1ra-198/2021 — Art. 217-1 alin. 3 lit. b, e, f CP

Prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central din 21 ianuarie 2020, Sandu Adrian a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. b), e), f) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 3 ani, care urmează a fi executată în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita activitate în domeniul farmaceuticii pe termen de 3 ani. S-a dispus încasarea din contul lui Sandu Adrian în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de 1680 lei pentru efectuarea expertizei judiciare nr.34/12/2-R-304 din 28.03.2018.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, inculpatul Sandu Adrian, acționând în mod intenționat, în baza unei înțelegeri prealabile cu o persoană neidentiflcată de către organul de urmărire penală, urmărind scopul înfăptuirii circulației ilegale a drogurilor cu scop de înstrăinare, conștientizând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând și dorind survenirea consecințelor social periculoase, illegal, prin metodă necunoscută, a procurat droguri, pe care le-a păstrat asupra sa, iar ulterior le-a transportat, fapt care a continuat prin data de 12.12.2017, aproximativ la orele 19:00, când aflându-se în preajma Penitenciarului nr. 11, 1 amplasat pe str. Ștefan cel Mare 78 A mun.Bălți, intenționa să transmită ilegal drogurile pe care le-a transportat, prin aruncare peste gard, unui deținut de pe teritoriul Penitenciarului nr.11 a obiectelor interzise, și anume: un telefon mobil de model LG de culoare neagră cu Imei - I XXXXX și IMEI -2 XXXXX și două suluri de hîrtie, în care se afla o masă mărunțită, de culoare verde, cu miros specific de marihuana; moment în care a fost observat de colaboratorii penitenciarului, și din cauza comportamentului său suspect, a fost informat prin intermediul apelului telefonic 902, angajații IP Bălți, care la rîndul său au efectuat percheziția corporală a lui Sandu Adriar în cadrul căreia a fost depistat și ridicat din buzunarul sting exterior al scurtei un sul de hîrtie care se afla o masă vegetală mărunțită de culoare verde, cu miros specific, iar în buzunarul drept exterior al scurtei a fost depistat un obiect de culoare neagră în care se afla un telefon mobil de model LG fără acumulator cu Imei XXXXX și IMEI -XXXXX și un sul de hârtie în care se afla o masă vegetală mărunțită de culoare verde, cu miros specific. Conform raportului de expertiză judiciară nr.34/12/2-R-304 din 28.03.2018 masele vegetale uscate, mărunțite, de culoare verde, prezentate la examinare în două pachețele de hârtie de ziar care se află într-un pachet de polimer transparent depistate și ridicate în urma percheziției corporale la 12.12.2017 asupra lui Sandu Adrian conține: tetrahydrocannabinol. Prin urmare reprezintă marihuana, care se atribuie la categoria substanțelor stupefiante neutilizate în scopuri medicale. Cantitatea substanței stupefiante-marihuana (materie uscată) constituie 3,431/2,593gr și 0,838gr/ adică în proporții mari, pe care Sandu Adrian le păstra asupra sa în scopul de înstrăinare.

Sentința a fost atacată cu apel de către inculpat, care a solicitat admiterea apelului, casarea totală a sentinței Judecătoriei Bălți, sediul Central din 21.01.2020, cu emiterea unei noi decizii, prin care să fie achitat. În susținerea cerințelor sale a indicat că, nu a comis careva acțiuni intenționate, privind transmiterea substanțelor narcotice, întrucât a fost rugat să arunce pachetul pe acoperișul garajului, spunând că acolo este telefonul și cheile, iar despre faptul că în pachet erau substanțe narcotice, nu cunoștea.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 iunie 2020, apelul inculpatului Sandu Adrian a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări. 4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, judecînd cauza penală, instanța de fond a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect 2 ajungînd la concluzia privind vinovăția inculpatului în faptele incriminate și făcînd o încadrare juridică justă a acțiunilor lui Sandu Adrian în baza art.217l alin. (3) lit. b), e), f) Cod penal, totodată corect a apreciat măsura de pedeapsă sub formă de închisoare, ținînd cont de circumstanțele cauzei, persoana vinovată și urmările survenite. La fel, instanța de apel a menționat că, sentința instanței de fond se bazează în totalitate pe declarațiile inculpatului Sandu Adrian, care au fost apreciate în raport cu probele administrate, declarațiile martorilor Marabean Serghei, Dumbrăvean Dumitru și pe probele scrise: informația telefonică din 12.12.2017 (f.d.8), ordonanța de efectuare a percheziției corporale din 12.12.2017 (f.d.22), procesul-verbal de efectuare a percheziției corporale din 12.12.2017, raportul de expertiză judiciară nr.34/12/2-R-304 din 28.03.2018 (f.d.43-46), procesul-verbal de examinare a obiectului din 12.04.2018 (f.d.48), corpurile delicte (f.d.49), cercetate în ședința instanței de fond. Prin urmare, s-a conchis că, vinovăția lui Sandu Adrian a fost dovedită integral, iar acțiunile inculpatului corect au fost încadrate conform prevederilor art. 2171 alin. (3) lit. b), e), f) Cod penal. Cu referire la individualizarea pedepsei penale, Colegiul penal a menționat că, instanța de fond i-a aplicat inculpatului Sandu Adrian o pedeapsă prevăzută de lege, proporțională faptei infracționale, ținînd seama de personalitatea inculpatului și consecințele infracțiunii, fiind date depline eficiență normelor legale ce prevăd individualizarea pedepsei. Subsecvent, instanța de apel a reținut că, pedeapsa aplicată de instanța de fond este una echitabilă și legală, ținându-se cont de gravitatea și motivul infracțiunilor săvîrșite – infracțiune gravă din capitolul infracțiunilor contra sănătății publice și convețuiri sociale, anterior judecat, circumstanțelor atenunate – nu s-au stabilit, prezența circumstanțelor agravante – săvîrșirea infracțiunii în stare de recidivă periculoasă, modul și condițiile acesteia de viață și influența pedepsei asupra corectării și reeducării lui. Cu referire la circumstanțele invocate de către inculpat, precum că nu a comis infracțiunea, instanța de apel a mțnionat că, acestea vin în contradicție cu probatoriul administrat, din care rezultă cert implicarea lui directă în comiterea infracțiunii imputate. Asupra sa au fost depistate substanțe narcotice, fapt confirma prin percheziția corporală și raportul de expertiză. Faptul declarat de inculpat că nu știa că are substanțe narcotice a fost apreciat critic. În contextul vizat s-a conchis că, Sandu Adrian pe parcursul procesului penal a prezentat mai multe versiuni a circumstanțelor cauzei, indicând la persoane necunoscute, apoi la concrete, cum este A. Zveagințev. Poziția lui diferită denotă faptul că, acesta intenționează să se sustragă de la răspunderea penală. Mai mult decât 3 atât, în apel, inculpatul a interpretat probele reieșind din poziția și intenția de a se apăra, descriindu-le după propria convingere.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către inculpat, care fără a indica un temei din cele prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită aplicarea în privința acestuia a prevederilor art. 385 alin. (4), (5) și 4732 – 4734 Cod de procedură penală. În motivarea cerințelor sale, recurentul susține că la stabilirea pedepsei penale, instanța de apel nu a luat în calcul prevederile art. 385 alin. (4), (5) și 4732 – 4734 Cod de procedură penală, fiindu-i stabilită o pedeapsă prea aspră.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de către partea apărării, solicitând respingerea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, cu menținerea hotărârii contestate.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat, or, în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Astfel, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, dar va ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărârea judecătorească definitivă. În condițiile speței, Colegiul penal atestă că din textul recursului se remarcă dezacordul inculpatului cu referire la faptul că instanța de apel nu a dat eficiență prevederilor art. 385 alin. (4), (5) și 4732 – 4734 Cod de procedură penală. Astfel, Colegiul penal conchide că, potrivit materialelor cauzei, sentința primei instanțe prin care a fost constatată vinovăția inculpatului în comiterea 4 infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. b), e), f) Cod penal, a fost atacată cu apel declarat de către inculpat, care a solicitat casarea sentinței, contestând în acest sens vinovăția și încadrarea juridică a faptei, or, în cadrul instanței de apel, inculpatul nu a înaintat careva pretenții referitoare la condițiile de detenție și nici nu a solicitat aplicarea în privința sa a mecanismului compensator. Prin urmare, Colegiul penal menționează că, conform art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiurile menționate la alin. (1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel. Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că, instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, că hotărârea contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că faptei săvârșite i sa dat o încadrare juridică corectă, și că recursul de pe rol este unul vădit neîntemeiat. Astfel, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii procesual penale, aceasta fiind legală, argumentată și întemeiată, ceea ce impune soluția inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, d e c i d e : inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpat, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 iunie 2020, în cauza penală privindu-l pe Sandu Adrian XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 martie 2021. Președinte: Iurie Diaconu Judecători: Ion Guzun Liliana Catan 5