1re-15/2021 — art. 92 CP

Prin încheierea Judecătoriei Cahul, sediul Central din 18 martie 2020 a fost respins ca neîntemeiat demersul Administrației Penitenciarului nr. 1 Taraclia cu privire la aplicarea prevederilor art. 92 Cod penal în privința lui Col/Isaul Alevtin.

Nefiind de acord cu încheierea primei instanțe, aceasta a fost contestată cu recursuri de către: - condamnatul Col/Isaul Alevtin, care și-a manifestat dezacordul cu încheierea pronunțată de prima instanță, indicând că în privința este posibil de aplicat prevederile art. 92 Cod penal, iar acest fapt denotă necesitatea admiterii recursului și casarea încheierii contestate, pe care o consideră neîntemeiată și nemotivată; - avocatul Osadcenco Iulia în numele condamnatului Col/Isaul Alevtin, care a solicitat admiterea acestuia, cu casarea încheierii contestate, deoarece prima instanță nu a ținut cont de faptul că Col/Isaul Alevtin a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii care se atribuie la categoria celor grave, iar ultimul a executat deja mai mult de jumătate din termenul pedepsei stabilite. Astfel, partea apărării a remarcat că au fost întrunite toate cerințele prevăzute de norma art. 92 alin. (2) Cod penal; - Administrația Penitenciarului nr. 1 Taraclia, care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii contestate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie admis demersul, cu aplicarea prevederilor art. 92 Cod penal, pe motiv că condamnatul se 1 caracterizează satisfăcător, și a executat deja termenul necesar pentru aplicarea prevederilor menționate, dar prima instanță nu a ținut cont de acest fapt.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 22 iulie 2020, recursurile declarate au fost respinse ca nefondate, cu menținerea încheierii. 3.1. În motivarea soluției adoptate instanța de recurs a subliniat că pentru a fi aplicate prevederile art. 92 Cod penal nu sânt suficiente doar circumstanțele indicate în cererile de recurs, și anume: condamnatul a executat jumătate din termenul de pedeapsă; condamnatul a dat dovadă că merge pe calea corectării, deoarece în perioada executării pedepsei a participat la munci neremunerate. Aceasta deoarece, din materialele cauzei rezultă că Col/Isaul Alevtin a fost de mai multe ori condamnat, inclusiv la executarea pedepsei cu închisoarea (f.d. 6-10, 13-30, 34-36, vol. I), pe parcursul executării pedepsei a fost sancționat disciplinar de 18 ori pentru încălcarea regimului de detenție și nu are nici o stimulare (f.d. 39, vol. I). Mai mult de atât, deși la momentul examinării demersului, condamnatul nu avea vreo sancțiune activă, instanța de recurs nu a putut trece cu vederea faptul că, acestuia i- au fost aplicate sancțiuni pentru comportament agresiv, pentru păstrarea obiectului interzis - telefon mobil, inclusiv a amenințat cu răfuială fizică colaboratori, a opus rezistență în timpul percheziției, fuma în loc nepermis, nu se prezenta la apel, s-a automutilat superficial la antebrațul stâng, ceea ce denotă faptul că comportamentul condamnatului Col/Isaul Alevtin nu a suferit careva schimbări pozitive care ar convinge instanța de judecată că celui din urmă ar fi oportun de a-i stabili prevederile art. 92 Cod penal. Or, la stabilirea posibilității aplicării prevederilor menționate, este necesar de analizat comportamentul condamnatului pe întreaga perioadă de detenție. Și, chiar dacă la moment sancțiunile aplicate nu sunt active, totuși, este evident că în perioada executării pedepsei acesta a încălcat regimul de detenție. În astfel de circumstanțe, instanța de recurs a remarcat că prima instanță just a respins demersul Administrației Penitenciarului nr. 1 Taraclia privind aplicarea prevederilor art. 92 Cod penal, hotărârea fiind bazată pe studierea deplină și obiectivă a datelor referitoare la persoana condamnatului. În cele din urmă, instanța de recurs a conchis că aplicarea art. 92 Cod penal nu va atinge scopul principal al pedepsei penale - restabilirea echității sociale și corectarea condamnatului Col/Isaul Alevtin.

Condamnatul Col/Isaul Alevtin a contestat cu recurs în anulare decizia instanței de recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care în privința sa să fie stabilite prevederile art. 92 Cod penal, considerând că în cazul său sânt întrunite toate cerințele legale pentru aceasta. 2

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare, pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, părțile pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac. Din textul recursului în anulare, Colegiul penal atestă că recurentul nu indică prezența unui viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, dar contestă hotărârea judecătorească, manifestându-și dezacordul cu soluția pronunțată de către instanța ierarhic inferioară în privința sa. În acest context, potrivit prevederilor art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 Cod de procedură penală și cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate. Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se menționează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Totodată, Colegiul penal remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărârilor judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și recursului ordinar. Analizând dispozițiile legale expuse supra în raport cu speța dată, rezultă că decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 22 iulie 2020 (f.d. 91-98, vol. I) a fost adoptată în ordinea reglementată de art. 449 Cod de procedură penală, prin care nu a fost judecată cauza în fond, dar s-a examinat recursul condamnatului declarat împotriva încheierii Judecătoriei Cahul (sediul Central) din 18 martie 2020 prin care s-a respins demersul Administrației Penitenciarului nr. 1 Taraclia cu privire la aplicarea prevederilor art. 92 Cod penal. Astfel, se atestă că decizia nominalizată mai sus nu cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, și drept consecință o asemenea hotărâre nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs în anulare. 3 Conform art. 456 alin. (1) Cod de procedură penală, actele procedurale preparatorii ale instanței de recurs în anulare și procedura de admisibilitate a recursului în anulare se efectuează în conformitate cu prevederile art. 431 și 432, care se aplică în mod corespunzător. În concluzie, având drept reper prevederile art. 452 alin. (1) coroborate cu prevederile art. 456 alin. (1) și art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului înaintat pe motiv că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut.

În conformitate cu art. 456 alin. (1) și art. 432 alin. (1)-(2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal d e c i d e: inadmisibilitatea recursului în anulare, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 22 iulie 2020, declarat de către condamnatul Col/Isaul Alevtin, deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și conținut. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 01 aprilie 2021. Președinte Diaconu Iurie Judecători Guzun Ion Catan Liliana 4