1re-174/20 — Art. 473-2, art. 473-4 CPP

La 07 octombrie 2019 în adresa Judecătoriei Soroca, sediul Central, a parvenit spre examinare plângerea condamnatului Buciușcan Gheorghe prin care își exprimă dezacordul cu condițiile de detenție în Penitenciarul nr. 11 Bălți, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, afectează drepturile condamnatului sau ale prevenitului, garantate de art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Prin încheierea Judecătoriei Soroca, sediul central din 21 februarie 2020 a fost respinsă plângerea condamnatului Buciușcan Gheorghe privind condițiile de detenție în conformitate cu prevederile art. art. 4732 -4734 Cod procedură penală, ca fiind depusă tardiv.

Împotriva încheierii Judecătoriei Soroca, sediul Central din 21 februarie 2020, a declarat recurs condamnatul Buciușcan Gheorghe prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care: să fie constatat faptul deținerii în condiții inumane de detenție contrar art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în Penitenciarul nr. 11 Bălți, și reducerea pedepsei, și anume, cu 722 (șapte sute douăzeci și doi) zile, sau 1 (unu) an și 11 (unsprezece) luni și 22 (douăzeci și doi) zile, câte 2 (doi) zile închisoare pentru o zi de arest preventiv.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 10 iulie 2020, a fost respins ca nefondat recursul declarat de către condamnatul Buciușcan Gheorghe și menținută încheierea Judecătoriei Soroca, sediul central din 21 februarie 2020. 1 Instanța de recurs a menționat, că potrivit prevederilor art.4732 alin. (5) Cod de procedură penală, plângerea referitoare la condițiile de detenție care afectează grav drepturile condamnatului se depune în termen de 6 luni de la data când nu mai sunt deținuți în astfel de condiții. Respectiv dreptul condamnatului Buciușcan Gheorghe de a se adresa cu plângere împotriva administrației instituțiilor penitenciare referitoare la condițiile de detenție contrare prevederilor art.3 CEDO, a fost acordat de lege la data de 01.01.2019, prin introducerea noilor reglementări în Cod de procedură penală, urmând ca de la data respectivă să fie calculată prescripția, iar potrivit speței plângerea către judecătorul de instrucție privind constatarea condițiilor de detenție a fost depusă la data de 07.10.2019, în afara termenului legal prevăzut de art.4732 – 4734 Cod procedură penală.

Condamnatul Buciușcan Gheorghe, a depus recurs în anulare, solicitând admiterea cererii și reducerea pedepsei, invocând prevederile art. 4733 Cod de procedură penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente: Conform art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac. În conformitate cu art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate. Potrivit art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se menționează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Prin urmare, dreptul de a declara recurs în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărârilor judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, și anume hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și recursului ordinar. 2 Analizând dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată rezultă că, decizia contestată de către condamnatul Buciușcan Gheorghe, nu cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, iar recursul declarat împotriva deciziei instanței de recurs din speță este inadmisibil, deoarece o asemenea hotărâre nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs în anulare. Așadar, având ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat de condamnatul Buciușcan Gheorghe, întrucât acesta nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de procedură penală.

În conformitate cu art. 453, 456 alin. (1) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE: Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către petiționarul Buciușcan Gheorghe împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 10 iulie 2020, deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 30 decembrie 2020. Președinte Timofti Vladimir Judecători Boico Victor Toma Nadejda 3