1ra-2083/2020 — art. 155 CP

1ra-2083/2020 — art. 155 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-2083/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Drochia din 17 ianuarie

2020 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 iulie 2020, declarat de

avocata Diana Sanduleac, în numele inculpatei

Basarab Maria xxxxx.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 19.03.2019 - 17.01.2020,

instanța de apel: 13.02.2020 - 14.07.2020,

instanța de recurs: 25.09.2020 - 16.12.2020.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

fost condamnată în baza art. 155 Cod penal la 2 ani închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost suspendată

condiționat, pe un termen de probațiune de 1 an.

De la inculpată s-a încasat în beneficiul părții vătămate Popovici Vasile

prejudiciul moral în mărime de 10.000 lei.

14:00, aflându-se în apropierea blocului locativ din str. xxxx, or. xxxx, având scopul

amenințării cu omor ori cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății, în

urma unui conflict verbal cu Popovici Vasile, a încercat să-l lovească cu o coasă de

dimensiuni mici în regiunea capului, provocându-i, astfel, o teamă caracterizată prin

sentimentul de înfricoșare pentru viața și sănătatea proprie, existând pericolul

realizării acestor amenințări.

1

Instanța a reținut că, inculpata nu a recunoscut vina și a declarat că, când a intrat

în grădină, Popovici V. a întrebat-o ce caută, iar ea l-a întrebat pe el de ce i-a scos

plantele din grădină și le-a dus la gunoi. Atunci el a apucat-o de mâina în care se afla

coasa și i-a sucit degetele. Ea nu l-a amenințat pe Popovici V. și nici nu a ridicat coasa

deasupra capului lui. Nici din partea lui Popovici V. nu au fost amenințări în adresa

ei.

Totodată, vinovăția inculpatei este integral dovedită prin probele administrate.

Astfel, partea vătămată Popovici Vasile a declarat că, împreună cu Goncear E.,

Goncear I., Ciubotaru A. instalau țevi pentru uscarea covoarelor și rufelor, pe terenul

public din spatele apartamentului. La un moment dat, a venit Barbacari Valentina care

a început să-l numească pe el și pe soția sa cu cuvinte murdare. Apoi a telefonat mamei

sale, Barbacari Maria, spunându-i să vină cât mai urgent, să ia cu ea coasa, deoarece

ei sunt mulți. Peste 4-5 minute a venit Basarab Maria cu o coasă mică în mâina

dreaptă, amenințându-i că-i omoară. S-a apropiat de el la un metru distanță și a ridicat

coasa deasupra capului pentru a-l lovi. El a reușit cu o mâină să prindă mânerul coasei

și în felul acesta a împins-o pe Basarab M. Ultima a continuat să-i amenințe și a

interzis lucrările începute de ei. După incident, el s-a simțit rău deoarece s-a stresat

și a primit tratament. Ori, prin faptul că ea a ridicat coasa să-l lovească, a avut o frică

enormă.

Martorul Ciubotaru Ala a relatat că, partea vătămată este concubinul ei. Se afla

împreună pe trotuarul din spatele casei și priveau cum meșterii instalau țevi pentru

uscarea covoarelor și rufelor. A venit Barbacari V. și văzând că se instalează țevile, a

telefonat-o pe mama sa, Basarab M., care a venit în câteva minute, cu o coasă mică în

mâină. Mergând cu pași grabici pe trotuar, aceasta îi amenința cu cuvinte necenzurate,

strigând că tot ce se instalează va fi tăiat și aruncat. Cum mergea, a ridicat mâina cu

coasa în sus, s-a apropiat de Popovici V., încercând să-l lovească cu coasa în cap. Însă

acesta a reușit să apuce cu mâina mânerul coasei și a dat-o într-o parte. Basarab M.

continua să-i numească cu cuvinte necenzurate. După cazul dat, concubinul a suportat

o traumă psihică.

Martorul Goncear Elena a declarat că, instala țevi pentru uscarea covoarelor și

rufelor. Între Popovici V. și Basarab M. s-a început conflictul de la o părticică de

pământ. A văzut cum Basarab M. venea spre Popovici V. cu o coasă mică în mâină și

a ridicat coasa spre el. Distanța dintre ei era aproximativ de jumătate de metru. A

Popovici V. a încercat s-o oprească, s-a speriat și s-a stresat A auzit că a avut probleme

cu sănătatea.

Prin plângerea din 10.01.2019, Popovici V. a solicit de a fi luate măsuri față de

Basarab M., care la data de 10.08.2018 a încercat să-l lovească cu o coasă de

dimensiuni mici.

Conform proceselor verbale de recunoaștere și de examinare a obiectului din

27.02.2019, Popovici V. a recunoscut obiectul sub nr. 1., ce constituie o coasă de

dimensiuni mici.

Astfel, instanța a încadrat acțiunile inculpatei în baza art. 155 Cod penal, ca

amenințare cu omor, ori cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății,

2

dacă a existat pericolul realizării acestei amenințări.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța a ținut cont de

prevederile art. 75-77 Cod penal, că inculpata a comis o infracțiune mai puțin gravă,

anterior nu a mai fost condamnată, se caracterizează pozitiv, că circumstanțe

agravante și atenuante nu au fost stabilite, concluzionând că corectarea și reeducarea

ei este posibilă, rațională și echitabilă fără izolare de societate, stabilindu-i-se o

pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării ei, conform art. 90 Cod penal.

La fel, instanța a statuat că, acțiunea civilă privind încasarea prejudiciul moral

necesită a fi admisă parțial, ținând cont de criteriul echității, care presupune că

despăgubirile pentru prejudiciul moral trebuie să fie juste, raționale și echitabile, adică

trebuie stabilite ca să asigure efectiv o compensare suficientă, fiind menținut

echilibrul între daunele efectiv cauzate și suma acordată, urmând a încasa de la

Basarab Maria în beneficiul părții vătămate Popovici Vasile prejudiciul moral în sumă

de 10.000 lei.

hotărâri, prin care să fie achitată.

Apelanta a invocat că, instanța de fond greșit a apreciat probele pe cauză,

pronunțând o hotărâre de condamnare care contravine atât circumstanțelor de fapt ale

cauzei, cât și normelor legii procesual penale.

Din materialele dosarului penal nu s-a constatat în acțiunile sale existența

semnelor de calificare a infracțiunii incriminate.

În cadrul urmăririi penale partea acuzării nu a administrat probe prin care să

demonsteze vinovăția sa.

apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că, instanța de fond, în conformitate cu prevederile

art. 101 Cod de procedură penală, a verificat complet sub toate aspectele și în mod

obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, corect

ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatei care s-a confirmat prin probele

acumulate pe dosar, cercetate în instanța de fond și de apel, acțiunile ei fiind corect

calificate de către instanța de fond, după indicii art. 155 Cod penal, ca amenințare cu

omor, ori cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății, dacă a existat

pericolul realizării acestei amenințări.

În acest sens, instanța de fond întemeiat a bazat sentința de condamnare pe

declarațiile părții vătămate și pe cumulul probelor scrise: plângerea lui Popovici V.

din 09.01.2019; procesul-verbal de audiere a martorului Goncear I. din 12.02.2019;

procesul-verbal de recunoaștere a obiectului și planșă foto din 07.02.2019; ordonanța

de recunoaștere și de anexare a corpurilor delicte la cauza penală din 27.02.2019;

procesul-verbal de confruntare dintre martorul Ciubotaru A. și inculpata Basarab M.

din 28.02.2019; procesul-verbal de confruntare dintre partea vătămată Popovici V. și

inculpata Basarab M. din 28.02.2019; declarațiile martorului Goncear E. depuse în

instanța de fond la 30.08.2019; declarațiile părții vătămate Popovici V. depuse în

3

instanța de fond la 10.12.2019; declarațiile martorului Ciubotaru A. depuse în instanța

de fond la 10.12.2019.

Probele enunțate incontestabil au demonstrat vinovăția inculpatei și acestea au

fost prezentate de partea acuzării în cadrul ședinței instanței de apel în respingerea

argumentelor din apelul inculpatei.

Deci, motivele invocate în apelul declarat de inculpată sunt nefondate și necesar

de a fi respinse.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale, instanța de fond, cu

respectarea prevederilor art. 61,75 Cod penal, a ținut cont de scopul pedepsei penale

întru restabilirea echității sociale, corectarea inculpatei și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, ce țin de

gravitatea faptei penale considerată ca fiind săvârșită de inculpată, urmările

prejudiciabile, motivul săvârșirii infracțiunii, atitudinea societății față de pedeapsa

penală ce urmează a-i fi stabilită inculpatei pentru fapta săvârșită.

hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata să fie

achitată, iar procesul penal să fie încetat din motivul lipsei în acțiunile ei a

elementelor componenței de infracțiune prevăzute la art. 155 Cod penal.

Recurenta a invocat că, nu sunt probe care ar demonstra vinovăția inculpatei în

comiterea infracțiunii imputate.

Din materialele dosarului rezultă că, presupusa faptă a avut loc la 10.08.2018,

iar plângerea la organele de drept de către partea vătămată Popovici V. a fost depusă

la 10.01.2019, urmărirea penală fiind pornită la 05.02.2019. În asemenea circumstanțe

dacă fapta a avut loc, care a fost motivul că partea vătămată care a fost foarte stresat

de la cele întâmplate, nu a chemat poliția la momentul comiterii faptei, dar a depus

plângerea la organele de drept peste o perioadă de aproximativ 5 luni.

Mai mult, unicele probe pe dosar sunt declarațiile a trei martori, dintre care

două persoane lucrau la partea vătămată (Goncear I. și Goncear E.) și al treilea martor

Ciubotaru A. este soția părții vătămate, Popovici V. Ori, declarațiile acestor matori

urmează să fie apreciate critic deoarece, unul din ei este rudă apropiată cu partea

vătămată, iar ceilalți doi erau interesați să facă astfel de declarații din motivul că ei

însăși au participat la defrișarea plantelor din grădină, de la ce și a apărut conflictul.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 CPP.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

4

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens.

Însă, în recursul vizat, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat nici un

temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă

totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea ilegalității

deciziei contestate în acest sens (pct. 5. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nu întrunește condițiile de conținut,

iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al

inculpatei cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica, și să se expună, apoi,

asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

Ori, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Totodată, potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

nu îndeplinește cerințele de conținut.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când nu sunt întrunite elementele

infracțiunii.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul declarat, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din decizie), se

reține că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept

privind învinuirea înaintată inculpatei și încadrarea juridică justă a acțiunilor

infracționale ale acesteia, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la

dosar, inclusiv declarațiile părții vătămate Popovici V., martorilor Goncear E.,

Goncear I. și Ciubotaru A., procesul verbal de recunoaștere a obiectului din

27.02.2019, procesul verbal de examinare a obiectului din 27.02.2019, toate probele

fiind apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și

coroborării lor, instanțele indicând motivele pentru care a respins dovezile și

versiunile inculpatei, probele administrate pe caz demonstrând clar și cert prezența în

acțiunile ei a elementelor infracțiunii prevăzute la art. 155 Cod penal.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia

5

luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o

curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției

de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei). Art. 6 din

CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de a efectua o examinare

efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în

care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat că obligația motivării

deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca

impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct.

80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Totodată, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct.

apreciat probele și circumstanțele cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă

apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind

doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei, în alt sens decât

cel pe care îl propune apărarea, este o competență și prerogativă legală a acestor

instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art.

427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar,

la fel, este lipsită de orice temei legal

Mai mult, motivele invocate în recursul nominalizat au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest

sens (pct. 2. - 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii

care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul

Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel, nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurentă, că

hotărârile atacate cuprind motivele pe care se întemeiază soluția, că în acțiunile

inculpatei sunt întrunite elementele infracțiunii imputate, și că recursul ordinar este

vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi declarat

inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

6

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Diana Sanduleac

împotriva sentinței Judecătoriei Drochia din 17 ianuarie 2020 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 14 iulie 2020, în privința inculpatei Basarab Maria

xxxx, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 06 ianuarie 2021.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

7