1ra-702/2021 — art. 27, 248 alin. 5 lit. d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 27, 248 alin. 5 lit. d CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-702/2021 — art. 27, 248 alin. 5 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-702/2021
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
01 martie 2021 mun. Chișinău
Colegiul Penal lărgit în componența:
președinte DIACONU Iurie
judecători CATAN Liliana
GUZUN Ion
BOICO Victor
TOMA Nadejda
a judecat, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în
Procuratura de circumscripție Chișinău, SÎLI Radu prin care se solicită casarea
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 octombrie 2020, în cauza
penală privind-o pe
DOBROVA Elena, născută la XXXXX, originară
XXXXX și domiciliată în XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 05.03.2018 – 13.12.2019;
Instanța de apel: 04.06.2020 – 29.10.2020;
Instanța de recurs: 12.01.2021 – 01.03.2021.
Asupra recursului ordinar, Colegiul Penal lărgit
c o n s t a t ă:
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 13 decembrie
2019, a fost încetat procesul penal pornit în privința lui DOBROVA Elena în baza art.
27, 248 alin. (5) lit. d) Cod penal, din motiv că fapta constituie o contravenție
prevăzută de art. 13, 287 alin. (10) Cod contravențional.
A fost încetat procesul contravențional în privința lui DOBROVA Elena de
comiterea contravenției prevăzute de art. 13, 287 alin. (10) Cod contravențional, în
legătură cu intervenirea termenului de prescripție de tragere la răspundere
contravențională.
Corpul delict:
- discul DVD-R de model „Verbatim” cu capacitatea de 4,7 Gb, recunoscut în
această calitate prin ordonanța din 01.02.2018 a fost lăsat la păstrare la dosarul penal;
- mijloacele bănești 20700 dolari SUA și 50 lei, ridicate în baza actului de control
fizic vamal nr. 01 din 10.01.2018, recunoscute ca corp delict prin ordonanța din
02.02.2018 și transmise pentru păstrare Serviciului Fiscal de Stat, Direcția Generală
Administrare Fiscală mun. Chișinău prin ordonanța din 05.02.2018, au fost trecute
forțat și gratuit în folosul statului.
A fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea privind încasarea din contul
inculpatei în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare.
1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că, DOBROVA
Elena, la 10.01.2018, aproximativ la 11:58, urmărind scopul trecerii peste frontiera
vamală a mărfurilor în proporții deosebit de mari, aflându-se în zona de control
1
vamal al postului vamal „Aeroportul Internațional Chișinău” (PVFI, aerian), sector
„intrare în țară”, situat în Aeroportul Internațional Chișinău de pe bd. Dacia, 80/3,
mun. Chișinău, a ales coridorul verde și fără a declara controlului vamal, a încercat să
introducă pe teritoriul Republicii Moldova valută străină și națională în suma de
20700 dolari SUA, echivalentul a 353493, 90 lei și 50 de lei, ce au fost tăinuite în
bagajul de mână, împreună cu sumă de 11850 dolari SUA și 4450 ruble rusești,
echivalentul a aproximativ 10000 euro, dar din cauze independente de voința
acesteia, nu a reușit să-și realizeze până la capăt intențiile din motiv că valutele
menționate au fost depistate și ridicate de către colaboratorii serviciului vamal.
Aceste acțiuni au fost încadrate, reieșind din modificările operate prin Legea 179
din 26 iulie 2018 și solicitările acuzării, în baza art. 13, 287 alin. (10) Cod
contravențional – tentativă de încălcare a regulilor vamale, adică tentativa de trecere
a mărfurilor, obiectelor și altor valori peste frontiera vamală a Republicii Moldova
prin nedeclarare dacă aceste acțiuni nu constituie infracțiune de contrabandă sau o
altă infracțiune.
Nerecunoașterea vinovăției a fost apreciată ca fiind făcută în scopul exercitării
libertății la autoincriminare, iar dubiul judiciar a fost înlăturat prin probele acuzării,
ele fiind pertinente, concludente, veridice și utile justei soluționări a cauzei.
De asemenea reieșind din faptul că de la data comiterii faptei până la
pronunțarea hotărârii s-a scurs mai mult de 1 an, s-a conchis că termenul prevăzut de
art. 30 Cod contravențional a fost prescris.
La soluționarea chestiunii ce ține de soarta corpurilor delicte, au fost invocate
prevederile art. 4397 Cod contravențional și art. 162 Cod penal, și s-a dispus
restituirea banilor proprietarului DOBROVA Elena.
Cheltuielile solicitate de către acuzatorul de stat nu se includ în noțiunea de
cheltuieli judiciare, în sensul prevăzut de art. 227 alin. (2) Cod de procedură penală,
și nu urmează a fi puse în sarcina inculpatei, or aceste cheltuieli sunt puse pe seama
statului – salariul procurorului este achitat de către angajator, nu de către inculpat, iar
„consumabile” sunt necesare în vederea constatării faptei infracționale și nu implică
cheltuieli suplimentare suportate de către organul de urmărire penală în legătură cu
efectuarea urmării penale.
Împotriva sentinței apel a declarat avocatul ȘONTEA Daniel, în numele
inculpatei, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri prin care
DOBROVA Elena să fie achitată pe motiv că fapta acesteia nu întrunește elementele
infracțiunii, precum și nu s-a constatat existența faptei infracționale sau a celei
contravenționale.
În motivarea apelului s-a indicat că:
- contrar prevederilor art. art. 385, 394 alin. (11 pct. 11 Cod de procedură penală,
precum și art. 462 alin. (4) Cod Contravențional, prima instanță nu a descris fapta
contravențională considerată a fi dovedită în baza căruia DOBROVA Elena a fost
recunoscută vinovată;
- sentința este viciată în partea motivării, or în conținutul sentinței se conțin
concluzii contradictorii, pe de o parte în dispozitiv se dispune încetarea procesului
penal pe motiv că fapta constituie contravenție, iar pe de altă parte în descriptivul
sentinței inculpata este recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii „în cadrul
ședinței de judecată au fost cercetate mijloacele de probă care demonstrează
2
vinovăția inculpatei DOBROVA Elena...Cât privește versiunea apărării precum că
DOBROVA Elena nu ar fi comis tentativa de a trece peste frontiera vamală a
Republicii Moldova a obiectelor-bani, instanța o consideră neîntemeiată și
declarativă, or această versiune totalmente este combătută prin volumul și calitatea
materialului probant....”;
- nu a fost dovedită existența elementelor constitutive ale componenței de
infracțiune sau de contravenție;
- s-a eșuat în formularea unui minim de motivare a necesității dispunerii
confiscării.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29
octombrie 2020 a fost admis apelul, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre prin
care DOBROVA Elena a fost achitată de învinuirea adusă în baza art. 27, 248 alin.
(5) lit. d) Cod penal pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.
S-a dispus restituirea mijloacelor bănești proprietarului DOBROVA Elena.
3.1. Instanța de apel a conchis că Dobrova Elena se învinuiește că ea la
10.01.2018, aproximativ la 11:58, urmărind scopul trecerii peste frontiera vamală a
mărfurilor în proporții deosebit de mari, aflându-se în zona de control vamal al
postului vamal „Aeroportul Internațional Chișinău” (PVFI, aerian), sector „intrare în
țară”, situat în Aeroportul Internațional Chișinău de pe bd. Dacia 80/3, mun.
Chișinău, a ales coridorul verde și fără a declara controlului vamal, a încercat să
introducă pe teritoriul Republicii Moldova valută străină și națională în suma de
20700 dolari SUA, echivalentul a 353493,90 lei și 50 de lei, ce au fost tăinuite în
bagajul de mână, împreună cu sumă de 11850 dolari SUA și 4450 ruble rusești,
echivalentul a aproximativ 10000 euro, dar din cauze independente de voința
acesteia, nu a reușit să-și realizeze până la capăt intențiile din motiv că valutele
menționate au fost depistate și ridicate de către colaboratorii serviciului vamal.
Aceste acțiuni au fost încadrate de acuzare, în baza art. 27, 248 alin. (5) lit. d)
Cod penal – tentativă la trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a
mărfurilor, în proporții deosebit de mari, prin nedeclarare în documentele vamale.
În acțiunile inculpatei lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute
la art. 27, 248 alin. (5) lit. d) Cod penal precum și cele ale contravenției prevăzute de
art. 13, 287 alin. (10) Cod contravențional deoarece probele administrate și cercetate
în ședința de judecată denotă faptul că angajatul vamal nu a prezentat formularul
tipizat și că inculpata a dorit să declarare bani pe care îi avea asupra sa. Mai mult
organul de urmărire penală a acționat prin provocare, ei având date despre persoana
ce urma a fi oprită.
Recurs ordinar a declarat procurorul SÎLI Radu solicitând casarea
deciziei și menținerea sentinței, apelul fiind greșit admis or, cele cele constatate de
instanța de apel rezultă din probe necercetate în ședința de judecată, versiunea
inculpatei neavând suport probatoriu.
Referință, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) p. 11) Cod de
procedură penală nu a fost depusă.
Colegiul Penal constată că recursul ordinar a fost depus în termen legal,
pronunțarea integrală a deciziei având loc la 13 decembrie 2020, iar recursul datează
cu 24 decembrie 2020 și nu este în mod vădit nefundat, în sensul art. 432 Cod de
procedură penală, fiind admisibil.
3
Judecând recursul ordinar în raport cu materialele cauzei, Colegiul Penal
lărgit concluzionează că acesta este în măsură să desființeze hotărârea recurată și
întemeiază dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de
judecată, din următoarele considerente:
În lumina practicii constante a CtEDO și a instanțelor naționale, în cazul în care
se constată încălcări ale prevederilor legale, hotărârea instanței de apel urmează a fi
desființată, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt
complet de judecată, de vreme ce viciul fundamental admis în cadrul unei proceduri
precedente, care afectează hotărârea pronunțată, este o ignorare esențială a drepturilor
și libertăților garantate de CoEDO, de alte tratate internaționale, de Constituția
Republicii Moldova și de alte legi naționale, instanțele de recurs sunt obligate de a
rectifica eroarea de procedură comisă de instanțele ierarhic inferioare, în caz contrar
art. 6 CoEDO este încălcat, or se afectează echitatea procedurii (hotărârea CtEDO
Leoni versus Italia).
Reieșind din conținutul recursului ordinar declarat, se reține că acesta se
întemeiază în baza pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevede că
hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a
pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu
cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice
dispozitivul hotărârii.
Verificând criticile expuse în recurs în raport cu decizia, Colegiul constată, că
acestea sânt întemeiate și că erorile de drept nu pot fi corectate în prezenta procedură,
or instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza în fond,
substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor legii procesual-
penale, iar hotărârile prezintă deficiențe sub aspectul motivării.
Se statuează că obiect de studiu dedus judecății constituie învinuirea adusă
în baza art. 13, 287 alin. (10) Cod contravențional, or la judecarea cauzei,
procurorul a renunțat la învinuirea adusă în baza art. 27, 248 alin. (5) lit. d) Cod penal
și a pledat, reieșind din modificările operate prin Legea 179 din 26 iulie 2018, pentru
reîncadrarea acțiunilor Elenei DOBROVA în baza art. 13, 287 alin. (10) Cod
contravențional (f.d. 189-196, vol. I), noua învinuirea fiind admisă de prima instanță
prin constatările făcute.
Reieșind din obiectul de studiu se menționează că:
I) sentința primei instanțe nu corespunde exigențelor prevederilor art.
385 și 389 Cod de procedură penală.
Din textul sentinței rezultă că prima instanță a încadrat acțiunile inculpatei în
baza art. 13, 287 alin. (10) Cod contravențional, însă prin reținerea „DOBROVA
Elena, la 10.01.2018, aproximativ la 11:58, urmărind scopul trecerii peste frontiera
vamală a mărfurilor în proporții deosebit de mari,…” a depășit limitele învinuirii
susținute de acuzare.
O altă eroare de drept conținută în textul sentinței rezidă și din faptul că partea
motivantă nu corespunde cu partea descriptivă cât privește soluționarea chestiunilor
ce țin de soarta corpurilor delicte – mijloacele bănești.
Astfel, dacă în partea motivantă se indică la faptul că mijloacele bănești urmează
a fi restituite proprietarului DOBROVA Elena (f.d. 224 verso, vol. I), atunci în
4
dispozitivul sentinței se dispune trecerea forțată gratuită în folosul statului a
mijloacelor bănești (f.d. 225, vol. I).
De asemenea, soluția de încetare a procesului pe faptul comiterii contravenției
prevăzute de art. 13, 287 alin. (10) Cod contravențional, fără nerecunoașterea
vinovăției contravine prevederilor art. 389 alin. (4) pct. 3) Cod de procedură penală
potrivit cărora instanța pronunță o sentință de condamnare fără stabilirea pedepsei,
cu liberarea de răspundere penală în cazul expirării termenului de prescripție.
II) decizia instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor
art. art. 414 alin. (5), 6) și art. 417 Cod de procedură penală.
În primul rând, instanța de apel a achitat inculpata de învinuirea adusă în baza
art. 27, 248 alin. (5) lit. d) Cod penal pe când ea urma să se expună asupra învinuirii
aduse în baza art. 13, 287 alin. (10) Cod contravențional, aceasta fiind susținută de
acuzare, inclusiv prin neexercitarea dreptului la apel asupra sentinței.
În al doilea rând, instanța de apel și-a întemeiat concluziile de achitare pe
următoarele probe: declarațiile inculpatei depuse în cadrul primei instanțe (pct. 47 a
deciziei recurate), declarațiile martorului Tataru Vasile (pct. 51 a deciziei recurate),
declarațiile martorului Vasilachi Elena (pct. 53 a deciziei recurate), martorului Budigai
Vasile (pct. 54 a deciziei recurate), procesele-verbale de examinare din 11 și 25 ianuarie
2018 (pct. 57 și 58 a deciziei recurate), ordonanțele din 12 ianuarie 2018 (pct. 59 și 60 a
deciziei recurate), procesul-verbal de examinare din 01 februarie 2018 (pct. 61 a deciziei
recurate), actul de control fizic vamal nr. 01 din 10 ianuarie 2018 (pct. 62 a deciziei
recurate), procesul-verbal de reținere a mărfurilor și obiectelor aflate sub control vamal
nr. 137 din 10 ianuarie 2018 (pct. 63 a deciziei recurate), extrasul din sistemul
informațional al Poliției de Frontieră a RM din 01 februarie 2018 (pct. 64 a deciziei
recurate) și scrisoarea nr. 1036 din 08 februarie 2018 (pct. 65 a deciziei recurate).
Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată în instanța de apel au fost
cercetate următoarele probe: procesul-verbal de examinare din 01 februarie 2018,
actul de control fizic vamal nr. 01 din 10 ianuarie 2018, procesul-verbal de reținere a
mărfurilor și obiectelor aflate sub control vamal nr. 137 din 10 ianuarie 2018, extrasul
din sistemul informațional al Poliției de Frontieră a RM din 01 februarie 2018 și
scrisoarea nr. 1036 din 08 februarie 2018 (f.d. 8, vol. II).
Raportând cele descrise în decizie cu cele indicate ca petrecute în ședința
instanței de apel, se constată că instanța de apel și-a întemeiat concluziile de achitare
pe unele probe cercetate de prima instanță, dar neverificate în ședința de judecată a
instanței de apel și neconsemnate în procesul-verbal (probele menționate în pct. 47, 51,
53, 54, 57, 58, 59 și 60 a deciziei recurate), aducând atingere prevederilor art. 414 alin. (6)
Cod de procedură penală.
În al treilea rând, judecarea în ordine de apel, în prezenta cauză penală, a fost
viciată, or prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stipulează că
instanța de apel, judecând apelul, este obligată să se pronunțe asupra tuturor
motivelor invocate în apel, ele constituind fondul apelului și acestea trebuie
examinate printr-o analiză obiectivă, completă și sub toate aspectele de fapt și de
drept, fiind confruntate cu întreg materialul probator al cauzei. Relevant este de
specificat în acest context și că, hotărârea instanței de apel, potrivit art. 417 Cod de
procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele, și temeiurile de fapt și de drept
5
care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele
adoptării soluției date.
La caz, prima instanță, în partea motivantă a indicat că mijloacele bănești ridicate
și recunoscute ca corp delict se vor restitui proprietarului DOBROVA Elena, iar în
partea descriptivă s-a dispus trecerea forțată și gratuită a mijloacelor bănești în folosul
statului.
Apelantul a sesizat instanța că prima instanță a eșuat să formuleze un minim de
motivare despre necesitatea dispunerii confiscării mijloacelor bănești (f.d. 7, vol. II).
Instanța de apel a dispus restituirea mijloacelor bănești proprietarului, fără a-și
motiva soluția, or din lecturarea părții motivante a hotărârii se reliefează lipsa unei
motivări a soluției adoptate la capitolul chestiuni ce țin de soarta corpurilor delicte.
Se statuează și că motivarea hotărârii asupra constatării nevinovăției inculpatei
se reduce dor la o frază generală cu referire la provocare, fără a stabili temeiurile de
fapt și de drept care au dus la admiterea sau respingerea învinuirii aduse în baza art.
13, 287 alin. (10) Cod contravențional. Astfel, pe lângă faptul că instanța de apel nu a
cercetat probele enunțate în textul hotărârii, ea nu le-a apreciat, în conformitate cu
prevederile art. 101 Cod de procedură penală și nu s-a expus asupra existenței/lipsa
coroborării probelor în ansamblu.
Colegiul penal lărgit specifică că, pentru corectitudinea judecării prezentei cauze
este important de a analiza minuțios toate probele acumulate în dosar, întrucât
aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului penal,
iar justa apreciere contribuie la elucidarea adevărului și la echitatea procedurii
desfășurate pentru toate părțile la proces, or în decizia instanței de apel lipsește cu
desăvârșire analiza și aprecierea probelor. Omisiunea instanței de apel de a face o
analiză a probatoriului administrat și de a se expune argumentat asupra fiecărei probe
în parte și asupra argumentelor apelului, este cu certitudine o lacună care nu poate fi
corectată de către instanța de recurs la această etapă a procedurilor urmând a fi
înlăturată de instanța de apel, prin rejudecarea cauzei.
Reieșind din cele descrise, Colegiul constată că, chestiunile asupra cărora
instanța de apel trebuia să se pronunțe, nu au fost examinate în mod corespunzător, ca
o chestiune de proces echitabil, instanța de apel urmând a cerceta amănunțit aspectele
învinuirii înaintate lui DOBROVA Elena, să verifice și să aprecieze conform
prevederilor art. 101 Cod de procedură penală fiecare probă din punct de vedere al
pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din
punct de vedere al coroborării lor și în concluziile sale să prezinte raționamentele
forte care au stat la baza soluției, de vreme ce acționarea contrar prevederilor
enunțate constituie erorilor de drept prescrise de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de
procedură penală.
La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.
436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele
acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii
procesual-penale asupra motivelor esențiale invocate în cererea de apel; să cerceteze
amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să verifice și să aprecieze profund probele
administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să le
dea o evaluare cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei
probe examinate, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă
6
a cauzei date; să-și argumenteze clar concluziile în decizia adoptată, iar în caz de
adoptare a unei concluzii de vinovăție sau nevinovăție a inculpatei, să emită o soluție
clară, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest
domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și
întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.
În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură
penală, Colegiul Penal lărgit
d e c i d e:
Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție
Chișinău, SÎLI Radu, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 29 octombrie 2020, în cauza penală privind-o pe DOBROVA Elena și
dispune rejudecarea cauzei, în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.
Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.
Decizia pronunțată integral la 30 martie 2021.
Președinte DIACONU Iurie
Judecători CATAN Liliana
GUZUN Ion
BOICO Victor
TOMA Nadejda
7