1ra-2227/20 — art. 217 al. 4 lit. b CP

1ra-2227/20 — art. 217 al. 4 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-2227/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

16 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Mihalache Iurie în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 iulie 2020, în cauza penală

privindu-l pe

Baciu Ivan Xxxxx, născut la xxxxx, originar și domiciliat

mun. Xxxxx, str. Xxxxx ap. x

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Baciu Ivan Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit.

b) Cod penal, la 1 an și 4 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a exercita activitate de păstrare, transportare,

vânzare a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora, de a ocupa funcții în

domeniul farmaceuticii și alte activități legate de gestionarea substanțelor narcotice

pe un termen de 5 (cinci) ani.

S-a încasat de la Baciu Ivan în contul statului, cheltuielile judiciare suportate în

cadrul procesului penal pentru efectuarea expertizei judiciare în mărime de 1680 lei,

pentru efectuarea raportului de expertiză.

droguri, la data de 23.02.2018, a fost efectuată percheziția la domiciliul său din str.

Xxxxx ap. xx, mun. Xxxxx, unde în rezultatul efectuării percheziției, au fost depistate

și ridicate, 8 (opt) pachețele de tip „zip-lock” cu urme de substanță necunoscută și 2

(două) aparate confecționate artizanal pentru inhalarea fumului, care au fost

împachetate și sigilate de către colaboratorii de poliție și expediate spre examinare

experților.

1

Conform raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1 -R-1940 din masele

vegetale uscate de culoare galben din trei pachețele de tip ziplock, în particulele

unice de masă vegetală uscată de culoare galbenă din alte cinci pachețele de tip zip

lock, cât și în depunerile de substanță de culoare brună de pe fragmentele de butelii

din polimer de culoare cafenie, ridicate în rezultatul efectuării percheziției la

domiciliul lui Baciu Ivan Xxxxx, pe adresa Alexei Mateevici 32, ap.4, mun. Chișinău,

s-a depistat cannabinoidul sintetic - MDMB(N)-2201, cantitatea masei vegetale uscate

de culoare galbenă în care se conține cannabinoidul sintetic MDMB(N)-2201,

constituie 0,034 g (0,011 g + 0,012 g + 0,011 g), iar cantitatea depunerilor în care se

conține cannabinoidul sintetic MDMB(N)-2201, constituie 0,45 g.

Potrivit informației oferite de către Instituția Medico-Sanitară Publică

Dispensarul Republican de Narcologie, substanța MDMD (N)-2201 constituie analog

al substanței AB-PINACA-CHM, care conform HG nr. 79 din 23.01.2006 cu privire la

aprobarea tabelelor și listei substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care

conțin astfel de substanțe pct. 193 masele vegetale care conțin AB- PINACA-CHM, se

atribuie la categoria substanțelor psihotrope care constituie proporții deosebit de

mari.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Baciu I., a săvîrșit infracțiunea de

păstrare a substanțelor narcotice, săvîrșită în proporții deosebit de mari și fără scop de

înstrăinare, cu utilizarea acestor substanțe a căror circulație în scopuri medicinale este

interzisă - infracțiune prevăzută de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal

inculpatului, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri

neprivative de libertate potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

În motivarea cerințelor a invocat:

- sancțiunea ce i-a fost aplicată lui Baciu Ivan este prea severă și a fost emisă cu

încălcări ale dreptului procedural;

- Baciu Ivan nu s-a prezentat la ședințele de judecată, deoarece nu a cunoscut

despre data și ora acestora. Deși, în materialele dosarului este indicat că Baciu Ivan

are o adresă de domiciliu în mun. Xxxxx, str. Xxxxx, apartament nr.xx, de facto, el nu

locuiește acolo. În legătură cu faptul că, familia lui Baciu Ivan se află cu traiul în s.

Xxxxx, r. Xxxxx, Baciu Ivan s-a aflat împreună cu familia pe adresa nominalizată - s.

Xxxxx, r. Xxxxx, de la data finisării urmăririi penale și pînă la data reținerii - 22

aprilie 2020;

- Baciu Ivan a informat în mod verbal instanța de judecată despre faptul că, se

va afla cu traiul în satul Xxxxx, r. Xxxxx. Telefonul de contact pe care Baciu Ivan l-a

indicat în materialele cauzei penale, a fost nefuncțional. Astfel, că din octombrie 2018

și pînă în aprilie 2020 Baciu Ivan nu a beneficiat de telefonie mobilă și nu avea cum

să fie sunat. Drept urmare, în ședințele de judecată Baciu Ivan nu s-a prezentat, fiind

anunțat în căutare. În privința lui Baciu Ivan a fost pornit dosar de căutare nr.Xxxxx,

temei în baza căruia instanța a decis judecarea cauzei în lipsa inculpatului, în

ordinea art.321 alin. (6) din Codul de procedură penală;

2

- la caz există circumstanțe atenuante: la etapa de urmărire penală Baciu Ivan

și-a recunoscut vina în săvîrșirea infracțiunii incriminate a depus cerere de

examinare a cauzei în procedură simplificată;

- în faza incipientă de examinare a cauzei penale în instanța de judecată, Baciu

Ivan s-a prezentat și a depus o cerere de examinare a cauzei în baza procedurii

simplificate. Deși, la ședințele de judecată care au urmat, Baciu Ivan nu s-a prezentat,

apărarea este de opinia că inculpatul avea să își mențină fără schimbări declarațiile

acordate la faza de urmărire penală, cu recunoașterea integrală a vinovăției pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.217 alin.(4) lit. b) din Cod penal;

- întrucât inculpatul nu s-a prezentat la ședințele de judecată, instanța a reluat

cercetarea judecătorească, dispunând examinarea cauzei în procedură generală și

examinarea probelor acuzării;

- în conformitate cu art. 76 alin.(1) din Codul penal, la stabilirea pedepsei se

consideră circumstanțe atenuante: (f) recunoașterea vinovăției. Cu toate acestea,

avocatul menționează că instanța de judecată nu a ținut cont de prezența

circumstanțelor atenuante (recunoașterea vinovăției) și l-a sancționat pe Baciu Ivan

cu o pedeapsă privativă de libertate;

- instanța de judecată trebuia să aplice în privința Baciu Ivan dispozițiile art. 78

alin.(1) din Cod penal - efectele circumstanțelor atenuante, și să-l condamne pe Baciu

Ivan la o pedeapsă nonprivativă de libertate;

- solicită instanței de apel să ia în considerație faptul că la faza de urmărire

penală și la etapa incipientă de examinare a cauzei penale în instanța de judecată,

Baciu Ivan și-a recunoscut vinovăția;

- pledează și pentru casarea sentinței și în partea ce ține de cheltuielile judiciare

în mărime de 1680 lei, suportate în cadrul procesului penal pentru efectuarea

expertizei judiciare;

- ținând cont de faptul că raportul de expertiză a fost ordonat de către OUP în

vederea acumulării de probe, fapt ce a influențat la încadrarea juridică a faptei,

făcând parte din acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și

formularea învinuirii care este pusă în sarcina părții acuzării, consideră nefondată

soluția instanței de judecată referitor la încasarea de la inculpat a cheltuielilor în

sumă de 1680 lei;

- cheltuielile pentru întocmirea raportului de expertiză se încadrează în pct.6

din art.143 al Codului de procedură penală, urmând a fi suportate din mijloacele

bugetului de stat.

fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost

dovedită, dând faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare materialului

probator administrat.

În opinia instanței de apel, vinovăția inculpatului Baciu Ivan în comiterea

infracțiunii imputate se confirmă prin cumulul probelor administrate, care sunt

3

pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele, cum ar fi

declarațiile martorului Cvasniuc Ivan, procesul-verbal de percheziție din 23.02.2018

(f.d.57-58); raportul de expertiză chimică nr. 34/12/1 -R-1940 din 11.05.2018 (f.d.65-

69); procesul-verbal de audiere a bănuitului Baciu Ivan din 21.08.2018 (f.d.84);

procesul-verbal de audiere a învinuitului Baciu Ivan Xxxxx din 23.08.2018 (f.d.118);

informația oferită de către Instituția Medico-Sanitară Publică Dispensarul

Republican de Nargologie, prin care substanța MDMD (N)-2201 constituie analog al

substanței AB-PINACA-CHM, care conform HG nr. 79 din 23.01.2006 cu privire la

aprobarea tabelelor și listei substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care

conțin astfel de substanțe pct. 193 masele vegetale care conțin AB- PINACA-CHM, se

atribuie la categoria substanțelor psihotope care constituie proporții deosebit de

mari; revendicare de la Direcția Informație si Evidență Operativă a MAI a RMpe

numele inculpatului Baciu Ivan, conform căreia acesta a fost condamnat de mai

multe ori, în faptul comiterii mai multor infracțiuni (f.d.86-87).

Instanța de apel a considerat că, instanța de fond a analizat obiectiv cumulul de

probe prin prisma art. 101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, veridicității și coroborării lor, care în ansamblu, dovedesc vinovăția

inculpatului Baciu Ivan în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b)

Cod penal - păstrarea substanțelor narcotice, săvârșită în proporții deosebit de mari și fără

scop de înstrăinare, cu utilizarea acestor substanțe a căror circulație în scopuri medicinale

este interzisă.

Privitor la numirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că instanța de

fond la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și în

conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Respectiv, conform art. 16 Cod penal, infracțiunea săvârșită de către Baciu Ivan

Xxxxx prevăzută la art. 217 alin. (4) lit. b) Cod Penal se atribuie la categoria

infracțiunilor grave.

La stabilirea și individualizarea pedepsei în temeiul art. 75 alin. (1) Cod penal,

instanța de fond a reținut ca circumstanță agravantă faptul comiterii infracțiunii de

către o persoană care anterior a fost condamnată.

Circumstanțe atenuante conform art. 72 Cod penal în privința inculpatului

Baciu Ivan instanța de fond nu a stabilit.

În acest context, instanța de apel, efectuând o analiză complexă a

circumstanțelor cauzei și a personalității inculpatului, urmărind în acest sens

comportamentul lui în viața socială, precum și cel dinainte și după săvârșirea

infracțiunii incriminate, consideră că în coraport cu fapta comisă, urmările

prejudiciabile ale faptei și personalitatea inculpatului, instanța de fond legal și

justificat a aplicat față de inculpat, o pedeapsă sub formă de închisoare, or,

categoriile pedepselor aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal, care

4

urmează a fi aplicate într-o anumită consecutivitate: de la cea mai blîndă - amendă -

pînă la cea mai aspră - închisoare.

Astfel, instanța de apel a reținut că, prima instanță corect a concluzionat că, o

pedeapsă neprivativă de libertate, nu va duce la corectarea inculpatului, or acesta a

avut deja posibilitatea de a se corecta și reeduca, fiind anterior condamnat, însă

careva concluzii totuși nu a făcut și nu a pășit pe calea corectării săvîrșind o

infracțiune contra sănătății publice și conviețuirii sociale prevăzută la art. 217 alin.

(4) lit. b) Cod penal. Iar, soluția adoptată de către prima instanță în speța dată își va

atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului Baciu Ivan Xxxxx, or aplicarea

unei pedepse penale sub formă de închisoare, va duce la conștientizarea de către

inculpat a celor comise, cu atragerea unor concluzii corecte ce țin de

comportamentul său și relațiile sociale normale ocrotite de norma prohibitivă de

acțiunile de păstrare a drogurilor, săvârșită fără scop de înstrăinare, în proporții

deosebit de mari.

Instanța de apel a considerat, că solicitarea avocatului în privința aplicării față

de inculpat a unei pedepse non-privative de libertate, este inoportună la caz.

Instanța de apel a stabilit că anterior Baciu Ivan a săvârșit mai multe infracțiuni, fiind

atras la răspundere penală. De fiecare dată, acestuia i s-a acordat șansa de a-și corija

conduita și a demonstra că cele comise constituie un incident în biografia sa, însă în

final Baciu Ivan a săvârșit o nouă infracțiune cu intenție.

Referitor la alegațiile apărătorului, în cele din urmă, instanța de apel a ajuns la

concluzie că scopul prestabilit al legii penale privind corectarea și reeducarea

inculpatului va fi pe deplin atins, doar prin menținerea pedepsei sub formă de

închisoare, considerând că această pedeapsă va atinge scopul sancțiunii penale de

restabilire a echității sociale, de corectare a inculpatului, precum și de prevenire a

comiterii de noi infracțiuni.

Instanța de apel a considerat că, anume această pedeapsă, sub formă de

închisoare, stabilită prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 08

octombrie 2019, în privința lui Baciu Ivan, este echitabilă și suficientă pentru

restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor statului și întregii

societăți, perturbate prin infracțiunea comisă de către inculpat, iar pedeapsă stabilită

inculpatului este aptă de a îndeplini funcțiile și de a realiza scopul în contextul

gradului de pericol social a faptei comise de inculpat, cât și personalitatea

inculpatului.

Afirmațiile apărătorului, precum că Baciu Ivan nu a cunoscut despre ședințele

de judecată instanța le-a apreciat critic, or inculpatul a fost prezent la ședințele de

judecată din 04.10.2018, 30.10.2018, 29.11.2018, 10.12.2018 și 15.12.2018. Respectiv,

acesta cunoștea că, pe rolul instanței se află o cauză penală pornită împotriva sa. În

momentul în care și-a schimbat locul de trai, inculpatul era obligat să informeze

instanța despre acest fapt. Totuși, Baciu Ivan în mod intenționat s-a eschivat de la

instanța de judecată, fiind în final anunțat în căutare și reținut abia la 22.04.2020.

Instanța de apel a mai constatat că, în prezenta cauză penală au fost suportate

cheltuieli judiciare pentru efectuarea expertizei judiciare în mărime de 1680 lei.

5

Din materialele cauzei penale, rezultă că una din probele ce confirmă vinovăția

inculpatului Baciu Ivan, servește raportul de expertiză chimică nr. 34/12/1 -R-1940

din 11.05.2018, pentru efectuarea căruia au fost suportate cheltuieli în sumă totală de

1680 lei.

Urmare a celor menționate, instanța de apel a considerat că, instanța de fond

just a hotărât ca cheltuielile de judecată în suma de 1680 lei, suportate pentru

efectuarea raportului de expertiză chimică nr. 34/12/1 -R-1940 din 11.05.2018, să fie

încasate din contul lui Baciu Ivan.

avocatul Mihalache I. în numele inculpatului, care solicită casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie

stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate.

În motivarea recursului ordinar invocă:

- nu este rațional ca Baciu Ivan să execute real pedeapsa închisorii și solicită

aplicarea în privința acestuia a prevederilor art.90 Cod penal, prin suspendarea

condiționată a executării pedepsei, ce va fi una echitabilă în raport cu fapta comisă și

cu circumstanțele cauzei;

- motivarea soluției instanței de apel nu corespunde criteriilor de stabilire a

pedepsei, deoarece suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 90

alin.(4) Cod penal, poate avea loc și în cazul săvârșirii unei infracțiuni grave, iar în

speță nu este nici un impediment pentrti aplicarea acestei norme de drept;

- Baciu I. a informat în mod verbal instanța de judecată despre faptul că, se va

află cu traiul în satul Xxxxx raionul Xxxxx. Telefonul de contact pe care Baciu Ivan l-

a indicat în materialele cauzei penale, a fost nefuncțional. Astfel că din octombrie

2018 și pâna în aprilie 2020, Baciu I. nu a beneficiat de telefonie mobilă și nu avea

cum să fie sunat;

- în ședințele de judecată Baciu Ivan nu s-a prezentat, fiind pornit dosarul de

căutare nr. Xxxxx, temei în baza căruia instanța a decis judecarea cauzei în lipsa

inculpatului, în ordinea art. 321 alin.(6) din Codul de procedură penală;

- la caz, există circumstanțe atenuante: la etapa de urmărire penală Baciu I. a

recunoscut vina în săvârșirea infracțiunii incriminate și a depus cerere de examinare

a cauzei în procedură simplificată. Astfel, în ședința preliminară Baciu I. s-a

prezentat și a depus o cerere de examinare a cauzei în baza procedurii simplificate.

Deși la ședințele de judecată ce au urmat, Baciu I. nu s-a prezentat, inculpatul avea

să își mențină fără schimbări declarațiile acordate la faza de urmărire penala, cu

recunoașterea integrală a vinovăției pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art.217 alin.(4) lit. b) din Codul penal, întrucât inculpatul nu s-a prezentat la

ședințele de judecată, instanța a reluat cercetarea judecătorească dispunând

examinarea cauzei în procedură generală;

- solicită instanței de recurs să i-a în considerare intenția vădită a lui Baciu I. de

a-și recunoaște vinovăția, în conformitate cu art.76 alin.(1) Cod penal, la stabilirea

pedepsei se consideră circumstanțe atenuante: (f) recunoașterea vinovăției. Cu toate

acestea, instanța de judecată nu a ținut cont de prezența circumstanței atenuante

6

(recunoașterea vinovăției) și l-a sancționat pe Baciu I. cu o pedeapsă privativă de

libertate. Apărarea este de opinia că, instanța de judecată trebuia să aplice în privința

lui Baciu I. dispozițiile art. 78 alin. (1) Cod penal - efectele circumstanțelor atenuante,

și să îl condamne la o pedeapsă nonprivativă de libertate;

- solicită casarea deciziei și în partea ce ține de cheltuielile judiciare în mărime

de 1680 lei suportate în cadrul procesului penal pentru efectuarea expertizei

judiciare;

- raportul de expertiză a fost ordonat de către OUP in vederea acumulării de

probe, fapt ce a influențat la încadrarea juridică a faptei, făcând parte din acțiuni

procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii care este

pusă în sarcina părții acuzării, considerăm nefondată soluția instanței de judecată

referitor la încasarea de la inculpat a cheltuielilor în sumă de 1680 lei;

- cheltuielile pentru întocmirea raportului de expertiză se încadrează în pct.6

art. 143 Cod de procedură penală, urmând a fi suportate din mijloacele bugetului de

stat.

În drept, recursul declarat este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10),

12) Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,

solicitând a decide inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece

instanța și-a argumentat suficient soluția în partea pedepsei, ținând cont în deplină

măsură de principiile generale de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile

generale de individualizare a acesteia, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei ce atenuează sau

agravează răspunderea, influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, stabilindu-i o pedeapsă echitabilă.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiate, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Așadar, în prezenta speță, în recursul declarat, avocatul Mihalache Iurie în

numele inculpatului, invocă concomitent temeiurile pentru recurs prevăzute la art.

427 alin. (1) pct. 6), 8), 10), 12) Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este

expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția instanței; nu

au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare

7

pentru altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția

cauzurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde; s-au aplicat

pedepse individualizate, contrar prevederilor legale, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

Însă, din conținutul recursului declarat, Colegiul atestă, că autorul acestuia,

critică soluția instanței de apel, în partea modului de executare a pedepsei stabilite

inculpatului, mai exact nu este de acord cu aplicarea pedepsei reale cu închisoare, în

privința inculpatului, solicitând aplicarea prevederillor art. 90 Cod penal,

suspendarea condiționată a executării pedepsei, la fel invocă dezacordul cu

încasarea cheltuielilor judiciare de la inculpat, astfel, instanța de recurs consideră că,

de fapt, în recurs se semnalează temeiurile prevăzute la pct. 6), 10) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală. Totodată, din conținutul recursului nu se atestă o

argumentare a temeiurilor pentru recurs invocate și prevăzute la pct. 8) și 12) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală.

Pe această linie de considerente, Colegiul penal va examina recursul prin

prisma incidenței temeiurilor pentru recurs prevăzut la pct. 6), 10) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală.

În același timp, Colegiul penal constată că, recurentul este de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, din care considerente nu se va expune referitor la aceste aspecte.

Analizând temeiurile invocate pentru recurs, în raport cu circumstanțele și

materialele cauzei, Colegiului consideră, că în prezenta speța nici unul din ele nu și-

au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, iar instanțele de fond și-au

motivat just soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75

Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în

privința inculpatului, stabilită conform sancțiunii art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal.

Așadar, cu privire la temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală și invocat de recurent, Colegiul penal reține, că inculpatul

a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni contra sănătății publice și

conviețuirii sociale, prevăzută de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, în acest caz,

trebuie luate în vedere, în egală măsură persoana inculpatului și respectiv,

reeducarea și reintegrarea sa socială, cât și dimensiunea fenomenului infracțional și

așteptările societății față de mecanismul justiției penale, pentru a realiza o

proporționalitate reală între aceste aspecte.

Sancțiunea art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, prevede pedeapsă cu închisoare de

la 1 la 6 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, calificându-se conform art. 16 Cod

penal, ca infracțiune gravă.

Instanța de recurs reține, că prima instanță a stabilit inculpatului pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de 1 an și 4 luni, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a exercita activitate de păstrare, transportare,

vânzare a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora, de a ocupa funcții în

8

domeniul farmaceuticii și alte activități legate de gestionarea substanțelor narcotice

pe un termen de 5 (cinci) ani, soluție menținută și de instanța de apel.

Conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții

Generale a Codului penal. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată va ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

Raportând cele menționate la cazul supus judecării, instanța de recurs consideră

că, în mod just instanța de apel a menținut sentința, prin care i-a fost aplicată

inculpatului pedeapsa sub formă de închisoare, cu executarea reală a acesteia,

motivând corespunzător temeiurile neaplicării pedepsei cu închisoare, cu

suspendarea condiționată a executării acesteia, pe o perioadă de probațiune.

Astfel, în viziunea Colegiului, în prezenta cauză penală, instanțele de fond just

au ținut cont de faptul că, inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă, careva

circumstanțe atenuante în privința acestuia nu au fost stabilite, personalitatea

inculpatului, care anterior a săvârșit mai multe infracțiuni, cu toate că antecedentele

penale sunt stinse, a fost atras la răspundere penală, fiindu-i acordată șansa de a-și

corija conduita și a demonstra că cele comise constituie un incident în viața sa, însă

acesta a săvârșit o nouă infracțiune cu intenție, astfel nu a conștientizat pe deplin

gravitatea celor comise, eschivându-se de la prezența în fața primei instanțe, fiind

anunțat în căutare.

Totodată, instanța de recurs reține, că instanța de apel corect a stabilit, că în

cadrul cercetării judecătorești nu au fost stabilite careva motive ce ar concluziona că

nu este rațional ca inculpatul Baciu I. să nu execute pedeapsa cu închisoare,

prevăzută de lege, astfel pedeapsa cu închisoare stabilită lui Baciu I., cu suspendarea

condiționată a executării acesteia, pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (4)

lit. b) Cod penal, care este o infracțiune din categoria celor grave, nu-și va atinge

scopul de corectare a inculpatului.

La fel, Colegiul penal relevă, că conform alin. (1) al normei menționate, dacă, la

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite

cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada

de probațiune sau, după caz, termenul de probă. În acest caz, instanța de judecată dispune

neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune sau, după caz, termenul de

probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare

exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

9

Deci, o condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal constituie

concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită.

Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi

atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de

judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în

vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după

săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea

infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul cercetării

judecătorești.

În contextul dat, instanța de recurs, totuși precizează, că prin îndeplinirea

condițiilor prevăzute de lege pentru aplicarea prevederilor alin. (1) art. 90 Cod penal,

nu se creează un drept pentru condamnat, ci doar o vocație a acestuia la această

măsură de individualizare judiciară a pedepsei.

Ținând cont însă, de prevederile legale enunțate mai sus, Colegiul penal

consideră întemeiate considerentele instanței de apel că, în prezenta cauză, nu s-au

constatat circumstanțe ce ar justifica suspendarea condiționată a pedepsei cu

închisoare în privința inculpatului, deoarece personalitatea inculpatului nu prezintă

garanțiile unei conduite, ce ar permite instanței de judecată de a da dovadă de

clemență. Astfel, pe lângă faptul că inculpatul s-a eschivat de la prezentarea în

ședința primei instanțe, fiind anunțat în căutare, instanța de recurs nu poate neglija

revendicarea anexată la materialele cauzei, potrivit căreia, se atestă faptul că anterior

inculpatul a mai săvârșit infracțiuni prevăzute de art. 186 alin. (2), 1921 alin. (2) Cod

penal, însă pe unele procesul penal a fost clasat pe motivul împăcării părților sau

retragerii plângerii de către partea vătămată, iar pe altele i-a fost aplicată pedeapsă

sub formă de închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia pe o

perioadă de probațiune, astfel se atestă faptul că comiterea infracțiunilor, pentru

inculpatul Baciu I., a devenit o deprindere, iar aplicarea pedepsei neprivative de

libertate nu-și va produce efectul, pentru ca inculpatul să-și facă concluziile necesare

de a nu comite în continuare abateri de la prevederile legii penale.

Reieșind din circumstanțele expuse, Colegiul penal constată că instanțele de

fond au argumentat pe deplin motivele pentru care au aplicat inculpatului în baza

art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de

1 an 4 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a

exercita activitate de păstrare, transportare, vânzare a drogurilor, etnobotanicelor

sau analogilor acestora, de a ocupa funcții în domeniul farmaceuticii și alte activități

legate de gestionarea substanțelor narcotice pe un termen de 5 (cinci) ani, urmare a

circumstanțelor expuse mai sus, din care considerent, instanța de recurs respinge ca

neîntemeiate afirmațiile avocatului, precum că corectarea și reîncadrarea

inculpatului în activitatea societății, este posibilă prin aplicarea unei pedepse

neprivative de libertate, iar instanțele de fond au aplicat o pedeapsă prea aspră

inculpatului.

Nu este întemeiat nici următorul motiv de critică din recursul avocatului

Mihalache I., precum că inculpatul nu a cunoscut despre data și ora ședințelor de

10

judecată. În acest sens, Colegiul penal reține, că instanța de apel s-a expus

argumentat la acest aspect că, afirmațiile apărătorului precum că Baciu Ivan nu a

cunoscut despre ședințele de judecata instanța le apreciază critic, or inculpatul a fost

prezent la ședințele de judecata din 04.10.2018, 30.10.2018,29.11.2018, 10.12.2018 și

15.12.2018. Respectiv, acesta cunoștea că, pe rolul instanței se află o cauză penală

pornită împotriva sa. În momentul în care și-a schimbat locul de trai, inculpatul era

obligat să informeze instanța despre acest fapt. Totuși Baciu Ivan în mod intenționat

s-a eschivat de la instanța de judecată, fiind în final anunțat în căutare și reținut abia

la 22.04.2020.

În acest context, instanța de recurs remarcă, că în conformitate cu dispozițiile

pct. 1) alin. (2) art. 321 Cod de procedură penală, judecarea cauzei în lipsa

inculpatului poate avea loc în cazul când inculpatul se ascunde de la prezentarea în

instanță, iar potrivit alin. (3) aceleiași norme, în astfel de cazuri participarea

apărătorului este obligatorie, situație incidentă de fapt și în prezenta speță.

Tot aici, Colegiul penal constată din lucrările dosarului, că nu se confirmă prin

careva probe faptul imposibilității inculpatului de a se prezenta și nu a înaintat în

acest sens careva solicitări, precum și acel fapt că nu a avut posibilitatea de a anunța

instanțele despre imposibilitatea prezentării.

Ținând cont de cele menționate mai sus, Colegiul penal statuează, că de fapt

inculpatul s-a eschivat de a se prezenta în fața primei instanțe, manifestând și

nerespect față de aceasta, fapt pentru care această instanță justificat a dispus

examinarea cauzei în lipsa inculpatului. Reieșind din cele expuse, Colegiul penal

respinge și critica recurentului, precum ca urmează să se i-a în considerație intenția

vădită a lui Baciu I. de a-și recunoaște vina și să aplice în privința acestuia efectele

circumstanțelor atenuante, deoarece inculpatul în cauza dată, de fapt s-a eschivat de

a se prezenta în fața primei instanțe, în cauză nefiind stabilite careva circumstanțe

atenuante.

În atare împrejurări, Colegiul penal consideră, că instanțele de fond au ținut

cont de toate circumstanțele cauzei și au aplicat inculpatului o pedeapsă echitabilă și

conformă prevederilor legale, luând în considerație toate criteriile generale de

individualizare a pedepsei, iar modalitatea de executare a acesteia stabilită în sarcina

inculpatului, a fost individualizată corect și în așa fel, încât acesta să se convingă de

necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Astfel, Colegiul statuează, că pedeapsa individualizată de instanțele de fond,

răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61 alin.

(2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane.

Reieșind din criticele expuse de către avocatul Mihalache I. în numele

inculpatului, se constată că acesta contestă decizia instanței de apel și în partea ce se

referă la cheltuielile judiciare.

Așadar, în privința acestor alegații se constată, că au constituit obiect de discuție

în instanța de apel și asupra cărora această instanță s-a expus întemeiat, respectiv nu

11

există raționamente ca instanța de recurs să se îndepărteze de la concluziile la care a

ajuns instanța ierarhic inferioară.

Dispozițiile art. 227 alin. (1), (2) pct. 5) Cod de procedură penală, stipulează că

cheltuieli judiciare sînt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal. Cheltuielile judiciare cuprind sumele cheltuite în

legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.

Instanța de recurs reține că, în prezenta cauză penală, a fost dispusă efectuarea

acțiunilor procesuale, fiind întocmit raportul de expertiză chimică nr. 34/12/1 -R-1940

din 11.05.2018, pentru efectuarea căruia au fost suportate cheltuieli în sumă totală de

1680 (o mie șase sute optzeci) lei.

În conformitate cu prevederile art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală

cheltuielile judiciare sînt suportate de condamnat sau sînt trecute în contul statului.

(2) Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile

judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și

apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică

garantată de stat, atunci cînd aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu

dispune de mijloacele necesare.

Totodată, art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală, stipulează că instanța

poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau

persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a

acestora sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra

situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor.

Deci, reieșind din concluziile expuse de către instanța de apel în motivarea

soluției adoptate, Colegiul penal constată că, această instanță a dispus menținerea

sentinței și în partea care se referă la cheltuielile judiciare, motivându-și soluția.

Astfel, din conținutul recursului, se atestă că recurentul nu aduce argumente

sau circumstanțe ce ar putea răsturna soluția instanței de apel, privind încasarea

cheltuielilor judiciare din contul inculpatului, or în ședințele de judecată nu au fost

prezentate probe referitor la situația materială precară a inculpatului, sau aflarea

persoanelor la întreținerea acestuia.

În urma celor expuse, Colegiul penal atestă că raportul de expertiză chimică nr.

34/12/1 -R-1940 din 11.05.2018, a fost ordonat și efectuat în cadrul procesului penal,

fiind achitat pentru întocmirea acestuia din sumele alocate de stat, astfel, pînă la

recunoașterea inculpatului vinovat de comiterea infracțiunii cheltuielile au fost

avansate de stat, cheltuieli, care după condamnarea acestuia pot fi recuperate de la

condamnat. Astfel, Colegiul penal reține că, raportul de expertiză chimică nr. 34/12/1

-R-1940 din 11.05.2018, fiind efectuat în cadrul cauzei penale în care instanțele de

fond au constatat vinovăția lui Baciu I. de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

217 alin. (4) lit. b) Cod penal, instanța de fond, just la solicitarea procurorului a

dispus ca inculpatul să recupereze cheltuielile judiciare.

În asemenea împrejurări, Colegiul penal statuează, că la caz instanțele de fond

au motivat eficient soluția de admitere a solicitării procurorului de a încasa

cheltuielile judiciare din contul inculpatului.

12

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide, că în cauza dată nu au fost

admise erorile de drept la care face referire recurentul și nu sânt temeiuri de casare a

soluției adoptate, fiindcă instanța de apel s-a pronunțat motivat asupra tuturor

argumentelor indicate în apel și hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, astfel, sunt apreciate ca fiind corecte concluziile instanței de apel

referitoare la menținerea sentinței și în partea admiterii solicitării înaintate de către

acuzatorul de stat privind încasarea de la inculpat a sumei de bani menționate mai

sus, cu titlu de cheltuieli suportate.

Din acest punct de vedere se conchide, că de fapt, în cauză nu s-au comis erorile

de drept prevăzute în pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deci, nu

persistă temei de casare a soluției adoptate de instanța de apel, în partea dispoziției

referitoare la cheltuielile judiciare, iar pedeapsa stabilită inculpatului Baciu I., a fost

aplicată în limitele legii, din care considerente se dispune inadmisibilitatea

recursului declarat.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Mihalache Iurie

în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 08 iulie 2020, în cauza penală privindu-l pe Baciu Ivan Xxxxx, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 14 ianuarie 2021.

Președinte Timofti Vadimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Țurcan Anatolie

13