1ra-115/21 — art. 171 alin. 2 lit. b CP

1ra-115/21 — art. 171 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-115/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 ianuarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte: Timofti Vladimir

Judecătorii: Toma Nadejda și Boico Victor,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 28 ianuarie 2020, în cauza penală în privința lui

Arcuș Andrei xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 27.07.2019 – 21.08.2019;

Instanța de apel: 07.10.2019 – 28.01.2020;

Instanța de recurs: 07.08.2020 – 20.01.2021.

A C O N S T A T A T :

Arcuș Andrei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 171 alin. (2)

lit. b) Cod penal și cu aplicarea art. 70 alin. (31) Cod penal, i-a fost aplicată

pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis.

Potrivit art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea

pedepsei stabilită lui Arcuș Andrei pentru o perioadă de probațiune de

3 (trei) ani.

Cheltuielile judiciare în sumă de 1 620 lei, suportate pentru efectuarea

rapoartelor de expertiză, au fost trecute în contul statului.

Arcuș Andrei, la 05 mai 2019, aproximativ ora 18:00, pe str. Gagarina, din

s. Cărpineni, r-nul Hîncești, în scopul satisfacerii necesității sexuale, sub

pretextul de a ridica niște acte de identitate pe numele său, a ademenit-o pe

minora xxxxx xxxxx, unde prin aplicarea forței a dus-o în adiacentul străzii

menționate supra, unde prin costrângerea psihică și fizică, contrar voinței și

dorinței ei, a dezbrăcat-o de pantaloni, și ulterior a întreținut cu aceasta un

raport sexual forțat.

1

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 171 alin. (2) lit. b)

Cod penal, violul, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică și psihică

a persoanei, săvârșit asupra unei persoane minore.

acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Arcuș Andrei să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 171 alin. (2)

lit. b) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis.

3.1. În motivarea apelului a invocat, că pedeapsa aplicată inculpatului

este prea blândă, iar prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu

va fi realizat scopul pedepsei penale prevăzut de art. 61 Cod penal, și anume de

restabilire a echității sociale, de corectare a condamnatului, precum și de

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, din partea condamnaților, și a altor

persoane.

28 ianuarie 2020, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută

sentința primei instanțe fără modificări.

4.1. În motivarea soluției pronunțate, instanța de apel a menționat că

prima instanță a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității

și coroborării lor, care în ansamblu, dovedesc vinovăția inculpatului

Arcuș Andrei în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. b)

Cod penal.

Cu referire la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a indicat

că prima instanță corect a aplicat pedeapsa lui Arcuș Andrei și în conformitate

cu prevederile art. art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și de

scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Instanța de apel a precizat, că potrivit art. 16 Cod penal, infracțiunea

săvârșită de către Arcuș Andrei se atribuie la categoria infracțiunilor grave, iar

în temeiul art. 75 alin. (1) Cod penal, prima instanță corect a reținut că

inculpatul Arcuș Andrei se caracterizează negativ de la locul de trai (f.d.61), la

evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află (f.d. 62-63); persoane la

întreținere nu are (f.d. 59-60); antecedente penale nu are (f.d. 66), iar conform

cazierului contravențional din 07 mai 2019 eliberat pe numele acestuia se

reține că în perioada când se afla sub urmărire penală, inculpatul a fost

sancționat de 3 ori pentru contravenții de huliganism nu prea grav, vătămarea

integrității corporale și distrugerea sau deteriorarea intenționată a bunurilor

străine (f.d. 65).

Totodată, instanța de apel a indicat că în calitate de circumstanță

atenuantă în privința lui Arcuș Andrei, conform art. 76 Cod penal, a fost reținut

faptul săvârșirii unei infracțiunii de către o persoană care a atins vârsta de 18

2

ani, dar nu a atins vârsta de 21 de ani, iar careva circumstanțe agravante în

privința inculpatului, conform art. 77 Cod penal, nu au fost invocate în

rechizitoriu, din care motiv nu pot fi invocate și reținute de către instanța de

judecată.

Astfel, instanța de apel a precizat că pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 172 alin. (2) lit. b) Cod penal, se aplică pedeapsa cu închisoare

de la 5 la 12 ani, iar potrivit art. 70 alin. (31) Cod penal, la aplicarea pedepsei

persoanelor care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani,

care au săvârșit infracțiune la vârsta de la 18 până la 21 de ani, maximul

pedepsei se reduce cu o treime.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că pedeapsa maximă de până la

12 ani prevăzută de norma incriminată inculpatului, urmează a fi redusă cu 1/2,

cu aplicarea prevederilor art. 70 alin. (31) Cod penal, iar noile limite ale art. 171

alin. (2) lit. b) Cod penal, fiind de la 5 ani până la 8 ani închisoare.

Instanța de apel a conchis, că la aplicarea pedepsei în privința

inculpatului Arcuș Andrei, prima instanță a reținut circumstanțele atenuante și

lipsa circumstanțelor agravante, astfel stabilind că scopul pedepsei penale va fi

realizat de către inculpat prin suspendarea condiționată a executării pedepsei,

or, nu este rațională executarea reală a pedepsei stabilite sub formă de

închisoare, în contextul în care inculpatul este la prima abatere de legea penală,

anterior nu a mai fost condamnat, iar partea vătămată a concretizat că nu are

careva pretenții față de acesta, solicitând ca inculpatul să nu mai fie pedepsit

din motivul că îi este milă de acesta.

Instanța de apel a respins argumentele acuzării privind aplicarea în

privința lui Arcuș Andrei a unei pedepse sub formă de închisoare pentru un

termen de 5 ani cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, invocând

că pedeapsa stabilită inculpatului nu-și va atinge scopul.

Instanța de apel a conchis, că pedeapsa aplicată inculpatului de către

prima instanță, își va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului,

astfel că aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pentru un termen de

5 ani, cu suspendarea condiționată a executării acesteia pentru un termen de

probațiune de 3 ani, va duce la conștientizarea de către inculpat a celor

săvârșite.

penală, contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea

parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei, cu trimiterea cauzei la

rejudecare.

5.1. În argumentarea recursului indică, că instanța de apel eronat a

interpretat prevederile art. 75 Cod penal, iar la stabilirea pedepsei, nu a ținut

cont de toate circumstanțele cauzei.

Consideră acuzarea, că instanța de apel eronat a diminuat pedeapsa

aplicată inculpatului, până la minimul sancțiunii și astfel nu a luat în

considerație prevederile art. 409 alin. (2) Cod de procedura penală.

3

Mai susține, că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că infracțiunea

săvârșită face parte din categoria infracțiunilor grave, că fapta săvârșită de

către inculpat este de rezonanță sporită în societate, de rolul și scopul pedepsei

de prevenire de săvârșirea de noi infracțiuni, de consecințele faptei săvârșite

prin care i-au fost cauzate părții vătămate suferințe psihice, de modul în care a

fost săvârșită infracțiunea, întrucât inculpatul cunoștea vârsta părții vătămate,

că prin înșelăciune a ademenit partea vătămată, și că inculpatul a aplicat forța

fizică.

Menționează, că la diminuarea pedepsei aplicate inculpatului

Arcuș Andrei, instanța de apel nu a luat în considerație coraportul

circumstanțelor atenuante, care în speță lipsesc, cu circumstanțele agravante,

or, pedeapsa redusă până la minimul prevăzut de sancțiune, se consideră

echitabilă atunci când se constată un cumul de circumstanțe atenuante din cele

prevăzute la art. 76 Cod penl.

În opinia acuzării, instanțele de fond au admis dubla valență în baza

acelorași circumstanțe atenuante, prin diminuarea pedepsei până la minimul

sancțiunii, precum și aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Indică că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, și astfel hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția iar motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

recursul declarat de partea acuzării, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia,

ca fiind vădit neîntemeiat.

În opinia apărării, instanța de apel corect a conchis în privința

individualizării pedepsei aplicate inculpatului, fiind respectate prevederile

art. 61, 75 Cod penal.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul

normei vizate.

Conform dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Colegiul menționează, că potrivit practicii judiciare constante, erorile de

drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

4

Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că partea acuzării

invocă temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură

penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazurile, când: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii;

precum și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal

constată, că astfel de erori de drept, nu și-au găsit confirmarea la examinarea

recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a

respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură

penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul părții acuzării, aceasta cuprinzând motivele pe care se

întemeiază soluția pronunțată.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Conform art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală, instanța de apel se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal apreciază ca declarative argumentele acuzării prin care se

invocă faptul, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, aceasta deoarece în conținutul recursului nu au fost descrise

care anume din motivele apelului nu au fost luate în considerație la judecarea

cauzei.

Tot aici, Colegiul penal ține să menționeze, că motivarea unei hotărâri

reprezintă un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care

nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât

timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere

probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a

hotărârii penale, așa cum s-a procedat în speță.

De asemenea, instanța de recurs consideră că dispozitivul deciziei

instanței de apel a fost întocmit și cu respectarea prevederilor art. 415 alin. (1)

pct. 1) lit. c) Cod de procedură penală, din care rezultă că instanța de apel,

judecând cauza în ordine de apel, respinge apelul, menținând hotărârea atacată,

dacă apelul este nefondat.

În privința temeiului de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10)

Cod de procedură penală, se atestă că partea acuzării critică decizia instanței

de apel sub aspectul blândeței pedepsei stabilite inculpatului Arcuș Andrei, și

5

anume își manifestă dezacordul cu reducerea pedepsei până la minimul

sancțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal, și cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal.

Așadar, Colegiul penal reține că prin criterii generale de individualizare a

pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este obligată să

se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare

persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare

în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei

penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice o pedeapsă

echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară

vinovată.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură

de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului,

și respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea,

de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Cu referire la dezacordul procurorului privind reducerea pedepsei în

privința lui Arcuș Andrei până la minimul sancțiunii prevăzute de art. 171

alin. (2) lit. b) Cod penal, Colegiul penal menționează că instanța de apel corect

a stabilit că în calitate de circumstanță atenuantă în privința lui Arcuș Andrei,

conform art. 76 Cod penal, a fost reținută săvârșirea unei infracțiuni de către o

persoană care a atins vârsta de 18 ani, dar nu a atins vârsta de 21 ani.

Or, la momentul săvârșirii infracțiunii, 05 mai 2019, inculpatul

Arcuș Andrei, a.n. 28 decembrie 1999, avea vârsta de 20 ani.

Potrivit art. 70 alin. (31) Cod penal, la aplicarea pedepsei persoanelor care

au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani, care au săvârșit

infracțiune la vârsta de la 18 până la 21 de ani, maximul pedepsei se reduce cu o

treime. În cazul în care instanța, ținând cont de personalitatea infractorului,

ajunge la concluzia că doar prin aplicarea pedepsei în limitele generale se va

atinge scopul pedepsei penale, aceasta poate dispune o pedeapsă în limitele

6

prevăzute de legea penală pentru infracțiunea săvârșită. Necesitatea aplicării

pedepsei în limitele generale urmează a fi argumentată de către instanța de

judecată.

În acest sens, Colegiul penal reține temeinicia concluziei instanței de apel

potrivit căreia pedeapsa maximă de până la 12 ani, prevăzută de sancțiunea

art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal, urmează a fi redusă cu 1/3 în privința lui

Arcuș Andrei, cu aplicarea prevederilor art. 70 alin. (31) Cod penal, și astfel

limitele noi a sancțiunii fiind de la 5 ani până la 8 ani închisoare.

Totodată, cu referire la alegațiile acuzării privind dezacordul cu aplicarea

suspendării condiționate a executării pedepsei stabilite inculpatului

Arcuș Andrei, Colegiul penal subliniază că potrivit prevederilor art. 90 alin. (1)

Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5

ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru

infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu

este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând

numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a

executării pedepsei și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă.

La caz, prin sentința primei instanțe, inculpatul Arcuș Andrei a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal, la

5 ani închisoare, reieșind din limitele noi ale pedepsei stabilite prin prisma

art. 70 alin. (31) Cod penal, și în temeiul art. 90 Cod penalm, a fost dispusă

suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru un termen de

probațiune de 3 ani, soluție care a fost menținută și de instanța de apel.

Noile limite ale sancțiunii articolului pentru care inculpatul a fost

recunoscut vinovat, prevede pedeapsa cu închisoare de la 5 ani până la 8 ani

închisoare, astfel dispoziția instanței de aplicare a prevederilor art. 90

Cod penal, nu contravine prevederilor legale așa cum a invocat recurentul,

argumentele acestuia fiind nefondate.

Colegiul penal consideră că sunt declarative alegațiile procurorului cu

privire la individualizarea pedepsei stabilite inculpatului, deoarece art. 90

Cod penal acordă instanței de judecată dreptul de a aplica suspendarea

executării pedepsei cu închisoare cu respectarea rigorilor de motivare, de care

în speță instanța de apel a ținut cont în deplină măsură.

Așadar, Colegiul penal menționează, că instanța de apel corect a conchis

că prima instanță, la stabilirea categoriei pedepsei, a ținut cont de prevederile

art. 7, 61, 75 Cod penal, și a luat în considerație faptul că inculpatul se

caracterizează negativ de la locul de trai; la evidența medicului narcolog sau

psihiatru nu se află; persoane la întrețienere nu are; anterior nu a fost

condamnat, iar conform cazierului contravențional, acesta a fost sancționat de

trei ori în perioada când se afla sub urmărire penală pentru contravenții de

huliganism nu prea grav, vătămarea integrității corporale și distrugerea sau

deteriorarea intenționată a bunurilor străine, și astfel prima instanță și-a

7

motivat soluția privind aplicarea instituției suspendării condiționate a

executării pedepsei stabilite inculpatului, concluzionând că corectarea și

reeducarea acestuia este posibilă fără a fi izolat de societate.

Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la

judecarea cauzei nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei

adoptate, motiv din care se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar

declarat de către procuror, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2020, în cauza penală

în privința lui Arcuș Andrei xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată, pronunțată la 05 martie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

8