1ra-294/21 — art. 166-1 CP

1ra-294/21 — art. 166-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-294/2021

(1ra-2136/2020)

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 ianuarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte - Iurie Diaconu,

Judecători - Ion Guzun, Liliana Catan, Nadejda Toma, Victor Boico,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 iulie 2020,

declarat în propria cauză penală de către

Bacalov Anatolie XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 26.04.2018 până la 16.05.2019;

Instanța de apel de la 06.06.2019 până la 21.07.2020;

Instanța de recurs de la 14.10.2020 până la 25.01.2021.

a c o n s t a t a t :

Anatolie Bacalov a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 1661 alin. (1) Cod penal și în baza acestei Legii i-a fost stabilită pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip deschis. S-a aplicat pedeapsa complementară sub formă de privare de dreptul

de a ocupa funcții în domeniul Ministerului Afacerilor Interne pe un termen de 3

ani.

În baza art. 90 Cod penal, pedeapsa închisorii numită lui Anatolie Bacalov a

fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an.

Acțiunea civilă înaintată de Vitalie Onu a fost retrasă.

Solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare de la

inculpatul Anatolie Bacalov în beneficiul statului în sumă de 1 862,00 lei, a fost

respinsă.

Bacalov îndeplinind funcția de polițist, șef de post, ofițer superior de sector al

postului de poliție XXXXX numit în funcția dată prin ordinul Inspectorului general-

șef al Inspectoratului General al Poliției nr. 14 EF din 06.03.2013, având gradul

special de locotenent de poliție, fiind în conformitate cu art.123 alin.(1) din Codul

1

Penal persoană publică, cărui prin numire i-au fost acordate drepturi și obligațiuni

în vederea exercitării funcțiilor autorităților publice, contrar art.3 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

încheiată la Roma la 04.11.1950, la care Republica Moldova a aderat la 12.09.1997;

art. 24 alin (2) al Constituției Republicii Moldova adoptată la 29.07.1994, încălcând

grav prevederile art. 4 al Legii Republica Moldova nr. 416-XII din 18.12.1990 ”Cu

privire la poliție”, care stipulează că, în activitatea sa poliția mizează pe respectarea

personalității cetățenilor, constituind un garant al apărării demnității drepturilor,

libertăților și intereselor lor legitime, precum și prevederile art.12-15 al aceleiași

Legi, dispozițiile pct.1), 3), 4) ale capitolului I și pct. 1), 2) ale capitolului II din

”Regulile de aplicare a mijloacelor speciale de către colaboratorii organelor interne

și militarii trupelor de carabineri ale Ministerului Afacerilor Interne!, aprobate prin

Hotărîrea Parlamentului nr. 1275-XII din 15.02.1993, care reglementează condițiile

și limitele aplicării forței fizice și a mijloacelor speciale; contrar prevederilor lit. a),

b) pct. 16 din ,,Codul de etică și deontologie al polițistului”, aprobat prin Hotărârea

Guvernului Republicii Moldova nr. 481 din 10.05.2006, care-l obligau să nu supună

pe nimeni la tortură, să nu aplice forța fizică, decît pentru curmarea infracțiunilor,

pentru înfringerea rezistenței opuse cerințelor legale, dacă metodele non-violente

nu asigură îndeplinirea obligațiilor ce le revin, să respecte Constituția și legile

Republicii Moldova, să nu aplice acte de tortură, tratamente sau pedepse inumane

sau degradante, în orice circumstanță s-ar afla, să nu recurgă la forță cu excepția

cazurilor de necesitate absolută și numai în măsura necesară atingerii unui obiectiv

legitim, a săvârșit infracțiunea de tratament inuman și degradant în următoarele

circumstanțe:

La data de 19 martie 2013, aproximativ la ora 16:00, aflându-se în biroul de

serviciu al postului de poliție XXXXX, sub pretextul investigării a unui caz de tăiere

ilicită a copacilor din pădurea comunei Tîrnova, i-a aplicat cet. Vitalie Onu multiple

lovituri cu pumnii în regiunea feței și a cutiei toracice, care au provocat victimei

suferințe fizice, precum și vătămări corporale.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 46D din 27 martie 2013 la

cet. Vitalie Onu au fost depistate următoarele leziuni corporale: excoriații ale

regiunii supraorbitale dreapta și lateral de ochiul drept, echimoza sub ochiul drept,

echimoza sub ochiul stâng, edemul țesuturilor moi ale regiunii zigomatice stânga -

care au fost cauzate de acțiunea unor corpuri contondente dure în răstimpul indicat

și se califică la vătămare corporală neînsemnată.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că, în drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive

2

ale infracțiunii prevăzute de art. 1661 alin. (1) lit. a) Cod penal, după indicii

calificativi: cauzarea intenționată a unei dureri sau a suferinței fizice ori psihice, care

reprezintă tratament inuman ori degradant, de către o persoană care acționează cu titlu

oficial sau cu consimțământul expres sau tacit al unei asemenea persoane.

care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care față de Anatolie Bacalov să fie stabilită pedeapsa sub formă de închisoare

pe un termen de 5 ani, admiterea acțiunii civile în mărime de 50 000 lei înaintată de

partea vătămată Vitalie Onu împotriva inculpatului Anatolie Bacalov și încasarea

cheltuielilor judiciare de la inculpat în beneficiul statului în mărime de 1 862 lei.

În argumentarea apelului declarat, procurorul a menționat că instanța de

fond eronat a aplicat o pedeapsă prea blândă și nu a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite de inculpat, precum și de condamnările anterioare a Republicii

Moldova la CEDO pe faptul aplicării tratamentelor inumane și degradante de către

colaboratorii de poliție.

De asemenea, a solicitat încasarea cheltuielilor judiciare din contul

inculpatului Anatolie Bacalov în beneficiul statului în mărime de 1 862 lei.

admis apelul procurorului declarat împotriva sentinței, casată parțial sentința în

latura suspendării executării pedepsei în baza art. 90 Cod penal și în latura

cheltuielilor judiciare și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță:

Se exclud prevederile art. 90 Cod penal la numirea pedepsei în privința lui Anatolie

Bacalov.

Se menține sentința Judecătoriei Edineț, sediul Dondușeni din 16 mai 2019 prin care

lui Anatolie Bacalov în baza art. 1661 alin. (1) Cod penal, i s-a numit pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 2 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul

Ministrului Afacerilor Interne pe un termen de 3 ani. Pedeapsa închisorii urmează a fi

executată în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul executării pedepsei se calculează din data de la 21.07.2020.

Se dispune arestarea imediată a lui Anatolie Bacalov, fiind luat din sala de ședință.

Se încasează de la Anatolie Bacalov în beneficiul statului cheltuielile judiciare în

sumă de 1 862 lei.

În rest au fost menținute dispozițiile sentinței atacate.

4.1. În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a constatat că, obiect al

contestării sentinței, constituie revocarea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal,

care reglementează suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, dacă

3

pedeapsa prevede cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel

mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență.

Potrivit sentinței din 16 mai 2019, instanța de fond a considerat posibilă

aplicarea prerogativelor art. 90 Cod penal în privința inculpatului Anatolie Bacalov.

Concluzia instanței de judecată, de suspendare condiționată a executării pedepsei

de către inculpat, a fost motivată de faptul că partea vătămată Vitalie Onu nu are

pretenții față de inculpatul Anatolie Bacalov.

Instanța de apel însă a apreciat această concluzie drept una nefondată, or, în

conținutul părții descriptive a sentinței instanța de fond a stabilit expres lipsa unor

circumstanțe agravante sau atenuante în privința inculpatului, de unde reiese că nu

există temeiuri reale de a crea inculpatului o situație mai favorabilă, decât permit

circumstanțele constatate în cauza dedusă judecății.

În opinia instanței de apel, prima instanță urma să efectueze o analiză mult

mai amplă a personalității infractorului, urmărind în acest sens comportamentul

său inclusiv la momentul comiterii infracțiunii. Aprecierea acestui fapt nu poate fi

ignorată, de altfel comportamentul inculpatului la momentul comiterii infracțiunii

este element obligatoriu pentru însușirea condiției subiective a liberării de

pedeapsa penală cu executarea condiționată a acesteia.

În prezenta cauză, instanța de apel a admis ca întemeiate argumentele

apelului declarat de acuzatorul de stat și a constatat că concluzia instanței de fond,

precum că corijarea inculpatului Anatolie Bacalov este posibilă și prin aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, este una eronată și contravine criteriilor generale de

individualizare a pedepselor, prevăzute de art. 75 Cod penal.

Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia de a exclude dispozițiile adoptate

de instanța de fond în partea suspendării condiționate a executării pedepsei sub

formă de închisoare în privința lui Anatolie Bacalov.

Subsidiar, instanța de apel a subliniat că lipsa pretențiilor părții vătămate

către inculpat, nu se datorează compensării prejudiciului, or, partea vătămată a

reținut că nu are pretenții față de inculpat, pe motiv că s-a resemnat deja de-a lungul

perioadei care s-a scurs din momentul comiterii infracțiunii.

Discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al

circumstanțelor cauzei, precum și ignorarea unor aspecte evidente, au avut drept

consecință pronunțarea unei concluzii eronate, a conchis instanța de apel.

Așadar, instanța de apel ținând cont de scopul legii penale și circumstanțele

constatate în respectiva cauză penală a conchis că, pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 2 ani stabilită lui Anatolie Bacalov prin sentință, este o

pedeapsă echitabilă.

4

De asemenea, instanța de apel a admis alegațiile procurorului invocate în apel

și în partea solicitărilor privind încasarea din contul inculpatului în beneficiul

statului a cheltuielilor judiciare.

În acest sens, instanța de apel a stabilit că, potrivit materialelor cauzei penale,

se constată că la efectuarea expertizei psihiatrico-psihologice în condiții de

ambulatoriu în privința inculpatului Anatolie Bacalov statul a suportat cheltuieli în

mărime de 1 680 lei. În sensul dat, instanța a stabilit că dovada cheltuielilor solicitate

spre încasare de la inculpat, se constată în baza raportului de expertiză judiciară

nr.39a-2017 din 06.07.2017 (f.d.146-149), anexat la materialele cauzei. Stabilindu-se

vinovăția inculpatului în săvârșirea unei infracțiuni, acestuia îi revine obligația de

a plăti statului toate cheltuielile efectuate de la începerea urmăririi penale și până

la punerea în executare a hotărârii de condamnare.

Instanța de apel a respins solicitarea acuzatorului de stat cu privire la

admiterea acțiunii civile înaintată de partea vătămată Vitalie Onu, or, partea

vătămată a declarat că nu mai susține pretențiile patrimoniale și își retrage acțiunea

civilă.

Anatolie Bacalov care solicită casarea deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei decizii prin care să fie încetat procesul penal în privința sa conform

prevederilor art. 2 al Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenții Republicii Moldova.

În motivarea celor solicitate, recurentul susține că îndeplinește toate cerințele

pentru a putea fi amnistiat, mai mult acesta a înaintat și o cerere scrisă către Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție prin care solicită ca să fie încetat procesul penal

în privința sa în temeiul art. 2 al actului normativ menționat.

invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, care a solicitat

declararea inadmisibilității recursului, Colegiul penal lărgit concluzionează că

recursul ordinar declarat de către inculpat urmează a fi admis din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel în cazul când aplicarea pedepsei a fost înlăturată de o nouă lege

sau anulată de un act de amnistie.

În conformitate cu prevederile art. 434 Cod de procedură penală, Colegiul

penal lărgit judecând recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel, verifică

5

legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra

tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

În recurs recurentul a invocat precum că urmează în privința acestuia a fi

aplicate prevederile Legii cu privire la amnistie în legătură cu aniversarea a 25-a de

la proclamarea independenței Republicii Moldova, or nu există niciun temei statuat

la art. 10 din aceeași Lege, care ar împiedica aplicarea ei.

Astfel, instanța de recurs reține că, la 09 septembrie 2016, au intrat în vigoare

prevederile Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) din Legea privind amnistia în

legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, actul se aplică condiționat și exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și

inculpate care manifestă căință activă în cadrul procesului penal și celor

condamnate care sunt caracterizate pozitiv pe parcursul executării pedepsei,

perioadei de probațiune sau termenului de probă și sunt evaluate psihologic ca

prezentând risc de recidivă mediu sau redus, dacă aceste persoane cad sub

incidența prevederilor art. 2-9, 11 și 12.

Potrivit art. 2 alin. (1) din aceeași Lege, procesul penal încetează la faza de

urmărire penală sau la cea de judecare referitor la infracțiunea săvârșită până la

adoptarea prezentei Legi pentru care Codul penal prevede în calitate de pedeapsă

principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoare pe un

termen de 7 ani. Iar potrivit alin. (2) din același articol, încetarea procesului penal

conform alin. (1) are loc cu acordul scris al persoanei învinuite sau inculpate.

Conform prevederilor art. 107 alin. (1) Cod penal, amnistia este actul care are

ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei, fie reducerea pedepsei

aplicate sau comutarea ei.

Potrivit recursului declarat în cauză, partea apărării solicită să-i fie aplicate

prevederile Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 210 din 29.07.2016, or, la caz

lipsește prejudiciul material.

Astfel, Colegiul penal lărgit remarcă că inculpatul, a depus o cerere prin care

solicită aplicarea în privința lui a prevederilor Legii privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței R. Moldova (f.d. 149, vol. II).

Potrivit Recomandării nr.97 din 09.02.2017, cu privire la aplicarea

prevederilor din Legea nr.210 din 29 iulie 2016, privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței R. Moldova de către instanțele

judecătorești, orice instanță ordinară este în drept, în baza art. 2 din Legea nr. 210,

6

să aplice actul amnistiei față de inculpat și să pronunțe o hotărâre de încetare a

procesului penal, pe cauza penală.

În cursul judecării cauzei, la orice etapă a procedurilor, inculpatul este în

drept, prin acord scris, să solicite încetarea procesului penal, în privința sa, în

temeiul art. 2 al Legii nr. 210. Cererea poate fi înaintată de inculpat atât în ședința

preliminară, cât și după numirea cauzei spre judecare, până la finalizarea cercetării

judecătorești.

Totodată, Colegiul penal lărgit atestă că, faza judecării cauzei, în conformitate

cu prevederile din Codul de procedură penală, include toate instanțele ordinare de

judecată, adică atât prima instanță, cât și instanța de apel și cea de recurs ordinar.

Așadar, instanța de recurs ordinar menționează că în speță nu a fost înaintată

nicio acțiune civilă din partea părții vătămate, ceia ce denotă lipsa prejudiciului

material.

Având în vedere cele expuse și prevederile normelor citate supra, precum și

ținând cont de faptul că inculpatul a solicitat prin cerere aplicarea amnistiei, în

cauză lipsește prejudiciu material, infracțiunea comisă de inculpat face parte din

categoria celor grave, Colegiul penal consideră că inculpatul întrunește condițiile

legale, instituite prin Legea privind amnistia nr. 210 din 29.07.2016, motiv pentru

care decizia instanței de apel urmează a fi casată parțial și dispusă încetarea

procesului penal în privința lui, conform prevederilor art. 2 alin. (1)-(2) din Legea

sus menționată.

Astfel, reieșind din cele expuse, recursul ordinar declarat de către inculpatul

Anatolie Bacalov se va admite, ca fiind întemeiat.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

admite recursul ordinar declarat de către inculpatul Anatolie Bacalov,

casează parțial sentința Judecătoriei Edineț, sediul Dondușeni din 16 mai 2019 și

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 iulie 2020, în privința lui

Bacalov Anatolie XXXXX.

Încetează procesul penal în privința lui Bacalov Anatolie XXXXX

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 1661 alin. (1) Cod

penal, în temeiul prevederilor art. 2 din Legea Republicii Moldova nr.210 din 29

iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova, în rest se mențin dispozițiile deciziei.

7

Bacalov Anatolie Pavel urmează a fi eliberat din Penitenciar, dacă nu

execută alte hotărâri judecătorești.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 februarie 2021.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Ion Guzun

Liliana Catan

Nadejda Toma

Victor Boico

8