1ra-1337/20 — art. 201-1 alin. 1 lit. b CP art. 78-1 CC
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 201-1 alin. 1 lit. b CP art. 78-1 CC
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 12 CPP
1ra-1337/20 — art. 201-1 alin. 1 lit. b CP art. 78-1 CC (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-1337/20
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
08 decembrie 2020 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Timofti Vladimir,
Judecători – Toma Nadejda, Catan Liliana, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,
a judecat fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către
procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin,
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
21 ianuarie 2020, în cauza penală în privința lui
Crețu Mihail xxxxx, născut la xxxxx, originar
și domiciliat în xxxxx.
Termenul de examinare:
Prima instanță: 03.03.2018 – 05.06.2019;
Instanța de apel: 28.06.2019 – 21.01.2020;
Instanța de recurs ordinar: 18.05.2020 – 08.12.2020.
A C O N S T A T A T:
Prin sentința Judecătoriei Ungheni din 05 iunie 2019, Crețu Mihail a
fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011
alin. (1) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de 160 (o sută
șaizeci) ore muncă neremunerată în folosul comunității.
A fost dispusă încasarea din contul lui Crețu Mihail în beneficiul statului
suma de 1 862 (o mie opt sute șaizeci și doi) lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru pronunțarea sentinței prima instanță a constatat în fapt, că
Crețu Mihail, locuind în xxxxx, împreună cu fiul său minor xxxxx, pe parcursul
anilor 2010-2017, acționând în mod intenționat cu scopul impunerii
controlului personal asupra minorului a manifestat un comportament agresiv
față de ultimul și anume prin abuz fizic și psihologic, exprimat prin ofensări,
injurii, insultări, amenințări și prin aplicarea violenței fizice, intimidându-l și
provocându-i minorului stări de tensiune și de suferință psihică.
Astfel, la 14 iulie 2017, aproximativ ora 20:00, manifestând același
comportament agresiv în scopul impunerii controlului personal asupra
minorului xxxxx, cet. Crețu Mihail a inițiat un conflict cu primul, în cadrul
căruia l-a numit cu cuvinte necenzurate și l-a alungat de acasă, ordonându-i
să-și ia toate hainele. În același timp, Crețu Mihail a încercat să-l lovească cu
1
palma peste față pe xxxxx intimidându-l pe ultimul prin agresiune verbală și
fizică în scopul impunerii controlului personal asupra minorului, însă minorul
xxxxx a reușit să fugă de acasă.
Conform raportului de expertiză judiciară nr. 187a-2017 din
13 decembrie 2017, în urma acțiunilor cet. Crețu Mihail, minorului xxxxx i-a
fost cauzată traumă psihologică, exprimată prim tensiune emoțională, frică,
senzitivitate crescută față de obide reale, sentiment de neputință, neajutorare.
Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 2011 alin. (1) lit. b)
Cod penal, violență în familie, adică acțiunea intenționată comisă de un
membru al familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin
intimidare în scop de impunere a voinței și controlului personal asupra victimei.
Avocatul Russ Sergiu în numele inculpatului a contestat sentința cu
apel, solicitând casarea integrală a acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri
potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul
Crețu Mihail să fie achitat.
3.1. În argumentarea apelului a invocat, că prima instanță nu a luat în
considerație faptul că învinuirea înaintată inculpatului, este una vagă și
incertă.
A indicat, că latura subiectivă manifestată prin scopul criminal, și
anume scopul de impunere a voinței sau a controlului personal asupra
victimei, nu poate fi aplicat în relațiile dintre părinți și copii, în contextul în
care în procesul creșterii și educării copilului, părintele își impune voința sa
și exercită controlul asupra copilului.
Prin urmare, apărarea a menționat că inculpatul nu a săvârșit
infracțiunea imputată și că vinovăția acestuia nu este dovedită conform legii,
iar probele puse la baza condamnării nu au fost administrate, cercetate și
apreciate corect.
În opinia apărării, prima instanță a dat o aprecire greșită
circumstanțelor cauzei, precum și probelor administrate.
De asemenea, apărarea a invocat dezacordul cu soluția primei instanțe
privind încasarea din contul inculpatului Crețu Mihail a cheltuielilor de
judecată în sumă de 1 862 lei.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
21 ianuarie 2020, a fost admis apelul declarat, casată sentința primei instanțe,
cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima
instanță, prin care a fost dispusă încetarea procesului penal în privința lui
Crețu Mihail intentat în baza articolului 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal în
privința lui Crețu Mihail, din motiv că fapta constituie contravenția prevăzută
la art. 781 Cod contravențional. A fost încetat procesul contravențional în baza
art. 781 Cod contravențional în privința lui Crețu Mihail, din motivul că a
intervenit prescripția răspunderii contravenționale prevăzută la articolul 30
Cod contravențional.
4.1. În ședința de judecată în apel au fost cercetate declarațiile
inculpatului, ale părții vătămate xxxxx, declarațiile reprezentantului legal a
2
părții vătămate minore - Tătăruș Mariana (f. d. 182); declarațiile martorilor
Croitoru Elena (f. d. 184-185); Chercheja Gheorghe (f. d. 191); Bugăiescu
Maria (f. d. 193); Ciobanu Angela (f. d. 201-202); Cațer Elena (f. d. 204-205);
Grosu Teodor (f. d. 207); ordonanța privind începerea urmăririi penale din
14 august 2017 (f. d. 1); raportul de expertiză judiciară nr. 187a-2017 din
13 decembrie 2017 (f. d. 53-57); caracteristică eliberată de primăria raionului
xxxxx, privindu-l pe Crețu Mihail (f. d. 59); informația privind antecedentele
penale ale lui Crețu Mihail (f. d. 62,63); copia sentinței judecătoriei Ungheni
din 29 noiembrie 2005 (f. d. 66); ancheta socială din 18 iulie 2017 (f. d. 77).
4.2. Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, pe baza
probelor examinate de primă instanță, conform materialelor din dosar și
probelor cercetate, prezentate instanței de apel, precum și probelor
administrate de prima instanță, cercetate suplimentar în ședința de judecată,
instanța de apel a constatat în fapt, că inculpatul Crețu Mihail la 14 iulie 2017,
aproximativ la ora 20:00, locuind în xxxxx împreună cu fiul minor xxxxx, l-a
maltratat pe ultimul, numindu-l cu cuvinte necenzurate.
Conform raportului de expertiză judiciară nr. 187a-2017 din 13.12.2017,
în urma acțiunilor cet Crețu Mihail, minorului xxxxx i-a fost cauzată traumă
psihologică, exprimată prim tensiune emoțională, frică, senzitivitate crescută
față de obide reale, sentiment de neputință, neajutorare.
4.3. În atare situație, instanța de apel a constatat că fapta săvârșită de
inculpat nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii imputate, ci
constituie contravenție.
În acest sens instanța de apel a remarcat, că declarațiile inculpatului
prezentate în tot cursul procesului penal, inclusiv în fața instanței de apel nu
confirmă fapta incriminată prin rechizitoriu.
Totodată, în opinia instanței de apel din declarațiile martorilor
Croitoru E., Chercheja G., Bugăiescu M., Ciobanu A., Cațer E., Grosu T. precum și
din raportul de expertiză judiciară nr. 187a-2017 din 13 decembrie 2017, nu
rezultă că inculpatul a aplicat violență fizică față de partea vătămată. Or, la caz
lipsește semnul laturii obiective a componenței de infracțiune – violența
psihologică presupusă a fi exprimată prin izolare, intimidare în scop de
impunere a voinței sau a controlului personal asupra victimei.
Instanța a remarcat, că relațiile dinte inculpat și partea vătămată xxxxx
nu au atins nivelul gradului prejudiciabil penal, sub aspectul laturii obiective.
Probele administrate în cauză demonstrează că intenția și scopul acțiunilor
inculpatului Crețu Mihail este maltratarea părții vătămate în legătură cu
relațiile reciproc ostile survenite în familie.
Prin urmare, instanța de apel a conchis, că fapta inculpatului corespunde
semnelor art. 781 Cod contravențional: maltratarea.
Instanța de apel a stabilit, că partea acuzării nu a prezentat probe certe și
concludente ce ar demonstra că inculpatul a comis acțiuni de izolare, intimidare
în scop de impunere a voinței sau a controlului personal asupra victimei, astfel
fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii
3
prevăzute la art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal, învinuirea adusă fiind vagă și
neconcretă, fiind expusă în termeni generali și evazivi.
4.4. Cu privire la răspunderea contravențională în baza art. 781 Cod
contravențional, instanța de apel a constatat intervenirea prescripției, dat fiind
că la timpul săvârșirii faptei, în conformitate cu prevederile articolului 30
alin. (3) Cod contravențional, termenul special de prescripție era de 18 luni.
Potrivit articolului 461 Cod contravențional, conjugat la articolele 26
lit. d) și 30 alin. (1) Cod contravențional, dacă, pe parcursul judecării cauzei, se
constată temeiul prevăzut la art. 441 alin. (2), lit. b) Cod contravențional,
instanța încetează procesul contravențional.
4.5. Cu privire la chestiunea ce vizează cheltuielile judiciare, instanța de
apel a menționat, că cheltuielile judiciare invocate de procuror reprezintă plata
pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară nr. 187a-2017 din
13 decembrie 2017.
Având în susținere prevederile art. 143 alin. (1) pct. 2), 6), 142 alin. (2),
229 alin. (1) Cod de procedură penală și art. 75 alin. (3) Legea nr. 68 din
14 aprilie 2016 „ Cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar”
(în vigoare din 10 decembrie 2016), instanța de apel a statuat, că plata pentru
efectuarea expertizei judiciare se face de ordonatorul acestei expertize din
bugetul alocat.
La caz, raportul de expertiză judiciară nr. 187a-2017 din 13 decembrie
2017 a fost efectuat în temeiul ordonanței organului de urmărire penală,
respectiv instanța de apel a conchis, că prima instanță greșit a dispus încasarea
acestor cheltuieli din contul inculpatului.
Procurorul, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură
penală, contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea
acesteia cu menținerea sentinței primei instanțe.
În argumentarea recursului menționează că instanța de apel greșit a
reîncadrat faptele imputate inculpatului din prevederile art. 2011 alin. (1) lit. b)
Cod penal în baza 781 Cod contravențional, interpretând eronat materialul
probator.
Consideră acuzatorul de stat, că în acțiunile inculpatului se întrunesc
elementele infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal, iar
vinovăția acestuia se dovedește prin declarațiile părții vătămate xxxxx,
declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate minore - Tătăruș Mariana
(f.d. 182); declarațiile martorilor Croitoru Elena (f.d. 184-185);
Bugăiescu Maria (f.d. 193); Chercheja Gheorghe (f.d. 191); Ciobanu Angela
(f.d. 201-202); Cațer Elena (f.d. 204-205); Grosu Teodor (f.d. 207); raportul de
expertiză judiciară nr. 187a-2017 din 13 decembrie 2017 (f.d. 53-57);
caracteristică eliberată de primăria raionului xxxxx, privindu-l pe Crețu Mihail
(f.d. 59); ancheta socială din 18 iulie 2017 (f.d. 77).
Remarcă acuzatorul de stat, că instanța de apel a interpretat în mod greșit
norma materială prevăzută de art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal, confundând
4
această componență de infracțiuni cu dispoziția prevăzută la art. 2011 alin. (1)
lit. a), c) Cod penal.
Totodată acuzarea consideră că instanța de apel a acționat în derogare de
la prevederile art. 325 Cod de procedură penală, constatând că la caz s-a
dovedit „maltratarea părții vătămate Crețu Cătălin de către inculpat”, însă
inculpatului nu i-a fost incriminată violența în familie urmare a maltratării
fizice a minorului.
Judecând recursul ordinar pe baza materialelor din dosarul cauzei și
motivelor invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi
respins, ca inadmisibil, din considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs
judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de
recurs și numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.
Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor
prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate,
fără a agrava situația condamnaților.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.
Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând
recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii
atacate, adoptând soluția respectivă în cazul în care se constată că recursul nu
a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori
nu este întemeiat legal (este nefondat).
Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală,
întemeiată și motivată.
Reieșind din conținutul cererii de recurs declarate, Colegiul penal atestă,
că procurorul invocă temeiurile pentru casarea deciziei instanței de apel
prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, care
stabilesc, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara
erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile, când
hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori
motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, precum și când faptei
săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.
În esență, partea acuzării nu este de acord cu încadrarea juridică a
acțiunilor inculpatului în baza art. 781 Cod contravențional, considerând că în
fapta săvârșită de inculpat sunt întrunite toate elementele constitutive ale
componenței de infracțiune prevăzută de art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal.
Analizând materialele dosarului prin prisma argumentelor formulate în
recurs, Colegiul penal lărgit reține că potrivit rechizitoriului, Crețu Mihail a fost
deferit justiției, fiind învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011
alin. (1) lit. b) Cod penal, conform următorilor indici calificativi: violența în
familie, adică acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința
altui membru al familiei, manifestată prin intimidare în scop de impunere a
5
voinței și a controlului personal asupra victimei, iar prima instanță a considerat
că învinuirea înaintată și-a găsit confirmare la examinarea cauzei, drept urmare
pronunțând o sentință de condamnare în privința lui Crețu Mihail în baza legii
menționate.
La rândul său, instanța de apel a dispus reîncadrarea faptelor incriminate
inculpatului în baza art. 781 Cod contravențional – violența în familie
manifestată prin maltratare, considerând că acțiunile inculpatului nu au atins
nivelul gradului prejudiciabil penal, sub aspectul laturii obiective.
Analizând motivele care au fundamentat concluzia instanței de apel cu
privire la reîncadrarea faptelor imputate inculpatului Crețu Mihail, Colegiul
penal constată că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile
art. art. 414 alin. (1), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, iar decizia
contestată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.
Așadar, Colegiul penal lărgit atestă, că la soluționarea cauzei instanța de
apel a ținut cont de prevederile art. art. 99-101, 414 Cod de procedură penală,
a cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin
prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din
punct de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat ajungând la concluzia
privind recunoașterea vinovăției lui Crețu Mihail de săvârșirea contravenției
prevăzute de art. 781 Cod contravențional.
Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o
reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu
prisosință soluția dată de instanțele de fond. Or, în cazul în care instanțele de
fond și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care
confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze
eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să
se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârile
CEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).
Colegiul penal lărgit conchide, că nu pot fi reținute argumentele
recursului prin care partea acuzării susține că instanța de apel a depășit limitele
învinuirii inculpatului în contextul în care inculpatului nici nu i-a fost
incriminată violența în familie urmare a maltratării fizice a minorului. Aceasta
deoarece maltratarea presupune nu doar provocarea de suferințe fizice, dar și
a celor morale, care pot fi cauzate atât prin bătaie, cât și prin brutalizare.
În consecință, având în vedere că instanța de recurs nu a constatat careva
erori de drept care ar genera admiterea recursului în sensul formulat, Colegiul
conchide asupra necesității respingerii, ca inadmisibil, a recursului ordinar
declarat cu menținerea hotărârii atacate.
În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură
penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
6
Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în
Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, cu menținerea
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 ianuarie 2020, în
cauza penală în privința lui Crețu Mihail xxxxx.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 21 ianuarie 2021.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Toma Nadejda
Catan Liliana
Țurcan Anatolie
Cobzac Elena
7