1ra-1986/2020 — art. 264 alin. 3, lit. a CP

1ra-1986/2020 — art. 264 alin. 3, lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1986/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 10 iunie 2020, declarate de partea vătămată Lazarev Victor și de

inculpatul

Izbaș Ion xxxx.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 15.07.2019 – 23.10.2019,

instanța de apel: 15.01.2020 – 10.06.2020,

instanța de recurs: 14.09.2020 – 02.12.2020.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

achitat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute la art. 264 alin. (3) lit. a) Cod

penal, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

învinuiește că la 12 mai 2019, în jurul orelor 19:00, conducând automobilul

”Renault”, număr de înmatriculare XXXX, deplasându-se pe o stradă de la marginea

s. Copceac, r-nul Ștefan Vodă, încălcând prevederile art. 45. alin. (1) lit. a), b), d) a

Regulamentului Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii

Moldova nr. 357 din 13.05.2009, care stipulează, că conducătorul trebuie să conducă

vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de

următorii factori: starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; dexteritatea

1

în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; situația rutieră;

nemanifestând prudență sporită, a deraiat de pe carosabil și automobilul s-a inversat.

În rezultatul accidentului de circulație produs, pasagerului din automobil

Lazarev Victor, conform Raportului de expertiză judiciară nr. 201930D0035 din

27.05.2019, i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de fractura închisă a

femurului drept în 1/3 medie, ce prezintă pericol pentru viață și în baza acestui criteriu

se califică ca vătămare corporală gravă.

Acțiunile lui Izbaș Ion au fost încadrate în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod

penal, ca încălcarea regulilor de securitate a circulației și de exploatare a mijloacelor

de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a

provocat din imprudență o vătămare gravă a integrității corporale.

Instanța a reținut că, inculpatul nu a recunoscut vinovăția și a declarat că, a fost

rugat de prietenul Lazarev Victor să-l ducă pe taică-său acasă, cu automobilul lui, în

s. Copceac, r-nul Ștefan Vodă. La întoarcere, Lazarev V. a trecut pe bancheta din față,

unde dormea fiind în stare de ebrietate. Conducea automobilul lui Lazarev V., de

model ”Renault Clio”, cu numerele de înmatriculare XXXX, pe un drum de țară, la

marginea satului. Lazarev V. s-a trezit și a pornit muzica, îi distrăgea atenția spunând

să meargă mai repede și să ocolească gropile, punea mâina pe volan, în așa mod îl

distrăgea atenția și îl deranja. La un moment dat, Lazarev V. a pus brusc mâina pe

volan. El vrut să-i respingă mâina și puțin l-a împins, dar acesta a tras volanul în

dreapta. Automobilul a derapat de pe carosabil și s-a inversat. La Lazarev V. centura

de siguranță nu era pusă. Nu a oprit automobilul când a văzut comportamentul lui

Lazarev V., deoarece nu s-a gândit că va trage volanul.

Procurorul în susținerea învinuirii a invocat următoarele probe:

declarațiile părții vătămate Lazarev V. că, la data de 12.05.2019 au stat la masă,

au sărbătorit, au servit și din acest considerent l-a rugat pe Izbaș Ion să-l ducă pe tatăl

lui, cu mașina lui acasă. Când se întorceau înapoi a adormit, apoi s-a trezit, era

capricios și nervos, îl încurca pe Ion Izbaș la condus automobilul. La un moment dat,

a tras de volan, Ion a pierdut controlul și mașina s-a inversat. Consideră că, Izbaș Ion

nu este vinovat;

- procesul-verbal de cercetare la fața locului, unde au fost depistate urme de

frânare, aproximativ 16 metri de la automobil, sunt deteriorate ambele oglinzi

retrovizorii a automobilului din partea dreaptă (f.d.10-11);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 201930D0035 din 27.05.2019, prin care

la Lazarev Victor s-a constatat fractură închisă a femurului drept în 1/3 medie,

care prezinte pericol pentru viață și se califică vătămare corporală gravă (f.d.53-

54);

- raportul de expertiză judiciară nr. 34/12/l-R-2079 din 11.06.2019, prin care s-a

concluzionat că până la momentul producerii accidentului rutier, automobilul

de model ”Renaul Clio” cu numere de înmatriculare XXXX, nu a avut defecte

tehnice în ansamblul constructiv al sistemelor de ghidare, frânare, în suspensii

și la nivelul anvelopelor, ce au putut genera pierderea involuntară de direcției

de deplasare a automobilului și producerea accidentului rutier.

Analizând totalitatea probelor administrate, instanța a conchis că nu este

probată vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate.

2

Instanța a reținut că inculpatului i-a fost formulată o învinuire neclară, latura

subiectivă a infracțiunii incriminate lui Izbaș I. poate fi numai în formă de imprudență,

iar reieșind din învinuirea înaintată este în formă de neglijență criminală, ceea ce

înseamnă că, inculpatul nu a prevăzut posibilitatea survenirii prejudiciabile, deși

trebuia și putea să le prevadă.

În speță, nu a fost demonstrată prezența nici laturii subiective, or reieșind din

declarațiile inculpatului, cât și a părții vătămate, anume partea vătămată a acționat într-

un mod, care a împiedicat conducerii normale a vehiculului de către inculpat, forțat și

pe neașteptate luând volanul, ceea ce și a dus la pierderea controlului asupra

vehiculului, inversarea lui și, în consecință, traumarea părții vătămate.

Deoarece procurorul nu a incriminat inculpatului încălcarea vreunei norme clare

a Regulamentului circulației rutiere, nu este posibil de constatat, care urmări trebuia să

prevadă inculpatul, care acțiuni a întreprins sau nu a întreprins el, prin ce a manifestat

neglijența criminală.

Astfel, în acțiunile inculpatului lipsește latura subiectivă și obiectivă a

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal.

solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie

condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal la 4 ani închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 2 ani, cu anularea dreptului

de a conduce mijloace de transport și cu încasarea din contul inculpatului a cheltuielelor

de judecată în sumă de 3709 lei.

Apelantul a invocat că, aprecierea dată de către instanță contravine realității,

deoarece, fapta comisă de inculpat întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art.

264 alin. (3) lit. a) Cod penal, care este dovedită pe deplin prin probele acumulate în

cadrul urmăririi penale și cercetate în ședința de judecată.

Astfel, vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.

(3) lit. a) Cod penal, este dovedită prin următoarele probe, cercetate în instanța de

judecată.

- declarațiile inculpatului Izbaș Ion;

- declarațiile părții vătămate Lazarev Victor;

- procesul-verbal de cercetare la fața locului, unde au fost depistate urme de

frânare, aproximativ 16 metri de la automobil, sunt deteriorate ambele oglinzi

retrovizorii a automobilului din partea dreaptă (f.d.10-11);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 201930D0035 din 27.05.2019, prin care

la Lazarev Victor s-a constatat fractură închisă a femurului drept în 1/3 medie,

care prezinte pericol pentru viață și se califică vătămare corporală gravă (f.d.53-

54);

- raportul de expertiză judiciară nr. 34/12/l-R-2079 din 11.06.2019, prin care s-a

concluzionat că până la momentul producerii accidentului rutier, automobilul de

model ”Renaul Clio” cu numere de înmatriculare XXXX, nu a avut defecte

tehnice în ansamblul constructiv al sistemelor de ghidare, frânare, în suspensii

și la nivelul anvelopelor, ce au putut genera pierderea involuntară de direcției de

deplasare a automobilului și producerea accidentului rutier.

Deci, s-a constatat faptul că instanța eronat a tălmăcit actul de învinuire conform

3

rechizitoriului. Astfel, acuzatorul de stat i-a încriminat inculpatului faptul că el, la 12

mai 2019, aproximativ orele 19:00, conducând automobilul de model ”Renault Clio”

cu numărul de înmatriculare XXXX, nemanifestând prudență sporită față de

dexteritatea în conducerea mijlocului de transport, care i-ar permite să prevadă situații

periculoase, din cauza neatenției manifestate, neținând cont de condițiile rutiere și

situația rutieră, având ca pasager pe Lazarev V., care era în stare de ebrietate și

manifesta un comportament neadecvat, distrăgea atenția și se implica la conducerea

mijlocului de transport, nu a adoptat viteza care i-ar asigura securitatea circulației sau

chiar să oprească și ca rezultat a derapat de pe carosabil și automobilul s-a inversat.

Instanța de judecată nu a dat apreciere inacțiunilor inculpatului privind sigurarea

securității circulației rutiere și anume a factorului uman, a stării psihofiziologice care

ar influiența atenția și reacția șoferului fiind perturbate de pasager, în acest sens

inculpatul nu a întreprins careva acțiuni, măsuri pentru a exclude acest factor și deși

putea și trebuia să prevadă situația de risc, nu a făcut-o.

Izbaș I. a încălcat prevederile Regulamentului Circulației Rutiere, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009, și anume: pct. 45 alin. 1) lit. a), b) și d),

care prevede că ”Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în Conformitate cu limita

de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: dexteritatea în

conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase și situația rutieră”.

Prin urmare, reieșind din conținutul actului de învinuire conform rechizitoriului,

acuzatorul de stat nu i-a încriminat inculpatului faptul că avea viteza mare, ci faptul că

acesta nu a redus viteza până la limita, care i-ar asigura securitatea circulației sau chiar

să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului și ca rezultat a derapat de

pe carosabil și automobilul s-a inversat.

apelul a fost admis, casată total sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Izbaș Ion a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal la 3 ani și

6 luni închisoare, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii i-a fost suspendată

condiționat, pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de

3 709 lei.

Instanța de apel a constatat că, inculpatul Izbaș I., la data de 12 mai 2019, în jurul

orelor 19:00, conducând automobilul ”Renault”, număr de înmatriculare XXXX,

deplasându-se pe o stradă de la marginea s. Copceac, r-nul Ștefan-Vodă,

încălcând prevederile art. 45 alin. (1), lit. lit. a), b), d) a Regulamentului Circulației

Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 357 din

13.05.2009, care stipulează că conducătorul trebuie să conducă vehiculul în

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii

factori: starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; dexteritatea în

conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; situația rutieră;

nemanifestând prudență sporită, a deraiat de pe carosabil și automobilul s-a

inversat.

În rezultatul accidentului de circulație produs, pasagerului din automobil

Lazarev Victor, conform Raportului de expertiză judiciară nr. 201930D0035 din

4

27.05.2019, i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de fractura închisă a

femurului drept în 1/3 medie, ce prezintă pericol pentru viață și în baza acestui criteriu

se califică ca vătămare corporală gravă.

Instanța de apel a reținut că, inculpatul, în cadrul ședinței de judecată în instanța

de apel, a susținut declarațiile date la faza urmăririi penale și în instanța de fond. A

indicat că la locul comiterii accidentului era drum de țară și totul s-a întâmplat pe

neașteptate. Lazarev Victor s-a trezit, a pornit muzica, îi distrăgea atenția

spunând să meargă mai repede și să ocolească gropile, punea mâna pe volan, îi

distrăgea atenția și îl deranja. La un moment, a pus brusc mâna pe volan, a

vrut să-i respingă mâna și puțin 1-a împins, dar acesta a tras volanul în dreapta.

Automobilul a derapat de pe carosabil și s-a inversat. La Lazarev V.

centura de siguranță nu era pusă. Nu a oprit când a văzut comportamentul lui

Lazarev V., deoarece nu s-a gândit că va trage volanul. Nu poate indica de ce nu a

contestat procesul-verbal de cercetare la fața locului din 12.05.2019.

Totodată, vinovăția acestuia este pe deplin dovedită prin probele prezentate de

către partea acuzării, și anume:

declarațiile părții vătămate Lazarev Victor, care în cadrul ședinței de judecată în

instanța de apel, a susținut declarațiile date la faza urmăririi penale și în instanța de

fond, declarând că el este vinovat de comiterea infracțiunii, deoarece era în stare de

ebrietate și a tras de volan pentru a-i arăta că volanul nu mai scârțâie și că l-a reparat.

Acolo era drum de țară, iarbă și ei ușor au alunecat. Ține minte parțial cele întâmplate,

fiind beat. Și-a adus aminte mai târziu de unele momente. Era în stare de ebrietate și

nu poate să comunice în ce parte a derapat automobilul;

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 12.05.2019, conform cărui au

fost depistate urme de frânare, aproximativ 16 metri de la automobil, sunt deteriorate

ambele oglinzi retrovizorii a automobilului din partea dreaptă;

raportul de expertiză medico-legală nr. 201930D0035 din 27.05.2019, prin care

la Lazarev V. s-a constatat fractură închisă a femurului drept în 1/3 medie, care prezintă

pericol pentru viață și se califică vătămare corporală gravă;

raportul de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-2079 din 11.06.2019, prin care s-

a constatat că până la momentul producerii accidentului rutier, automobilul ”Renault

Clio”, cu numerele de înmatriculare XXXX, nu a avut defecte

tehnice în ansamblul constructiv al sistemelor de ghidare, frânare, în suspensii și la

nivelul anvelopelor, ce au putut genera pierderea involuntară a direcției de

deplasare a automobilului și producerea accidentului rutier.

Astfel, probele administrate, cercetate și verificate în instanța de apel, prin

prisma pertinenței, concludentei, utilității și veridicității, iar în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor, atestă că acțiunile infracționale ale inculpatului cuprind

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal,

ca încălcarea regulilor de securitate a circulației și de exploatare a mijloacelor de

transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a provocat

din imprudență o vătămare gravă a integrității corporale.

menținerea sentinței.

5

Recurentul a invocat că, instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt

și de drept, declarațiile sale și a părții vătămate Lazarev V., care au fost identice

dincolo de careva dubii au demonstrat nevinovăția sa, nici n-au fost supuse unei

aprecieri.

Acțiunile sale nu au nicio legătură de cauzalitate cu consecințele survenite, însuși

partea vătămată a confirmat că anume el în timpul deplasării a tras de volan, respectiv

acțiunile acestuia au condiționat producerea accidentului rutier.

Sub acest aspect, instanța de fond absolut corect a argumentat și a motivat soluția

prin lipsa în acțiunile sale a laturii obiective ale infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.

(3) lit. a) Cod penal, fapt care drept consecință de cauză denotă și lipsa componenței

de infracțiune.

Curtea de Apel a adoptat o soluție de condamnare, după o sentință de achitare,

în absența careva probe noi, precum și fără a audia martorii acuzării, declarațiile cărora

ar fi în stare să răstoarne concluziile primei instanțe. În asemena context, instanța a

emis decizia, bazându-se în exclusivitate pe probele examinate și cercetate de prima

instanță.

Respectiv, n-a ținut cont de prevederile art. 415 alin. (2/1) Cod de procedură

penală: ”Judecând apelul declarat împotriva sentinței de achitare, instanța de apel nu

este în drept să pronunțe o hotărâre de condamnare fără audierea învinuitului prezent,

precum și a martorilor acuzării solicitați de părți. Martorii acuzării se audiază din nou

în cazul în care declarațiile lor constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să

întemeieze într-un mod substanțial condamnarea inculpatului”.

În situația din speță, acuzatorul de stat a ezitat să prezinte careva probe noi, care

ar fi în stare să răstoarne concluziile primei instanțe referitor la nevinovăția sa.

În acest context, lipsa careva probe noi ale acuzării, nu permitea pronunțarea

unei decizii de condamnare în instanța de apel, fapt ce denotă o vădită ilegalitate a

deciziei și o încălcare a dreptului la un proces echitabil garantat de art. 19, 415 Cod de

procedură penală și 6. § 1 CEDO.

În drept, recursul, este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 15)

Cod de procedură penală – soluția adoptată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, instanța de judecată internațională,

prin hotărâre pe un alt caz, a constatat o încălcare la nivel național a drepturilor și

libertăților omului care poate fi reparată și în această cauză.

5.1. A declarat recurs ordinar și partea vătămată Lazarev Victor, solicitând

casarea deciziei adoptate și menținerea sentinței.

Recurentul a indicat că, când s-a trezit, fiind servit, a pus mâina pe volan, pentru

a-i demonstra lui Izbaș I. că a reparat sistemul de direcție a volanului, care până la

reparație, scârția. Tot atunci, a tras de volan, după ce au ieșit de pe drum, pe iarbă și

automobilul s-a răsturnat. Și-a revenit la spital, unde i-a fost depistată fractura femului

drept. Astfel, vina îi aparține integral, iar Izbaș I. nu a comis nici o încălcare a

Regulementului Circulației Rutiere, ori, era imposibil de a evita accidentul deoarece

Izbaș I. nu știa că partea vătămată va trage de volan.

În drept recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală – nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

6

pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de

apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursurile de pe rol (pct.

5., 5.1. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele

de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului și încadrarea juridică corectă

a acțiunilor lui infracționale, în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe

anexate la dosar, inclusiv declarațiile inculpatului și ale părții vătămate Lazarev Victor,

procesului-verbal de cercetare la fața locului din 12.05.2019, unde au fost depistate

urme de frânare, aproximativ de 16 metri, raportul de expertiză medico-legală nr.

201930D0035 din 27.05.2019, că la Lazarev V. s-a constatat fractură închisă a

femurului drept în 1/3 medie, care prezintă pericol pentru viață și se califică ca

vătămare corporală gravă, raportul de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-2079 din

11.06.2019, din care rezultă că până la momentul producerii accidentului rutier,

automobilul ”Renault Clio”, n/î XXXX, nu a avut defecte

tehnice în ansamblul constructiv al sistemelor de ghidare, frânare, în suspensii și la

nivelul anvelopelor, ce au putut genera pierderea involuntară a direcției de

deplasare a automobilului și producerea accidentului rutier, toate probele fiind

apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor,

instanța de apel indicând argumentat și detaliat motivele pentru care a respins

versiunile și dovezile apărării, probele administrate pe caz demonstrând cu concludență

prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunilor prevăzute la art. 264 alin.

(3) lit. a) Cod penal.

De asemenea, instanța de apel a respectat întocmai stipulările din art. 415 alin.

(21) Cod de procedură penală, deoarece judecând apelul declarat împotriva sentinței de

achitare, a audiat din nou inculpatul și partea vătămată, a cărei declarații constituie o

mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea

inculpatului, a cercetat nemijlocit și sub toate aspectele probele scrise, verificându-le

în ședința de judecată a instanței de apel și consemnându-le în procesul-verbal.

Ori, declarațiile inculpatului că: „Lazarev V. s-a trezit, a pornit muzica, îi

distrăgea atenția spunând să meargă mai repede și să ocolească gropile, punea mâina

pe volan, îi distrăgea atenția și îl deranja. La un moment, a pus brusc mâina pe volan,

a vrut să-i respingă mâina și puțin 1-a împins, dar acesta a tras volanul în dreapta.

7

Automobilul a derapat de pe carosabil și s-a inversat. La Lazarev V.

centura de siguranță nu era pusă. Nu a oprit când a văzut comportamentul lui

Lazarev V., deoarece nu s-a gândit că va trage volanul”, ale părții vătămate că: „era

în stare de ebrietate, s-a trezit, era capricios și nervos, îl încurca pe Ion la condus

automobilul, a tras de volan, Ion a pierdut controlul și mașina s-a inversat, acolo era

drum de țară, iarbă și ei au alunecat”, cât și procesul-verbal din 12.05.2019, din care

rezultă că la fața locului au fost depistate urme de frânare, aproximativ de 16 metri,

dovedesc cu concludență că inculpatul, continuând deplasarea clar obstrucționată prin

acțiunile agresive ale părții vătămate, care era în stare de ebrietate alcoolică, a încălcat

în mod vădit prevederile art. 45 alin. (1), lit. lit. a), b), d) a Regulamentului Circulației

Rutiere, conform căror conducătorul trebuie să conducă vehiculul ținând permanent

seama de starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în

conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, situația rutieră.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia

luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o

curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției

de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei). Art. 6 din

CEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua o examinare efectivă

a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în care se

apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de

art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat

la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de

Jos).

Pe lângă aceasta, recursurile ordinare sunt întemeiate doar pe critica modului în

care instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei (pct. 5., 5.1. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată

în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea

instanțelor de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor

cauzei, în alt sens decât cel pe care îl propune inculpatul și partea vătămată, este o

competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept

separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,

invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursurile vizate au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 4.

– 5.1. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor cauzei care au fost

puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi

temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c.

Moldovei).

8

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că hotărârea contestată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că în acțiunile inculpatului

au fost întrunite elementele infracțiunii imputate și că recursurile ordinare sunt vădit

neîntemeiate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce sunt vădit neîntemeiate, recursurile de pe rol urmează a fi

declarate inadmisibile.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpatul Izbaș Ion xxxx

și de partea vătămată Lazarev Victor, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 10 iunie 2020, pe motiv că sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 24 decembrie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

9

10