1ra-1031/21 — art. 152 al. 1 CP

1ra-1031/21 — art. 152 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1031/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Timofti Vladimir

Judecători - Cobzac Elena și Toma Nadejda

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, de către avocatul

Sandu Stela în numele părții vătămate Buzila Iulian, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 09 decembrie 2020, în cauza penală

privindu-l pe

Grossu Viorel xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Viorel a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(1)

Cod penal fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității pe un termen de 240 (două sute patruzeci) ore.

S-a admis parțial acțiunea civilă înaintată de către Buzila Iulian.

S-a dispus încasarea din contul lui Grossu Viorel, în beneficul lui Buzila Iulian,

prejudiciul material în mărime de 1604,20 (una mie șase sute patru lei 20 bani) și moral

în mărime de 2500 (două mii cinci sute) lei, în sumă totală de 3604,20 lei (trei mii șase

sute patru lei 20 bani).

S-a dispus încasarea de la Grossu Viorel în beneficul lui Buzila Iulian cheltuielile

pentru acordarea asistenței juridice în sumă de 3000 (trei mii) lei.

S-au admis parțial cerințele acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor de

judecată în sumă de 448 lei.

S-a dispus încasarea din contul lui Grossu Viorel în beneficiul statului cheltuielile

de judecată pentru costul raportului de expertiză medico-legală nr.201919D0091 din

26.06.2019 în sumă de 320 (trei sute douăzeci) lei.

1.2. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, la data de

27.05.2019, în jurul orelor 02.00-02.30, Grossu Viorel, aflându-se în barul din satul

xxxxx, în urma unui conflict cu Buzila Iulian, i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu

mâinile și picioarele și o lovitură cu capul în regiunea capului.

1

Conform raportului de expertiză judiciară nr.201919D0091 din 26.06.2019

Grossu Viorel i-a cauzat lui Buzila Iulian fractura mandibulei pe stingă, care a fost

produsă prin acțiunea traumatică a unui corp dur contondent, posibil cu pumnii, capul,

la data și circumstanțele indicate (câte o lovitură și mai multe), și se califică ca

vătămare corporală medie cu dereglarea sănătății de scurtă durată; producerea astfel de

leziuni la cădere sau autocauzare se exclude.

raionului Briceni-Gherman Ion, de către partea vătămată Buzila Iulian, și de către

avocatul Sandu Stela în interesele părții vătămate Buzila Iulian.

2.1 În motivarea cerințelor sale procurorul a indicat că:

- vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate acestuia se confirmă

prin totalitatea probelor administrate, însă consideră pedeapsa numită prea blândă din

următoarele considerente.

- instanța de fond nejustificat a aplicat pedeapsa sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității deoarece Grossu Viorel anterior a fost condamnat

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 3201 Cod penal. Mai mult ca atât anterior

a fost atras și la răspundere contravențională de 3 ori pentru săvârșirea contravenției

prevăzute la art.78 Cod contravențional. Astfel, ultimul fiind o persoană care este

predispus la aplicarea violenței, atât față de membrii familiei cât și altor persoane.

Pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității nu își va atinge

scopul de corectare a lui Grossu Viorel și prevenirea de săvârșirea unor noi infracțiuni.

A solicitat admiterea apelului, casarea sentinței instanței de fond, dispunând

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul Grossu Viorel să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art.152 alin.(1) Cod penal cu aplicarea pedepsei penale sub formă de închisoare pe

un termen de 1 (unu) ani cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

2.2 În motivarea cerințelor sale partea vătămată a indicat că:

- în urma acțiunilor inculpatului Grossu Viorel a suferit diferite traume și a

suportat cheltuieli pentru tratarea medicală. Grossu Viorel nu a contribuit cu nimic și

chiar nici nu s-a interesat de starea lui. Toate actele confirmătoare le-a anexat la cererea

de chemare în judecată prezentată de avocatul lui în ședința de judecată, însă instanța

de judecată la emiterea sentinței nu i-a admis cerințele integral. După maltratarea lui

de către Grossu Viorel, el a suferit mult, ceia ce se confirmă prin actele anexate la

materialele cauzei inclusiv și raportul de expertiză judiciară din 26.06.2019, solicitând

admiterea apelului, casarea sentinței instanței de fond și încasarea de la inculpatul

Grossu Viorel în beneficiul lui a prejudiciului material în sumă de 7200 lei, a

prejudiciului moral în sumă de 60000 lei.

2.3 În motivarea apelului suplimentar avocatul Sandu Stela în interesele părții

vătămate Buzila Iulian a indicat că:

- în privința cet. Grossu Viorel a fost dispusă o pedeapsă prea blândă, fapt pe care

îl consideră unul inechitabil în raport cu cele comise;

- proporțional faptelor comise de inculpatul Grossu Viorel că ar fi justă aplicarea

pedepsei maximă cu executare reală prevăzută de art.152 alin.(1) Cod penal;

2

- instanța nu a ținut cont de gradul de pericol social al faptei comise de inculpat,

prin acțiunile sale social periculoase intenționate inculpatul Grossu Viorel a comis

infracțiune legată de agresarea fizică în societate;

- urmează a fi luată în considerație și atitudinea inculpatului, care deși a

recunoscut vina parțial în faptele comise, totodată nu a conștientizat până la capăt

urmările prejudiciabile ale faptelor comise și nu a luat măsuri pentru repararea

prejudiciului cauzat părții vătămate, care timp îndelungat a urmat tratament medical;

- pedeapsa stabilită inculpatului Grossu Viorel sub formă de muncă neremunerată

în folosul comunității pe un termen de 240 ore nu este una echivalentă cu suferințele

cauzate părții vătămate Buzila Iulian, iar cel mai grav este faptul că viitorul cet. Buzila

Iulian este distrus, deoarece tot timpul se va simți inferior de alte terțe persoane;

- în condițiile prezentei spețe corectarea lui Grossu Viorel în condiții neprivative

de libertate este imposibilă;

- izolarea inculpatului de societate este necesară în raport cu persoana

inculpatului, acțiunile și pericolul social al faptei comise, pentru a fi restabilită

echitatea socială și drepturile lezate în urma infracțiunii comise, considerând că în urma

acțiunilor inculpatului, ultimul urmează să execute real pedeapsa cu închisoarea.

- soluția dată de către instanța de fond susține că este una prea lejeră față de

inculpatul Grossu Viorel, la fel nu a elucidat pe deplin a circumstanțelor cauzei și fără

determinarea exactă a naturii juridice a cauzei, criteriu, care presupune prin sine

lămurirea completă și certă a situației de fapt sub toate aspectele invocate;

A solicitat admiterea cererii de apel, casarea integrală a sentinței instanței de fond,

judecarea cauzei, cu emiterea unei hotărâri noi potrivit căreia inculpatului să-i fie

aplicată pedeapsa maximă cu închisoarea cu executarea reală a pedepsei prevăzute de

art.152 alin.(1) Cod penal.

fost admise apelurile declarate de către procurorul în Procuratura raionului Briceni

Gherman Ion, de către partea vătămată Buzila Iulian și de către avocatul Sandu Stela

în interesele părții vătămate Buzila Iulian casată parțial sentința, cu pronunțarea unei

noi hotărâri prin care lui Grossu Viorel considerat condamnat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.152 alin.(1) Cod penal, cu numirea pedepsei sub formă de închisoare

pe un termen de 1 (unu) an, s-a dispus, în baza art. 90 Cod penal suspendarea

condiționată a executării pedepsei închisorii cu stabilirea perioadei de probațiune de 1

(unu) an.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului Grossu Viorel prejudiciul moral în

folosul lui Buzila Iulian în sumă de 10000 (zece mii) lei.

În rest dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că, instanța de fond

la stabilirea pedepsei în privința inculpatului Grossu Viorel nu a acordat deplină

eficiență principiilor generale de aplicare a pedepsei consfințite în art.61 alin.(2) Cod

penal, precum și nu a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei,

eronat a aplicat pedeapsă sub formă de muncă neremunerată, fără a ține cont de

persoana inculpatului, care a fost anterior judecat la pedeapsa sub formă de muncă

3

neremunerată, care nu a fost suficientă pentru corectarea persoanei, deoarece ultimul a

comis o altă infracțiune, astfel că pedeapsa numită urma să fie mai aspră.

După cum rezultă din materialele cauzei, Grossu Viorel anterior a fost condamnat

prin sentința Judecătoriei Bălți sediul Sîngerei din 18.07.2018 în baza art.3201 Cod

penal la pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității în mărime

de 120 ore, și deși antecedentul penal este stins, instanța de apel a considerat că în cazul

dat instanța de fond urma să aplice inculpatului o pedeapsă de o categorie mai gravă,

deoarece deși pedeapsa anterioară stabilită lui Grossu Viorel sub formă de muncă

neremunerată a fost executată, totodată pedeapsa anterioară nu a produs efecte de

corectare a persoanei și inculpatul a comis la 27.05.2019 o altă infracțiune legată de

vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății care nu este

periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art.151.

În aspectul dat, instanța de apel a considerat că scopul pedepsei penale poate fi

atins doar prin numirea inculpatului a unei categorii de pedeapsă mai severă, și anume

închisoare, totodată, ținând cont de persoana inculpatului, care a recunoscut vina sa și

se căiește sincer în faptele comise, dorește să recupereze prejudiciul adus părții

vătămate, care de altfel nu a acceptat primirea banilor, partea vătămată la fel a fost

pedepsit pentru huliganizm în legătură cu conflictul dat produs la 27.05.2019, fapt ce

rezultă din ordonanțele procurorului Procuraturii Briceni din 27.06.2019 privind

refuzul în pornirea urmăririi penale și pornirea procesului contravențional în privința

lui Buzila Iulian în comiterea contravenției prevăzute de art.78 alin.(2) Cod

Contravențional, precum și ordonanța privind aplicarea sancțiunii contravenționale în

privința lui Buzila Iulian sub formă de amendă în mărime de 30 unități convenționale

pentru aplicarea lui Grosu Viorel la 27.05.2019 în jurul orelor 02.30 în barul din satul

Trebisăuți raionul Briceni a mai multor lovituri cu pumnul în regiunea capului,

cauzându-i leziuni corporale ușoare, astfel că instanța d apel a considerat posibilă

aplicarea față de inculpat a prevederilor art.90 Cod penal privind suspendarea

condiționată a executării pedepsei închisorii pe o perioadă de probațiune.

În aspectul dat, ținând cont de faptul că inculpatul a recunoscut vina sa în faptele

comise și se căiește în faptele comise, are la întreținere 3 copiii minori, instanța de apel

a considerat că este posibilă aplicarea prevederilor art.90 alin.(1) Cod Penal și sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de lege privind suspendarea condiționată a executării

pedepsei închisorii stabilite inculpatului, fixând pentru el un termen de probațiune pe

o durată de 1 (unu) an, corectarea lui fiind posibilă fără a fi izolat de societate, apreciind

o astfel de pedeapsă ca una echitabilă pentru fapta comisă, iar stabilirea termenului de

probațiune va asigura, în opinia instanței, un comportament adecvat al inculpatului,

dacă în termenul de probațiune el nu va săvârși o nouă infracțiune și prin comportare

exemplară și muncă cinstită va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Ce ține de solicitarea părții vătămate Buzila Iulian privind încasarea prejudiciului

material în sumă de 7200 lei, instanța de apel a indicat, că în aspectul dat hotărârea

instanței de fond este una corectă și temei de intervenire nu s-a stabilit.

În aspectul invocat de partea vătămată în apel privind încasarea prejudiciului

material anume în sumă de 7200 lei, instanța de apela a considerat că, nu s-a confirmat

4

prin dovezi certe suportarea prejudiciului material în suma pretinsă, bonurile prezentate

nedemonstrând cert că sumele menționate au fost suportate anume în legătură cu

cauzarea leziunilor corporale de către inculpat, mai ales că sunt puțin vizibile, astfel că

afirmațiile invocate de apelant, cât și susținute de avocat, în latura dată au fost respinse

ca nefondate.

În ce privește cerințele părții vătămate privind încasarea prejudiciului moral,

instanța de apel a constatat eronată soluția primei instanțe privind încasarea

prejudiciului moral suma de 2500 lei, care este o sumă mică în raport cu suferințele

psihice cauzate părții vătămate pentru provocarea leziunilor medii, astfel că în latura

dată sentința instanței de fond a fost casată parțial, cu adoptarea unei noi hotărâri,

privind încasarea de la inculpat a prejudiciului moral în sumă de 10000 lei cu titlu de

prejudiciu moral în folosul părții vătămate.

În sensul dat, instanța de apel a constatat că, în urma acțiunilor infracționale ale

inculpatului, părții vătămate Buzila Iulian i-a fost cauzat prejudiciu moral, manifestat

prin suferințe psihice în urma vătămărilor corporale medii cauzate.

În atare situație, instanța de apel a considerat că, inculpatul urmează să

compenseze prejudiciul moral cauzat părții vătămate, iar suma de 10000 lei cu titlu de

prejudiciu moral va fi în raport cu suferințele suportate de partea vătămată și va aduce

satisfacție pentru prejudiciul moral cauzat.

În rest, solicitarea părții vătămate Buzila Iulian ce țin de încasarea sumei

prejudiciului moral în suma solicitată anume de 60000 lei, instanța de apel a consideră

că, este o sumă exagerată și încalcă principiul general al echității, care ar constitui un

venit nejustificat, iar suma de 10000 lei din partea inculpatului pentru partea vătămată

Buzila Iulian este în raport cu suferințele suportate de partea vătămată și va aduce

satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral cauzat, în legătură cu ce pretențiile părții

vătămate se admit anume în măsura indicată, cu respingerea afirmațiilor în sensul

invocat.

La fel, ce ține de invocarea avocatului în apelul declarat, susținut de inculpat,

privind numirea unei pedepse maxime cu închisoarea cu executare reală, instanța de

apel a considerat că, nu pot fi reținute, deoarece temei de numire a pedepsei anume cu

executare reală, în circumstanțele stabilite pe caz, la care s-a făcut referire nu s-au

constatat.

Din aceleași motive au fost respinse și afirmațiile procurorului privind numirea

față de inculpat a pedepsei închisorii cu executare reală, deoarece la caz s-au constatat

temeiuri de suspendare a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului, ținând

cont de împrejurările stabilite, precum și cu privire la persoana vinovată, care a

recunoscut vina sa și se căiește în faptele comise, a luat măsuri în vederea recuperării

prejudiciului cauzat, solicitare de fapt respinsă de partea vătămată și în cadrul

examinării cauzei în ordine de apel, nefiind oportună trimiterea spre executare reală în

condițiile izolării de societate a inculpatului, care s-a stabilit că are trei copii minori.

Sandu Stela în numele părții vătămate Buzila Iulian neinvocând careva temei prevăzut

la art. 427 alin.(1) Cod procedură penală, a solicitat admiterea recursului, casarea

5

deciziei, cu emiterea unei noi decizii potrivit căreia cet. Grossu Viorel să-i fie aplicată

o pedeapsă cu închisoarea. Admiterea integrală a acțiunii civile înaintată de către

Buzila Iulian în cadrul procesului penal privind încasarea prejudiciului material, moral,

precum și cheltuielile de asistență juridică pentru instanța de apel suportate în urma

acțiunilor ilegale ale cet. Grossu Viorel.

4.1 În motivarea recursului avocatul Sandu Stela în numele părții vătămate Buzila

Iulian a indicat că:

- în privința cet. Grossu Viorel a fost dispusă o pedeapsă prea blândă, fapt pe care

îl consideră unul inechitabil în raport cu cele comise;

- proporțional faptelor comise de inculpatul Grossu Viorel ar fi justă aplicarea

pedepsei maxime cu executare reală prevăzută de art.152 alin.(1) Cod penal;

- instanța nu a ținut cont de gradul de pericol social al faptei comise de inculpat,

prin acțiunile sale social periculoase intenționate inculpatul Grossu Viorel a comis

infracțiune legată de agresarea fizică în societate;

- urmează a fi luată în considerație și atitudinea inculpatului, care deși a recunoscut

vina sa parțial în faptele comise, totodată nu a conștientizat până la capăt urmările

prejudiciabile ale faptelor comise și nu a luat în măsuri pentru repararea prejudiciului

cauzat părții vătămate, care timp îndelungat a urmat tratament medical;

- pedeapsa stabilită inculpatului Grossu Viorel, în baza art.90 Cod penal nu este

una echivalentă cu suferințele cauzate părții vătămate Buzila Iulian, iar cel mai grav

este faptul că viitorul cet. Buzila Iulian este distrus, deoarece tot timpul se va simți

inferior de alte terțe persoane;

- din contul lui Grossu Viorel urmează să fie încasate în beneficiul cet. Buzila

Iulian prejudiciul material integral, precum și cheltuielile pentru acordarea asistenței

juridice acordate, fiind anexate originalele bonurilor de plată privind cauzarea

prejudiciului material, precum și cheltuielile pentru acordarea asistenței juridice

suportate în cadrul ședinței instanței de apel.

- prin acțiunile lui Grossu Viorel, cet. Buzila Iulian i-au fost cauzate suferințe

psihice negative cum ar fi tulburarea bunăstării psihice și a echilibrului sufletesc, starea

disconfort, i-a fost întrerupt timpul de muncă și de odihnă. Fiind programat la odihnă

în Turcia nu a savurat din plin de odihnă;

- eronată soluția instanței, deoarece suma de 10000 (zece mii) lei, este o sumă

mică în raport cu suferințele psihice cauzate părții vătămate pentru provocarea

leziunilor medii.

vătămate Buzila Iulian, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 1/1 Cod

procedură penală, procurorul a depus referință, care a pledat pentru inadmisibilitatea

recursului, ca fiind vădit neîntemeiat, invocând că, la capitolul pedeapsă instanța de

apel just a concluzionat stabilirea în privința inculpatului a pedepsei sub formă de

închisoare pe un termen de 1 an cu suspendarea condiționată pe o perioadă de probă de

1 an, soluție reținută în strictă conformitate cu prevederile art. 6, 7 61, 75-78 Cod penal.

Astfel, instanța de apel și-a argumentat soluția ținând cont de persoana

inculpatului, care și-a recunoscut vina, se căiește sincer, are la întreținere 3 copii

6

minori, dorește să recupereze prejudiciul cauzat părții vătămate, care de altfel nu a

acceptat primirea banilor, de faptul că partea vătămată la fel a fost pedepsită de

huliganism în legătură cu conflictul dat, ceia ce denotă concluzia corectă privind

suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Cu referire la acțiunea civilă, acuzarea consideră că, sumele dispuse de a fi

încasate din contul inculpatului în beneficiul părții vătămate sunt juste fiind încasate în

corespundere cu circumstanțele constatate în ședința de judecată, ținând cont de gradul

de vinovăție al făptuitorului, prejudiciul cauzat prin infracțiune și de măsura în care

compensarea aduce satisfacția efectivă.

cu materialele cauzei și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă

în referință, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

În speță se constată, că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au declarat

recursurile ordinare în termen în conformitate cu art.422 Cod de procedură penală.

Conform art. 424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de recurent.

Potrivit art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

se constată că este vădit neîntemeiat.

Din conținutul recursului declarat, Colegiul penal atestă că, deși recurentul nu

indică careva temei de casare a deciziei instanței de apel prevăzut la alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, pentru declararea recursului, din conținutul argumentelor

formulate se atestă că criticile aduse se subscriu temeiului de casare prevăzut la pct.

10) alin. (1) al normei precizate, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în

cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În prezenta speță, Colegiul penal reține că, autorul recursului este de acord cu

starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului și critică decizia adoptată referitor la aplicarea pedepsei mai

blânde inculpatului și a suspendării condiționate a executării pedepsei cu închisoare în

privința inculpatului, pe o perioadă de probațiune, conform art. 90 Cod penal,

considerând că pedeapsa stabilită nu este proporțională cu gravitatea infracțiunii

săvârșite și vinovăția autorului.

La fel, Colegiu reține că, autorul recursului critică decizia instanței de apel și în

latura civilă invocând că soluția instanței de apel în această parte este eronată.

În urma studiului lucrărilor dosarului, în opinia Colegiului penal, nu și-au găsit

confirmare temeiurile pentru recurs invocate, în prezenta speță, deoarece instanța de

7

apel și-a motivat întemeiat soluțiile adoptate, acordând deplină eficiență prevederilor

art. 61, 75 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei

inculpatului și nu a admis careva erori, stabilindu-i întemeiat pedeapsă în mărime de 1

an închisoare, ținând cont de limitele sancțiunii prevăzute la art. 152 alin. (1) Cod

penal, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare, conform art. 90

Cod penal, pe o perioadă de probațiune de 1 an.

Totodată, cu privire la critica recurentului precum că, instanța de apel nu s-a expus

asupra aplicării în privința inculpatului a unei pedepse mai aspre pentru infracțiunea

prevăzute de art. 152 alin.(1) Cod penal, Colegiul penal reține că, instanța de judecată

trebuie să aleagă și să aplice acel tip și acea mărime a pedepsei care vor fi cele mai

eficiente pentru atingerea scopului pedepsei. Pedeapsa mai aspră, în limitele

prevederilor articolului, poate fi stabilită numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă,

din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului scontat.

Revenind la prezenta speță, Colegiul atestă că, instanța de apel, respectând

prevederile art. art. 7, 61, 75 rezultând din materialele cauzei, și anume că, Grossu

Viorel și-a recunoscut vina parțial, la locul de trai se caracterizează din punct de vedere

pozitiv (f.d.2), la evidența medicului psihiatru și narcolog nu se află (f.d.27, 29), are la

întreținere trei copii minori, conform cazierului contravențional nu a fost tras la

răspunderea contravențională (f.d.31), anterior s-a mai aflat în conflict cu legea,

antecedentul penal fiind stins, dorește să recupereze prejudiciul cauzat părții vătămate,

totodată ținând cont și de faptul că partea vătămată la fel a fost pedepsită pentru

huliganism în legătură cu conflictul dat fiind pedepsit cu amendă în mărime de 30

unități convenționale, pentru aplicarea lui Grosu Viorel la 27.05.2019 a mai multor

lovituri cu pumnul în regiunea capului, cauzându-i leziuni corporale ușoare, corect a

aplicat inculpatului o pedeapsă mai aspră decât cea stabilită de cartea prima instanță,

deoarece deși pedeapsa anterioară sub formă de muncă neremunerată a fost executată,

aceasta nu a produs efecte de corectare a inculpatul, iar la 27.05.2019 a comis o altă

infracțiune legată de vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a

sănătății.

Respectiv, după ce a stabilit pedeapsa potrivit tuturor criteriilor generale de

individualizare a pedepsei, continuând operațiunea de individualizare cu privire la

săvârșirea infracțiunii, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, instanța de judecată poate dispune neexecutarea pedepsei aplicate vinovatului.

Astfel, suspendarea condiționată, ca mijloc de individualizare a pedepsei, conferă

instanței de judecată posibilitatea ca, pe lângă stabilirea cuantumului pedepsei, să se

pronunțe și asupra modului de executare.

În cauza supusă judecării, instanța de apel a conchis, că inculpatului Grossu Viorel

urmează a-i fi aplicate prevederile art. 90 Cod penal și a-i suspenda condiționat

executarea pedepsei cu închisoare, menționată mai sus, pe o perioadă de probațiune de

1 an.

Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei

prevăzute de art. 90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și natura infracțiunii,

circumstanțele cauzei și persoana infractorului, aprecierea instanței că scopul poate fi

8

atins și fără executarea acesteia.

Ținând cont de toate împrejurările cauzei, având în vedere atât principiul

umanismului, prevăzut de art. 4 Cod penal, cât și prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal,

instanța de recurs consideră că nu este rațională executarea pedepsei reale cu

închisoarea de către inculpat, iar instanța de apel just a conchis de a aplica în privința

acestuia prevederile art. 90 Cod penal, fiindu-i suspendată condiționat executarea

pedepsei pe o perioadă de probațiune de 1 an.

Astfel, Colegiul penal, în raport cu motivele invocate în recurs, care sunt

declarative, constată că, o astfel de eroare nu și-a găsit confirmarea la examinarea

recursului declarat în acest sens, lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în

sensul casării hotărârii contestate întrucât instanța de apel i-a stabilit inculpatului

Grossu Viorel în baza art. 152 alin.(1) Cod penal cu aplicarea prevederilor art. art.

7,61,75-77, 90 Cod penal o pedeapsă echitabilă și în limitele legii penale,

Cu referire la dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel în latura civilă,

se reține că, Colegiul penal lărgit menționează că acest argument a constituit obiect al

examinării la judecarea cauzei în instanța de apel, și asupra căruia instanța s-a expus

motivat în hotărârea pronunțată (f.d.24-25 Vol. II).

Așadar, din materialele cauzei se atestă, că în cadrul acestei cauze penale partea

vătămată Buzila Iulian a înaintat acțiune civilă, în temeiul art. 219 Cod de procedură

penală, iar în ședința de judecată din 01 iunie 2020 a înaintat acțiunea civilă de

concretizare, prin care a solicitat încasarea de la inculpatul Grossu Viorel prejudiciul

material în sumă de 7200 lei, prejudiciul moral în sumă de 60000 lei și cheltuieli pentru

acordarea asistenței juridice în sumă de 3000 lei (f.d.163-167).

Analizând decizia atacată, instanța de recurs conchide, că instanța de apel, ținând

cont de prevederilor art. 219 alin.(3) Cod de procedură penală, legal și întemeiat a

menținut hotărârea primei instanțe în ce privește încasarea prejudiciului material în

sumă de 1604,20 lei, fiind confirmat prin înscrisurile prezentate de către partea

vătămată, soluție corectă în aspectul dat, iar pentru suma de 7200 lei solicitată a fi

încasată de către partea vătămată din contul inculpatului pentru cazarea prejudiciului

material nu s-au prezentat dovezi certe ce ar confirma suportarea de către partea

vătămată a sumei pretinse, înscrisurile prezentate nedemonstrând cert că sumele

menționate au fost suportate anume în legătură cu cauzarea leziunilor corporale de către

inculpat.

La capitolul stabilirii cuantumului prejudiciului moral, Colegiul penal ține să

menționeze că, soluția instanței de apel privind încasarea din contul inculpatului a

prejudiciul moral în sumă de 10000 lei, sumă care va fi una proporțională suferințelor

psihice cauzate prin acțiunile inculpatului, este una justă, iar criticile recurentului nu

constituie temeiuri verosimile de a răsturna situația în prezenta cauză, ce ar necesita

intervenția instanței ierarhic superioare, în sensul casării hotărârii judecătorești

adoptate de instanța de apel

Opozant celor invocate de către recurent, Colegiul penal subsidiar notează, că, în

temeiul art. 2037 Cod civil, coroborat cu art. 219 alin. (4) Cod de procedură penală,

mărimea compensației pentru prejudiciul moral se determină de către instanță în

9

funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei

vătămate, de gradul de vinovăție al făptuitorului prejudiciului și de măsura în care

compensarea poate aduce satisfacere persoanei vătămate. Ținând cont de aceste

împrejurări, se urmărește scopul ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu

se ajunge la o îmbogățire fără just temei. Astfel, instanța de recurs menționează că

despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daunele materiale prin

faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare.

În susținerea celor enunțate, instanța de recurs menționează și jurisprudența

CtEDO, cauza Ernst c. Belgiei (15 iulie 2003), unde Curtea a statuat, în principiu, că

„atunci când victima unei infracțiuni se constituie parte civilă în procesul penal, aceasta

semnifică introducerea unei cereri în despăgubiri, chiar dacă ea nu a cerut, în mod

expres, repararea prejudiciului suferit. Prin dobândirea calității de parte civilă în

procesul penal, ea are în vedere nu numai condamnarea penală a autorului infracțiunii,

ci și repararea pecuniară a prejudiciului pe care l-a suferit”.

Învederând aceste considerente, Colegiul penal evidențiază, că în urma acțiunilor

infracționale ale inculpatului, părții vătămate Buzila Iulian i-a fost cauzat prejudiciu

moral, manifestat prin suferințe psihice în urma vătămărilor corporale medii cauzate.

În asemenea împrejurări, instanța de recurs consideră că, instanța de apel întemeiat a

reținut că, partea vătămată a suportat suferințe psihice în urma săvârșirii infracțiunii de

către inculpat, fiind nevoită să se adreseze pentru apărarea drepturilor sale și atragerea

la răspundere a inculpatului organului de urmărire penală, în procuratură, în instanta

de judecată, nefiindu-le recuperat nici în prezent prejudiciul material și moral cauzat

în urma acțiunilor ilegale ale inculpatului. Totodată, în funcție de caracterul și

gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăție a lui

Grossu Viorel, de comportamentul părții vătămate care a fost la fel un actor activ al

conflictului fiind atras la răspundere contravențională, Colegiul apreciază ca întemeiate

concluziile instanței de apel în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor morale în

mărime de 10000 lei, considerând că această despăgubire corespunde suferințelor

psihice suportate de către reclamant și poate aduce satisfacție echitabilă persoanei

vătămate.

Prin urmare, ce ține de argumentul precum că prin acțiunile lui Grossu Viorel, cet.

Buzila Iulian i-au fost cauzate suferințe psihice negative cum ar fi tulburarea bunăstării

psihice și a echilibrului sufletesc, starea disconfort, i-a fost întrerupt timpul de muncă

și de odihnă, Colegiul penal reține că instanța de apel, ținând cont de aceste

circumstanțe a evaluat corect cuantumul prejudiciului moral cauzat părții vătămate în

raport și cu suferințele psihice și fizice cauzate părții vătămate.

La capitolul ce ține de încasarea cheltuielilor pentru acordarea asistenței juridice,

Colegiul penal este solidar cu soluția primei instanțe potrivit căreia prima instanță

corect a dispus încasarea sumei de 3000 lei din contul inculpatului în beneficiul părții

vătămate, pentru serviciile avocatului or, potrivit bonului de plată nr. 519183 din 18

februarie 2020, Buzila Iulian a achitat pentru serviciile avocatului suma de 3000 lei( f.

d. 144 Vol. I).

10

Cu referire la solicitarea recurentului ce ține de încasarea cheltuielilor pentru

acordarea asistenței juridice suportate în instanța de apel, Colegiul reține că, conform

procesului verbal al ședinței de judecată, partea vătămată și avocatul acesteia Sandu

Stela, nu au solicitat încasarea acestor cheltuieli din contul inculpatului, alegații ce

potrivit art. 427 alin.(2) Cod de procedură penală nu pot fi invocate în recurs.

În acest context, instanța de recurs consideră ca fiind nefondate alegațiile

recurentului, prin care se invocă că, la admiterea acțiunii civile în parte, nu s-au elucidat

pe deplin circumstanțele cauzei, deoarece instanța de apel a efectuat o evaluare

obiectivă a prejudiciului cauzat, în raport cu cele săvârșite de inculpat, și probatoriul

administrat, învederând suferințele psihice cauzate părții vătămate și nu a admis ca

ultima să ajungă la o îmbogățire netemeinică.

Generalizând cele expuse mai sus și constatând, că în cauză există o concordanță

deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța de apel în

privința inculpatului, de către instanța de recurs nu este identificată vreo eroare gravă

de drept, care ar putea servi drept temei de casare a hotărârii judecătorești atacate prin

prisma temeiurilor de casare prevăzute la alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală și

prin urmare, se impune inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de către avocatul Sandu Stela în

numele părții vătămate Buzila Iulian, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 09 decembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe Grossu Viorel xxxxx,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 24 martie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Cobzac Elena

Toma Nadejda

11