1ra-719/2021 — art. 187 alin. 2, lit. b, d, e, f CP

1ra-719/2021 — art. 187 alin. 2, lit. b, d, e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-719/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

17 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocata

Șpac Rodica în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2020 și a sentinței Judecătoriei

Hîncești, sediul Ialoveni din 04 iunie 2020, în cauza penală privindu-l pe

FOROSTENCO Eduard XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 18.02.2020– 04.06.2020;

Instanța de apel: 22.08.2020 – 13.10.2020;

Instanța de recurs: 13.01.2021 – 17.02.2021.

c o n s t a t ă:

fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală,

Forostenco Eduard a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 187 alin. (2) lit. b), d), e) și f) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 3 ani și 4 luni, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

Corpurile delicte, o lanternă – radiou cu inscripția „LEOTEC”; două boxe

identice; un rucsac în culori combinate negru-albastru de tip sac; din stofă sintetică

de culoare neagră combinat în partea de jos cu culoare hachi decolorat; un ciocan; un

reșou electric cu ventilator; două sticle cu inscripția „Călărași”; o pătură-pled de culori

cafenie-negru-bej; o geantă de tip valiză de culoare negru combinat cu albastru; o

bucată de armatură, care fiind păstrate în camera de păstrare a corpurilor delicte a IP

Ialoveni, vor fi restituite proprietarului după intrarea în vigoare a sentinței.

Acțiunea civilă a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă.

Eduard, la 09.01.2020, aproximativ pe la orele 19:40, având scopul sustragerii

1

deschise a bunurilor altei persoane, deplasându-se împreună cu o persoană nestabilită

de organul de urmărire penală în sectorul de vile ,,Vila Dolca” situată în extravilanul

XXXXX ce aparține lui Anatolie Panfil, prin forțarea geamului și ușei de la intrare în

locuință au pătruns în interiorul vilei de unde au sustras un aspirator de model

,,Samsung,, cu prețul de 2500 lei, un fier de călcat de model ,,Philips,, cu prețul de

2000 lei, din interiorul băii trei lămpi pentru fixare pentru perete vertical împachetate

în cutii, prețul unei lampe fiind de 1500 lei, în total prețul este de 4500 lei, trei ciocane,

prețul unui ciocan fiind de 50 lei, în total costul ciocanelor constituie 150 lei, din

bucătărie de pe perete o icoană estimată la prețul de 14300 lei, din dulapul bucătăriei

suma de bani în mărime de 2000 lei în bancnote a câte 200 lei fiecare, din camera de

dormitor din partea de jos al dulapului două boxe ale centrului muzical de model

,,Samsung,, cu prețul de 500 lei fiecare, prețul total este estimat la 1000 lei, de pe

noptiera de lângă televizor tunerul pentru canale TV cu prețul de 900 lei, o plapumă

cu culori combinate cu prețul de 1400 lei.

În continuare, fiind somați de către Valeriu Moraru, sub supravegherea căruia se

afla gospodăria respectivă, să se oprească din acțiunile lor infracționale, persoană

nestabilită de organul de urmărire penală cu o parte din bunuri a fugit într-o direcție

necunoscută, însă Forostenco Eduard, acționând întru realizarea intenției sale

infracționale, ieșind din vilă, având asupra sa altă parte din bunuri, fiind înarmat cu o

bucată de armatură, a încercat să-i aplice o lovitură lui Valeriu Moraru. În rezultat,

ultimul l-a imobilizat pe Forostenco Eduard apoi a anunțat inspectoratul de poliție.

Prin ordonanța procurorului din 10.02.2020, de la cauza penală nr.2020440010

în privința lui Forostenco Eduard, a fost disjunsă cauza penală nr.2020440085 în

privința persoanei necunoscute privind comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187

alin. (2) lit. b), d), e) și f) Cod penal.

către inculpat și avocatul Postica Serghei, care au solicitat casarea sentinței, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie aplicată inculpatului o pedeapsă mai

blândă.

În motivarea cererilor de apel s-a indicat că, instanța de fond nu a luat în

considerare faptul că, inculpatul și-a recunoscut vina la faza de urmărire penală, în

instanță de judecată a acceptat să facă declarații și a comunicat instanței de judecată

propria versiune cu privire la infracțiunea incriminată. Or, declarațiile date sunt

coerente și se completează cu probele din dosar cu excepția declarațiilor date de către

partea vătămată care le-a expus într-o manieră contradictorie.

A indicat că pedeapsa aplicată inculpatului se încadrează în limitele legale totuși

aceasta este una prea aspră pentru inculpat. Pedeapsa este echitabilă când ea impune

infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin

2

infracțiune. Or, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează

dispreț față de ea și nu este corespunzătoare pentru corectarea infractorului și nici

pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

De asemenea, o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de

nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe

contrare scopului urmărit. Cerința art. 75 alin. (1) Cod penal de a aplica o pedeapsă

echitabilă constituie de fapt o cerință a principiului echității în dreptul penal care

obligă instanța să-i aplice infractorului o pedeapsă legală și individualizată, capabilă

de a restabili echitatea socială și de a realiza celelalte scopuri ale pedepsei penale.

2020, apelul inculpatului și avocatului Postica Serghei a fost respins ca nefondat, cu

menținerea sentinței fără modificări.

fond a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod

obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate în faza de urmărire

penală, acceptate de inculpat, o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului în baza

art. 187 alin.(2) lit. b), d), e), f) Cod penal. Instanța de apel a reținut că sentința se

contestă în partea stabiliri pedepsei, temei pentru a interveni în sentință din oficiu,

conform art. 409 alin.(2) Cod procedură penală, lipsește.

Având în vedere argumentele apelului declarat în coraport cu circumstanțele

constatate instanța de apel a reținut că, la stabilirea pedepsei, instanța de fond a ținut

seama de prevederile art. 75 Cod penal, potrivit cărora persoanei recunoscute vinovate

de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate și în

strictă conformitate cu dispozițiile părții generale. La stabilirea modului, măsurii,

categoriei și termenului pedepsei, instanța de fonf la fel a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, care este supus

răspunderii penale, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acesteia.

Instanța de judecată la individualizarea, stabilirea categoriei și termenului

pedepsei inculpatului a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78 Cod

penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care se atribuie la categoria infracțiunii

grave prin prisma prevederilor art. 16 Cod penal, de faptul că infracțiunea a fost

săvârșită din intenție, de personalitatea inculpatului, care anterior a fost judecat, nu s-

a aflat la evidență la medicul psihiatru sau narcolog.

În urma efectuării analizei complexe a circumstanțelor cauzei și a personalității

inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul lui în viața socială, precum și cel

dinainte și după săvârșirea infracțiunii incriminate, instanța de fond a considerat că în

coraport cu fapta comisă, urmările prejudiciabile ale faptei și personalitatea

3

inculpatului, a constatat că corijarea și reeducarea acestuia este posibilă doar cu

aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 4 luni, ținând

cont de prevederile art. 3641 Cod de procedura penală, cu executare în penitenciar de

tip semiînchis.

Privitor la solicitarea apărării referitor la aplicarea în privința lui Forostenco

Eduard a prevederilor art. 90 Cod penal, s-a constatat că instanța de fond și-a

argumentat riguros soluția la acest capitol și a motivat hotărârea pronunțată invocând

motive clare din care considerent a ajuns la concluzia că dispunerea suspendării

executării pedepsei stabilite inculpatului nu va asigura atingerea scopului prevăzut la

art. 61 Cod penal.

Instanța de apel a remarcat că, instituția suspendării condiționate a executării

pedepsei nu trebuie privită ca un avantaj acordat de lege infractorilor, ci trebuie

apreciată ca un mijloc preventiv de apărare socială care derivă din organizarea unei

politici penale adaptate la realitatea socială concretă.

În acest context, s-a notat că chiar și în cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute

de prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal, nu se creează un drept pentru condamnat,

ci doar o vocație a acestuia la măsură de individualizare a executării pedepsei.

Instanța de fond a respectat cerințele de motivare referitor la procedura executării

pedepsei de către inculpat, precum și a luat în considerație atitudinea acestuia față de

consecințele survenite, ținând cont de gravitatea acesteia, de circumstanțele în care a

fost săvârșită fapta, din materialele cauzei penale rezultă că inculpatul se

caracterizează negative (f.d.49), anterior inculpatul a fost condamnat pentru

infracțiuni analogice (f.d.46), a recunoscut vina, se căiește sincer, a solicitat

examinarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, totodată,

nu este încadrat în serviciu, nu are loc permanent de trai.

Faptul că Forostenco Eduard a recunoscut vinovăția și s-a căit sincer de cele

comise, nu constituie circumstanțe privind aplicarea unei pedepse mai blânde decât

cea fixată de prima instanță, or, acestea circumstanțe care au fost luate în considerație

de către instanța de fond la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului și grație

cărora a beneficiat de reducerea pedepsei.

inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6,

8, 12 Cod de procedură penală, solicitând casarea parțială a deciziei în partea stabilirii

pedepsei inculpatului și pronunțarea în această parte a unei noi decizii prin care să fie

dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.

În motivare recurentul a indicat că:

- ambele instanțe de judecată nu a luat în considerație faptul că în acțiunile

inculpatului sunt prezente mai multe circumstanțe atenuante prevăzute de art. 76 Cod

penal, căința sinceră, contribuirea la descoperirea infracțiunii și recunoașterea

infracțiunii;

4

- inculpatul a conștientizat ilegalitatea acțiunilor sale precum și necesitatea unui

comportament adecvat, a întreprins măsuri de corectare;

- luând în considerare circumstanțele cauzei și personalitatea inculpatului,

consideră că pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 4 luni, este o

pedeapsă aspră, iar o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de

nedreptate, jignire, înrăutățire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la

consecințe contrare scopului urmărit;

- decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel.

Din conținutul cererii de recurs rezultă, că recurentul critică hotărârea în partea

stabilirii pedepsei, solicitând să fie rejudecată cauza penală cu aplicarea prevederilor

art. 90 Cod penal.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală, instanța de

recurs este în drept să intervină în soluțiile adoptate în latura pedepsei, când se

constată că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Potrivit textului recursului declarat de avocat în care se invocă ca temeiuri de

casare a deciziei instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

care nu și-a găsit confirmare în urma cercetării materialelor cauzei, dat fiind faptul că,

instanța de apel, la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417

alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală și prin decizia adoptată corect a

menținut sentința atacată.

Totodată, Colegiul penal statuează că critica aprecierii probelor, care la caz

comportă o solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa

examinării cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este abilitată

cu obligația de a se pronunța asupra chestiunilor de drept, care constituie erori cu

caracter procedural sau material, iar aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt,

ce ține de judecarea fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către instanța

de recurs.

Referitor la temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

invocat de avocat în recursul său, Colegiul penal menționează că, legea menționată

prevede cazuri pentru recurs cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau

instanța a pronunțat o hotărîre de condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru

5

care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice

a acțiunilor lui în baza unei legi mai blînde, și acest temei este inadmisibil din motiv

că recursul invocă aplicarea unei pedepse mai blînde și nu pune în discuție

corectitudinea instanței în învinuirea pusă față de inculpat. De astfel, incupatul prin

cererea sa a solicitat aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală,

recunoașterea învinuirii și judecarea în procedură simplificată (f.d.175 Vol-I).

Această acțiune este confirmată prin procesul-verbal din 27.05.2020, poziția fiind

susținută de avocatul său din prima instanță Postica Serghei (f.d.177, Vol-I).

În ce privește argumentul ce reprezintă temeiul prevăzut la pct. 12) alin. (1) al

art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului dacă faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită,

Colegiul penal constată că, analizând acest temei în raport cu motivele invocate,

acesta nu și-a găsit confirmare, or, autorul recursului este de-acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, și critică hotărârea instanței de apel numai referitor la pedeapsa stabilită

față de inculpat. Mai mult ca atât acest temei nu a fost invocat în apel și nu putea fi

invocat nici în recurs.

Referitor la individualizarea pedepsei, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța

de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia

a fost condamnat inculpatul.

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după

cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două criterii

alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format

opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale

săvârșite.

La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanțele de fond au ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale acestuia.

6

Instanța de recurs reține că solicitarea avocatului privind aplicarea în privința lui

Forostenco Eduard a suspendării condiționate a executării pedepsei în baza art. 90

Cod penal, este neîntemeiată, or doar faptul că ultimul nu este de acord cu pedeapsa

stabilită de către instanța de judecată, considerând-o prea aspră, nu poate servi ca

circumstanță pentru aplicarea în privința inculpatului a unei pedepse neprivative de

libertate.

La fel, se specifică că aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal - suspendarea

condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o

măsură oferită persoanei prin lege de a se corecta.

Subsidiar, Colegiul penal relevă că, potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile

săvârșite cu intenție, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de

persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute

pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate vinovatului.

În speță, Forostenco Eduard a comis infracțiune gravă prevăzută la art. 187 alin.

(2) lit. b), d), e) și f) Cod penal, pentru care sancțiunea prevede închisoare de la 5 la

7 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 850 la 1350 unități convenționale,

respectiv, aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate este

restricționată și mai mult ca atât, inculpatul a beneficiat de reducere a pedepsei,

luându-se în considerație prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, reieșind din

faptul că a solicitat judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală.

Cererea de apel depusă de inculpat și avocatul Postica Serghei în care se solicita

aplicarea unei pedepse mai blânde față de inculpat, instanța de apel prin decizia sa a

respins-o. Concluziile instanței de apel privind corectitudinea pedepsei sunt descrise

detaliat în descriptivul deciziei instanței de apel, pe care instanța de recurs și le

însușește sub aspectul stării de fapt și de drept a cauzei, așa cum au fost reținute de

instanța de apel.

Prin urmare, Colegiul concluzionează că instanța de apel a pronunțat o decizie

legală, întemeiată și motivată prin menținerea soluției instanței de fond de aplicare în

privința inculpatului a pedepsei privative de libertate reală, pedeapsă care răspunde

scopului de corectare și reeducare a inculpatului prevăzut de art. 61 Cod penal și care

va duce la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile

de conviețuire socială și principiile morale, soluție pe care o preia și instanța de recurs.

În acest punct de analiză, Colegiul consideră necesar de a face trimitere și la

jurisprudența constantă a Curții Europene, prin care s-a statuat cu titlul de principiu

că, în cazul în care instanța supremă refuză să admită o cauză din motivul că nu sunt

întrunite temeiurile legale pentru această cauză, o motivare foarte succintă poate

satisface cerințele art. 6 din Convenție. (cauza Bachowski v. Polonia din 02.11.2010).

7

Reținând prevederile sus menționate, Colegiul penal conchide că nu există temei

legal pentru admiterea recursului ordinar declarat și potrivit legii decide

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Șpac Rodica în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13

octombrie 2020 și a sentinței Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni din 04 iunie 2020,

în cauza penală privindu-l pe FOROSTENCO Eduard XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 martie 2021.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

8