1ra-1987/2020 — art. 42 alin. 2, 46, 217-1 alin. 4 lit. b; 217 alin. 2; 217 alin. 4 lit. b CP

1ra-1987/2020 — art. 42 alin. 2, 46, 217-1 alin. 4 lit. b; 217 alin. 2; 217 alin. 4 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1987/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 01 iulie 2020, declarat de avocata Andriana Tărâță, în numele inculpatului

Stati Marcel xxxx,

condamnat anterior prin:

1) sentința Judecătoriei Drochia din 29.03.2016, în

baza art. 290 alin. (1), 217 alin. (2), 84, 90 Cod penal, la 1

an și 2 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe un termen de probă de 2 ani.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 21.06.2018 – 24.09.2018,

instanța de apel: 17.10.2018 – 27.02.2019,

instanța de recurs: 18.07.2019 – 05.11.2019,

instanța de apel: 10.12.2019 – 01.07.2020,

instanța de recurs: 14.09.2020 – 02.12.2020.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Stati Marcel

a fost condamnat în baza art. 42 alin. (2), 46, 2171 alin. (4) lit. b) Cod penal la 4 ani

și 6 luni închisoare, art. 217 alin. (2) Cod penal la 6 luni închisoare și art. 217 alin. (4)

lit. b) Cod penal la 8 luni închisoare.

Potrivit art. 84 Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost

stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate ce ține de administrarea

1

substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip închis, din 24.09.2018, cu includerea perioadei arestării preventive de la

15.11.2017 până la 24.09.2018.

Cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de

29 712,46 lei a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin aceeași sentință a fost condamnat și Zaporojan Dmitri, însă în privința

acestuia hotărârile judecătorești nu sunt contestate.

al unui grup criminal organizat, a comis circulația ilegală a drogurilor, în scop de

înstrăinare, în următoarele circumstanțe: Stati Marcel, într-o perioadă nedeterminată

de timp, urmărind scopul circulației ilegale de droguri în vederea obținerii de profit,

împreună cu Rusu Andrei și Zaporojan Dmitri precum și alte persoane neidentificate

care au format o reuniune stabilă de persoane care s-au organizat în prealabil și,

împărțind rolurile, au înstrăinat diferite tipuri de droguri pe teritoriul r-nului Drochia,

acțiuni săvârșite prin dobândire, păstrare, expediere, transportare, repartizare și

distribuire a acestora, în proporții mari.

Astfel, Stati Marcel, o perioada nedeterminată de timp, dar până la 15.11.2017,

adică până la momentul reținerii sale, acționând cu scopul comercializării de droguri

și crearea unui profit în interesul grupului criminal organizat, având rolul de

distribuitor a drogurilor consumatorilor finali, dobândind în condiții nestabilite

droguri de tip marihuana și extract din mac, le păstra, expedia, transporta, cântărea și

împacheta în plicuri din polietilenă, pe care le realiza contra unor sume de bani, iar ca

rezultat, mijloacele financiare le împărțeau între membrii grupului criminal organizat.

Astfel, la 29.08.2017, în rezultatul efectuării achiziției de control la Stati

Marcel, în or. xxxx, de la investigatorul sub acoperire a fost ridicat o seringă cu

capacitatea de 2 ml în care se afla lichid cu extract din mac, care conține alcaloizi

narcoactivi ai opiului (morfină, codeină) ce se atribuie la substanțele stupefiante.

Cantitatea substanței stupefiante (extract din mac - materie uscată) constituie 0,048

grame, fapt stabilit prin raportul de expertiză nr. 34/12/1-R-4965 din 13.09.2017.

Totodată, acțiunile comune a distribuirilor de droguri Rusu Andrei, Zaporojan

Dmitri și Stati Marcel, membri ai grupului criminal organizat, au fost stabilite prin:

La 26.08.2017, în rezultatul efectuării achiziției de control la Rusu Andrei în

or. Drochia, de la investigatorul sub acoperire au fost ridicate 10,78 grame marihuarră

(uscată), care se atribuie la substanțele stupefiante, fapt stabilit prin raportul de

expertiză nr. 34/12/1-R-4917 din 11.09.2017, ceea ce în corespundere cu Hotărârea

Guvernului nr. 79 din 23.01.2006 constituie proporții mari.

La 16.09.2017, în rezultatul efectuării achiziției de control la Rusu Andrei, în

or. xxxx, de la investigatorul sub acoperire au fost ridicate 185,84 grame marihuana

(uscată), care se atribuie la substanțele stupefiante, fapt stabilit prin raportul de

expertiză nr. 34/12/1-R-5595 din 20.10.2017, ceea ce în corespundere cu Hotărârea

Guvernului nr. 79 din 23.01.2006 constituie proporții mari.

La 18.09.2017, în rezultatul efectuării achiziției de control la Zaporojan Dmitri

în or. Drochia, de la investigatorul sub acoperire au fost ridicate 22,24 grame

marihuana (uscată), care se atribuie la substanțele stupefiante, fapt stabilit prin

raportul de expertiză nr. 34/12/1-R-5594 din 20.10.2017, ceea ce în corespundere cu

2

Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23.01.2006 constituie proporții mari.

La 15.11.2017, în rezultatul efectuării percheziției la domiciliul lui Stati

Marcel, amplasat în or. xxxx, sos. Xxxx ap. xx, a fost depistat și ridicat un pachețel

de hârtie de culoare albă, în care se afla 4, 019 grame marihuana (uscată), care se

atribuie la substanțele stupefiante, fapt stabilit prin Raportul de expertiză nr. 34/12/l-

C-6870 din 29.12.2017, ceea ce în corespundere cu Hotărârea Guvernului nr. 79 din

23.01.2006 constituie proporții mari.

Tot el, Stati Marcel, a păstrat, fără scop de înstrăinare, la domiciliul său

amplasat în or. xxxx, șos. Xxxx ap. xx, o perioadă nedeterminată de timp, dar până la

15.11.2017, adică până la momentul petrecerii percheziției domiciliului, drog de tip

rășină de cannabis în cantitate de 0,27 grame materie uscată, sub formă de depuneri

de culoare cafenie pe suprafața interioară a dispozitivelor de fumat depistate și ridicate

în rezultatul percheziției, care se referă la substanțele stupefiante, fapt stabilit prin

Raportul de expertiză nr. 34/12/l-C-6870 din 29.12.2017.

Potrivit pct. 7 din Lista substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care

conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora,

aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23.01.2006, cantitatea de 0,27 grame

de rășină de cannabis, se atribuie la cantități mari.

Tot el, Stati Marcel a păstrat, fără scop de înstrăinare, la domiciliul său amplasat

în or. xxxx, șos. Xxxx ap. xx, o perioadă nestabilită de timp, dar până la 15.11.2017,

adică momentul efectuării percheziției, zece comprimate de culoare albă din blisterul

cu inscripția ”Antalgic 350 mg + 140 mg + 3 mg Paracetamolum, Codeinim,

Prometazinum 010316 032018”, care conțin substanța stupefiantă codeină în cantitate

de 0,4 g. în total preparatul medicamentos ”Antalgic 350 mg + 140 mg + 3 mg

Paracetamolum, Codeinim, Prometazinum 010316 032018", ce include codeina,

constituie cantitatea de 4,770 grame, fapt stabilit prin Raportul de expertiză nr.

34/12/l-C-6870 din 29.12.2017.

Potrivit pct. 124 din Lista substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care

conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora,

aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23.01.2006, cantitatea de 4,770 grame,

de preparatul medicamentos în a cărei componență include nu mai puțin de 0,015 g

codeine, se atribuie la cantități deosebit de mari.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în

rechizitoriu și probele administrate, solicitând examinarea cauzei în procedura

prevăzută la art. 3641 Cod de procedură penală.

Dat fiind că probele administrate au dovedit pe deplin vinovăția inculpatului,

acțiunile lui au fost încadrate pe art. 42 alin. (2), 46, 2171 alin. (4) lit. b) Cod penal,

adică, circulația ilegală a drogurilor, în scop de înstrăinare, adică dobândirea,

păstrarea, expedierea, transportarea și distribuirea drogurilor, în proporții mari,

acțiuni săvârșite de către un grup criminal organizat, art. 217 alin. (2) Cod penal

adică, circulația ilegală a drogurilor, săvârșite în proporții mari și fără scop de

înstrăinare, exprimate prin păstrarea acestora și art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal

adică, circulația ilegală a drogurilor, săvârșite în proporții deosebit de mari și fără

scop de înstrăinare, exprimate prin păstrarea acestora, fiind respectate prevederile art.

3

101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludentei,

utilității și veridicității, iar toate în ansamblu-din punct de vedere al coroborării lor.

Totodată, instanța a statuat că, cerința procurorului privind încasarea

cheltuielilor de judecată suportate în legătură cu efectuarea urmăririi penale pe cauza

penală în sumă de 29.712,46 lei urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, deoarece

acestea se plătesc din sumele alocate de stat, dacă legea nu prevede altă modalitate.

Cauze Speciale, Igor Rusnac, a declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 42

alin. (2), 46, 2171 alin. (4) lit. b) Cod penal la 7 ani închisoare, art. 217 alin. (2) Cod

penal la 6 luni închisoare, art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal la 3 ani închisoare și art.

84 Cod penal, definitiv, de 9 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții sau de a exercita o anumită activitate ce ține de administrarea substanțelor

narcotice pe un termen de 5 ani, cu încasarea cheltuielilor judiciare de 29.712,46 lei.

Apelantul a invocat că, instanta de judecată, la stabilirea pedepsei inculpatului

pe art. 42 al. (2), 46, 2171 alin. (4) lit. b) Cod penal, ghidându-se de prevederile art.

3641 Cod de procedură penală, greșit a stabilit limitele pedepsei care urmează a fi

numită, aplicându-i închisoare pe un termen de 4 ani și 6 luni de închisoare (limita

minimă în viziunea instanței) pe când limita minimă este de 4 ani și 8 luni de

închisoare. Respectiv, pedeapsa numită fiind ilegală, sub limita minimă prevăzută de

lege.

Totodată, instanța neîntemeiat a respins solicitarea procurorului privind

încasarea în mod solidar de la inculpați a cheltuielilor de judecată ce au fost suportate

în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauză (în mare parte efectuarea

expertizelor criminalistice), care în total constituie suma de 29.712,46 lei.

Astfel, legislatorul a expus suficient de clar în art. 229 din Codul de procedură

penal obligativitatea suportării cheltuielilor judiciare de către condamnat: 1)

Cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului;

(2) Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare;

(3) Instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul

sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a

acestora sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra

situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor.

Mai mult, la materialele cauzei penale au fost anexate probe certe, care

dovedesc faptul suportării cheltuielilor judiciare în sumă de 29.712,46 lei solicitate

de către acuzator de a fi încasate de la inculpați, însă instanța nu a dat apreciere acestui

fapt.

Ori, la rapoartele de expertiză judiciare, expertul a anexat informație cu privire

la cheltuielile suportate.

2019, apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că, pedeapsa aplicată inculpatului de instanța de fond

este adecvată și nu contravine prevederilor legii.

Instanța de fond absolut corect și legal a statuat, că expertiza medico-legală este

o probă care, de rând cu celelalte probe acumulate pe parcursul urmăririi penale de

către partea acuzării, au menirea a demonstra vinovăția inculpaților în comiterea

4

faptei prejudiciabile imputate. Astfel, este obligația acuzării în calitate de autoritate a

statului de a acumula probele necesare ce demonstrează vinovăția și identifică

persoana vinovată în comiterea unei infracțiuni. În acest temei absolut legal, instanța

de fond a statuat obligația pozitivă a statului de a colecta probe necesare în vederea

constatării faptei penale, identificării făptuitorului și implicit asumarea cheltuielilor

aferente procesului din contul statului - în cazul dat a cheltuielilor pentru efectuarea

expertizei.

recurs ordinar, solicitând casarea acestei decizii, cu remiterea cauzei spre o nouă

rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

Recurenta a invocat că, instanta de apel, la stabilirea pedepsei inculpatului, pe

art. 42 al. (2), 46, 2171 alin. (4) lit. b) Cod penal, greșit a stabilit limitele pedepsei care

urmează fi numită, aplicându-i 4 ani și 6 luni închisoare (limita minimă în viziunea

instanței) pe când limita minimă, conform art. 3641 Cod de procedură penală, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 2171 alin. (4) lit. b) Cod penal, este de 4 ani și 8 luni de

închisoare. Respectiv, pedeapsa numită fiind ilegală, sub limita minimă prevăzută de

lege.

Totodată, instanțele de fond și de apel neîntemeiat au respins solicitarea

procurorului privind încasarea în mod solidar de la inculpați a cheltuielilor de judecată

ce au fost suportate în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauză (în mare

parte efectuarea expertizelor criminalistice), care în total constituie suma de

29.712,46 lei.

Astfel, legislatorul a expus suficient de clar în art. 229 din Codul de procedură

penal obligativitatea suportării cheltuielilor judiciare de către condamnat: (1)

Cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului;

(2) Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare;

(3) Instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul

sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a

acestora sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra

situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor.

Mai mult, la materialele cauzei penale au fost anexate probe certe, care

dovedesc faptul suportării cheltuielilor judiciare în sumă de 29.712,46 lei solicitate

de către acuzator de a fi încasate de la Zaporojan Dmitri și Stați Marcel, însă instanța

de judecată nu a dat apreciere acestui fapt. Astfel, la rapoartele de expertiză judiciare,

expertul a anexat informație cu privire la cheltuielile suportate.

Avansarea cheltuielilor de judecată de către stat își are temeiul în necesitatea

desfășurării procesului penal din oficiu, pentru ca nici un infractor să nu rămână

nepedepsit. În ceea ce privește temeiul obligației de a suporta cheltuielele judiciare,

ele urmează să fie suportate de inculpat, în baza vinovăției sale infracționale, deoarece

fără săvârșirea infracțiunii, astfel de cheltuieli nu s-ar fi făcut.

noiembrie 2019, recursul a fost admis, casată total decizia și dispusă rejudecarea

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a statuat că, instanțele au aplicat inculpatului în baza art. 42

alin. (2), 46, 2171 alin. (4) lit. b) Cod penal pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare,

5

care este sub limita minimă prevăzută de lege, care la caz constituie 4 ani și 8 luni

închisoare.

Instanța de apel nu s-a expus referitor la critica invocată de apel, că instanța de

fond în mod neîntemeiat a respins solicitarea procurorului privind încasarea în mod

solidar de la inculpați a cheltuielelor de judecată ce au fost suportate în legătură cu

efectuarea acțiunilor procesuale în cauză, care în total constituie suma de 29.712,46

lei.

apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Lui Stati Marcel, i-a fost stabilită pedeapsă în baza art. 42 alin. (2), 46, 2171

alin. (4) lit. b) Cod penal de 4 ani închisoare, art. 217 alin. (2) Cod penal de 6 luni

închisoare și art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal de 2 ani închisoare.

Potrivit art. 84 Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost

stabilită pedeapsa definitivă de 6 ani și 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a

ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate ce ține de administrarea

substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani, cu executare.

De la inculpații Stati Marcel și Zaporojan Dmitri s-au încasat, în mod solidar,

în beneficiul statului, cheltuielile judiciare în sumă de 29.712,46 lei.

Instanța de apel a reținut că, sancțiunea art. 42 alin. (2), 46, 2171 alin. (4) lit. b)

Cod penal prevede pedeapsa sub formă de închisoare de la 7 la 15 ani. Aplicând

prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, limita de pedeapsă în cazul

pedepsei sub formă de închisoare se reduce cu 1/3, inculpatului fiind posibil de stabilit

pedeapsa de la 4 ani 8 luni până la 10 ani închisoare, dar nu 4 ani 6 luni închisoare,

după cum i-a aplicat inculpaților instanța de fond.

Totodată, sunt întemeiate alegațiile procurorului privind blândețea pedepsei

aplicate inculpatului. Astfel, instanța de fond nu a luat pe deplin în considerație

prevederile art. 61 Cod penal, la fel și principiile individualizării pedepsei și criteriile

generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 7 și 75 Cod penal, și

neîntemeiat i-a stabilit pedepsele pentru comiterea infracțiunilor incriminate, care

sunt aproape de limita minimă a sancțiunilor articolelor corespunzătoare.

Cu referire la prevederile art. 227 alin. (1) Cod procedură penală, se reține că,

cheltuielile judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal, alin. (2) a normei vizate indicând la sumele plătite sau

care urmează a fi plătite (...) experților, (...) cheltuite în legătură cu efectuarea

acțiunilor procesuale în cauza penală, care potrivit alin. (3) aceleiași norme se plătesc

din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate, cea din urmă, fiind

considerată o normă generală, neobligând statul să suporte cheltuielile, ci doar să le

achite la momentul necesar pentru a facilita operativitatea acțiunilor organului de

urmărire penală și pentru a nu condiționa termenul rezonabil prin încasarea

cheltuielilor judiciare de la părțile în proces.

De rând cu aceasta, dispozițiile art. 229 alin. (1), (2) și (3) Cod de procedură

penală, statuează, că cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt

trecute în contul statului, instanța de judecată având posibilitatea de a-1 obliga pe

condamnat să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite

interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării lui cu avocat

6

care acordă asistență juridică garantată de stat (...) sau să-1 elibereze de plata

cheltuielilor judiciare, total sau parțial, (...) atunci când plata cheltuielilor judiciare

poate influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la

întreținerea lui.

Respectiv, ținându-se cont de faptul, că efectuarea cheltuielilor judiciare într-o

cauză penală este provocată de săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea

urmăririi și a judecării cauzei pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o, ca

urmare, cheltuielile judiciare sunt imputabile inculpatului condamnat pentru

săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind vinovăția sa infracțională, deoarece fără

săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi suportat.

Obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și

integrală: întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil desfășurarea

urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa infractorului,

obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal acestuia, chiar dacă

partea vătămată și partea civilă au determinat, prin cererile lor, producerea unor

cheltuieli; de asemenea, obligația de a suporta cheltuielile judiciare este integrală,

incluzând toate cheltuielile necesare pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare

de către prima instanță.

Astfel, stabilindu-se vinovăția inculpatului în săvârșirea unei infracțiuni,

acestuia îi revine obligația de a plăti statului toate cheltuielile efectuate de la începerea

urmăririi penale și până la punerea în executare a hotărârii de condamnare, motiv

pentru care se va dispune încasarea de la el a cheltuielilor judiciare în mărime de

29.712,46 lei, suportate pentru efectuarea rapoartelor de expertiză chimică, pentru

achiziții de control și pentru instrumentarea cauzei penale.

a acestei decizii, cu eliberarea totală a inculpatului de la plata cheltuielilor judiciare.

Recurenta a invocat că plata expertizelor judiciare efectuate se face din contul

bugetului de stat deoarece acestea sunt acțiuni procesuale ce țin de administrarea

probatoriului și formularea învinuirii, sunt puse în sarcina părții acuzării. Efectuarea

expertizei judiciare a fost dispusă în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în

comiterea infracțiunii incriminate.

Astfel, este obligația acuzării în calitate de autoritate a statului de a acumula

probele necesare ce demonstrează vinovăția și identifică persoana vinovată în

comiterea unei infracțiuni, este de obligația statului de a colecta probe necesare în

vederea constatării faptei penale, identificării făptuitorului și implicit asumarea

cheltuielilor aferente procesului din contul statului - în cazul dat a cheltuielilor pentru

efectuarea expertizei.

Mai mult, Stati Marcel este în imposibilitate financiară, conform art. 229 Cod

de procedură penală, alin. (1), (3) de a achita cheltuielile de judecată, luând în

considerație situația economică a țării. Are la întreținere mama sa, care este în etate

și un copil minor. Este încadrat în grad de dizabilitate mediu, drept dovadă servind

copia certificatului de încadrare în grad de dizabilitate.

Soluția de trecere în contul statului a cheltuielilor pentru efectuarea expertizelor

corespunde materialelor cauzei și prevederilor legale.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 420 - 427 Cod de procedură penală.

7

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens.

Însă, în recursul declarat, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat niciun

temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă

totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea ilegalității

deciziei contestate în acest sens (pct. 8. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nu întrunește condițiile de conținut,

iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al

avocatei cu circumstanțe în fapt și în drept, care le-ar justifica și să se expună, apoi,

asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurentă.

Ori, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 8. din

decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 7. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind soluția

încasării cheltuielilor judiciare în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală.

Ori, conform art. 227 alin. (2) pct. 5) și alin. (3) Cod de procedură penală,

cheltuielile judiciare cuprind sumele cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor

procesuale în cauza penală și se plătesc din sumele alocate de stat, dacă legea nu

prevede altă modalitate.

În același timp, potrivit art. 385 alin. (1) pct. 14) Cod de procedură penală, la

adoptarea sentinței, instanța de judecată este obligată să soluționeze cine și în ce

proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile judiciare.

8

Conform art. 229 alin. (1) - (3) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare

sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. Instanța de judecată

poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor

plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării

inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când

aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare.

Instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul

dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale a

persoanelor care se află la întreținerea lui.

Astfel, instanța de apel just, argumentat și în limitele competenței legale,

prevăzute de normele enunțate supra, a statuat că, inculpatul este vinovat de comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 42 alin. (2), 46, 2171 alin. (4) lit. b), 217 alin. (2) Cod

penal, iar pentru a stabili acest fapt a fost necesară efectuarea unor expertize

specializate, costul cărora este justificat și probat, acestea urmând a fi încasate din

contul inculpatului în beneficiul statului cu titlu de cheltuieli judiciare, nefiind

constatate temeiuri pentru a-l elibera de plata lor.

Tot odată, decizia contestată este conformă și relevanțelor din decizia instanței

de recurs din 05.11.2019, indicațiile cărei sunt obligatorii pentru instanța de apel în

virtutea prevederilor art. 436 alin. (3) Cod de procedură penală (pct. 6., 7. din decizie).

Mai mult, recursul ordinar, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 8.

din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța de apel a

apreciat circumstanțele cauzei în latura cheltuielilor judiciare.

Însă, pornind de la relevanțele art. 229 alin. (1) și (3), 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, instanța de judecată poate obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare, instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare,

total sau parțial condamnatul, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria

sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în aspectul cheltuielilor judiciare în alt sens decât cel pe care îl

propune apărarea este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar la fel este

lipsită de orice temei legal.

Pe lângă aceasta, o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care

au fost puse la baza sentinței, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei

pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus

Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurentă, că hotărârea contestată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția în latura cheltuielilor

judiciare, și că recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.

9

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi declarat

inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Andriana Tărâță,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 01 iulie 2020, în

privința inculpatului Stati Marcel xxxx, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 24 decembrie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

10