1ra-93/2021 — art. 186 alin 2 lit. d CP

1ra-93/2021 — art. 186 alin 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.1ra-93/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

09 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Timofti Vladimir

Judecători - Țurcan Anatolie, Toma Nadejda, Cobzac Elena, Guzun Ion,

judecând fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta și de către partea vătămată Fărîmă

Marc, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

13 noiembrie 2019, în cauza penală în privința lui

Gargalîc Maria xxxx xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 10.04.2017 - 03.08.2018;

Instanță de apel: 07.03.2019 - 13.11.2019;

Instanță de recurs: 23.07.2020 - 09.03.2021.

A C O N S T A T A T:

a fost achitată de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit.

d) Cod penal, din motiv că fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii.

rechizitoriului, a fost învinuită în aceea că, la data de 16.09.2016, urmărind scopul

sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, conștientizând ilegalitatea acțiunilor sale,

din intenția directă, a sustras de pe cardul bancar deschis la SA ”Moldinconbank”, pe

numele Fărîma Vasile, care la acel moment era decedat, bani în sumă de 11 000 lei, după

care cu bunurile sustrase a părăsit locul comiterii faptei, cauzând astfel părții vătămate

Fărîma Marc, fiul lui Fărîma Vasile, un prejudiciu material considerabil.

3.1. Procurorul, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Gargalîc Maria să fie

recunoscută vinovată și condamnată în baza art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal, să-i fie numită

o pedeapsă sub formă amendă în mărime de 700 unități convenționale.

În motivarea apelului a invocat, că din materialele cauzei penale vina în comiterea

1

infracțiunii incriminate se confirmă prin probe stabilite la faza de urmărire penală și

examinarea judecătorească, și anume: declarațiile părții vătămate Fărîmă Marc, fiul lui

Fărîmă Vasile, care a declarat că la data de 16.09.2018, adică după decesul tatălui său

Fărîmă Vasile, de pe contul bancar al acestuia au fost efectuate extrageri de mijloace

financiare, în acest sens a explicat că știa că tatăl său avea cârduri bancare, din documentele

pe care le-a găsit. În luna octombrie-noiembrie, a cerut un extras de la bancă, unde tatăl său

deținea cont de pensie. În calitate de succesor, i s-a permis să ridice extrasul. Analizând

mișcarea pe cont, a observat că, la 16 septembrie, a fost extrasă suma de 11 000 lei. Astfel,

menționează că, a depus o cerere la poliție. Ulterior, sectoristul, care se ocupa de caz, a

depistat-o pe Gargalîc Măria, ca făptuitor; cât și prin declarațiile martorilor I. Vataman, V.

Țigănașu, M. Ciobanu, V. Emandei și D. Druța.

Instanța de fond tendențios a efectuat o interpretare unilaterală și eronată a probelor,

denaturând conținutul lor, iar la baza achitării lui Gargalîc Maria, au stat existența unei

datorii a lui Fărîmă Vasile față de Gargalîc Maria care ar fi rămas neachitată.

3.2. Partea vătămată Fărîmă Marc, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care

Gargalîc Maria să fie recunoscută vinovată și condamnată în baza art.186 alin.(2) lit. d)

Cod penal.

În motivarea apelului a invocat că pronunțând sentința de achitare, prima instanță a

reținut că Fărîmă Vasile avea datorii față de Gargalîc Maria și avea obligația de reîntoarcere

a cheltuielilor suportate, și în acest scop a oferit cardul, comunicându-i lui Gargalîc Maria,

PIN codul de la cardul bancar, pentru a-și putea reîntoarce banii, iar partea acuzării nu a

demonstrat prezența caracterului ilegal în acțiunile lui Gargalîc Maria, interpretând eronat

prevederile art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal.

Prima instanță nu a verificat complet și sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei a dat o apreciere eronată probelor administrate, iar drept rezultat

neîntemeiat a ajuns la concluzia despre nevinovăția inculpatei Gargalîc Maria în comiterea

infracțiunii încriminate.

fost respinse ca nefondate apelurile declarate de procuror și de partea vătămată Fărîmă

Marc, cu menținerea sentinței atacate fără modificări.

4.1. În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a reținut că, instanța de fond corect

a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat în privința nevinovăției

inculpatei Gargalîc Maria, învinuită de comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2)

lit. d) Cod penal.

Nici una dintre probele acumulate la urmărirea penală și cercetate în ședința instanței

de fond și apel nu confirmă existența în acțiunile inculpatei a elementelor infracțiunii

incriminate acesteia.

Astfel, instanța de apel, în urma analizei și aprecierii declarațiilor părții vătămate,

martorilor și ale inculpatei, dar și cumulul de probe scrise, prin prisma prevederilor art.101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenții, concludenții și utilității lor,

2

corect a reținut că nu există careva probe ce ar confirma existența laturii obiective a

infracțiunii de furt, în acțiunile lui Gargalîc Maria, or aceasta nu a săvârșit acțiunea ilegală

de luare ilegală și gratuită.

În atare situație, o importanță decisivă, prezintă depozițiile martorului Druța Denis,

care a indicat direct asupra existenței datoriei a defunctului Farîma Vasile către Maria

Gargalîc, deoarece înainte de moarte, Vasile a rugat pe Maria să cumpere mașina de spălat

și el nu avea bani, și trebuia să îi întoarcă banii.

Se remarcă, că nu sunt relevante argumentele părții vătămate, precum că, nici o probă

nu demonstrează existența datoriei lui Fărîmă Vasile față de inculpată, or atât în cadrul

urmăririi penale cât și în cadrul cercetării judecătorești nu a fost administrat nici un înscris

care ar demonstra existența datoriei, iar toți martorii au declarat că au auzit de la inculpată

precum că ar exista careva datorii, însă personal nu au văzut și nici nu cunosc despre

existența datoriilor. Mai mult, actele de procurare a mașinii de spălat indică cert că

declarațiile inculpatei referitoare la existența unei datorii a lui Fărîmă Vasile de la mașina

de spălat și concluziile primei instanțe, sunt neîntemeiate și declarative, or, din actele de

vânzare - cumpărare, bonul fiscal rezultă că mașina de spălat a fost procurată și achitată

personal de Fărîmă Vasile la 07.06.2016 la prețul de 4 980 lei de la SRL „Decostar” mun.

Chișinău, bd. Dacia 30/1, ce se confirmă prin semnătura lui Fărmă Vasile aplicată pe actul

de primire-predare și garanție.

În continuare, instanța de apel a relevat că, Gargalîc Maria avea dreptul de a ridica

suma datorată, în acest scop și-a primit personal de la Fărîmă Vasile card bancar, fapt

confirmat de către martorii Țigănașu Vitalie, Druța Denis. Atunci, când Gargalîc Maria a

extras suma de 11 000 lei de pe cardul lui Fărîmă Vasile, ea doar cu consimțământul

proprietarului a extras suma care îi aparținea ei, în contul cheltuielilor suportate.

A mai menționat instanța de apel că, instanța corect a constatat și lipsa laturii subiective,

sub forma de intenție directă de sustragere pe ascuns și a motivului de cupiditate. Or, nu

putem fi prezenta intenției directe de sustragere în cazul în care Gargalîc Maria avea un

drept asupra banilor. Mai mult, martorii oculari, au reținut faptul că Farîma Vasile,

transmitea cârdul lui Gargalîc Maria, în mod benevol în scopul întoarcerii împrumutului

oferit de către Gargalîc Maria. Astfel, partea acuzării eronat a calificat acțiunile lui Gargalîc

Maria, precum furt, deoarece în mod evident nu sunt prezente elementele inerente ale

furtului - de sustragere, ilegală și în mod ascuns. Totodată, învinuirea prezentată de către

partea acuzării, poartă un caracter evaziv, deoarece din aceasta nu se pot constata faptul

sustragerii pe ascuns, în mod contrar se indică doar luarea banilor, neindicând caracterul

ilegal a acțiunilor anterior comise.

A mai menționat instanța de apel că sunt nefondate și motivele ce vizează faptul că

instanța nu a apreciat corect declarațiile martorilor, or prima instanță întemeiat a constatat

faptul că declarațiile martorilor nu relevă faptul sustragerii bunurilor în valoarea în care

fapta inculpatei să fie apreciată ca infracțiune.

Instanța de apel a reținut că argumentele apelantului în partea invocării că din extrasul

din contul de card xxxx eliberat de BC „Moldindconbak” SA la 24.11.2016 rezultă că, la

3

data procurării mașinii de spălat - 07.06.2016, Fărîmă Vasile a extras din contul de cart 6

000 lei, cea ce demonstrează că Fărîmă Vasile a achitat mașina de spălat și nu a împrumutat

bani de la inculpată. Totodată, din Extrasul din contul de card xxxx eliberat de BC

„Moldindconbak” SA la 24.11.2016 rezultă că la data de 05.07.2016 când Fărîmă Vasile a

fost la consultație medicală și i-a fost prescris tratament, Fărîmă Vasile a extras din contul

de card suma de 10 000 lei, cea ce demonstrează că Fărmă Vasile a suportat personal

cheltuielile de consultație medicală și tratament, dar nu a luat cu împrumut de la inculpată.

Intenția directă a inculpatei de a sustrage banii din contul lui Fărmă Vasile se demonstrează

prin faptul că inculpata Garagalîc Maria cunoștea că Fărîmă Vasile a decedat și a sustras

banii imediat a doua zi după deces, nu și-au găsit confirmare în procesul de judecată.

Totodată, instanța de apel a notat că prin actele menționate se confirmă faptul că de pe

cardul părții vătămate Fărîmă Vasile au fost extrase mijloacele financiare indicate, însă nu

au fost efectuate nemijlocit plățile cu cardul bancar, astfel nu poate fi confirmat faptul că

aceste sume au fost nemijlocit folosite pentru procurarea mașinii de spălat și achitarea

medicamentelor, iar acest fapt nu exclude versiunea inculpatei, precum că partea vătămată

a împrumutat suma de bani necesară și a efectuat aceste plăți anume cu suma de bani

împrumutată, pentru a fi ulterior restituite.

Astfel, raportând circumstanțele constatate în prezenta cauză de către prima instanță la

prevederile legii penale și celei procesual penale, instanța de apel a conchis că de către

procuror nu au fost prezentate probe plauzibile, utile, suficiente, pertinente și concludente,

ce ar demonstra cu certitudine vinovăția inculpatei Gargalîc Maria, motiv pentru care se

impune concluzia că acțiunile lui Gargalîc Maria nu denotă săvârșirea infracțiunii

incriminate fapt care atrage necesitatea achitării sale deoarece nu sunt întrunite elementele

infracțiunii prevăzute în art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal, atât sub aspect de latură obiectivă,

dar și sub aspect de latură subiectivă.

Totodată, instanța de apel a reținut că, considerentele primei instanțe, sunt motivate și

argumentate din punct de vedere al temeiniciei și legalității, care justifică soluția de achitare

a inculpatei dată prin sentință.

ordinare:

5.1. Procurorul, invocând drept temei de casare a deciziei instanței de apel prevederile

art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicitând casarea acesteia, cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului, procurorul a invocat că, hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

Susține acuzatorul de stat că instanța de apel nu a respectat prevederile art.art.95

alin.(1), 100 alin.(4), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, or la adoptarea deciziei de

condamnare a inculpatei nu a dat deplină eficiență acestor prevederi, nu a dat apreciere și

nici nu a reținut probele care confirmă învinuirea adusă inculpatei, care urmau a fi puse la

baza decizie adoptate, acestea nefiind cercetate în cadrul ședinței de judecată.

Instanța a dat prioritate nefondată probelor apărării în detrimentul probelor acuzării

4

care demască acțiunile ilegale ale inculpatei, respectiv care stabilesc adevărul.

Consideră acuzatorul de stat că, instanța de apel nu a verificat legalitatea și temeinicia

sentinței atacate prin prisma probatoriului prezentat de acuzare cu respectarea prevederilor

art.414 Cod de procedură penală.

5.2. Partea vătămată Fărîmă Marc, invocând temei de drept prevăzut de pct. 6) art.427

alin.(1) Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente: instanța de judecată a

dat o apreciere incorectă probelor prezentate de acuzare și nu a apreciat multilateral și

obiectiv probele administrate, care în cumul dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatei

în comiterea infracțiunii, or, nu s-a expus asupra tuturor motivelor indicate în apel.

respingerea recursurilor ordinare declarate ca inadmisibile, cu menținerea deciziei instanței

de apel.

penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise din considerentele ce urmează.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art.435 alin.(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei

de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și

să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, care au dus la adoptarea

unei hotărâri ilegale, totodată, verificându-se dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

După cum rezultă din conținutul cererilor de recurs declarate în speță, acestea se

întemeiază pe prevederile art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit cărora,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și apel atunci când 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

În acest sens, relevante cauzei sunt și liniile directorii trasate de Curtea Europeană

privind aplicabilitatea art.6 din Convenție, care garantează dreptul fiecărei persoane la un

proces echitabil, unde s-a specificat că orice instanță este obligată să-și motiveze hotărârea

adoptată, or, aceasta face parte din setul de garanții stabilite de CtEDO pentru existența

unui proces echitabil. De altfel, potrivit jurisprudenței Curții, în cazurile aplicării art.6 al

Convenției, s-a statuat că o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în

cadrul procesului penal. (Suominen c. Finlandei (2003) §37, Kuznetsov și alții c. Rusiei

(2007) §85).

Din conținutul cererilor de recurs declarate, se constată că criticele recurenților, în

5

esență, se referă la faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelurile declarate, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, prin aceasta fiind încălcată obligația instanței de motivare a hotărârii judecătorești,

care face parte din setul de garanții subsecvente procesului echitabil.

Verificând și analizând decizia instanței de apel, raportat la criticele recurenților,

Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel la adoptarea soluției de respingere - ca

nefondate, a apelurilor declarate, cu menținerea sentinței de achitare, nu a respectat

întocmai prevederile legale, ignorând exigențele legii procesual-penale în partea motivării

hotărârii.

Așadar, Colegiul penal lărgit conchide că, criticele invocate sunt întemeiate și în

contextul ce urmează va puncta raționamentele care au stat la baza acestei soluții.

Potrivit jurisprudenței constante a CtEDO, chiar dacă dispozițiile art.6 paragraful 1 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale

impun instanțelor naționale să-și motiveze deciziile (a se vedea în acest sens cauza Boldea

vs. România), această obligație nu presupune existenta unor răspunsuri detaliate la fiecare

problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real problemele esențiale care au

fost supuse spre judecată instanței, iar în considerentele hotărârii trebuie să se regăsească

argumentele care au stat la baza pronunțării acesteia.

Curtea Europeană a consemnat în repetate rânduri că, la judecarea cauzei de către

instanța de apel și la adoptarea deciziei, aceasta nu se poate limita la preluarea totală sau

parțială a motivării formulate de instanța de fond, ci trebuie să analizeze din nou cauza, în

fapt și în drept, și să răspundă argumentat la criticile și mijloacele de apărare invocate de

pârți, or, doar astfel se demonstrează că pârțile au fost auzite în cadrul examinării acestei

cauze penale.

În acest context instanța de recurs menționează, că conform art.414 Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului,

instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra

tuturor motivelor invocate în apel. Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze

concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința

de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.

Conform art.101 Cod de procedură penală, fiecare probă urmează a fi apreciată din

punct de vedere al pertinenții, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată este obligată să

motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță

și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-

a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă

probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

6

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată

și aplicată just; dacă normele de drept procesual penal sau administrativ au fost corect

aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează că, hotărârile pronunțate de

instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței ierarhic

superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate, cu legea. Necesită a se avea în

vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în

termeni generali-vagi, reprezintă un temei de casare.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit atestă că, argumentele recurenților sunt întemeiate,

iar concluziile instanțelor ierarhic inferioare cu privire la achitarea inculpatei sunt pripite,

nu corespund materialelor dosarului și sunt bazate exclusiv pe declarațiile inculpatei, fără

ca probele administrate în cauză să fie apreciate fiecare în parte și în ansamblu, din punct

de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și coroborării lor, instanțele inferioare

prematur ajungând la concluzia privind achitarea inculpatei Gargalîc Maria, din motiv că

fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii.

În susținerea concluziilor sale, Colegiul penal lărgit reține că, de către instanțele

ierarhic inferioare au fost lăsate fără apreciere probele acuzării, instanțele neexpunându-se

asupra pertinenței, concludenții, utilității și coroborării lor, totodată concluziile instanțelor

inferioare bazându-se doar pe declarațiile depuse de către inculpata Gargalîc Maria în

cadrul cercetării judecătorești, or, concluziile respective instanța de apel și le-a format fără

a da apreciere din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității

tuturor probelor prezentate de acuzare, inclusiv declarațiile părții vătămate Fărîmă Marc

cât și declarațiilor martorilor Vataman Iurii, Țigănașu Vitalie, Ciobanu Maria, Emandei

Vasile și Druța Denis.

Conform art.100 alin.(4) Cod de procedură penală, toate probele administrate în cauza

penală vor fi verificate sub toate aspectele, complet și obiectiv. Verificarea probelor constă

în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte probe, administrarea de noi probe

și verificarea sursei din care provin probele, în conformitate cu prevederile prezentului cod,

prin procedee probatorii respective, iar în conformitate cu art.101 alin.(1) Cod de procedură

penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere

al coroborării lor.

Având la bază raționamentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, instanța de

apel la examinarea cauzei, nu a cercetat probele prezentate de către partea acuzării sub toate

aspectele, nu le-a verificat și analizat prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării acestora și nu și-a

motivat soluția adoptată, de asemenea instanța de apel nu a făcut o analiză minuțioasă a

chestiunilor de fapt criticate de acuzare și astfel nu a soluționat fondul apelului declarat.

Mai mult, în contextul dat, Colegiul penal lărgit mai specifică că, pentru corectitudinea

7

judecării prezentei cauze este important de a analiza minuțios toate probele acumulate în

dosar, întrucât aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale

procesului penal, iar justa apreciere contribuie la elucidarea adevărului și la echitatea

procedurii desfășurate pentru toate părțile la proces, or în decizia instanței de apel lipsește

cu desăvârșire analiza și aprecierea probelor, iar motivarea instanței de apel că „ …

învinuirea prezentată de către partea acuzării, poartă un caracter evaziv, deoarece din

aceasta nu se pot constata faptul sustragerii pe ascuns, în mod contrar se indică doar

luarea banilor, neindicând caracterul ilegal a acțiunilor anterior comise, […] or prima

instanță întemeiat a constatat faptul că declarațiile martorilor nu relevă faptul sustragerii

bunurilor în valoarea în care fapta inculpatei să fie apreciată ca infracțiune”, este una

generală și superficială.

În atare circumstanțe, se relevă că au fost încălcate prevederile art.394 alin.(3) Cod de

procedură penală, care stipulează expres că, partea descriptivă a hotărârii de achitare trebuie

să cuprindă: 1) indicarea învinuirii pe baza căreia cauza în privința învinuitului a fost

trimisă în judecată; 2) descrierea circumstanțelor cauzei constatate de instanța de judecată

și enunțarea temeiurilor pentru achitarea inculpatului, cu indicarea motivelor pentru care

instanța respinge probele aduse în sprijinul acuzării.

În consecință, procedând în asemenea mod, instanța de apel a admis încălcarea art.6

paragraful 1 al Convenției Europene, potrivit căruia - „... orice persoană are dreptul la

judecarea în mod echitabil, (...) a cauzei sale, de către o instanță independentă și

imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie

penală îndreptată împotriva sa”. În particular, instanța de apel nu a respins argumentat

toate alegațiile procurorului invocate în cererea de apel și nu a formulat o motivare

corespunzătoare vizavi de chestiunile care au importantă decisivă în cauză, prin ce a admis

eroarea de drept prescrisă de pct. 6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală.

Instanța de apel urma să cerceteze minuțios aspectele învinuirii înaintate lui Gargalîc

Maria în baza art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal, să verifice și să aprecieze conform

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală fiecare probă din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct

de vedere al coroborării acestora și să-și argumenteze corespunzător concluziile trasate pe

marginea alegațiilor expuse de părți.

Reieșind din cele sus menționate, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel,

examinând cauza, nu a ținut cont de prevederile art.101 Cod de procedură penală și n-a

respectat întocmai prevederile art.art.414 și 417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală,

erori de drept ce se încadrează în cele prescrise de pct. 6) alin.(1) art.427 Cod de procedură

penală, respectiv confirmându-se temeinicia recursurilor ordinare declarate de recurenți.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit menționează că, erorile comise de către instanța de

apel, nu pot fi reparate de către instanța de recurs în prezenta procedură, de aceea decizia

instanței de apel urmează a fi casată, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.436

8

Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele acesteia: să

înlăture erorile constatate mai sus, ținând cont de motivele casării deciziei atacate și să

pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art.417 Cod de

procedură penală.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Devder Djulieta și de către partea vătămată Fărîmă Marc, casează

total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 noiembrie 2019, în cauza

penală în privința lui Gargalîc Maria xxxx, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași

instanță de apel, într-un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 15 aprilie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Toma Nadejda

Cobzac Elena

Guzun Ion

9