1ra-226/21 — art. 151 alin. 4 CP

1ra-226/21 — art. 151 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-226/21

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

09 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte Timofti Vladimir

judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2020, în cauza

penală în privința inculpatului

Bargan Iurii xxxxx, născut la xxxxx, originar din

xxxxx și domiciliat xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 15.11.2019 - 23.12.2019;

Instanța de apel: 07.02.2020 - 26.05.2020;

Instanța de recurs: 17.09.2020 – 09.02.2021.

A C O N S T A T A T

pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de

art. 3641 Cod de procedură penală, Bargan Iurii a fost recunoscut vinovat și condamnat

în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, la 8 (opt) ani închisoare, cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip închis.

A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă.

26 februarie 2017, aproximativ ora 14:00, Bargan Iurii fiind sub influiența alcoolului

și aflându-se în casa concubinei sale Chicu Irina, situată în xxxxx, xxxxx, în timpul unei

cerți cu fratele acesteia, Lupu Viorel, având scopul de a-i cauza ultimului leziuni

corporale, intenționat i-a aplicat acestuia multiple lovituri cu pumnii și cu o coadă de

la topor peste diferite părți ale corpului și ale capului, cauzându-i astfel leziuni

1

corporale sub formă de trauma craniocerebrală cu excoriație pe partea piloasă a

capului pe dreapta, fractura liniară a bolții și bazei craniului pe dreapta și contuzia

cerebrală în urma cărora la 28 februarie 2018 a decedat, și care conform raportului

de expertiză judiciară nr. 201812D0188 din 09 octombrie 2018, au fost produse prin

acțiunea obiectului dur contondent, cu aproximativ 1-3 zile până la deces și se califică

ca vătămări corporale grave, periculoase pentru viață și se află în legătură cauzală cu

decesul.

Acțiunile inculpatului Bargan Iurii au fost încadrate în baza art. 151 alin. (4)

Cod penal – vătămarea intenționată gravă a integrității corporale, care este

periculoasă pentru viață și care a provocat decesul victimei.

în partea cheltuielilor judiciare, cu pronunțarea unei noi hotărâri în această parte

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie dispusă încasarea din

contul lui Bargan Iurii în beneficiul statului, cheltuielile judiciare în sumă de 320 lei

pentru efectuarea expertizei și în sumă de 26 496,24 lei suportate pentru cheltuielile

de extrădare.

3.1. În argumentarea apelului, procurorul a invocat, că potrivit calculelor

anexate la expertiza judiciară, rezultă că suma totală este de 401 lei, iar conform

calculelor expediate în adresa Procuraturii Călărași de către Direcția Finanțe al

Inspectoratului General al Poliției, cheltuielile pentru procedura de extrădare ce au

fost suportate din contul bugetului de stat constituie suma de 26 496,24 lei, astfel

consideră că prima instanță a omis să se pronunțe în privința cheltuielilor suportate

din contul statului, deși certificatul anexat la cererea de chemare în judecată a fost

contrasemnat de către procuror, acesta fiind corect și corespunzător originalului.

De asemenea, a indicat că respingerea acțiunii civile și respingerea dispunerii

încasării cheltuielilor judiciare suportate din contul statului, contravine prevederilor

art. 221 alin. (4) Cod de procedură penală, și art. 16 alin. (2) din Constituție.

Astfel, a conchis acuzarea că prima instanță neîntemeiat nu a dispus încasarea

cheltuielilor judiciare din contul inculpatului Bargan Iurii.

sentința cu apel, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei, cu

pronunțarea unei noi hotărâri în această parte potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care să fie inclusă în termenul pedepsei stabilite lui Bargan Iurii,

perioada reținerii acestuia de pe teritoriul Federației Ruse din 09 mai 2019.

4.1. În argumentarea apelului, invocând prevederile art. 75 alin. (1), 76, 77

Cod penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, art. 8 alin. (1), (2) CEDO,

apărarea a menționat, că prima instanță, la calcularea termenului executării pedepsei,

nu a luat în considerație că acesta urma a fi calculat din momentul reținerii

inculpatului Bargan Iurii de pe teritoriul Federației Ruse din data de 09 mai 2019.

respins ca nefondat apelul apărării, admis apelul procurorului, casată parțial sentința

2

primei instanțe, în partea cheltuielilor judiciare, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin

care, a fost dispusă încasarea din contul lui Bargan Iurii în beneficiul statului, suma

de 320 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare suportate pentru efectuarea raportului de

expertiză. În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

5.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat, că prima

instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat că

inculpatul Bargan Iurii a săvârșit infracțiunea incriminată, împrejurări constatate din

totalitatea probelor administrate în cauza penală și care au fost corect apreciate, cu

respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu –

din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a precizat, că chiar dacă inculpatul Bargan Iurii a recunoscut

vina, vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4)

Cod penal, se dovedește prin următoarele probe, care sunt pertinente, concludente,

utile și veridice și coroborează între ele, și anume: procesul-verbal de cercetare la fața

locului din 05 martie 2017 (f.d.4-6, vol.I); declarațiile succesorului victimei

Lupu Ecaterina (f.d.31-32, 182-183, vol.I); declarațiile martorului Scrob Vitalie

(f.d.33-34, vol.I); declarațiile martorului Chicu Irina (f.d.36-37, vol.I); declarațiile

martorului Movilă Veaceslav (f.d.28- 29, vol.I); declarațiile martorului Grițchii Andrei

(f.d.81-82, vol.I); declarațiile martorului Nastas Nicolae (f.d.126-127, vol.I);

raportul de expertiză judiciară nr. 201812D0188 din 09 octombrie 2018

(f.d.163-166, vol.I).

Astfel, instanța de apel a conchis, că aceste probe demonstrează cu certitudine

că Bargan Iurii, a săvârșit infracțiunea incriminată, iar acțiunile acestuia au fost corect

încadrate de către prima instanță în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, vătămarea

intenționat gravă a integrității corporale, care este periculoasă pentru viață și care a

provocat decesul victimei.

În opinia instanței de apel, deși procurorul a contestat sentința primei instanțe

doar în partea cheltuielilor judiciare, instanța de apel a reținut că la aplicarea

pedepsei inculpatului Bargan Iurii, prima instanță a ținut cont de prevederile art.

75 Cod penal.

De asemenea, instanța de apel a conchis că reieșind din specificul cauzei, în

privința inculpatului Bargan Iurii corect a fost aplicată de către prima instanță

pedeapsa, prin prisma prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, sub

formă de închisoare pentru un termen de 8 ani, cu executarea acesteia în penitenciar

de tip închis.

Cu referire la solicitarea procurorului despre încasarea din contul lui

Bargan Iurii, în beneficiul statului, cheltuielile judiciare suportate pentru efectuarea

raportului de expertiză judiciară nr. 201812D0188 din 09 octombrie 2018, în sumă

de 320 lei, instanța de apel a menționat prevederile art. 229 alin. (1), (2) și (3), 227

3

alin. (1), (3), 143 Cod de procedură penală, precizând că prevederea alin. (3) art. 227

Cod de procedură penală, este o normă generală și nu obligă statul să suporte

cheltuielile ci să le achite la momentul necesar pentru a facilita operativitatea

acțiunilor organului de urmărire penală și pentru a nu condiționa termenul rezonabil

prin încasarea cheltuielilor judiciare de la părțile în proces, însă Codul de procedură

penală prevede unele situații și împrejurări, în prezența cărora, cheltuielile judiciare

urmează a fi suportate de către stat și nu de către inculpat.

În acest sens, instanța de apel a indicat, că întrucât alin. (2) al art. 143 Cod de

procedură penală, a fost abrogat prin Legea pentru modificarea și completarea unor

acte legislative nr. 316 din 22 decembrie 2017, în vigoare din 09 februarie 2018,

potrivit căruia plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1)

se face din contul mijloacelor bugetului de stat, iar raportul de expertiză judiciară

nr. 201812D0188 din 09 octombrie 2018 a fost efectuat după intrarea în vigoare a

acestor prevederi legale, rezultă că este întemeiată solicitarea procurorului privind

încasarea din contul inculpatului Bargan Iurii, în beneficiul statului, cheltuielile

judiciare suportate pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară

nr. 201812D0188 din 09 octombrie 2018, în sumă de 320 lei.

Referitor la solicitarea procurorului privind încasarea din contul inculpatului

Bargan Iurii a cheltuielilor suportate pentru extrădare în sumă de 26 496,24 lei,

de asemenea instanța de apel a reiterat prevederile art. 227 alin. (2), concluzionând

că cheltuielile suportate de stat pentru extrădare nu sunt prevăzute la art. 227

alin. (2) Cod procedură penală în calitate de cheltuieli judiciare suportate potrivit legii

pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.

Prin urmare, reținând prevederile art. 24 din Convenția europeană de

extrădare, art. 535 Cod de procedură penală și art. 11 din Legea nr. 371 cu privire la

asistența juridică internațională în materie penală din 01 decembrie 2006, instanța

de apel a conchis că cheltuielile suportate pentru extrădarea unei persoane urmează

a fi puse în sarcina statului, și nu în sarcina inculpatului, din care motiv a apreciat ca

fiind nefondată solicitarea procurorului cu privire la încasarea din contul inculpatului

Bargan Iurii în beneficiul statului a cheltuielilor pentru extrădare în sumă de

26 496,24 lei.

Totodată, instanța de apel a conchis că apelul apărătorului Melega Anastasia

privind includerea în termenul executării pedepsei în privința lui Bargan Iurii,

perioada reținerii acestuia și aflării sub arest din data de 09 mai 2019 când a fost

reținut pe teritoriul Federației Ruseeste nefondat, este nefondat, în contextul în care

prin încheierea Judecătoriei Strășeni (sediul Călărași) din 14 ianuarie 2020 s-a

înlăturat eroarea admisă în partea dispozitivă a sentinței, prin înlocuirea sintagmei

„01 noiembrie 2019”, cu sintagma „09 mai 2019” (f.d.45, vol.II).

declară recurs ordinar solicitând casarea parțială a deciziei instanței de apel, în partea

soluționării cerințelor privind încasarea din contul inculpatului Bargan Iurii a

4

cheltuielilor judiciare cu privire la extrădare pentru rejudecare în această parte, în

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului declarat acuzatorul de stat evidențiază, că în

contextul în care art. 229 alin. (1) Cod de рrосеdură penală, stipulează expres că

inculpatul suроrtă cheltuielile judiciaie, soluția instanțelor de fond privind

respingerea încasării cheltuielilor suportate pentru extrădare, este neîntemeiată.

Astfel, susține că scopul avansării cheltuielilor judiciare de сătrе stat este

pentru necesitatea bunei desfășurări a procesului penal din oficiu, pentru са nici un

infractor să nu rămână nepedepsit.

De asemenea, acuzarea invocă și modificările operate la Codul de procedură

penală din data de 22 decembrie 2017, în vigoare din 09 februarie 2017, prin care a

fost abrogat alin. (2) al art. 143 Cod de procedură penală, considerând că instanța de

apel urma să aplice art. 3 din Codul de procedură penală, care prevede că la judecarea

cauzei se aplică legea care este în vigoare în timpul judecării cauzei în instanța

judecătorească, din care motiv conchide că cheltuielile judiciare suportate pentru

extrădare, urmează a fi încasate din contul inculpatului Bargan Iurii.

Menționează, că inculpatul condamnat, urmează să suporte aceste cheltuieli în

baza culpei sale infracționale, deoarece în lipsa săvârșirii infracțiunii și sustragerii de

la prezentarea la organul de urmărire penală, aceste cheltuieli judiciare nu s-ar fi

realizat, astfel că inculpatul urmează să suporte acele cheltuieli, care sunt în culpă

procesuală.

Așadar, conchide acuzarea că cheltuielile de judecată suportate din contul

statului în prezenta cauză penală de învinuire a lui Bargan Iurii în sumă de

26 496,24 lei, pentru extrădarea acestuia, urmează a fi încasate din contul

inculpatului.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis, din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs și numai

în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în

art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava

situația condamnaților.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează, parțial

hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în

care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o

5

caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, care au dus la adoptarea

unei hotărâri ilegale, totodată, verificându-se dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate

da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate de instanțele de

fond trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile

legislației în vigoare, pentru a permite instanței ierarhic superioare de a verifica

corespunderea hotărârii pronunțate cu legea.

Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și

motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali-vagi, reprezintă motiv de

casare.

Colegiul penal lărgit constată că aceste prevederi legale deși sunt obligatorii, nu

au fost respectate pe deplin la judecarea prezentei cauze în ordine de apel.

Așa fiind, din textul recursului declarat, se atestă că recurentul critică decizia

instanței de apel prin prisma temeiului pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, sub aspectul că hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Colegiul penal lărgit, verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub acest

aspect, constată că această instanță, la examinarea apelului procurorului, nu a

respectat întru totul prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, astfel la caz stabilindu-se incidența temeiului de casare prevăzut la

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, întrucât hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de respingere a solicitării

procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare suportate în speță, din contul

inculpatului.

La acest segment instanța de recurs atestă, că acuzatorul de stat atât în fața

primei instanțe, cât și în cererea de apel a invocat necesitatea încasării din contul

inculpatului Bargan Iurii a cheltuielilor pentru extrădare, menționând că pentru

tragerea la răspundere penală a acestuia, la 01 noiembrie 2019, inculpatul

Bargan Iurii a fost extrădat din Federația Rusă în Republica Moldova, iar potrivit

certificatului prezentat de către Direcția finanțe a Inspectoratului General al Poliției,

pentru extrădarea acestuia au fost suportate cheltuieli din contul bugetului de stat în

sumă de 26 496,24 lei, dintre care: diurna: 3 zile x 40 euro (conform HG nr. 10 din

05 ianuarie 2012) = 120 euro x 19,4381 (cursul valutar la data plecării) x 2 persoane

= 4 665,14 lei; cazare: 2 zile (5 743,50 lei) x 2 persoane = 11 487 lei; cheltuieli de

6

transport: - bilete avia 3 996 lei x 2 persoane + 2 188 lei (bilet pentru extrădat) =

10 180 lei; transport public: aeroport-oraș-aeroport 82,05 lei x 2 persoane =

164,10 lei.

Contrar acestor argumente, Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel

nu a stabilit circumstanțe concrete ce ar justifica respingerea cererii procurorului cu

privire la compensarea acestor cheltuieli din contul inculpatului, și reținând

prevederile art. 227 alin. (2), 535 Cod de procedură penală, art. 11 din Legea nr. 371

cu privire la asistența juridică internațională în materie penală din

01 decembrie 2006 și art. 24 din Convenția europeană de extrădare din

13 decembrie 1957, instanța ierarhic inferioară neîntemeiat a conchis că cheltuielile

suportate de stat pentru extrădare nu sunt prevăzute la art. 227 alin. (2) Cod de

procedură penală, ca fiind cheltuieli judiciare suportate potrivit legii pentru

asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, din care motiv acestea urmează a fi

suportate din contul statului.

În acest context, Colegiul lărgit consideră necesar de a menționa că, potrivit

art. 227 alin. (2) pct. 5), (3) și art. 535 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare

cuprind sumele cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza

penală și se plătesc din sumele alocate de stat, dacă legea nu prevede altă modalitate.

Cheltuielile legate de acordarea asistenței juridice le suportă partea solicitantă pe

teritoriul țării sale dacă nu este stabilit un alt mod de acoperire a cheltuielilor în

condiții de reciprocitate sau prin tratat internațional.

Conform art. 11 alin. (1), 82 alin. (1) din Legea 371-XVI din 01 decembrie 2006,

în vigoare din 02 februarie 2007, cu privire la asistența juridică internațională în

materie penală, cheltuielile de îndeplinire a cererii de asistență juridică sunt

suportate, de regulă, de statul solicitat. Cheltuielile aferente procedurii de extrădare

efectuate pe teritoriul său le suportă Republica Moldova prin bugetele autorităților și

instituțiilor implicate.

Iar, art. 24 alin. (1) din Convenția europeană de extrădare din

13 decembrie 1957, în vigoare din 31 decembrie 1997, prevede că, cheltuielile

ocazionate de extrădare pe teritoriul părții solicitate vor fi în sarcina acestei părți.

Prin urmare, cheltuielile de extrădare sunt catalogate ca judiciare, fiind

suportate de Republica Moldova prin bugetele autorităților și instituțiilor implicate.

În același timp, potrivit art. 385 alin. (1) pct. 14) Cod de procedură penală, la

adoptarea sentinței, instanța de judecată este obligată să soluționeze cine și în ce

proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile judiciare.

Conform art. 229 alin. (1) – (3) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare

sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului.

Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile

judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și

apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică

garantată de stat, atunci când aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu

7

dispune de mijloacele necesare. Achitarea cheltuielilor judiciare poate fi suportată și

de condamnatul care a fost eliberat de pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă,

precum și de persoana în privința căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri

de nereabilitare.

Instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial,

condamnatul sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de

insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența

substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor.

Astfel, pornind de la relevanțele art. 229 alin. (1) - (3), 227, 414 alin. (1) și (2)

Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit menționează, că instanța de judecată

poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, sau îl poate elibera de

plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, dacă plata cheltuielilor judiciare poate

influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la

întreținerea acestuia.

Judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe

noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Având în vedere prevederile legale citate supra, Colegiul penal lărgit conchide

că la soluționarea cerinței acuzatorului de stat cu privire la încasarea cheltuielilor de

extrădare din contul inculpatului, instanța de apel nu a pătruns în esența prevederilor

legale care se referă la modalitatea de compensare a acestora, apreciate în coroborare

cu suportul probatoriu care confirmă existența cheltuielilor de extrădare, și anume

procesul-verbal de reținere din 09 mai 2019 (f.d.44, vol.II) și certificatul nr. 34/5-659

din 03 decembrie 2019 eliberat de direcția finanțe a Inspectoratului General al

Poliției, din care rezultă calculul desfășurat suportat pentru extrădarea inculpatului

Bargan Iurii din Federația Rusă (f.d.49-50, vol.II).

În același context, instanța de recurs notează că prevederile art. 229 alin. (1) -

(3) Cod de procedură penală, permit instanței de judecată analizarea și soluționarea

în fiecare caz concret a chestiunilor privind compensarea cheltuielilor judiciare, iar

concluzia instanței de apel de menținere a sentinței în partea respingerii solicitării

procurorului privind încasarea sumei de 26 496,24 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

pentru extrădare din contul inculpatului Bargan Iurii este pripită și nemotivată, prin

ce a neglijat cerințele art. 385 alin. (1) pct. 14) și art. 397 pct. 5) Cod de procedură

penală.

Având la bază argumentele expuse supra, la rejudecarea cauzei instanța de apel

urmează să se conducă de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd

procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în

strictă conformitate cu prevederile legii procesuale penale asupra tuturor motivelor

invocate în apel, să verifice și să aprecieze minuțios probele administrate și

8

examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, ținând cont de

motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, de practica

relevantă a CtEDO, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu

prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, casează parțial decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2020, în cauza penală în privința lui Bargan Iurii

xxxxx, în partea soluționării cerințelor procurorului privind încasarea din contul

inculpatului a cheltuielilor judiciare cu privire la extrădare, și dispune rejudecarea

cauzei în această parte, de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În rest decizia contestată, se menține.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată în partea în care a fost dispusă

rejudecarea, în rest este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 26 martie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

9