1ra-300/2021 — art. 152 alin. 2 lit. e CP

1ra-300/2021 — art. 152 alin. 2 lit. e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-300/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

02 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul delegat în Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg și

avocatul Mocanu Serghei în numele inculpaților, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 februarie 2020, în

cauza penală privindu-i pe

Stoinov Ivan Xxxxx, născut la xxxxx,

originar din Xxxxx regiunea Xxxxx r-l Xxxxx s.

Xxxxx, viza de domiciliu mun. Xxxxx str. Xxxxx

ap. xx, domiciliat mun. Xxxxx str. Xxxxx ap. xx;

Mocanu Liliana Xxxxx, născută la xxxxx,

originară din r-l Xxxxx s. Xxxxx, domiciliată

mun. Xxxxx str. Xxxxx;

Mocanu Stela Xxxxx, născută la xxxxx,

originară din r-l Xxxxx s. Xxxxx, domiciliată

mun. Xxxxx str. șos. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

05.02.2018-21.02.2020

15.10.2020-02.03.2021

A C O N S T A T A T :

Stoinov Ivan Xxxxx, Mocanu Liliana Xxxxx și Mocanu Stela Xxxxx învinuiți de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, au fost

achitați, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Liliana și Mocanu Stela au fost învinuiți de faptul că, la 16 octombrie 2010, în

intervalul de timp 19.00 - 20.00, împreună și prin înțelegere prealabilă, aflându-se

1

în scara blocului locativ din mun.Chișinău, str. șos. Xxxxx, în fața apartamentului

nr. xxxxx, i-au aplicat lui Balagura Marcel multiple lovituri cu pumnii și

picioarele în regiunea feței, capului și cutiei toracice, cauzându-i acestuia fractura

falangei proximale degetului I al mâinii drepte, fractura oaselor nazale fără

deplasare, traumă cranio - cerebrală închisă, manifestată prin comoție cerebrală,

excoriație a capului care, conform raportului de expertiză medico-legală

nr.2573/D din 23.11.2010, condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și,

în baza acestui criteriu, în comun, se califică drept vătămare corporală medie.

3.1 Procurorul, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță,

prin care Stoinov I. să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 152 alin.

(2) lit. e) Cod penal, la 6 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis,

Mocanu L. și Mocanu S. să fie recunoscute vinovate și condamnate în baza art.

152 alin. (2) lit. e) Cod penal, la câte 5 ani închisoare, fiecare, cu edxecutare în

penitenciar de tip închis, cu suspendarea pedepsei pe un termen de probă de 5

ani, invocând că, instanța a pus la baza sentinței de achitare doar declarațiile

inculpaților, examinându-le unilateral, fără a le corobora cu alte probe din dosar;

instanța a apreciat critic declarațiile martorilor Pavalati P. și Dumitrașco A., cât și

a părții vătămate Balagura M., indicând că ultimul și-a cauzat vătămările

corporale prin automutilare; instanța neîntemeiat a concluzionat din declarațiile

inculpaților că, partea vătămată este o persoană agresivă și provocatoare;

instanța a neglijat prevederile art. 394 alin. (4) Cod de procedură penală.

3.2 Partea vătămată, care a solicitat casarea acesteia, cu rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Stoinov I., Mocanu L., Mocanu S. să fie recunoscuți culpabili în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, pe motiv că

vina inculpaților este dovedită pe deplin prin declarațiile sale și ale martorilor și

prin probele scrise ale cauzei penale; declarațiile martorului Dumitrașco A., care

a relatat că, dânsul este o persoană conflictuală și că nu a văzut urme de violență,

urmează a fi apreciate critic, deoarece la materiale cauzei este caracteristica sa,

fiind caracterizat pozitiv și fișa de observație nr. 19354, care confirmă că a fost

internat în spital; declarațiile martorului Balagura C. urmează a fi apreciate

critic, deoarece a fost speriată și influențată de mama ei; dânsul a depus plângere

la poliție doar la 03.11.2010, deoarece a fost internat în spital, fiind în

imposibilitate de a se deplasa la organele competente; cu ordonanța de protecție

din 05.10.2010, a făcut cunoștință la 16.10.2010.

decembrie 2016, apelurile declarate de către procuror și partea vătămată

Balagura M. au fost admise parțial, fiind casată sentința și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, pin care: Stoinov I. a fost

recunoscut vinovat de comiterea infracțiuni prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod

penal, cu liberarea lui de pedeapsă în legătură cu expirarea termenului de

prescripție de tragere la răspundere penală prevăzut de art. 60 Cod penal.

2

Mocanu L. și Mocanu S. au fost achitate pe faptul comiterii infracțiunii prevăzute

de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii. Acțiunea civilă a fost admisă parțial, dispunându-se

încasarea de la Stoinov I. în beneficiul lui Balagura M. a prejudiciului moral în

mărime de 5000 lei, iar cel material a fost admis în principiu, urmând ca asupra

cuantumului să se expună instanța civilă.

Instanța de apel a constatat că, Stoinov Ivan, la 16 octombrie 2010, între ora

19.00-20.00, aflându-se în scara blocului locativ din mun.Chișinău, str. șos.

Xxxxx, în fața apartamentului nr. xx, i-a aplicat lui Balagura Marcel, multiple

lovituri cu pumnii și picioarele în regiunea feței, capului și cutiei toracice,

cauzându-i acestuia fractura falangei proximale a degetului I al mâinii drepte,

fractura oaselor nazale fără deplasare, traumă cranio-cerebrală închisă,

manifestată prin comoție cerebrală, excoriație a capului care, conform raportului

de expertiză medico-legală nr.2573/D din 23.11.2010, se califică drept vătămare

corporală medie.

În motivarea soluției, instanța de apel a indicat că, prima instanță nu a dat

apreciere corectă probelor administrate și circumstanțelor cauzei, nu le-a

examinat conform art. 101 Cod de procedură penală și incorect a ajuns la

concluzia privind nevinovăția inculpatului Stoinov I. în comiterea infracțiunii

imputate.

Instanța a menționat că probele enumerate supra, în ansamblu, confirmă

vinovăția lui Stoinov I. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1)

Cod penal, deoarece conținutul acestora indică incontestabil asupra faptului că,

anume inculpatul, în urma conflictului iscat, i-a aplicat părții vătămate mai multe

lovituri în regiunea feței, capului și i-a fracturat degetul I al mâinii drepte,

fractură ce se califică drept vătămare corporală medie, iar nerecunoașterea

vinovăției, nu constituie temei pentru achitare. Declarațiile inculpatului, precum

că dânsul nu a comis infracțiunea, instanța le-a apreciat drept o metodă de

autoapărare întru evitarea pedepsei penale.

Totodată, instanța de apel a constatat necesitatea achitării inculpatelor

Mocanu L. și Mocanu S. de sub învinuirea adusă, pe motiv că în acțiunile lor

lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii incriminate, excluzând astfel din

încadrarea juridică a acțiunilor lui Stoinov I. agravanta de la alin. (2) lit. e) art.152

Cod penal - comisă de trei persoane. Astfel, instanța de apel a considerat eronată

concluzia primei instanțe de achitare a inculpatelor Mocanu S. și Mocanu L., pe

motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, deoarece inculpatele urmau

să fie achitate, pe motiv că în acțiunile lor nu sunt întrunite elementele

infracțiunii.

În concluzie, instanța de apel a conchis că, vina lui Stoinov I. de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, este dovedită, însă acesta

urmează a fi liberat de pedeapsă penală, în legătură cu intervenirea prescripției

tragerii la răspundere penală, în temeiul art. 60 Cod penal, dat fiind faptul că de

la momentul comiterii infracțiunii - 16.10.2010 și până la pronunțarea hotărârii -

12.12.2016, au trecut mai mult de 5 ani.

3

Referitor la acțiunea civilă, instanța de apel, reținând prevederile art. 387

alin. (3) Cod de procedură penală, a considerat necesar de a admite în principiu

prejudiciul material, urmând ca asupra cuantumului să se expună instanța civilă,

deoarece partea vătămată a solicitat încasarea prejudiciului material cauzat în

mărime de 6197,84 lei, însă nu a putut prezenta probe certe ce ar confirma

cunatumul prejudiciului material cauzat.

Prejudiciul moral solicitat în mărime de 200000 lei, instanța de apel l-a

considerat exagerat, încasând astfel de la Stoinov I. în beneficiul lui Balagura M.

suma de 5000 lei, la stabilirea căruia instanța a luat în considerare gravitatea

suferințelor pricinuite, dar și starea materială a inculpatului.

5.1 Procurorul care, invocând temeiurile prevăzute de art. 427 alin.(1) pct.

6), 12) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acestora, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către instanța de apel.

5.2 Avocatul Mocanu S. în numele inculpaților Stoinov I., Mocanu L. și

Mocanu S. care, invocând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod

de procedură penală, a solicitat casarea deciziei, cu menținerea sentinței.

decembrie 2017, au fost admise recursurile ordinare declarate, fiind casată total

decizia și dispusă rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

și pronunțând o nouă hotărâre în privința lui Stoinov I., instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate de partea acuzării în acest sens,

limitându-se la o analiză generală, superficială a probelor, indicând că „reieșind

din declarațiile participanților la proces, anume I.Stoinov a fost cel care i-a cauzat

vătămarea medie a integrității corporale. Prin urmare însăși partea vătămată indică că

fractura la deget i-a fost cauzată anume de către I.Stoinov, ceea ce obiectiv și categoric

infirmă versiunea părții vătămate, precum că toți trei inculpați - I.Stoinov, S.Mocanu,

L.Mocanu, i-au cauzat vătămările corporale medii” (f.d. 227, v.4). Pe când, conform

rapoartelor de expertiză medico-legală nr.2725 din 15.10.2010 și nr.214/D din

23.10.2012, a fost confirmat faptul Că, în baza documentelor medicale prezentate

la Balagura M. s-a constatat: traumă cranio- cerebrală închisă, manifestată prin

comoție cerebrală; fractura falangei proximale degetului I al mâinii drepte; fractura

oaselor nazale fără deplasare; echimoză în regiunea parietală dreapta; echimoze și

excoriații în regiunea hemitoracelui drept; echimoză în regiunea coapsei pe dreapta;

echimoze și excoriații în regiunea genunchiului stâng, vătămări corporale produse prin

acțiunea traumatică cu obiect contondent dur cu suprafața de interacțiune limitată,

posibil în timpul și circumstanțele indicate, condiționează dereglarea sănătății de lungă

durată și în baza acestui ctiteriu, în comun, se califică ca vătămare corporală medie

(f.d.45 v.1, 34-43 v.3).

Reieșind din descriptivul deciziei, rezultă că, instanța a constatat faptul că

inculpatele Mocanu S. și Mocanu L. au fost implicate în conflict, indicând că ,,deși

s-a constatat că ambele inculpate au participat la conflict, nu a fost dovedit că ele i-au

4

cauzat lui Balagura Marcel vătămare medie... - fractura falangei proximale degetului I al

mâinii drepte.”.

Prin urmare, instanța de apel a reținut doar faptul că, părții vătămate i-a

fost fracturată falanga proximale a degetului I al mâinii drepte, fără a examina și

aprecia toate probele cauzei penale, inclusiv concluziile rapoartelor de expertiză

medico-legală, care indică asupra faptului că, lui Balagura M. i-au mai fost

cauzate și alte vătămări corporale, care toate în ansamblu se califică ca vătămări

corporale medii și care, potrivit declarațiilor părții vătămate, i-au fost cauzate de

toți trei inculpați.

Astfel, instanța a dat o apreciere selectivă probelor cauzei, inclusiv

declarațiilor părții vătămate, pe când acesta a indicat că în timp ce I.Stoinov îl

lovea cu pumnul, paralel simțea și un șir de lovituri mai slabe în cap din partea

mâini sale drepte, aplicate de către S.Mocanu, mai mult dânsa i-a aplicat și o

palmă în regiunea feței din partea stângă. Ulterior, în timp ce era bătut de

I.Stoinov în regiunea abdomenului, concomitent primea lovituri în regiunea

cutiei toracice și gâtului de la S.Mocanu si L.Mocanu.

La fel, superficial instanța de apel a apreciat și declarațiile martorului

ocular Pavalati P., care a relatat că auzind gălăgie - strigăte de bărbați și femei, a

intrat în bloc, unde a văzut între etajele I și II două femei și un bărbat care îl

băteau pe un alt bărbat, care era culcat la pământ cu mâinile după cap apărându-

se de lovituri, și toți trei îl loveau cu mâinile și picioarele peste tot corpul.

Astfel, instanța de apel a făcut o selectare a probelor din dosar și, în așa

mod, a tras concluzia pripită că acțiunile inculpatelor Mocanu S. și Mocanu L. nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 152 alin. (2)

Cod penal, iar fapta comisă de Stoinov I. întrunește elementele infracțiunii

prevăzute de art. 152 alin.(1) Cod penal. La fel, instanța de apel ajungând la

asemenea concluzie, urma să verifice circumstanțele cauzei în ansamblu,

totodată să verifice toate probele administrate și prezentate în cauză, în

confirmarea atât a vinovăției, cât și a nevinovăției inculpaților în cele incriminate

și să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate.

La acest capitol, instanța de recurs a evidențiat că, instanța de apel deși a

redat în hotărâre declarațiile părții vătămate și a martorilor, însă ele nu au fost

analizate, cu argumentarea desfășurată a concluziilor sale, fiind doar constatată

aprecierea critică a acestora, fapt ce contravine prevederilor art.101 alin.(1) Cod

de procedură penală, ca apoi să se expună asupra admisibilității sau

inadmisibilității probei respective, expunând temeiul respectiv în decizia sa. Ca

urmare, probele enunțate nu au primit o apreciere la j usta lor valoare, iar

concluziile făcute de instanța de apel sunt formale, premature, care nu rezultă

din circumstanțele de fapt stabilite în cauză.

Concluzionînd cele expuse mai sus, instanța de recurs a constatat că,

argumentul acuzării referitor la faptul că, instanța de apel nu a dat apreciere

probelor administrate pe caz și-a găsit confirmare, astfel, baza probatorie

propusă de partea acuzării și partea apărării în cadrul acestei cauze penale,

urmează a fi verificată de către instanța de apel la ședințele de judecată publice,

5

cu respectarea drepturilor procesuale ale persoanelor implicate pe caz,

respectîndu-se principiul contradictorialității procesului penal și legalității

armelor în proces, ceea ce nu a fost efectuat.

2020, au fost admise apelurile declarate, fiind casată sentința, inclusiv și din

oficiu conform art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală și pronunțată o nouă

hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează:

Stoinov I. a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

152 alin. (2) lit. e) Cod penal și liberat de răspundere penală în legătură cu

intervenirea termenului de prescripție pentru tragere la răspundere penală.

Mocanu L. a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

152 alin. (2) lit. e) Cod penal și liberată de răspundere penală în legătură cu

intervenirea termenului de prescripție pentru tragere la răspundere penală.

Mocanu S. a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

152 alin. (2) lit. e) Cod penal și liberată de răspundere penală în legătură cu

intervenirea termenului de prescripție pentru tragere la răspundere penală.

apreciind probele, în strictă conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, a constatat că, Stoinov I. la data de 16.10.2010, în intervalul de

timp 19.00 - 20.00, împreună și prin înțelegere prealabilă cu cet. Mocanu L. și cet.

Mocanu S., aflându-se în scara blocului locativ amplasat pe adresa mun.

Chișinău str. Xxxxx, în fața apartamentului nr. xx, i-au aplicat cet. Balagura

Marcel Gheorghe multiple lovituri cu pumnii și picioarele în regiunea feței,

capului și cutiei toracice, cauzându-i acestuia: fractura falangei proximale

degetului I al mâinii drepte, fractura oaselor nazale fără deplasare, traumă

cranio-cerebrală închisă, manifestată prin comoție cerebrală, excoriație a capului,

care, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2573/D din 23.11.2010,

condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și, în baza acestui criteriu, în

comun, se califică ca vătămare corporală medie.

Astfel, instanța de apel a constatat că, inculpatul Stoinov I. a comis

infracțiunea prevăzută de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, vătămarea intenționată

medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a

provocat urmările prevăzute de art. 151, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată

a sănătății, acțiune săvârșită de trei persoane.

Mocanu L., la data de 16.10.2010, în intervalul de timp 19.00 - 20.00,

împreună și prin înțelegere prealabilă cu cet. Stoinov I. și cet. Mocanu S.,

aflându-se în scara blocului locativ amplasat pe adresa mun. Chișinău, str.

Xxxxx, în fața apartamentului nr. xxxxx, i-au aplicat cet. Balagura M. multiple

lovituri cu pumnii și picioarele în regiunea feței, capului și cutiei toracice,

cauzându-i acestuia: fractura falangei proximale degetului I al mâinii drepte,

fractura oaselor nazale fără deplasare, traumă cranio-cerebrală închisă,

manifestată prin comoție cerebrală, excoriație a capului, care, conform raportului

de expertiză medico-legală nr. 2573/D din 23.11.2010, condiționează dereglarea

6

sănătății de lungă durată și, în baza acestui criteriu, în comun, se califică ca

vătămare corporală medie.

Astfel, instanța de apel a constatat că inculpata Mocanu L. a comis

infracțiunea prevăzută de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, vătămarea intenționată

medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a

provocat urmările prevăzute de art. 151, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată

a sănătății, acțiune săvârșită de trei persoane.

Mocanu S., la data de 16.10.2010, în intervalul de timp 19.00 - 20.00,

împreună și prin înțelegere prealabilă cu cet. Stoinov I. și cet. Mocanu L.,

aflându-se în scara blocului locativ amplasat pe adresa mun. Chișinău, str.

Xxxxx, în fața apartamentului nr. xxxxx, i-au aplicat cet. Balagura M. multiple

lovituri cu pumnii și picioarele în regiunea feței, capului și cutiei toracice,

cauzându-i acestuia: fractura falangei proximale degetului I al mâinii drepte,

fractura oaselor nazale fără deplasare, traumă cranio-cerebrală închisă,

manifestată prin comoție cerebrală, excoriație a capului, care, conform raportului

de expertiză medico-legală nr. 2573/D din 23.11.2010, condiționează dereglarea

sănătății de lungă durată și, în baza acestui criteriu, în comun, se califică ca

vătămare corporală medie.

Astfel, instanța de apel a constatat că Mocanu S. a comis infracțiunea

prevăzută de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, vătămarea intenționată medie a

integrității corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a

provocat urmările prevăzute de art. 151, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată

a sănătății, acțiune săvârșită de trei persoane.

Subsecvent, instanța de apel a considerat că, instanța de fond, la

pronunțarea sentinței, eronat a apreciat probele, fără a ține seama de cerințele

art. 101 Cod de procedură penală și în așa mod a ajuns la concluzia greșită de a-i

achita pe Stoinov I., Mocanu L. și Mocanu S., pe acuzarea de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal.

În opinia instanței de apel, vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii

incriminate lor, se probează și prin declarațiile părții vătămate, martorilor

Balagura Cristina (f.d. 49, vol. IV), Pavalatii Piotr (f.d. 50-51, vol. IV), expertului

Tighineanu Sergiu date în instanța de apel, declarațiile martorului Pacicovschi

Victoria date în instanța de fond, verificate prin citire în instanța de apel (f.d. 47-

48, vol. IV); martorului Dimitrașco Andrei (f.d. 67-70, vol. IV ); expertului Corbu

Chiril.

La fel, instanța de apel a indicat că, vinovăția inculpaților în comiterea

infracțiunii incriminate lor se mai probează și prin sistemul de acte și documente

acumulate și administrate în cadrul urmăririi penale, și anume: prin plângerea

înaintată la data de 03.11.2010 de către Balagura Marcel la organele de poliție

(f.d. 4-6, vol. I); raportul de expertiză medico-legală nr. 2725/D din 23.11.2010

(f.d. 45, vol. I); procesul-verbal de confruntare din 27.12.2010 dintre Balagura

Marcel și Stoinov Ivan (f.d. 89-90 verso, vol. I); procesul- verbal de confruntare

din 22.12.2010 dintre Balagura Marcel și Mocanu Liliana (f.d. 94 - 96, vol. I);

procesul-verbal de confruntare din 27.12.2010, dintre martorul Pavalatii Piotr și

7

Stoinov Ivan (f.d. 48, vol. II); raportul de expertiză medico-legală nr. 214/D din

23.10.2012 (f.d. 39-43, vol. III).

Instanța de apel, prin cercetarea probelor pertinente, concludente, utile și

veridice expuse supra a constatat, că Stoinov Ivan la data de 16.10.2010, în

intervalul de timp 19.00 - 20.00, prin înțelegere prealabilă cu Mocanu S. și

Mocanu L., aflîndu-se în scara blocului locativ amplasat pe adresa mun. Chișinău

str. Xxxxx, în fața apartamentului nr. xxxxx, i-a aplicat lui Balagura M. multiple

lovituri cu pumnii și picioarele în regiunea feței, capului și cutiei toracice,

cauzându-i acestuia: fractura falangei proximale degetului I al mâinii drepte,

fractura oaselor nazale fără deplasare, traumă cranio-cerebrală închisă,

manifestată prin comoție cerebrală, excoriație a capului, care, conform raportului

de expertiză medico-legală nr. 2573/D din 1.2010, condiționează dereglarea

sănătății de lungă durată și, în baza acestui criteriu, în comun, se califică ca

vătămare corporală medie.

De asemenea, instanța de apel a stabilit că Mocanu L. la data de 16.10.2010,

în intervalul de timp 19.00 - 20.00, împreună și prin înțelegere prealabilă cu cet.

Stoinov Ivan și cet. Mocanu Stela, aflându-se în scara blocului locativ amplasat

pe adresa mun. Chișinău, str. Xxxxx, în fața apartamentului nr. xxxxx, i-au

aplicat cet. Balagura M. multiple lovituri cu pumnii și picioarele în regiunea feței,

capului și cutiei toracice, cauzându-i acestuia: fractura falangei proximale

degetului I al mâinii drepte, fractura oaselor nazale fără deplasare, traumă

cranio-cerebrală închisă, manifestată prin comoție cerebrală, excoriație a capului,

care, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2573/D din 23.11.2010,

condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și, în baza acestui criteriu, în

comun, se califică ca vătămare corporală medie, la fel, Mocanu S. la data de

16.10.2010, în intervalul de timp 19.00 - 20.00, împreună și prin înțelegere

prealabilă cu cet. Stoinov I. și cet. Mocanu L., aflându-se în scara blocului locativ

amplasat pe adresa mun. Chișinău, str. xxxxx, în fața apartamentului nr. xxxxx, i-

au aplicat cet. Balagura M. multiple lovituri cu pumnii și picioarele în regiunea

feței, capului și cutiei toracice, cauzându-i acestuia: fractura falangei proximale

degetului I al mâinii drepte, fractura oaselor nazale fără deplasare, traumă

cranio-cerebrală închisă, manifestată prin comoție cerebrală, excoriație a capului,

care, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2573/D din 23.11.2010,

condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și, în baza acestui criteriu, în

comun, se califică ca vătămare corporală medie.

Instanța de apel a reținut că, potrivit probelor administrate se atestă că,

faptele inculpaților, Stoinov Ivan, Mocanu Liliana și Mocanu Stela întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii, aceștia prin acțiunile lor intenționate au

comis latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod

penal.

În continuare, instanța de apel a apreciat critic argumentele instanței de

fond, or în ședința instanței de apel s-a stabilit, că la data de 16 octombrie 2010 a

avut loc un conflict între Balgura Marcel și fosta sa soție, Mocanu Stela, sora

fostei soții - Mocanu Liliana și concubinul acesteia - Stoinov Ivan. Faptul că a

8

avut loc conflictul nominalizat, care a fost însoțit de agresiune verbală și fizică, se

confirmă, în afara oricăror dubii, prin declarațiile inculpaților, a părții vătămate

Balagura Marcel, a martorilor Balagura Cristina, Pacicovschi Victoria, Pavalatii

Piotr și Dmitrașco Andrei.

Instanța de apel a reținut că, probele anexate la dosar impun concluzia că,

Stoinov Ivan, Mocanu Stela Xxxxx și Mocanu Liliana au comis infracțiunea

prevăzută de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, or s-a stabilit că Balagura Marcel,

la data de 16.10.2010, fiind ziua de naștere a fiicei sale Balagura Crisina,

aproximativ între orele 19,00-20.00, a venit la apartamentului nr. xx, de pe xxxxx,

mun. Xxxxx, unde locuiește fosta soție Mocanu Stela cu fiica Balagura Crisina, cu

scopul de a o căuta pe fiica Cristina, care a promis că, în acea seara va veni la el,

însă nu a venit, nu răspundea la telefon, telefonul era deconectat. Fiind în relații

ostile cu soție Mocanu Stela, cu cumnata Mocanu Liliana și concubinul acesteia

Stoinov Ivan, sunând în ușa apartamentului, i-a deschis ușa Stoinov Ivan și la

indicațiile lui Mocanu Stela și Mocanu Liliana refuza să-i permită să intre în

apartament, inițial l-a împins ca să nu intre în apartament, apoi de la aceasta

între ei toți s-a iscat și conflictul avansând până la aplicarea loviturilor, aplicând

lovituri toți inculpații, ca rezultat partea vătămată Balagura Marcel, a suferit

vătămare corporală medie a integrității corporale fapt confirmat de către expertul

legist Tighineanu Sergiu, în ședința instanței de apel și prin rapoartele de

expertiză medico-legală.

Faptul că toți trei inculpați i-au cauzat părții vătămate Balagura Marcel

lovituri în regiunea feței, capului, și i-a fracturat degetul I al mâinii drepte, care

se calificată ca vătămare corporală medie a integrității corporale se confirmă prin

declarațiile părții vătămate Balagura Marcel, declarațiile martorului Pavalatii

Piotr, care a relatat că „...la data de 16.10.2010 aproximativ pe la orele 20.00 se întorcea

de la un prieten care locuiește în regiunea Telecentru pe str. Docuceaev mun. Chișinău,

trecând prin curtea unui bloc locativ în una din scări a auzit gălăgie - strigăte de bărbați

și temei. De asemenea, a indicat că intrând în bloc pe scară între etajele I și II două temei

și un bărbat îl băteau pe un alt bărbat, care era culcat la pământ cu mâinile după cap

apărăndu-se de lovituri. Suplimentar, a mai menționat că aceștia erau foarte agitați,

strigau cuvinte necenzurate, vulgare în timp ce toți trei îl loveau cu mâinile și picioarele

peste tot corpul, prin procesul- verbal de recunoaștere a persoanei din 25.05.2011,

martorul Pavalatii Piotr l-a recunoscut pe Stoinov Ivan ca fiind persoana care a aplicat

lovituri cu picioarele și mâinile unui cetățean ce se afla jos, la pământ, pe adresa str.

Hâncești intersecție cu str. Dokuceaev” (f.d. 48, vol. II).

Mai mult, în cadrul conflictului nominalizat, lui Balagura Marcel, conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 2725/D din 23.11.2010, i-au fost cauzate

leziuni corporale medii, cu dereglarea sănătății: fractura falangei proximale

degetului I al mâinii drepte, fractura oaselor nazale fără deplasare, traumă cranio-

cerebrală închisă, manifestată prin comoție cerebrală, excoriație a capului, vătămări

corporale produse prin acțiunea traumatică cu obiect contondent dur cu suprafața de

interacțiune limitată, posibil în timpul și circumstanțele indicate, condiționează

9

dereglarea sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare

corporală medie.

Mai mult, circumstanțele expuse au fost confirmate prin explicațiile

experților audiați în ședința Curții de Apel, cumulul traumelor depistate susțin

concluzia că, toți trei inculpați i-au aplicat lovituri părții vătămate, relevant fiind

și faptul că, experții audiați în ședința instanței de apel au precizat că fracturile

constatate se califică la vătămări corporale medii.

Instanța de apel nu este de acord cu argumentul primei instanțe, precum

că Balagura M. a fost cel ce a inițiat conflictul prin înjurături și agresiune față de

Stoinov Ivan, prin acțiuni ilegale și abuzive, or, în contextul infracțiunii

prevăzute de art. 152 Cod penal al Republicii Moldova, pentru calificarea

infracțiunii nu are semnificație cine inițiază conflictul.

Instanța de apel a mai reținut, că prima instanță nejustificat a oferit o

apreciere critică raportului de expertiză medico-legală nr. 2573/D din 01.11.2010,

or, nu este clar în ce temei instanța de fond a apreciat concluziile expertizei ca

fiind „eronate”, or, expertiza presupune cunoștințe speciale ale unui specialist,

care pot fi contestate doar de către un alt specialist în domeniu.

Mai mult, expertiza a fost efectuată corespunzător, fără încălcări, în

conformitate cu legislația procesual-penală în vigoare, pentru a constata

circumstanțe de o concludență incontestabilă pentru speță, astfel încât nu există

nici un motiv de a ignora concluziile raportului de expertiză nominalizat și de a

le exclude din suportul probatoriu al sentinței.

Alegațiile instanței de judecată, precum că Balagura Marcel Gheorghe ar fi

putut singur să-și cauzeze traumele depistate la el, deoarece este medic de

profesie și are studii superioare în medicină, sau ar putut prezenta experților

radiografiile altor persoane, dându-le drept ale sale, sunt total lipsite de

plauzibilitate, or, o soluție a unei instanțe de judecată nu poate fi bazată pe

presupuneri, ci urmează să fie întemeiată doar pe probe certe, veridice,

pertinente și concludente.

Iar, concluzia eronată a primei instanțe în acest sens este combătută prin

raportul de expertiză medico-legală nr. 214/D din 23.10.2012, prin care se

confirmă că leziunile corporale depistate la Balagura Marcel se poate afirma că,

acestea se află în zone accesibile pentru mâna proprie, dar nu sunt caracteristice

pentru automutilare, unele din aceste leziuni corporale (echimoze și excoriații în

regiunea genunchiului drept) au putut fi cauzate în urma căderii libere (unice) a

corpului din poziție ortostatică pe un obiect dur contondent (f.d. 39-43, vol. 3).

În speță, s-a dovedit că în urma unui conflict iscat între Balagura Marcel,

Stoinov Ivan, Mocanu Liliana și Mocanu Stela, lui Balagura Marcel, de către cei

trei inculpați i-au fost aplicate multiple lovituri, iar în rezultatul aplicării

loviturilor i-au fost cauzate vătămări corporale medii.

În acest context, instanța de apel a stabilit că, Stoinov I. a comis infracțiunea

prevăzută de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, vătămarea intenționată medie a

integrității corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a

provocat urmările prevăzute de art. 151, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată

10

a sănătății, acțiune săvârșită de trei persoane, Mocanu L. a comis infracțiunea

prevăzută de art. 152 al. (2) lit. e) Cod penal, vătămarea intenționată medie a

integrității corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a

provocat urmările prevăzute de art. 151, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată

a sănătății, acțiune săvârșită de trei persoane și Mocanu S. a comis infracțiunea

prevăzută de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, vătămarea intenționată medie a

integrității corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a

provocat urmările prevăzute de art. 151, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată

a sănătății, acțiune săvârșită de trei persoane.

Astfel, infracțiunea prevăzută de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, a fost

comisă de inculpați la data de 16.10.2010, prin urmare, instanța de apel a reținut

că, termenul de prescripție începe de la data enunțată pînă în prezent, iar la data

judecării cauzei în ordine de recurs, s-a scurs termenul de prescripție,

circumstanțe care indică că Stoinov Ivan, Mocanu Stela Xxxxx și Mocanu Liliana

Xxxxx urmează a fi liberați de răspundere penală în legătură cu expirarea

termenului de prescripție pentru tragere la răspundere penală.

10.1 Procuror, care solicită casarea parțială a acesteia în partea liberării

inculpaților de răspundere penală în legătură cu expirarea termenului de

prescripție de tragere la răspundere penală, prevăzut de art. 60 cod penal, cu

restituirea în această parte a cauzei la o nouă rejudecare în instanța de apel și

menținerea deciziei în partea constatării vinovăției inculpaților.

În motivarea recursului invocă:

- soluția privind liberarea inculpaților Stoinov Xxxxx, Mocanu Liliana și

Mocanu Stela de răspundere penală, nu este argumentată și cu titlu de consecință

nici întemeiată pe o normă de drept material cu vocație penală, a cărei aplicare

nu ar genera dubii despre producerea unei erori;

- acuzarea de stat însă nu se solidarizează cu concluzia instanței de apel

potrivit căreia la data pronunțării deciziei în cea de-a doua procedură de apel-21

februarie 2020 s-ar fi prescris dreptul statului de a-i supune pe inculpații Stoinov

Ivan, Mocanu Liliana și Mocanu Stela, răspunderii penale pentru săvîrșirea

infracțiunii grave, reținute prin decizie în sarcina lor;

- deși sînt termene de decădere în sensul stingerii dreptului statului de a-l

supune unei pedepse pe făptuitor, expirarea termenelor prevăzute la art. 60 alin.

(1) Cod penal, este condiționată de legiuitor prin anumite evenimente,

intervenirea cărora are loc în toate cazurile după o anumită perioadă de timp

calculată de la momentul săvârșirii infracțiunii;

- la momentul derulării evenimentelor-16 octombrie 2010, sancțiunea

normei penale prevăzută la art. 152 alin. (2) Cod penal, prevedea o pedeapsă

maximă sub formă de închisoare pe un termen de pînă la 6 ani. Ulterior, prin

Legea nr. 119 din 23 mai 2013 pentru modificarea Codului penal al Republicii

Moldova nr.985-XV din 18 aprilie 2002, în vigoare din 21 iunie 2013, legiuitorul a

înăsprit sancțiunea normei indicate în contextul prezentului alineat pînă la 7 ani

închisoare;

11

- judecind după mărimea sancțiunii normei de incriminare, fapta

inculpaților Stoinov Ivan, Mocanu Liliana și Mocanu Stela a rămas a fi una gravă

din momentul săvârșirii ei, pînă la retragerea completului de judecată pentru

deliberarea deciziei recurate;

- în data de 21 februarie 2020, nu expirase perioada de 15 ani desemnată de

norma materială penală pentru intervenirea prescrierii dreptului statului de a-i

atrage pe inculpați la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii grave,

prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal;

- instanța de apel greșit a dispus liberarea inculpaților Stoinov Ivan, Mocanu

Liliana și Mocanu Stela de răspundere penală și neîntemeiat a omis să

soluționeze chestiunea privind soarta procesului penal în prezenta speță, aceasta

devreme ce argumentele invocate în sprijinul soluției recurate vin în contradicție

cu prevederile imperative ale normelor de drept material penal și respectiv

procedural penal relevate;

În drept, recurentul își întemeiază recursul în baza art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală

10.2 Avocatul Mocanu S. în numele inculpaților, care solicită casarea

acesteia, cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului invocă:

- la baza deciziei adoptate, instanța de apel a pus probe ce în mod legal nu

pot dovedi vinovăția inculpaților, ci dimpotrivă confimă lipsa faptului

infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. c) Cod penal;

- învinuirea este una abstractă, eronată, deoarece nu cuprinde descrierea

detaliată a fiecărui semn calificativ, ce se cuprinde în elementele constitutive ale

infracțiunii analizate;

- informațiile conținute în actul de acuzație sunt insuficiente pentru a

permite calificarea faptei conform normei penale;

- instanța de apel doar a transcris în ordine cronologica probele administrate

la caz, în cadrul urmării penale, probe puse la baza condamnării inculpaților de

către instanța de apel, fără a se referi la probe ce ar demonstra vinovăția

inculpaților în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 152 alin. (2) lit. b) Cod

penal și fără a descrie elementele constitutive ale acesteia în special a laturii

obiective, în raport cu doctrina penală;

- învinuirea înaintată inculpaților este neclară, iar fapta reținută nu

corespunde materialelor din dosar;

- învinuirea adusă inculpaților contravine în mod evident dreptului garantat

prin art. 6 par. 3 din Convenție. Astfel, se încalcă și dreptul la apărare. Or, este

evident că, în speța dată, părții apărării îi revine doar să presupună contra căror

argumente să se apere,

- analizând în ansamblu, sub toate aspectele, probele prezentate spre

administrare, inclusiv procesele-verbale ale acțiunilor de urmărire penală,

audiind inculpații, martorii, consideră că nu există fapta incriminată inculpaților

și, în concecință, aceștia urmează a fi achitați, în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 1)

Cod procedură penală;

12

- învinuirea adusă recurenților, se bazează exlusiv numai pe depozițiile așa

numitului martor Pavalati Piotr și părții vătămate Marcel Balagura și acțiunilor

procesuale întocmite cu participarea lor;

- consideră necesar de a aprecia ca fiind unele eronate declarațiile părții

vatamate Balagura M., date atât în cursul urmăririi penale, cât și în cadrul

ședinței de judecată, deoarece acestea nu reflectă situația de fapt care a avut loc

la data de 16.10.20, dar reflectă doar poziția lui Balagura M. purtând un caracter

denaturat și evident eronat, ori în instanța de apel a indicat că, fractura a fost la

altă mână adică la mina stângă;

- între Balagura M. pe de o parte și Stoinov I., Mocanu L. și Mocanu S. există

relații ostile de durată, cum rezultă din declarațiile participanților la proces,

inclusiv a martorului Dmitrașco A., audiat în ședință de judecată, care se

datorează caracterului scandalagios a lui Balagura M., care figurează pe sector de

poliție în care își are domiciliul ca fiind pus la evidență ca scandalagiu și violator

al ordinii publice, datorită frecventelor conflicte familiale pe care le avea cu fosta

sa soție Mocanu S. și rudele acestuia;

- din plângerea depusă de Balagura M., cât și din declarațiile făcute în

cadrul ședinței de judecată, se reține că acesta nu a făcut nici o mențiune că a

ripostat presupusului atac din partea lui Stoinov I. și nu l-ar fi lovit pe Stoinov I.;

- consideră ca fiind întemeiate argumentele inculpaților că, la intrarea în

apartament, în antreu, Balagura M. l-a agresat fizic fără un motiv anume pe

Stoinov I., faptul dat rezultă inclusiv prin traumele depistate la Stoinov I. și

urmele de sânge de pe hainele lui și a lui Balagura M., semne că au fost

confirmate inclusiv de martorii Pavalatii P. și Dmitrașco Andrei, audiați în

ședința de judecată, care au menționat că ambii aveau urme de sânge pe fețe și

haine;

- Balagura M. nu avea nici un drept legal de a se afla la data de 16.10.2010, la

apartamentul lui Mocanu S. din mun. Chișinău, str. Xxxxx ap. xxxxx, drept ce i-a

fost limitat de către instanța de judecată;

- întregul incident s-a produs anume din cauza neexecutării unei hotărâri

judecătorești definive și irevocabile din partea lui Balagura M. și acțiuniior

abuzive din partea acestuia;

- din declarațiile participanților la proces și anume a părții vătămate

Balagura M., inculpaților, cât și a martorilor Pacicovschi V. și Balagura C.,

Balagura M. a intrat în apartamentul cet. Mocanu S. fără acordul acesteia, iar

toate acțiunile din partea inculpaților au fost îndreptate în vederea scoaterii

acestuia din apartamentul lui Mocanu S., unde Balagura M. se afla liegal contrar

ordonanței judecătorești și voinței proprietarului apartamentului;

- în acțiunile lui Balagura M. există evidente acțiuni de violare a

domiciliului lui Mocanu S. și violență în familie, fapt ce a fost lăsat fără

examinare și apreciere de organul de urmărire penală, deși, este un criteriu

relevant la aprecierea circumstanțelor cauzei;

- referitor la locul producerii incidentului Balagura M. a făcut declarații

contradictorii;

13

- consideră necesar a da o apreciere critică raportului de expertiză medico-

legală nr. 2573/D din 01.11.2010 în copie (Voi. II, f.d. 17, Voi. III, f.d. 47, 49) și nr.

2725/D din 23.11.2010 în copie (Voi. I, f.d. 45, Voi. III, f.d. 46, 48);

- rapoartele în cauză au fost efectuate după 14 zile și, respectiv, după 1 luna

și 7 zile de la producerea incidentului și doar în baza documentelor medicale

prezentate de Balagura M., în lipsa clișeului radiologic;

-din materialele dosarului, lipsesc probe ce dovedesc existența leziunilor

corporale, pentru ca instanța de judecată să le poată da o apreciere, fiind anexate

doar copiile raportului de expertiză medico-legală nr. 2573D din 01.11.2012 și nr.

2725/D din 23.11.2010, ce nu pot fi puse la baza unei sentințe, concluziile din

rapoartele menționate contravin concluziilor din raportul expertizei în comisie;

- potrivit raportului de expertiză medicc-legală nr. 214 din 23.10.2012, emis

în urma expertizei efectuate în comisie, se constată că experții au ajuns la

concluzia potrivit căreia: luând în considerație localizarea și caracteristica

morfologică a leziunii corporale depistate la Balagura M., se poate afirma ca

acestea se află în zone accesibile pentru mâna proprie, dar nu sunt caracteristice

pentru automutilare, în acest context e necesar de remarcat că, unele din aceste

leziuni corporale au putut fi cauzate în urma căderii libere ( unice) a corpului

din poziție ortostatică pe un obiect contondent;

- Balagura M. singur și-a cauzat traumele depistate la el, care fiind medic de

specialitate și având accesul la datele altor pacienți, putea să prezinte experților

radiografiile altor persoane, dându-le drept ale sale, respectiv se probează lipsa

clișeului radiologic unde vârsta pacientului nu corespunde cu vârsta lui Balagura

M.;

- din fotografia anexată de Balagura M., făcută imediat după incident,

ultimul se sprijină cu tot corpul pe degetul fracturat;

- organul de urmărire penală nu a dovedit faptul că, sângele de pe fața și

cămașa lui Balagura M., i-ar fi aparținut ultimului sau lui Stoinov I.;

- organul de urmărire penală nu a stabilit existența unui obiect metalic, cu

care i-ar fi aplicat loviturile lui Balagura M. și nu a fost probat faptul aplicării

loviturii cu careva obiecte;

-nici Pavalatii P. și nici Balagura M. nu au putut comunica concret instanței

de judecată de unde Balagura M. a aflat numărul de telefon al acestuia, cât și

despre faptul de câte ori aceștia s-au mai văzut, în aceste condiții, consideră că

aceștia s-au mai văzut;

- consideră necesar a aprecia critic procesele-verbale de recunoaștere a

persoanei, datele din care prezintă evidente semne că nu sunt veridice, iar

persoanele au fost prezentare spre recunoaștere cu evidente încălcări

procedurale;

-în ședințele de judecată, înaintea cât și după acestea, Balagura M. în

permanență prezenta un caracter agresiv față de inculpați, se adresa către aceștia

cu expresii înjurioase și înjositoare, ce suplimentar confirmă declarațiile

martorului Dumitrașco A. și inculpaților despre relațiile ostile între părți și

caracterul scandalagios a lui Balagura M.;

14

- întregul incident s-a produs anume din vina, la provocarea și acțiunile

ilegale și abuzive ale lui Balagura M.;

-având în vedere că, la moment există o altă cauză penală pe care Balagura

M. este învinuit de declarații false, consideră că și în acest caz declarațiile părții

vătămate sunt false;

-eronat instanța de apel a dispus respingerea demersului privind efectuarea

unei expertize judiciare medico-legale repetate;

- cererea de recuzare judecătorilor Oxana Robu, Silvia Vrabii și Stelian

Teleucă, a fost examinată contrar procedurii prevăzute de Codul de procedură

penală și anume in lipsa procurorului și inculpaților;

- ordonanța emisă de prim-adjunctul Procurorului General, Pîntea Andrei

din 24.09.2013, încalcă drepturile fundamentale ale inculpaților;

- procurorul nemotivat a dispus anularea ordonanței emise de către

procurorul sect. Centru, mun. Chișinău, Agati N., la 23.01.2013, cu reluarea

urmăririi penale, anularea ordonanței de scoatere de sub urmărire penală a lui

Mocanu L. și Mocanu S. în cauza nr. 2010011932, emisă de către procurorul în

Procuratura sect. Centru, la 21 ianuarie 2013, anularea ordonanței de scoatere de

sub urmărire penală a lui Stoinov I. și încetarea urmăririi penale în cauza nr.

2010011932, emisă de către procurorul sect. Centru, mun. Chișinău, Agati N., la

23.01.2013, deoarece actul emis nu conține vreo trimitere, care anume erori s-au

admis de procurorul ierarhic superior;

- din plângerea părții vătămate Balagura M., depusă Procurorului General,

nu rezultă că, sunt temeiuri noi ce ar servi, temei pentru anularea ordonanțelor,

cât și un viciu fundamental, ce ar fi afectat ordonanțele procurorului în

Procuratura sect. Centru, Agati N. din 21 ianuarie 2013 și din 23.01.2013;

- din motiv că, ordonanța emisă de prim-adjunctul Procurorului General,

Pîntea Andrei din 24.09.2013, este emisă ultima și nu prevede anularea

ordonanței Procurorului interimar al sect. Centru, mun. Chișinău, Dulghieru I.

din 28.08.2013, acestă hotărâre a procurorului ierarhic superior urmează a fi

declarată nulă, pentru a respecta prevederile art. 2991 alin. (4) Cod de procedură

penală.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)

pct. 6), 8) Cod de procedură penală.

11.În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură

penală, avocatul Mocanu S. în numele inculpaților a depus referință privind

opinia asupra recursului declarat de procuror, solicitând a decide

inadmisibilitatea acestuia, deoarece recursul ordinar este depus tardiv, adică

peste termenul de 30 de zile, prevăzute de art. 422 Cod de procedură penală.

lărgit concluzionează că recursul ordinar declarat de avocatul Mocanu Serghei în

numele inculpaților, urmează a fi respins, iar recursul ordinar declarat de către

procurorul delegat în Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg,

urmează a fi admis, din următoarele considerente:

15

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept, comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest

articol.

Cu referire la recursul ordinar declarat de avocatul Mocanu Serghei în

numele inculpaților.

Din sumarul recursului declarat, se atestă că avocatul Mocanu Serghei în

numele inculpaților, invocă faptul că, decizia nu este motivată și că probele nu

demonstrează vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

152 alin. (2) lit. b) Cod penal, invocând temeiurile de casare prevăzute de pct. 6),

8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Întru susținerea poziției sale, instanța de recurs remarcă prevederile art. 414

alin. (1), (5) Cod de procedură penală, unde este prevăzut că instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Verificând lucrările dosarului, Colegiul reține, că instanța de apel

examinând apelurile declarate în prezenta cauză, a cercetat suplimentar probele

administrate la dosar, după cum rezultă din procesul verbal al ședinței de

judecată (f.d. 17—20 v. IV), astfel ținând cont de prevederile art. 100 alin. (4) Cod

de procedură penală, instanța de apel a evaluat just probele în corespundere cu

cerințele art. 101 al aceluiași Cod, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, corect ajungând la

concluzia, că vina inculpaților Stoinov Ivan, Mocanu Liliana și Mocanu Stela, în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, și-a găsit

confirmarea.

Sub acest aspect, Colegiul penal constată că judecând apelurile declarate,

instanța de apel, verificând probele în ședința de judecată a motivat detaliat și

clar soluția adoptată în urma propriei analize și examinări coroborate a probelor

ce au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, expunându-se

argumentat din care motive a ajuns la concluzia de vinovăție a lui Stoinov Ivan,

Mocanu Liliana și Mocanu Stela, de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152

alin. (2) lit. e) Cod penal.

Astfel, instanța de apel reținând circumstanțele de fapt ale cauzei și-a

motivat concluzia prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora le-a dat o

apreciere justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării

reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept. Reieșind din

cele expuse, instanța de recurs apreciază drept vădit neîntemeiate criticile

recurentului, precum că instanța de apel a dat o apreciere injustă probelor.

16

Totodată, instanța de recurs consideră, că decizia instanței de apel cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care instanța

de apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare

conformă rigorilor și exigențelor din art. 6 CEDO.

În opinia Colegiului penal lărgit, instanța de apel adoptat o hotărâre legală,

întemeiată și motivată, cuprinzând argumente fundamentate în fapt și în drept,

prezentate în hotărârea atacată, iar partea descriptivă a deciziei cuprinde, în

conformitate cu prevederile art. 394 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul,

timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele

infracțiunii (f.d. 124-125 v. VI).

Referitor la criticile autorului recursului, precum că învinuirea este abstractă

și eronată, deoarece nu cuprinde descrierea detaliată a fiecărui semn calificativ ce

se cuprinde în elementele constitutive a infracțiunii analizate, Colegiul penal le

consideră neîntemeiate.

La acest capitol, Colegiul reține, că în conformitate cu prevederile art. 296

alin. (2) Cod de procedură penală, rechizitoriul se compune din două părți:

expunerea și dispozitivul. Expunerea cuprinde informații despre fapta și

persoana în privința căreia s-a efectuat urmărirea penală, analiza probelor care

confirmă fapta și vinovăția învinuitului, argumentele invocate de învinuit în

apărarea sa și rezultatele verificării acestor argumente, circumstanțele care

atenuează sau agravează răspunderea învinuitului, precum și temeiurile pentru

liberarea de răspundere penală conform prevederilor art. 53 din Codul penal

dacă constată asemenea temeiuri. Dispozitivul cuprinde date cu privire la

persoana învinuitului și formularea învinuirii care i se incriminează cu

încadrarea juridică a acțiunilor lui și mențiunea despre trimiterea dosarului în

instanța judecătorească competentă.

Colegiul penal lărgit remarcă, că învinuirea înaintată lui Stoinov Ivan,

Mocanu Liliana și Mocanu Stela, prin rechizitoriu, este clară și concretă fiind

indicată formularea învinuirii care i se incriminează, cu încadrarea juridică a

acțiunilor fiecăruia. Astfel, în rechizitoriu este descrisă fapta ce li se incriminează

inculpaților în baza art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, iar instanța de apel just

reieșind din probatoriul administrat în cauză și în conformitate cu prevederile

art. 394 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, a descris fapta criminală,

considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei,

forma și gradul de vinovăție, consecințele infracțiunii. Mai mult ca atât, în cadrul

ședinței de judecată în prima instanță, la data de 27 mai 2015 (f.d. 58 v. IV),

inculpații în prezența apărătorului lor, au declarat, că învinuirea le este clară,

însă nu recunosc vina, ceea ce este un drept al lor. Prin urmare, Colegiul penal

constată, că acuzații Stoinov Ivan, Mocanu Liliana și Mocanu Stela au fost

informați într-o limbă pe care o cunosc în mod amănunțit asupra naturii și cauzei

acuzației împotriva lor, declarând în fața instanței de judecată în prezența

avocatului prin viu grai, că le este clară învinuirea adusă, așa cum prescriu

garanțiile prevăzute la art. 6§3 lit. a) al Convenției europene.

17

Ce ține de argumentul recurentului, precum că Balagura M. l-a agresat fizic

pe Stoinov I. și că Balagura M. nu avea nici un drept legal de a se afla la data de

16.10.2010, la apartamentuil Stelei Mocanu, drept ce i-a fost limitat de instanța de

judecată, instanța de recurs reține, că instanța de apel s-a expus argumentat la

acest aspect, indicând just că, în contextul infracțiunii prevăzute de art. 152 Cod

penal, pentru calificarea infracțiunii nu are semnificație cine inițiază conflictul, la

fel nu are importanță la cazul dat și faptul că, Balagura M. a încălcat ordonanța

de protecție.

Cu referire la argumentele recurenților precum că, în acțiunile lui Balagura

M. există evidente acțiuni de violare a domiciliului Stelei Mocanu și violență în

familie, fapt ce a fost lăsat fără apreciere de organul de urmărire penală, Colegiul

penal le respinge, deoarece acestea nu au relevanță în prezenta cauză, or în speța

supusă judecării instanțele de judecată au examinat învinuirea adusă inculpaților

conform rechizitoriului, în baza art. art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, vătămarea

intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru

viață și nu a provocat urmările prevăzute de art. 151, dar care a fost urmată de dereglarea

îndelungată a sănătății, acțiune săvârșită de trei persoane.

Totodată, nu este fondată nici critica recurentului, în sensul pretinderii că,

toate acțiunile inculpaților au fost îndreptate în vederea scoaterii lui Balagura M.

din apartamentul Stelei Mocanu. Astfel, Colegiul penal lărgit reține că, și

chestiunea dată a constituit obiect de discuție în instanța de apel, care întemeiat a

indicat faptul că, toți trei inculpați i-au cauzat părții vătămate Balagura Marcel

lovituri în regiunea feței, capului, și i-a fracturat degetul I al mâinii drepte, care

se calificată ca vătămare corporală medie a integrității corporale, ce se confirmă

prin declarațiile părții vătămate Balagura Marcel, declarațiile martorului

Pavalatii Piotr, care a relatat că, la data de 16.10.2010 aproximativ pe la orele 20.00 se

întorcea de la un prieten care locuiește în regiunea Telecentru pe str. Docuceaev mun.

Chișinău, trecând prin curtea unui bloc locativ în una din scări a auzit gălăgie - strigăte

de bărbați și temei. De asemenea, a indicat că intrând în bloc pe scară între etajele I și

II două temei și un bărbat îl băteau pe un alt bărbat, care era culcat la pământ cu mâinile

după cap apărăndu-se de lovituri. Suplimentar, a mai menționat că aceștia erau foarte

agitați, strigau cuvinte necenzurate, vulgare în timp ce toți trei îl loveau cu mâinile

și picioarele peste tot corpul, prin procesul- verbal de recunoaștere a persoanei

din 25.05.2011, martorul Pavalatii Piotr l-a recunoscut pe Stoinov Ivan ca fiind

persoana care a aplicat lovituri cu picioarele și mâinile unui cetățean ce se afla

jos, la pământ, pe adresa str. Xxxxx intersecție cu str. Xxxxx(f.d. 48, vol. II). Mai

mult, în cadrul conflictului nominalizat, lui Balagura Marcel, conform raportului

de expertiză medico-legală nr. 2725/D din 23.11.2010, i-au fost cauzate leziuni

corporale medii, cu dereglarea sănătății: fractura falangei proximale degetului I al

mâinii drepte, fractura oaselor nazale fără deplasare, traumă cranio- cerebrală închisă,

manifestată prin comoție cerebrală, excoriație a capului, vătămări corporale produse prin

acțiunea traumatică cu obiect contondent dur cu suprafața de interacțiune limitată,

posibil în timpul și circumstanțele indicate, condiționează dereglarea sănătății de lungă

durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală medie.

18

De asemenea, Colegiul penal lărgit consideră, că nu sunt întemeiate nici

criticile referitoare la faptul că, urmează a fi apreciat critic raportul de expertiză

medico-legală nr. 2573/D din 01.11.2010. La alegațiile date, instanța de recurs

menționează, că acestea au constituit obiect de discuție în cadrul instanței de

apel, asupra cărora instanța de judecată s-a expus suficient și argumentat,

deoarece au constituit una din principalele linii de apărare în cadrul prezentului

proces penal și cărora le-au fost acordate o atenție deosebită, precum rezultă din

materialele cauzei și hotărârile adoptate în speța dată. Deci, reieșind din lucrările

dosarului, Colegiul penal nu se poate îndepărta de la concluziile date, precum că

prima instanță nejustificat a oferit o apreciere critică raportului de expertiză

medico-legală nr. 2573/D din 01.11.2010, or, nu este clar în ce temei instanța de

fond a apreciat concluziile expertizei ca fiind „eronate”, or, expertiza presupune

cunoștințe speciale ale unui specialist, care pot fi contestate doar de către un alt

specialist în domeniu. Mai mult, expertiza a fost efectuată corespunzător, fără

încălcări, în conformitate cu legislația procesual-penală în vigoare, pentru a

constata circumstanțe de o concludență incontestabilă pentru speță, astfel încât

nu există nici un motiv de a ignora concluziile raportului de expertiză

nominalizat și de a le exclude din suportul probatoriu al sentinței.

Tot la acest aspect, Colegiul penal, atestă că instanța de apel întemeiat a

conchis și faptul că alegațiile instanței de judecată, precum că Balagura M. ar fi

putut singur să-și cauzeze traumele depistate la el, deoarece este medic de

profesie și are studii superioare în medicină, sau ar putut prezenta experților

radiografiile altor persoane, dându-le drept ale sale, sunt total lipsite de

plauzibilitate, or, o soluție a unei instanțe de judecată nu poate fi bazată pe

presupuneri, ci urmează să fie întemeiată doar pe probe certe, veridice,

pertinente și concludente. Iar, concluzia eronată a primei instanțe în acest sens

este combătută prin raportul de expertiză medico-legală nr. 214/D din 23.10.2012,

prin care se confirmă că, leziunile corporale depistate la Balagura Marcel se află

în zone accesibile pentru mâna proprie, dar nu sunt caracteristice pentru

automutilare, unele din aceste leziuni corporale (echimoze și excoriații în

regiunea genunchiului drept) au putut fi cauzate în urma căderii libere (unice) a

corpului din poziție ortostatică pe un obiect dur contondent (f.d. 39-43, vol. 3).

Astfel, în speță, s-a dovedit că, în urma unui conflict iscat între Balagura Marcel,

Stoinov Ivan, Mocanu Liliana și Mocanu Stela, lui Balagura Marcel, de către cei

trei inculpați i-au fost aplicate multiple lovituri, iar în rezultatul aplicării

loviturilor i-au fost cauzate vătămări corporale medii.

Ce ține de critica recurentului, precum că martorul Dumitrașco A. nu a

confirmat faptul că, Balagura M. prezentându-se la sectorul de poliție nu ar fi

prezentat careva dureri sau traume și că nu a fost stabilit cui aparține sângele de

pe fața și cămașa lui Balagura M., Colegiul penal reține că la caz, faptul cauzării

lui Balagura M. a leziunilor corportale medii, se confirmă prin concluziile

raportului de expertiză medico-legală nr. 2573/D din 01.11.2010 și raportul de

expertiză medico-legală nr. 214/D din 23.10.2012, care sunt în vigoare, astfel

neavând importanță cui aparținea sângele de pe fața și cămașa lui Balagura M.

19

De asemenea, Colegiul penal lărgit consideră, că nu sunt întemeiate nici

criticile referitoare la faptul că, Balagura M. și Pavalatii P. s-au întâlnit anterior

ședinței de judecată și că Pavalatii V. nu a fost la fața locului, deoarece avocatul

nu a adus careva probe în acest sens, iar martorul în cauză a dat declarații sub

jurământ, mai mult ca atât, fiind prevenit conform art. 312, 313 Cod penal, pentru

prezentarea cu bună știință a declarațiilor false și refuzul sau ascunderea de a

face declarații, a menționat că, pînă în seara când a avut loc evenimentul, pe

Balagura M. nu l-a cunoscut (f.d. 50 verso v. IV). Referitor la argumentul precum,

că s-au întâlnit anterior ședinței de judecată, pentru ca Pavalatii P. să-și

formuleze o poziție favorabilă lui Balagura M., Colegiul penal îl respinge ca

nefondat, deoarece încă în plângerea depusă la Comisariatul de poliție, Balagura

M., invocă despre faptul că, barbatul pe nume Pavalatii P. a strigat la inculpați

să-l lase în pace, fiind ajutat de el să se ducă la poliție, lăsându-i și coordonatele

sale (f.d.6 v. I).

Ce ține de argumentele aduse de recurent, referitor la faptul că, persoanele

au fost prezentate spre recunoaștere cu evidente încălcări procedurale, Colegiul

penal lărgit conchide, că ilegalitatea acțiunilor organelor de urmărire penală în

conformitate cu prevederile art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală, atrage

nulitatea actului dacă a fost invocată în cursul efectuării acțiunii – când partea

este prezentă, sau la terminarea urmăririi penale – când partea i-a cunoștință de

materialele dosarului, sau în instanța de judecată – când partea a fost absentă la

efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în care proba este prezentată

nemijlocit în instanță.

Raportând norma dată la argumentele supuse analizei, Colegiul penal lărgit

atestă că, din materialele cauzei nu rezultă că inculpații sau apărătorul acestora

ar fi avut careva obiecții asupra acțiunilor organului de urmărire penală la etapa

respectivă a urmăririi penale, fiindu-le aduse la cunoștință materialele procesului

penal, respectiv nici una dintre părți nu a contestat actele procesuale întocmite.

Astfel, invocarea nulității actelor organului de urmărire penală, contravine

prevederilor art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală.

Nu au relevanță la cauză nici următoarele motive de critică din recurs, că

Stoinov I. a fost scos de sub urmărire penală, din motiv că lipsește faptul

infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod penal, învinuirile aduse către Pacicovschi

V., scoaterea inculpaților de sub urmărire penală pe art. 186 alin. (2) lit. d) Cod

penal, pe numele lui Balagura M. este un dosar penal pentru darea declarațiilor

false, astfel consideră că și în acest caz declarațiile acestuia sunt false. În acest

sens, instanța de recurs reține că, avocatul nu a argumentat opinia și legătura

acestor hotărâri cu speța dată, mai mult ca atât, circumstanțele fiecărui caz sunt

diferite, pe care instanța analizându-le își întemeiază soluția. Ce ține de faptul că,

și în acest caz declarațiile părții vătămate sunt false, Colegiul penal atestă că,

aspectul în cauză nu este probat de un act de justiție al instanțelor de judecată.

Cu referire la argumentele recurentului, precum că eronat instanța de apel a

dispus respingerea demersului privind efectuarea unei expertize judiciare

medico-legale repetate, Colegiul penal îl respinge ca fiind declarativ.

20

Astfel, instanța de recurs menționează că, solicitarea efectuării unei

expertize este dreptul procesual al părților participante la proces. Dispunerea

efectuării expertizei judiciare se face de către instanța de judecată, la cererea

părților, dacă se constată că, cererea este întemeiată și poate contribui la stabilirea

circumstanțelor ce pot avea importanță probatorie pentru cauza penală.

Încheierea instanței de judecată privind numirea expertizei, trebuie să cuprindă

întrebările puse în fața expertului și enumerarea circumstanțelor de fapt ce

urmează a fi elucidate prin cunoștințele speciale în domeniul tehnicii, științei sau

artei de către expert. Nu se exclud cazurile, când instanța de judecată poate

respinge demersul privind efectuarea expertizei judiciare prin încheiere

motivată.

Așadar, instanța de judecată trebuie să motiveze respingerea demersului,

ținând cont de jurisprudența CțEDO, care statuează că, refuzul de a dispune o

expertiză nu este, în sine, inechitabil, el trebuie examinat în lumina procedurii în

ansamblul său (Affaire H. împotriva Franței, 24.10.1989 pct. 61 și 70). Motivarea

refuzului trebuie să fie rezonabilă.

La caz, Colegiul penal reține că, prin cererea din 31 octombrie 2019,

avocatul Mocanu S. în numele inculpaților, a solicitat dispunerea efectuării unei

expertize judiciare medico-legale repetate.

În conformitate cu prevederile art. 148 alin. (2) Cod de procedură penală,

dacă concluziile expertului sînt neclare, contradictorii, neîntemeiate, dacă există îndoieli

în privința veridicității lor și dacă aceste deficiențe nu pot fi înlăturate prin audierea

expertului sau dacă a fost încălcată ordinea procesuală de efectuare a expertizei judiciare,

poate fi dispusă efectuarea unei expertize judiciare repetate de către un alt expert sau o

altă comisie de experți. Expertul sau experții care au efectuat expertiza judiciară primară

sau suplimentară pot asista la efectuarea expertizei judiciare repetate pentru a da

explicații pe marginea concluziilor formulate în urma expertizei judiciare primare, însă

nu pot participa la efectuarea investigațiilor și la întocmirea concluziilor. La fel, alin.

(3), al aceluiași articol prevede cazurile în care se dispune expertiza judiciară

repetată:

a) concluziile expertului sînt neclare, contradictorii, neîntemeiate sau există îndoieli

în privința veridicității acestora;

b) ordonatorul expertizei judiciare sau instanța de judecată a constatat că expertul

judiciar nu avea dreptul să o efectueze ori și-a depășit competența;

c) a fost încălcată ordinea procesuală de dispunere a expertizei judiciare;

d) s-au constatat încălcări ale metodelor sau procedurilor de efectuare a expertizei

judiciare;

e) concluziile expertului nu au fost corelate cu datele de fapt puse la dispoziția lui;

f) există contradicții esențiale între opiniile experților participanți la efectuarea unei

expertize judiciare în comisie.

Astfel, la acest aspect, instanța de recurs reține că, prin încheierea instanței

de apel din 13 februarie 2020 (f.d. 75-80 v. VI), a fost respinsă cererea avocatului,

privind numirea expertizei judiciare medico-legale repetate.

În acest sens, Colegiul penal atestă că, instanța de apel întemeiat a reținut

21

că, în cererea de numirea repetată a expertizei, apărătorul nu a făcut trimitere la

careva motive pertinente ce ar indica necesitatea stringentă sau prezența unui

caz, în care pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea circumstanțelor ce pot

avea importanță probatorie pentru cauza penală sunt necesare cunoștințe

specializate în domeniu, în vederea stabilirii tuturor circumstanțelor ce au

însemnătate decisivă în vederea soluționării cauzei penale, or aspectele invocate

de apărător au fost elucidate în cadrul urmăririi penale, instanța de apel reținând

că în spăță, au mai fost efectuate și alte rapoarte de expertiză, astfel prin acestea

au fost soluționate chestiunile invocate în cerere. La fel, o cererea similară a fost

soluționată de către Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău, prin încheierea

din 22.10.2019. La fel, instanța de apel a mai atenționat și asupra faptului că,

rapoartele de expertiză efectuate în speță, au fost prezentate participanților la

proces anterior, în cadrul urmăririi penale, însă doar după remiterea cauzei la

rejudecare în instanța de apel, apărătorul a înaintat astfel de cerere, circumstanță,

ce repetat confirmă faptul lipsei oportunității numirii unei expertize repetate, în

speță, dar și intenția de tergiversare a examinării cauzei.

Mai mult ca atât, Colegiul penal atestă că rapoartele de expertiză efectuate

în cauză, nu au fost contestate de către partea apărării la etapa respectivă,

depunând cerere, abia la etapa apelului, fără a indica motivele ce au împiedicat

efectuarea expertizei judiciare medico-legale repetate, la urmărirea penală sau în

prima instanță, contrar prevederilor art. 413 alin. (4) Cod de procedură penală.

Alegațiile recurentului precum că, cererea de recuzare a judecătorilor de la

examinarea cererii de apel, a fost examinată în lipsa procurorului și inculpaților,

Colegiul consideră că, nu au nici un suport legal, deoarece în conformitate cu

prevederile art. 35 alin. (2) Cod de procedură penală, examinarea cererii de

recuzare sau a declarației de abținere se face în aceeași zi, ascultând părțile și

persoana a cărei recuzare se cere.

Astfel, reieșind din procesul – verbal al ședinței de judecată din data de 30

octombrie 2019, se atestă că, la examinarea cererii de recuzare înaintată de

avocatul Mocanu S., a fost prezent doar acesta, instanța oferindu-i cuvânt asupra

cererii de recuzare.

Nu pot fi reținute de către instanța de recurs nici aserțiunile părții apărării,

precum că, procesul penal în privința inculpaților, învinuiți de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, urmează a fi încetat și

necesar a declara ca nulă ordonanța emisă de prim- adjunct al Procurorului

General, Andrei Pîntea din 24 septembrie 2013, privind anularea ordonanței de

suspendare a urmăririi penale în cauza nr. 2010011932, emisă de către procurorul

în procuratura sectorului Centru, mun. Chișinău, Nadejda Agatii, la 23 ianuarie

2013, cu reluarea urmăririi penale, anularea ordonanței de scoatere de sub

urmărire penală a lui Mocanu L. și Mocanu S. în cauza nr. 2010011932, emisă de

către procurorul în Procuratura sect. Centru, la 21 ianuarie 2013, anularea

ordonanței de scoatere de sub urmărire penală a lui Stoinov I. și încetarea

urmăririi penale în cauza nr. 2010011932, emisă de către procurorul sect. Centru,

mun. Chișinău, Agati N., la 23.01.2013.

22

La acest capitol, Colegiul penal remarcă, faptul că, ordonanța emisă de

prim- adjunct al Procurorului General, Andrei Pîntea din 24 septembrie 2013, a

fost obiect de examinare, conform prevederilor art. 313 Cod de procedură penală,

astfel prin încheierea judecătorului de instrucție a Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 24 aprilie 2014, a fost respinsă plângerea avocatului Mocanu S. în

numele lui Stoinov I., Mocanu L. și Mocanu S., ca inadmisibilă fiind depusă

tardiv. A fost refuzat în declararea nulă a ordonanței prim- adjunctului

Procurorului General, Andrei Pîntea din 24 septembrie 2013, privind anularea

ordonanței de scoatere de sub urmărire penală a lui Mocanu L. și Mocanu S., în

cauza nr. 2010011932, emisă de către procurorul în Procuratura sect. Centru,

mun. Chișinău, Agatii Nadejda, la 21 ianuarie 2013 și 23 ianuarie 2013 și a

ordonanței din 23.01.2013 de suspendare a urmăririi penale, emisă de același

procuror, cu reluarea urmăririi penale, din motivul expirării termenului de 10

zile, prevăzut de art. 313 Cod de procedură penală.

Ținând cont de cele expuse, Colegiul penal consideră, că instanța de apel, în

prezența cumulului de probe administrat în prezenta cauză, întemeiat și corect a

stabilit vinovăția lui Stoinov Ivan Xxxxx, Mocanu Liliana Xxxxx și Mocanu Stela

Xxxxx în baza art. art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, iar argumentele invocate de

către apărător, în acest sens, sunt nefondate.

În temeiul celor expuse mai sus, instanța de recurs constatând, că recursul

declarat de către avocatul Mocanu Serghei în numele inculpaților este unul

neîntemeiat, a ajuns la concluzia privind respingerea acestuia ca inadmisibil.

Referitor la recursul declarat de către procurorul delegat în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Popov Oleg.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din

dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul

acestuia.

În această ordine de idei, rațiunea și finalitatea exercitării căii de atac, în

particular avându-se în vedere recursul ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor

admise de instanța ierarhic inferioară la etapa precedentă de judecare a cauzei,

iar controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol preventiv și

unul reparator.

Soluția instanței de recurs se fundamentează, în drept, pe prevederile art.

435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând

recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea de

către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată admiterea erorilor de drept,

de natură să afecteze echitatea desfășurării procesului și care au avut drept

consecință adoptarea unei hotărâri nemotivate și contradictorii.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

23

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe

noi prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel

poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel,

potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă,

printre altele, temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea

sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, la pronunțarea

soluției de liberare a inculpaților de răspundere penală în legătură cu

intervenirea termenului de prescripție pentru tragere la răspundere penală, în

cauza deferită judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste

atribuții legale reglementate exhaustiv de legislator.

Reieșind din sumarul recursului declarat de procuror se constată că, acesta

este întemeiat în baza pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și apel, în cazul în care hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Din conținutul recursului rezultă că, recurentul este de acord cu starea de

fapt stabilită de instanța de apel, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpaților, însă critică decizia instanței de apel, în partea ce ține de liberarea

inculpaților de răspundere penală.

Colegiul penal lărgit, verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub

acest aspect, constată că această instanță, la examinarea apelului, nu a respectat

întru totul prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Astfel, instanța de recurs reține că, instanța de apel a casat sentința și a

pronunțat o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care, Stoinov I. a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal și liberat de răspundere penală în legătură cu

intervenirea termenului de prescripție pentru tragere la răspundere penală.

Mocanu L. a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

152 alin. (2) lit. e) Cod penal și liberată de răspundere penală în legătură cu

intervenirea termenului de prescripție pentru tragere la răspundere penală.

Mocanu S. a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

152 alin. (2) lit. e) Cod penal și liberată de răspundere penală în legătură cu

intervenirea termenului de prescripție pentru tragere la răspundere penală.

În acest sens, instanța de apel a reținut, că: „… infracțiunea prevăzută de art.

152 alin. (2) lit. e) Cod penal, a fost comisă de inculpați la data de 16.10.2010, prin

urmare, instanța de apel reține că termenul de prescripție începe de la data enunțată pînă

în prezent, iar la data judecării cauzei în ordine de recurs, s-a scurs termenul de

prescripție, circumstanțe care indică că Stoinov Ivan, Mocanu Stela și Mocanu Liliana

urmează a fi liberați de răspundere penală în legătură cu expirarea termenului de

24

prescripție pentru tragere la răspundere penală.”

La acest aspect, Colegiul penal lărgit reține că, la soluționarea chestiunii cu

privire la liberarea inculpaților de răspundere penală, în legătură cu expirarea

termenului de prescripție, instanța de apel nu a ținut cont de faptul că:

- la momentul comiterii infracțiunii, 16.10.2010, infracțiunea prevăzută

de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, prevedea pedeapsă cu închisoare de la 3 la

6 ani, iar conform art. 16 alin. (4) Cod penal, face parte din categoria

infracțiunilor grave.

- în conformitate cu prevederile art. 60 alin. (1) lit. c) Cod penal,

persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvîrșirii infracțiunii

au expirat următoarele termene: 15 ani de la săvîrșirea unei infracțiuni grave;

- de la momentul comiterii infracțiunii în cauză, 16.10.2010, până la

pronunțarea deciziei instanței de apel, 21.02.2020, au expirat 9 ani 4 luni 5 zile.

Deci, reieșind din concluziile expuse de către instanța de apel în motivarea

soluției adoptate, Colegiul penal lărgit constată că, sunt întemeiate argumentele

procurorului, precum că instanța de apel greșit a dispus liberarea inculpaților

Stoinov Ivan, Mocanu Liliana și Mocanu Stela de răspundere penală pe motivul

expirării termenului de prescripție, astfel recunoscând inculpații vinovați în baza

art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, neîntemeiat a omis să soluționeze dacă aceștia

trebuie să fie pedepsiți pentru infracțiunea săvârșită și ce măsură de pedeapsă

urmează să fie stabilită inculpaților.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit statuează, că concluziile

instanței de apel, în partea liberării inculpaților de răspundere penală în legătură

cu intervenirea termenului de prescripție pentru tragere la răspundere penală,

nu sunt pe deplin argumentate din punct de vedere legal, decizia instanței de

apel în cauza dată, este afectată de insuficiență în partea motivării soluției

adoptate, cu privire la liberarea inculpaților de răspundere penală în legătură cu

intervenirea termenului de prescripție pentru tragere la răspundere penală, ceea

ce este incident cazului de casare invocat în speță și prevăzut de art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, iar erorile admise de către instanța de apel nu

pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs nu

este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității

sentinței, substituind instanța care a judecat apelul, cu încălcarea prevederilor

procesuale-penale la pronunțarea hotărârii judecătorești.

În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit consideră că, decizia instanței de

apel în cauză urmează a fi casată parțial, în partea liberării inculpaților de

răspundere penală în legătură cu intervenirea termenului de prescripție pentru

tragere la răspundere penală, cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte de

către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia: să țină cont de împrejurările expuse, să înlăture

erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu legea, să adopte o

hotărâre legală și întemeiată, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de

25

practica unitară în acest domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, și să

pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417

Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de avocatul Mocanu

Serghei în numele inculpaților.

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul delegat în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg, se casează parțial decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 februarie 2020, în partea

liberării inculpaților de răspundere penală în legătură cu intervenirea termenului

de prescripție pentru tragere la răspundere penală, în cauza penală în privința lui

Stoinov Ivan Xxxxx, Mocanu Liliana Xxxxx și Mocanu Stela Xxxxx și se dispune

rejudecarea cauzei în această parte de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Celelalte dispoziții ale deciziei atacate se mențin.

Decizia nu se supune căilor de atac, în partea rejudecării cauzei, în rest este

irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 01 aprilie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Toma Nadejda

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Boico Victor

26