1ra-702/2021 — art. 27, 248 alin. 5 lit. d CP

1ra-702/2021 — art. 27, 248 alin. 5 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-702/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

01 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte DIACONU Iurie

judecători CATAN Liliana

GUZUN Ion

BOICO Victor

TOMA Nadejda

a judecat, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, SÎLI Radu prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 octombrie 2020, în cauza

penală privind-o pe

DOBROVA Elena, născută la XXXXX, originară

XXXXX și domiciliată în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.03.2018 – 13.12.2019;

Instanța de apel: 04.06.2020 – 29.10.2020;

Instanța de recurs: 12.01.2021 – 01.03.2021.

Asupra recursului ordinar, Colegiul Penal lărgit

c o n s t a t ă:

2019, a fost încetat procesul penal pornit în privința lui DOBROVA Elena în baza art.

27, 248 alin. (5) lit. d) Cod penal, din motiv că fapta constituie o contravenție

prevăzută de art. 13, 287 alin. (10) Cod contravențional.

A fost încetat procesul contravențional în privința lui DOBROVA Elena de

comiterea contravenției prevăzute de art. 13, 287 alin. (10) Cod contravențional, în

legătură cu intervenirea termenului de prescripție de tragere la răspundere

contravențională.

Corpul delict:

- discul DVD-R de model „Verbatim” cu capacitatea de 4,7 Gb, recunoscut în

această calitate prin ordonanța din 01.02.2018 a fost lăsat la păstrare la dosarul penal;

- mijloacele bănești 20700 dolari SUA și 50 lei, ridicate în baza actului de control

fizic vamal nr. 01 din 10.01.2018, recunoscute ca corp delict prin ordonanța din

02.02.2018 și transmise pentru păstrare Serviciului Fiscal de Stat, Direcția Generală

Administrare Fiscală mun. Chișinău prin ordonanța din 05.02.2018, au fost trecute

forțat și gratuit în folosul statului.

A fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea privind încasarea din contul

inculpatei în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că, DOBROVA

Elena, la 10.01.2018, aproximativ la 11:58, urmărind scopul trecerii peste frontiera

vamală a mărfurilor în proporții deosebit de mari, aflându-se în zona de control

1

vamal al postului vamal „Aeroportul Internațional Chișinău” (PVFI, aerian), sector

„intrare în țară”, situat în Aeroportul Internațional Chișinău de pe bd. Dacia, 80/3,

mun. Chișinău, a ales coridorul verde și fără a declara controlului vamal, a încercat să

introducă pe teritoriul Republicii Moldova valută străină și națională în suma de

20700 dolari SUA, echivalentul a 353493, 90 lei și 50 de lei, ce au fost tăinuite în

bagajul de mână, împreună cu sumă de 11850 dolari SUA și 4450 ruble rusești,

echivalentul a aproximativ 10000 euro, dar din cauze independente de voința

acesteia, nu a reușit să-și realizeze până la capăt intențiile din motiv că valutele

menționate au fost depistate și ridicate de către colaboratorii serviciului vamal.

Aceste acțiuni au fost încadrate, reieșind din modificările operate prin Legea 179

din 26 iulie 2018 și solicitările acuzării, în baza art. 13, 287 alin. (10) Cod

contravențional – tentativă de încălcare a regulilor vamale, adică tentativa de trecere

a mărfurilor, obiectelor și altor valori peste frontiera vamală a Republicii Moldova

prin nedeclarare dacă aceste acțiuni nu constituie infracțiune de contrabandă sau o

altă infracțiune.

Nerecunoașterea vinovăției a fost apreciată ca fiind făcută în scopul exercitării

libertății la autoincriminare, iar dubiul judiciar a fost înlăturat prin probele acuzării,

ele fiind pertinente, concludente, veridice și utile justei soluționări a cauzei.

De asemenea reieșind din faptul că de la data comiterii faptei până la

pronunțarea hotărârii s-a scurs mai mult de 1 an, s-a conchis că termenul prevăzut de

art. 30 Cod contravențional a fost prescris.

La soluționarea chestiunii ce ține de soarta corpurilor delicte, au fost invocate

prevederile art. 4397 Cod contravențional și art. 162 Cod penal, și s-a dispus

restituirea banilor proprietarului DOBROVA Elena.

Cheltuielile solicitate de către acuzatorul de stat nu se includ în noțiunea de

cheltuieli judiciare, în sensul prevăzut de art. 227 alin. (2) Cod de procedură penală,

și nu urmează a fi puse în sarcina inculpatei, or aceste cheltuieli sunt puse pe seama

statului – salariul procurorului este achitat de către angajator, nu de către inculpat, iar

„consumabile” sunt necesare în vederea constatării faptei infracționale și nu implică

cheltuieli suplimentare suportate de către organul de urmărire penală în legătură cu

efectuarea urmării penale.

inculpatei, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri prin care

DOBROVA Elena să fie achitată pe motiv că fapta acesteia nu întrunește elementele

infracțiunii, precum și nu s-a constatat existența faptei infracționale sau a celei

contravenționale.

În motivarea apelului s-a indicat că:

- contrar prevederilor art. art. 385, 394 alin. (11 pct. 11 Cod de procedură penală,

precum și art. 462 alin. (4) Cod Contravențional, prima instanță nu a descris fapta

contravențională considerată a fi dovedită în baza căruia DOBROVA Elena a fost

recunoscută vinovată;

- sentința este viciată în partea motivării, or în conținutul sentinței se conțin

concluzii contradictorii, pe de o parte în dispozitiv se dispune încetarea procesului

penal pe motiv că fapta constituie contravenție, iar pe de altă parte în descriptivul

sentinței inculpata este recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii „în cadrul

ședinței de judecată au fost cercetate mijloacele de probă care demonstrează

2

vinovăția inculpatei DOBROVA Elena...Cât privește versiunea apărării precum că

DOBROVA Elena nu ar fi comis tentativa de a trece peste frontiera vamală a

Republicii Moldova a obiectelor-bani, instanța o consideră neîntemeiată și

declarativă, or această versiune totalmente este combătută prin volumul și calitatea

materialului probant....”;

- nu a fost dovedită existența elementelor constitutive ale componenței de

infracțiune sau de contravenție;

- s-a eșuat în formularea unui minim de motivare a necesității dispunerii

confiscării.

octombrie 2020 a fost admis apelul, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre prin

care DOBROVA Elena a fost achitată de învinuirea adusă în baza art. 27, 248 alin.

(5) lit. d) Cod penal pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

S-a dispus restituirea mijloacelor bănești proprietarului DOBROVA Elena.

3.1. Instanța de apel a conchis că Dobrova Elena se învinuiește că ea la

10.01.2018, aproximativ la 11:58, urmărind scopul trecerii peste frontiera vamală a

mărfurilor în proporții deosebit de mari, aflându-se în zona de control vamal al

postului vamal „Aeroportul Internațional Chișinău” (PVFI, aerian), sector „intrare în

țară”, situat în Aeroportul Internațional Chișinău de pe bd. Dacia 80/3, mun.

Chișinău, a ales coridorul verde și fără a declara controlului vamal, a încercat să

introducă pe teritoriul Republicii Moldova valută străină și națională în suma de

20700 dolari SUA, echivalentul a 353493,90 lei și 50 de lei, ce au fost tăinuite în

bagajul de mână, împreună cu sumă de 11850 dolari SUA și 4450 ruble rusești,

echivalentul a aproximativ 10000 euro, dar din cauze independente de voința

acesteia, nu a reușit să-și realizeze până la capăt intențiile din motiv că valutele

menționate au fost depistate și ridicate de către colaboratorii serviciului vamal.

Aceste acțiuni au fost încadrate de acuzare, în baza art. 27, 248 alin. (5) lit. d)

Cod penal – tentativă la trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a

mărfurilor, în proporții deosebit de mari, prin nedeclarare în documentele vamale.

În acțiunile inculpatei lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute

la art. 27, 248 alin. (5) lit. d) Cod penal precum și cele ale contravenției prevăzute de

art. 13, 287 alin. (10) Cod contravențional deoarece probele administrate și cercetate

în ședința de judecată denotă faptul că angajatul vamal nu a prezentat formularul

tipizat și că inculpata a dorit să declarare bani pe care îi avea asupra sa. Mai mult

organul de urmărire penală a acționat prin provocare, ei având date despre persoana

ce urma a fi oprită.

deciziei și menținerea sentinței, apelul fiind greșit admis or, cele cele constatate de

instanța de apel rezultă din probe necercetate în ședința de judecată, versiunea

inculpatei neavând suport probatoriu.

procedură penală nu a fost depusă.

pronunțarea integrală a deciziei având loc la 13 decembrie 2020, iar recursul datează

cu 24 decembrie 2020 și nu este în mod vădit nefundat, în sensul art. 432 Cod de

procedură penală, fiind admisibil.

3

lărgit concluzionează că acesta este în măsură să desființeze hotărârea recurată și

întemeiază dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată, din următoarele considerente:

În lumina practicii constante a CtEDO și a instanțelor naționale, în cazul în care

se constată încălcări ale prevederilor legale, hotărârea instanței de apel urmează a fi

desființată, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată, de vreme ce viciul fundamental admis în cadrul unei proceduri

precedente, care afectează hotărârea pronunțată, este o ignorare esențială a drepturilor

și libertăților garantate de CoEDO, de alte tratate internaționale, de Constituția

Republicii Moldova și de alte legi naționale, instanțele de recurs sunt obligate de a

rectifica eroarea de procedură comisă de instanțele ierarhic inferioare, în caz contrar

art. 6 CoEDO este încălcat, or se afectează echitatea procedurii (hotărârea CtEDO

Leoni versus Italia).

Reieșind din conținutul recursului ordinar declarat, se reține că acesta se

întemeiază în baza pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevede că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii.

Verificând criticile expuse în recurs în raport cu decizia, Colegiul constată, că

acestea sânt întemeiate și că erorile de drept nu pot fi corectate în prezenta procedură,

or instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza în fond,

substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor legii procesual-

penale, iar hotărârile prezintă deficiențe sub aspectul motivării.

Se statuează că obiect de studiu dedus judecății constituie învinuirea adusă

în baza art. 13, 287 alin. (10) Cod contravențional, or la judecarea cauzei,

procurorul a renunțat la învinuirea adusă în baza art. 27, 248 alin. (5) lit. d) Cod penal

și a pledat, reieșind din modificările operate prin Legea 179 din 26 iulie 2018, pentru

reîncadrarea acțiunilor Elenei DOBROVA în baza art. 13, 287 alin. (10) Cod

contravențional (f.d. 189-196, vol. I), noua învinuirea fiind admisă de prima instanță

prin constatările făcute.

Reieșind din obiectul de studiu se menționează că:

I) sentința primei instanțe nu corespunde exigențelor prevederilor art.

385 și 389 Cod de procedură penală.

Din textul sentinței rezultă că prima instanță a încadrat acțiunile inculpatei în

baza art. 13, 287 alin. (10) Cod contravențional, însă prin reținerea „DOBROVA

Elena, la 10.01.2018, aproximativ la 11:58, urmărind scopul trecerii peste frontiera

vamală a mărfurilor în proporții deosebit de mari,…” a depășit limitele învinuirii

susținute de acuzare.

O altă eroare de drept conținută în textul sentinței rezidă și din faptul că partea

motivantă nu corespunde cu partea descriptivă cât privește soluționarea chestiunilor

ce țin de soarta corpurilor delicte – mijloacele bănești.

Astfel, dacă în partea motivantă se indică la faptul că mijloacele bănești urmează

a fi restituite proprietarului DOBROVA Elena (f.d. 224 verso, vol. I), atunci în

4

dispozitivul sentinței se dispune trecerea forțată gratuită în folosul statului a

mijloacelor bănești (f.d. 225, vol. I).

De asemenea, soluția de încetare a procesului pe faptul comiterii contravenției

prevăzute de art. 13, 287 alin. (10) Cod contravențional, fără nerecunoașterea

vinovăției contravine prevederilor art. 389 alin. (4) pct. 3) Cod de procedură penală

potrivit cărora instanța pronunță o sentință de condamnare fără stabilirea pedepsei,

cu liberarea de răspundere penală în cazul expirării termenului de prescripție.

II) decizia instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor

art. art. 414 alin. (5), 6) și art. 417 Cod de procedură penală.

În primul rând, instanța de apel a achitat inculpata de învinuirea adusă în baza

art. 27, 248 alin. (5) lit. d) Cod penal pe când ea urma să se expună asupra învinuirii

aduse în baza art. 13, 287 alin. (10) Cod contravențional, aceasta fiind susținută de

acuzare, inclusiv prin neexercitarea dreptului la apel asupra sentinței.

În al doilea rând, instanța de apel și-a întemeiat concluziile de achitare pe

următoarele probe: declarațiile inculpatei depuse în cadrul primei instanțe (pct. 47 a

deciziei recurate), declarațiile martorului Tataru Vasile (pct. 51 a deciziei recurate),

declarațiile martorului Vasilachi Elena (pct. 53 a deciziei recurate), martorului Budigai

Vasile (pct. 54 a deciziei recurate), procesele-verbale de examinare din 11 și 25 ianuarie

2018 (pct. 57 și 58 a deciziei recurate), ordonanțele din 12 ianuarie 2018 (pct. 59 și 60 a

deciziei recurate), procesul-verbal de examinare din 01 februarie 2018 (pct. 61 a deciziei

recurate), actul de control fizic vamal nr. 01 din 10 ianuarie 2018 (pct. 62 a deciziei

recurate), procesul-verbal de reținere a mărfurilor și obiectelor aflate sub control vamal

nr. 137 din 10 ianuarie 2018 (pct. 63 a deciziei recurate), extrasul din sistemul

informațional al Poliției de Frontieră a RM din 01 februarie 2018 (pct. 64 a deciziei

recurate) și scrisoarea nr. 1036 din 08 februarie 2018 (pct. 65 a deciziei recurate).

Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată în instanța de apel au fost

cercetate următoarele probe: procesul-verbal de examinare din 01 februarie 2018,

actul de control fizic vamal nr. 01 din 10 ianuarie 2018, procesul-verbal de reținere a

mărfurilor și obiectelor aflate sub control vamal nr. 137 din 10 ianuarie 2018, extrasul

din sistemul informațional al Poliției de Frontieră a RM din 01 februarie 2018 și

scrisoarea nr. 1036 din 08 februarie 2018 (f.d. 8, vol. II).

Raportând cele descrise în decizie cu cele indicate ca petrecute în ședința

instanței de apel, se constată că instanța de apel și-a întemeiat concluziile de achitare

pe unele probe cercetate de prima instanță, dar neverificate în ședința de judecată a

instanței de apel și neconsemnate în procesul-verbal (probele menționate în pct. 47, 51,

53, 54, 57, 58, 59 și 60 a deciziei recurate), aducând atingere prevederilor art. 414 alin. (6)

Cod de procedură penală.

În al treilea rând, judecarea în ordine de apel, în prezenta cauză penală, a fost

viciată, or prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stipulează că

instanța de apel, judecând apelul, este obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel, ele constituind fondul apelului și acestea trebuie

examinate printr-o analiză obiectivă, completă și sub toate aspectele de fapt și de

drept, fiind confruntate cu întreg materialul probator al cauzei. Relevant este de

specificat în acest context și că, hotărârea instanței de apel, potrivit art. 417 Cod de

procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele, și temeiurile de fapt și de drept

5

care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

La caz, prima instanță, în partea motivantă a indicat că mijloacele bănești ridicate

și recunoscute ca corp delict se vor restitui proprietarului DOBROVA Elena, iar în

partea descriptivă s-a dispus trecerea forțată și gratuită a mijloacelor bănești în folosul

statului.

Apelantul a sesizat instanța că prima instanță a eșuat să formuleze un minim de

motivare despre necesitatea dispunerii confiscării mijloacelor bănești (f.d. 7, vol. II).

Instanța de apel a dispus restituirea mijloacelor bănești proprietarului, fără a-și

motiva soluția, or din lecturarea părții motivante a hotărârii se reliefează lipsa unei

motivări a soluției adoptate la capitolul chestiuni ce țin de soarta corpurilor delicte.

Se statuează și că motivarea hotărârii asupra constatării nevinovăției inculpatei

se reduce dor la o frază generală cu referire la provocare, fără a stabili temeiurile de

fapt și de drept care au dus la admiterea sau respingerea învinuirii aduse în baza art.

13, 287 alin. (10) Cod contravențional. Astfel, pe lângă faptul că instanța de apel nu a

cercetat probele enunțate în textul hotărârii, ea nu le-a apreciat, în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală și nu s-a expus asupra existenței/lipsa

coroborării probelor în ansamblu.

Colegiul penal lărgit specifică că, pentru corectitudinea judecării prezentei cauze

este important de a analiza minuțios toate probele acumulate în dosar, întrucât

aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului penal,

iar justa apreciere contribuie la elucidarea adevărului și la echitatea procedurii

desfășurate pentru toate părțile la proces, or în decizia instanței de apel lipsește cu

desăvârșire analiza și aprecierea probelor. Omisiunea instanței de apel de a face o

analiză a probatoriului administrat și de a se expune argumentat asupra fiecărei probe

în parte și asupra argumentelor apelului, este cu certitudine o lacună care nu poate fi

corectată de către instanța de recurs la această etapă a procedurilor urmând a fi

înlăturată de instanța de apel, prin rejudecarea cauzei.

Reieșind din cele descrise, Colegiul constată că, chestiunile asupra cărora

instanța de apel trebuia să se pronunțe, nu au fost examinate în mod corespunzător, ca

o chestiune de proces echitabil, instanța de apel urmând a cerceta amănunțit aspectele

învinuirii înaintate lui DOBROVA Elena, să verifice și să aprecieze conform

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală fiecare probă din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din

punct de vedere al coroborării lor și în concluziile sale să prezinte raționamentele

forte care au stat la baza soluției, de vreme ce acționarea contrar prevederilor

enunțate constituie erorilor de drept prescrise de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.

436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii

procesual-penale asupra motivelor esențiale invocate în cererea de apel; să cerceteze

amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să verifice și să aprecieze profund probele

administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să le

dea o evaluare cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei

probe examinate, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă

6

a cauzei date; să-și argumenteze clar concluziile în decizia adoptată, iar în caz de

adoptare a unei concluzii de vinovăție sau nevinovăție a inculpatei, să emită o soluție

clară, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest

domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și

întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul Penal lărgit

d e c i d e:

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, SÎLI Radu, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 29 octombrie 2020, în cauza penală privind-o pe DOBROVA Elena și

dispune rejudecarea cauzei, în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia pronunțată integral la 30 martie 2021.

Președinte DIACONU Iurie

Judecători CATAN Liliana

GUZUN Ion

BOICO Victor

TOMA Nadejda

7