentru recurs ordinar prevederile art. 427 alin.(1)

13

pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei, cu remiterea

cauzei la rejudecare.

5.1. În motivarea cererii de recurs ordinar, procurorul a menționat că:

- instanța de apel nu a dat o analiză a fiecărei probe prezentate de către

acuzare și nu le-a apreciat, conform art. 101 Cod de procedură penală, fiecare

separat și toate probele în coroborare, atât a probelor cercetate în cadrul

cercetării judecătorești, cât și cele administrate în cadrul urmăririi penale;

- instanța de apel nu a analizat și nu a apreciat în mod cuvenit

declarațiile făcute de către martorii Vicol Eugeniu, Miron Lilia, Costandachi

Raisa;

- instanța de apel, nu a constatat să fie efectuată analiză minuțioasă a

tuturor probelor, inclusiv și a declarațiilor martorilor nominalizați. Instanța

de apel s-a expus cu privire la declarațiile martorilor numiți în felul următor,

citez: «.... declarațiile martorilor în cauză precum că Baba Valentina a fost lovită de

mijlocul de transport condus de Catan Igor sunt bazate pe supoziții, din auzite de

la persoane neidentificate. Totodată afirmațiile că Catan Igor ar fi recunoscut că

cu automobilul a lovit-o pe Baba Valentina, nu au fost confirmate în instanța de apel

și nici nu coroborează cu alte probe ale cauzei». Totodată, această afirmație a

instanței de apel este una greșită, care nu corespunde materialelor cauzei

penale, adică martorii au auzit despre faptul că Baba Valentina a fost lovită

de automobilul condus de către Catan Igor nu de la persoane neidentificate,

iar anume nemijlocit de la Baba Valentina și fratele lui Catan Igor-Catan Ion,

despre ce au menționat în cadrul audierii în instanța de fond și în instanța

de apel;

- argumentul instanței de apel precum că prin rapoartele de expertiză

în coraport cu alte probe ale cauzei se deduce că acestea au survenit de la

căzătura victimei este neîntemeiat, or, din raportul de expertiză judiciară nr.

248 din 01.08.2016 nu se confirmă faptul că a avut anume cădere a părții

vătămate, ci este indicată că nu se exclude (în egală măsură) mecanismul

cauzării leziunilor la o eventuală cădere, după o împingere forțată a corpului

sau în urma dezechilibrării corpului din poziția statică cu ulterioară lovire.

Totodată, nimeni din martorii audiați nu au comunicat că a avut loc căderea

părții vătămate, dimpotrivă au comunicat că le-a devenit cunoscută

informația că Baba Valentina a fost anume lovită de automobil. Totodată, au

comunicat că nu au fost cazuri că Baba V. se cadă și ca să aibă careva fracturi.

Nu este clar faptul dacă, reieșind din decizia instanței de apel, partea

vătămată a căzut, de ce atunci inculpatul, având automobilul său personal

la data când a avut loc fapta respectivă, nu a condus-o pe partea vătămată la

spital cu automobilul său, iar a dus-o cu rutiera, de ce nu a chemat salvarea,

14

iar a decis să o conducă pe partea vătămată personal și cu atât mai mult nu

cu automobilul său pe care îl avea la dispoziție, iar cu rutieră;

- soluția achitării lui Catan Igor a reieșit din respingerea majorității

probelor administrate pe caz fără o motivație legală, astfel, achitându-1 pe

inculpat, instanța de apel nu a luat în considerație toate probele administrate

la caz, fapt ce duce la concluzia, că deși la materialele cauzei sunt prezentate

un șir de probe, instanța fără a le aprecia în urma unei evaluări în ansamblu,

prematur le-a respins.

Luca Alexandru în numele lui Catan Igor, prin care a solicitat respingerea

recursului, cu menținerea deciziei.

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis, din

considerentele ce urmează.

Potrivit dispoziției art. 434 Cod de procedură penală, judecând

recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit

al Curții Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza

materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în

recurs de titularul acestuia.

În particular avându-se în vedere recursul ordinar, rațiunea și

finalitatea exercitării căii de atac, rezidă în înlăturarea erorilor admise de

instanța ierarhic inferioară la etapa precedentă de judecare a cauzei, iar

controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol preventiv și

unul reparator.

Soluția instanței de recurs se fundamentează, în drept, pe prevederile

art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora

judecând recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a

hotărârii atacate și cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată, când eroarea admisă nu poate fi corectată la

această etapă a procedurilor.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței

de apel, inclusiv și să o caseze total, atunci când se constată admiterea

erorilor de drept, de natură să afecteze echitatea desfășurării procesului și

care au avut drept consecință adoptarea unei hotărâri contradictorii și

nemotivate.

Totodată, Colegiul evidențiază și prevederile art. 414 Cod de

procedură penală, în care se stipulează asupra căror chestiuni de fapt și de

drept urmează să se expună instanța, la etapa judecării cauzei în procedura

de apel.

15

În particular, la chestiunile de fapt se atribuie următoarele aspecte:

dacă fapta reținută a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de

inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă, dacă există circumstanțe

atenuante și agravante, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma art.

101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze

instanța de apel, acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii,

dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată

și aplicată just, dacă normele de drept procesual sau penal au fost corect

aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare

la chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi

desființată, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în

alt complet de judecată.

În acest context este relevant de specificat că, la judecarea apelului, în

conformitate cu art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală, instanța de apel

se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar potrivit art. 417

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să

cuprindă, printre altele, temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz,

la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date.

Așadar, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare

a efectuării cercetării judecătorești, urma să expună în hotărârea adoptată

situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat și să formuleze

concluzii temeinice, cu suport probator, privitor la vinovăția inculpaților pe

toate capetele de acuzare și să se expună la principalele motive invocate în

apelul procurorului.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile

pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în

fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare,

pentru a permite instanței ierarhic superioare de a verifica corespunderea

hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai

nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în

termeni generali-vagi, reprezintă motiv de casare.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza

deferită judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste

atribuții legale reglementate exhaustiv de legislator.

Reieșind din sumarul recursului declarat, se constată că procurorul își

întemeiază recursul în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

invocând următoarele cazuri de casare: instanța de apel nu s-a pronunțat

16

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța de apel a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Verificând criticile expuse în recursul declarat, în raport cu lucrările

cauzei, Colegiul penal lărgit constată, că acesta este întemeiat, deoarece

instanța de apel nu a judecat cauza sub toate aspectele și nu a dat răspunsuri

complete la toate motivele esențiale invocate de procuror în apelul declarat.

Raportând decizia instanței de apel, la rigorile prevăzute de art. 414

Cod de procedură penală, se atestă că instanța de apel nu a ținut cont pe

deplin de aceste cerințe și a comis următoarele erori de drept.

Colegiul penal lărgit apreciază că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apelul procurorului, hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Astfel, în speță se stabilește că instanța de apel nu a acordat apreciere

cumulului de probe administrat în speță, dintre care asupra celor analizate

instanța a concluzionat nevinovăția inculpatului Catan Igor, prin ce nu au

respectat totalmente cerințele art. 394 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură

penală, conform cărora instanța de judecată la pronunțarea sentinței de

achitare are obligația de a indica motivele pentru care sunt respinse probele

aduse în sprijinul acuzării.

În pofida faptului că partea vătămată Baba Valentina nu și-a susținut

propriul apel, instanța urma prin prisma apelului procurorului să valorifice

și aprecieze corespunzător declarațiile martorilor Vicol Eugeniu, Miron Lilia

și Costandachi Raisa, precum și a părții vătămate Baba Valentina.

Din materialele cauzei a fost stabilit cu certitudine că, Catan Igor la

data de 30.11.2015, în jurul orelor 10:30, conducând automobilul de model

„Volkswagen T5” cu n/î XXXXX, pe drumul de acces a străzii Ștefan cel Mare

din or. Leova, ce duce spre imobilul situat pe str. Ștefan cel Mare nr.64, în

apropierea magazinului „Victorița”, situat pe str. Ștefan cel Mare nr.70 din

or. Leova, a încălcat prevederile Regulamentului circulației rutiere, aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.357 din 13 mai 2009 și anume, art.41 alin.(2),

conform căruia „conducătorul vehiculului care intenționează să se deplaseze

cu spatele poate să înceapă manevra numai după ce s-a asigurat că o poate

face fără a crea un pericol sau un obstacol pentru ceilalți participanți la trafic;

în cazul în care câmpul vizual în spate este limitat conducătorul trebuie să

recurgă la ajutorul altei persoane aflate în afara autovehiculului” în timp ce

se deplasa cu spatele, a tamponat pietonul cet. Baba Valentina, cauzându-i

conform raportului de expertiză medico-legală nr.3”D” din 11.01.2016

fractură închisă peritrohanterică a femurului stâng cu deplasare

17

neînsemnată a fragmentelor. Leziunea corporală menționată putea fi

produsă la acțiunea traumatică a unui corp contondent dur la lovire, nu se

exclude și părțile proeminente a automobilului, posibil în timpul și

circumstanțele indicate, condiționează după sine dereglarea sănătății de

lungă durată (mai mult de 21 zile) și se califică ca vătămare corporală de

grad medie.

Colegiul consideră că legătura de cauzalitate între traumatismul cu

care victima a fost internată în spital și accidentul produs este evidentă,

reieșind din faptul că la partea vătămată, conform raportului de constatare

medico-legală nr. 169D, s-a constatat fractură închisă pertrohanterică a

femurului stâng cu deplasare neînsemnată a fragmentelor, care conform

concluziilor medicului legist, Verdeș Iurie, leziunile corporale menționate

puteau fi produse la acțiunea traumatică a unui corp contondent dur la

lovire sau prin lovire de el, posibil în timpul și în circumstanțele indicate, ce

pot condiționa după sine dereglarea sănătății de lungă durată, mai mult de

21 de zile și se califică ca vătămări corporale medii.

Totodată, Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de apel a cercetat

suplimentar și raportul de expertiză medico-legală nr.3D, care conform

concluziilor expertului judiciar medico-legal, Graur Leonid, la Baba

Valentina s-a stabilit fractura închisă peritrohanterică a femurului stâng cu

deplasare neînsemnată a fragmentelor. Leziunea corporală menționată

putea fi produsă la acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur la

lovire, nu se exclude și părțile proeminente a automobilului, posibil în

timpul și circumstanțele indicate, ce pot condiționa după sine dereglarea

sănătății de lungă durată, mai mult de 21 de zile și se califică ca vătămări

corporale medii.

Colegiul penal lărgit reține că, instanța de apel în motivarea deciziei a

remarcat doar raportul de expertiză medico-legală nr. 248 din 01.08.2016,

invocând că conform datelor expuse în literatura medicală specială, astfel de

fracturi ale osului femural, mai frecvent se formează la căderea liberă sau

accelerată a pacienților pe un plan dur, contactul fiind realizat între obiectul

dur contondent și fața laterală a bazinului la nivelul articulației coxo-

femurale, formarea unor astfel de fracturi este posibilă și prin lovire cu un

corp contondent dur la acest nivel, dar volumul leziunilor fiind cu mult mai

mare, de regulă cu traumatizarea și a altor oase ale bazinului, fără a face o

contrapunere cu celelalte rapoarte de expertiză medico-legală efectuate la

caz, precum și cu declarațiile martorilor.

În contextul criticilor abordate, Colegiul observă că, instanța de apel s-

a limitat doar a invocat că conform concluziilor experților, astfel de fracturi ale

osului femurului, mai frecvent se formează la căderea liberă sau accelerată a

18

pacienților pe un plan dur, contactul fiind realizat între obiectul dur contondent și

fața laterală a bazinului la nivelul articulației coxo-femurale, care coroborează cu

declarațiile martorului Bahnari Ludmila, care indică lipsa existenței

infracțiunii pe cauza dată.

Aici, instanța de recurs atrage atenția că nici un martor din cei audiați

la caz nu a declarat precum că partea vătămată Baba Valentina a căzut, or,

din declarațiile martorilor audiați rezultă că partea vătămată a fost lovită de

automobil, nefiind cazuri când aceasta să cadă și să aibă careva fracturi.

Instanța de apel, având în vedere, argumentele invocate de procuror

în cererea de apel, s-a limitat la redarea în decizia sa a declarațiilor martorilor

și probelor cu înscrisuri administrate în cadrul cauzei penale, fără să le

supune unei analize și să le aprecieze în raport cu fapta imputată, nu s-a

expus asupra admisibilității sau inadmisibilității acestora, fapt ce contravine

prevederilor art. 101 alin.(1) Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit reține că, instanța de apel nu s-a expus și nu a

elucidat sub toate aspectele declarațiile martorilor Vicol Eugeniu, Miron

Lilia, Costandachi Raisa și Hristea Maria, deoarece se contrazic vădit cu

declarațiile date de ceilalți martori audiați în prezenta cauză penală, instanța

de apel menționând doar faptul că aceștia nu sunt martori oculari care să

vadă nemijlocit ce s-a întâmplat în timpul și locul presupusului accident

rutier conform învinuirii.

Totodată, instanța de recurs ordinar găsește irelevant argumentul

instanței de apel precum că conform concluziilor expertizei judiciare

psihiatrico-psiologică nr. 585 din 31 mai 2018, Baba Valentina prezintă

diagnosticul „retard mintal”, ea având capacitate de percepere parțială a

faptelor reale, făcând trimitere la declarațiile martorului Bahnari Ludmila

care este unica care a văzut și a fost prezentă când partea vătămată era căzută

jos și care a declarat că „la ieșirea din piață pe trotuar a văzut-o pe Valentina

căzută jos”.

Instanța de recurs menționează că, instanța de apel cercetând

înscrisurile anexate la caz precum și declarațiile martorilor, nu a indicat care

este probatoriul care arată clar precum că partea vătămată Baba Valentina

nu a fost tamponată de automobil, însă a căzut pe trotuar, or, faptul că Catan

Igor nu a recunoscut învinuirea imputată prin rechizitoriu nu echivalează cu

achitarea acestuia.

Mai mult, instanța de apel a omis a se expune asupra faptului că Catan

Igor fiind audiat la faza urmăririi penale în calitate de bănuit, a declarat că

„a lăsat numărul de telefon asistentelor medicale din motiv că el a adus persoana și

admite că tot el ar fi putut să o lovească cu spatele mijlocului său de transport, dar

a declarat că nu a văzut acest moment și nu a simțit în timpul deplasării careva

19

lovituri de vreun obstacol”.

Instanța de recurs atestă că, deși a fost imposibilă audierea părții

vătămate Baba Valentina în prezenta cauză penală, după comiterea

accidentului partea vătămată a comunicat rudelor și altor persoane faptul că

a fost lovită de automobil, de un microbuz de culoare albastră, iar acestor

declarații, nu a fost dată apreciere în coraport ce celelalte probe administrate.

Prin urmare, Colegiul atestă că, printr-o motivare detaliată și obiectivă,

urma să fie înlăturate orice dubii, de fapt existente, privind existenta

elementelor infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.(1) Cod penal, în privința

inculpatului Catan Igor.

Astfel, Colegiul penal lărgit analizând hotărârea atacată, reține că

decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

iar această eroare se conține în prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, și constituie temei de casare a deciziei instanței de apel,

cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

Rezumând cele menționate, Colegiul penal lărgit constată că, instanța

de apel urma să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să

aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, fiecare

probă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor și în concluziile sale să motiveze admiterea unor probe sau

respingerea altora și să se expună asupra admisibilității sau inadmisibilității

lor, expunând temeiul respectiv și argumentând clar concluziile sale în

decizia adoptată.

În concluzie, Colegiul penal lărgit găsește ca fiind întemeiate criticele

procurorului în partea ce ține de insuficiența motivării deciziei adoptate de

instanța de apel și consideră relevant de a puncta că, o hotărâre motivată, în

sensul legislației naționale pertinente, precum și a jurisprudenței CtEDO,

trebuie să conțină motivele de fapt și de drept care au format convingerea

instanței la adoptarea soluției, precum și cele pentru care s-au înlăturat

cererile părților în raport cu analiza probatoriului administrat în cauză.

Totodată, urmează a se reține că obligația instanței de a-și motiva

hotărârea face parte din setul de garanții stabilite pentru existența unui

proces echitabil. Or, potrivit jurisprudenței constante a CtEDO, expuse în

cazurile aplicării art. 6 al Convenției, s-a conchis că o hotărâre motivată

demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal (Suominen

c. Finlandei (2003) §37, Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007) §85).

Prin urmare, Colegiul penal lărgit conchide că prin aceste omisiuni

care contravin rigorilor prevăzute de art. 419 alin. (8) Cod de procedură

20

penală, ce stipulează că decizia instanței de apel trebuie să cuprindă

motivele adoptării soluției date, instanța de apel nu și-a motivat soluția

suficient de clar, or se atestă utilizarea formulărilor generale, fără a fi

elucidate toate circumstanțele esențiale ale cauzei și a oferi aprecierea

concretă a fiecărei probe în parte conform art. art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală.

Astfel, Colegiul penal lărgit apreciază că instanța de apel, prematur a

emis o hotărâre de achitare în privința inculpatului, făcând trimitere la faptul

că partea acuzării nu a prezentat probe pertinente, concludente, utile și

veridice, care în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor – ar

dovedi cu certitudine că la caz a fost comisă o faptă penală, fără a-și motiva

poziția în acest sens și totodată, fără a aprecia concret și complet materialele

cauzei, care au fost doar citite și înregistrate în procesul-verbal al ședinței de

judecată.

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de

apel, potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, trebuie să

cuprindă, printre altele, temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz,

la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date.

Însă, cu referire la caz, în opinia Colegiului penal lărgit instanța de apel

nu a respectat în deplină măsură aceste prevederi legale.

În acest context, Colegiul menționând prevederile art. 100 alin. (4) și

art. 101 alin. (1)-(4) Cod de procedură penală, și invocând doctrina juridică

națională, remarcă faptul că verificarea probelor este o activitate a instanței

privind constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor

de fapt pe care le conține proba cu realitatea obiectivă. Verificarea constă în

analiza probelor strânse, coroborarea lor cu alte probe, verificarea sursei de

proveniență a probelor. Verificarea probelor poate avea loc doar prin

aplicarea procedeelor probatorii prevăzute de cod și se efectuează la toate

fazele procesului penal. Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și

mijloacele de probă din care au fost obținute. Probele se verifică atât prin

efectuarea acțiunilor procesuale prevăzute de prezentul cod, cât și printr-o

analiză logică a conținutului probei, a coroborării lor.

Aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale

procesului penal, deoarece întregul volum de muncă depusă de către

organele de urmărire, instanțele judecătorești, cât și de părțile din proces, se

concretizează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități. Aprecierea

probelor după intima convingere trebuie să se bazeze pe prevederile legale.

Una din regulile esențiale ale aprecierii probelor - nici o probă nu are o

valoare dinainte stabilită.

21

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența și utilitatea acestora. De menționat că proba trebuie apreciată și

după veridicitatea acesteia. Veridicitatea probelor poate fi caracterizată ca o

corespundere a datei de fapt examinată de către instanță cu realitatea pe care

o probează această dată. Toate probele în ansamblul lor sunt apreciate din

punctul de vedere al coroborării lor.

În asemenea împrejurări, Colegiul penal lărgit statuează că, decizia

instanței de apel în cauza dată, este afectată în partea motivării soluției

adoptate și prezintă deficiențe majore, ceea ce este incident cazului de casare

invocat în speță și prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală și anume, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, iar erorile admise de către instanța de apel nu pot fi

corectate în ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs nu este

abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității

sentinței, substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea

prevederilor procesuale-penale la pronunțarea hotărârii judecătorești.

În consecință, în temeiul celor expuse supra, Colegiul penal lărgit

constată că recursul ordinar declarat urmează a fi admis, or, s-a confirmat

incidența temeiului de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, în sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, cu casarea totală a deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Comrat din 09 iunie 2020 și remiterea cauzei la rejudecare în

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de

dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile Legii procesual penale – asupra motivelor

esențiale indicate în cererea de apel și în măsura competenței sale asupra

motivelor din recursul declarat, nominalizate și în prezenta decizie, să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, calificării faptelor, să

verifice și să aprecieze profund probele administrate și examinate în

instanță, în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită

cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe

examinate, să analizeze la modul cuvenit prezența sau lipsa elementelor

infracțiunilor imputate, și anume cu privire la învinuirea în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.(1) Cod penal să aprecieze existența

concurenței dintre o normă specială și una generală, să elucideze faptele

importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să-și

argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, în baza probelor

cercetate în ședința de judecată a instanței de apel cu respectarea strictă a

22

cerințelor art. 414, 415 alin. (21) Cod de procedură penală, ținând cont de

motivele casării deciziei atacate precum și de practica relevantă a CtEDO, să

pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art.

417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

UTA Găgăuzia, oficiul Central, Sîrbu Lilia, casează total decizia Colegiului

judiciar al Curții de Apel Comrat din 09 iunie 2020, în cauza penală în

privința lui Catan Igor XXXXX și dispune rejudecarea cauzei, de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 29 aprilie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

23