1ra-728/20 — art. 151 alin. 1 CP

1ra-728/20 — art. 151 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-728/20

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

10 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte Timofti Vladimir

judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Bradu Valentina, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

16 octombrie 2019, în cauza penală în privința lui

Tincu Vasilii xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 27.03.2018 – 25.06.2019;

Instanța de apel: 12.08.2019 – 16.10.2019;

Instanța de recurs: 09.01.2020 – 10.11.2020.

A C O N S T A T A T

Tincu Vasilii a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 151 alin. (1)

Cod penal, la 5 (cinci) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis.

A fost încasat din contul lui Tincu Vasilii în beneficiul lui Chiorescu Vitalie,

prejudiciul material în sumă de 4 305 (patru mii trei sute cinci) lei și prejudiciul

moral în sumă de 30 000 (treizeci mii) lei.

A fost încasat din contul lui Tincu Vasilii în beneficiul statului, cheltuielile

judiciare în sumă de 479,56 (patru sute șaptezeci și nouă, 56) lei.

Tincu Vasilii, la data de 11 octombrie 2017, aproximativ ora 18:00, fiind în stare

de ebrietate produsă de alcool, în stradă, în fața gospodăriei sale din xxxxx,

xxxxx, în rezultatul unui conflict apărut între dânsul și vecinul său Chiorescu

1

Vitalie, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

intenționat, având scopul de a-i cauza suferințe fizice și vătămări corporale

ultimului, l-a îmbrâncit de corp și i-a aplicat o lovitură cu pumnul în față, după

ce cu toporul i-a aplicat o lovitură în regiunea stângă a feței, apoi o lovitură în

regiunea frunții și capului pe stânga, cauzându-i vătămări corporale sub formă

de echimoză și excoriații pe torace și pe regiunea lombară, traumatism

cranio-cerebral manifestat prin comoție cerebrală, fracturi liniare ale marginii

infra orbitale stângi și procesului frontal al osului zigomatic stâng, plăgi pe cap

și pe obrazul stâng, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii unui corp

despicător, ca consecință formându-se o cicatrice ireparabilă pe față care au

făcut ca aspectul feței părții vătămate să devină neplăcut, adică i-a fost

desfigurată iremediabil fața fiind necesară o intervenție chirurgicală plastică

pentru înlăturarea cicatricii.

Acțiunile lui Tincu Vasilii, au fost încadrate în baza art. 151 alin. (1)

Cod penal, vătămarea intenționată gravă a integrității corporale, care a condus

la o desfigurare iremediabilă a feței.

contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță

prin care inculpatul Tincu Vasilii să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza

art. 156 Cod penal, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei conform

art. 90 Cod penal.

3.1. În motivarea apelului a indicat, că la data de 11 octombrie 2017,

conflictul a fost provocat de însăși partea vătămată Chiorescu Vitalie, astfel că

acesta inițial a iscat un conflict cu soția inculpatului Tincu Vasilii și cu nașa lui

de cununie Chiorescu Ana, moment în care inculpatul nu era, iar ulterior când

a revenit acasă Tincu Vasilii, partea vătămată a intrat în conflict și cu

Chiorescu Andrei, care este fratele său.

Susține apărarea, că partea vătămată a provocat acțiunile lui Tincu Vasilii,

deoarece acesta a lovit partea vătămată cu foarfecile de curățat vița de vie în

urma acțiunilor de violență și insulte din partea lui Chiorescu Vitalie.

În opinia apărării, inculpatul Tincu Vasilii urmează a fi recunoscut

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 156 Cod penal, deoarece

acțiunile acestuia incorect au fost calificate în baza art. 151 alin. (1) Cod penal,

or inculpatul a acționat în stare de afect, provocată de către partea vătămată

Chiorescu Vitalie.

Menționează, că prima instanță nu s-a expus asupra faptului că însăși

partea vătămată Chiorescu Vitalie, i-a aplicat lovituri lui Tincu Vasilii și i-a

provocat leziuni corporale neînsemnate ultimului, din care motiv

Chiorescu Vitalie a fost tras la răspundere contravențională în temeiul art. 78

alin. (1) Cod contravențional, și fiindu-i stabilită o sancțiune sub formă de

amendă în sumă de 750 lei.

Consideră apărarea, că instanța de fond examinând cauza, s-a condus de

rechizitoriu, însă nu a analizat probele obiectiv și sub toate aspectele, or

2

reieșind din cele descrise în rechizitoriu, prima instanță l-a recunoscut vinovat

pe Tincu Vasilii de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1)

Cod penal, iar în cadrul ședințelor de judecată, vinovăția acestuia nu a fost

dovedită.

Precizează, că potrivit declarațiilor martorului Vîlcu Nina, audiată în

cadrul ședinței de judecată, nu rezultă că inculpatul Tincu Vasilii i-a aplicat

lovituri lui Chiorescu Vitalie cu toporul, deoarece aceasta nu este martor ocular

la cele întâmplate din data de 11 octombrie 2017, astfel că declarațiile acesteia

nu pot fi puse la baza sentinței de condamnare a inculpatului Tincu Vasilii în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal.

Indică, că instanța de judecată nu a luat în considerație toate probele

pertinente la dosar, conducându-se doar de poziția acuzării.

16 octombrie 2019, a fost admis apelul declarat, casată parțial sentința primei

instanțe, inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală,

cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

„prin care lui Tincu Vasilii, recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 151

alin. (1) Cod penal, în conformitate cu art. 90 alin. (6) Cod penal, i-a fost

suspendată condiționat pedeapsa aplicată pe un termen de probațiune de 5 (cinci)

ani, obligându-l ca în termenul stabilit să nu-și schimbe domiciliul fără

consimțământul organului competent și prin comportare exemplară și muncă

cinstită să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat și în termen de 1 (unu) an să

repare prejudiciul cauzat părții vătămate”.

4.1. În motivarea soluției pronunțate, instanța de apel a indicat, că

instanța de fond, cercetând în cumul probele administrate în ședința de

judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenții, utilității și

veridicității, raportată la declarațiile date în ședința de judecată și probele

administrate, corect a stabilit situația de fapt, acordând faptelor reținute în

sarcina inculpatului Tincu Vasilii o încadrare juridică corespunzătoare, și

anume în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, vătămarea intenționată gravă a

integrității corporale, care a condus la o desfigurare iremediabilă a feței.

Instanța de apel a stabilit, că prima instanță corect a încadrat acțiunile

inculpatului Tincu Vasilii în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, or probele

administrate la materialele cauzei dovedesc cu certitudine faptul că acesta a

acționat intenționat, producând vătămarea gravă a integrității corporale, care

a condus la o desfigurare iremediabilă a feței, nefiind stabilită existența „stării

de afect”, din care motiv a fost respinsă solicitarea apărării privind recalificarea

acțiunilor infracționale comise de inculpatul Tincu Vasilii, în baza art. 156 Cod

penal.

Instanța de apel a constatat, că în speță au fost stabilite toate elementele

componente ale infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, inclusiv

vinovăția inculpatului Tincu Vasilii, iar prima instanță s-a pronunțat asupra

circumstanțelor de fapt, motivându-și concluzia prin cumulul de probe

administrate pe parcursul judecării cauzei și ulterior apreciate în conformitate

3

cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, în mod obiectiv.

Instanța de apel a precizat, că starea de afect a făptuitorului, în lipsa unei

legături cauzale care a condiționat-o, nu poate constitui temei de aplicare a

art. 156 Cod penal, deoarece această stare de afect este starea psihică ce se

caracterizează printr-o emoție intensă, de scurtă durată, legată de activitatea

instinctivă și de reflexie necondiționată. Este o stare care nu depășește limitele

normalității, fiind însoțită de modificări spontane (dar nu și psihotice) ale

activității psihice, astfel că starea de afect exprimă atitudinea subiectului

infracțiunii nu în raport cu faptul comiterii de către el a infracțiunii, dar în

raport cu comportamentul victimei, manifestat înainte de începerea

infracțiunii.

Instanța de apel a apreciat critic argumentele inculpatului Tincu Vasilii

precum că acesta cu o foarfecă de viță de vie i-a aplicat lovituri părții vătămate,

deoarece declarațiile inculpatului au fost combătute atât prin declarațiile părții

vătămate, declarațiile martorului Chiorescu Andrei, precum și prin concluziile

raportului de expertiză medico-legală nr. 201832D0023 din 14 februarie 2018,

potrivit cărora, leziunile corporale depistate în regiunea capului și feței puteau

fi cauzate de un obiect dur despicător cum ar fi topor sau bărdiță, iar leziunile

corporale depistate în regiunea capului și feței nu puteau să survină în urma

aplicării de lovituri cu foarfecile de tăiat vița de vie.

Prin urmare, instanța de apel a respins argumentele apărării care a

susținut că inculpatul a acționat în stare de afect provocată de partea vătămată

Chiorescu Vitalie, or faptul că însuși partea vătămată Chiorescu Vitalie i-a

aplicat lovituri lui Tincu Vasilii, provocându-i leziuni corporale neînsemnate,

pentru ce a fost tras la răspundere contravențională în temeiul art. 78 alin. (1)

Cod contravențional, nu poate constitui o probă certă care să dovedească faptul

că inculpatul Tincu Vasilii a acționat în stare de afect.

Instanța de apel a menționat, că circumstanța potrivit căreia partea

vătămată Chiorescu Vitalie a provocat conflictul, ceea ce nu a fost negat de către

ultimul, urmează a fi evaluată în procesul de individualizare a pedepsei penale,

în contextul în care potrivit art. 76 alin. (1) lit. g) Cod penal, la stabilirea

pedepsei se consideră circumstanțe atenuante, ilegalitatea sau imoralitatea

acțiunilor victimei, dacă ele au provocat infracțiunea.

A accentuat instanța de apel, că poziția apărării este una declarativă, or

în cadrul cercetării judecătorești nu a fost probată tensiunea emoțional

puternică, pentru ca inculpatul Tincu Vasilii să fie limitat în posibilitatea de

a-și alege conduita, în contextul în care atât din declarațiile inculpatului,

precum și din declarațiile părții vătămate și a martorilor, rezultă că

Chiorescu Vitalie l-a stropit cu un pahar de vin pe inculpat, iar acesta a strigat

la soția sa să-i aducă toporul cu care mai apoi l-a lovit în regiunea feței și a

capului, acesta căzând jos. Astfel, situația de conflict creată între partea

vătămată Chiorescu Vitalie și inculpatul Tincu Vasilii, nu reprezintă o situație

psihotraumatizantă acută, iar atât probele, precum și declarațiile martorilor

cercetate în cadrul ședinței de judecată în instanța de fond și în instanța de apel,

4

nu confirmă alegațiile părții apărării precum că inculpatul a acționat în stare de

afect.

Instanța de apel, a indicat că din materialul probator al cauzei penale se

constată că inculpatul Tincu Vasilii a conștientizat caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale și în mod intenționat, având scopul de a-i cauza suferințe fizice

și vătămări corporale părții vătămate, l-a îmbrâncit de corp și i-a aplicat o

lovitură cu pumnul în față, după ce cu toporul i-a aplicat o lovitură în regiunea

stângă a feței, apoi o lovitură în regiunea frunții și capului pe stânga,

cauzându-i vătămări corporale sub formă de echimoză și excoriații pe torace și

pe regiunea lombară, traumatism cranio-cerebral manifestat prin comoție

cerebrală, fracturi liniare ale marginii infra orbitale stângi și procesului frontal

al osului zigomatic stâng, plăgi pe cap și pe obrazul stâng, care au fost cauzate

în rezultatul acțiunii unui corp despicător, ca consecință formându-se o

cicatrice ireparabilă pe față care au făcut ca aspectul feței părții vătămate să

devină neplăcut, adică i-a fost desfigurată iremediabil fața, fiind necesară o

intervenție chirurgicală plastică pentru înlăturarea cicatricii.

4.2. În temeiul art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

apel a constatat că sub aspectul individualizării pedepsei penale, instanța de

fond nu a acordat deplină eficiență circumstanței atenuante stabilite la caz, și

respectiv prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod penal.

Instanța de apel a menționat, că acțiunile inculpatului Tincu Vasilii

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1)

Cod penal, iar în conformitate cu criteriile enunțate la art. 16 alin. (4) Cod penal,

infracțiunea respectivă se califică ca infracțiune „gravă”.

Astfel, din materialele cauzei penale, instanța de apel a reținut că

inculpatul Tincu Vasilii a recunoscut parțial vina în săvârșirea infracțiunii

incriminate, anterior nu a fost judecat, iar în conformitate cu art. 76 Cod penal,

în privința acestuia a fost reținută circumstanța atenuantă – ilegalitatea sau

imoralitatea acțiunilor victimei, dacă ele au provocat infracțiunea, precum și în

conformitate cu art. 77 Cod penal, careva circumstanțe agravante nu au fost

reținute.

Cu referire la individualizarea pedepsei stabilită inculpatului

Tincu Vasilii, instanța de apel a conchis, că soluția primei instanțe privind

modalitatea de executare a pedepsei este una inechitabilă în raport cu

personalitatea inculpatului și circumstanțele comiterii faptei, or instanța de

fond a evaluat insuficient circumstanța ce se referă la faptul că infracțiunea a

fost provocată de către partea vătămată Chiorescu Vitalie, în contextul în care

nu s-a stabilit nici un temei de a considera că realizarea scopului pedepsei

penale de restabilire a echității sociale, corectarea și resocializarea inculpatului

este posibilă doar cu izolarea acestuia de societate și că această modalitate de

executare a pedepsei este una echitabilă și necesară în raport cu personalitatea

inculpatului și circumstanțele comiterii infracțiunii, reținându-se în acest sens

faptul că inculpatul Tincu Vasilii anterior nu a fost judecat, iar în cadrul

cercetării judecătorești s-a stabilit faptul că ilegalitatea acțiunilor părții

5

vătămate au provocat infracțiunea comisă de inculpat.

În acest context, în temeiul art. 90 alin. (1), (6) Cod penal, instanța de apel

a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de

probațiune de 5 ani, cu obligarea inculpatului ca în termenul stabilit să nu-și

schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent și prin

comportare exemplară și muncă cinstită să îndreptățească încrederea ce i s-a

acordat și în termen de 1 an, să repare prejudiciul cauzat părții vătămate.

penală, contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea

acesteia, cu menținerea sentinței primei instanțe.

5.1. În argumentarea recursului menționează, că decizia instanței de apel

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția în partea individualizării

pedepsei stabilite inculpatului.

Susține, că instanța de apel a ignorat prevederile art. art. 61, 75 Cod penal,

deoarece pronunțând o decizie de condamnare cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii imputate lui Tincu Vasilii, nu

va fi atins scopul principal și anume prevenirea de săvârșirea de noi infracțiuni

de către inculpat, care locuiește în vecinătate cu victima și mai persistă ură față

de acesta, căruia nu i-a achitat prejudiciul încasat de către instanța de fond.

Precizează recurentul, că instituția suspendării condiționate a pedepsei

nu trebuie privită ca un avantaj acordat de lege infractorilor, dar trebuie

apreciată ca un mijloc preventiv de apărare socială, care derivă din organizarea

unei politici penale adaptate la realitatea socială concretă.

În opinia acuzării, instanța de apel trebuia să mențină inculpatului

pedeapsa stabilită de către prima instanță, pentru a nu contribui la dezvoltarea

în rândul cetățenilor a sentimentului că nu pot beneficia de o protecție adecvată

din partea statului și curmarea încrederii infractorilor în faptul, că vor fi blând

pedepsiți, or în cadrul examinării cauzei penale, nu au fost stabilite careva

motive în temeiul cărora să se concluzioneze că nu este rațional ca inculpatul

Tincu Vasilii să nu execute pedeapsa cu închisoare prevăzută de lege și

solicitată de acuzare pentru fapta comisă.

Conchide acuzarea, că corectarea inculpatului, ca scop al pedepsei penale,

presupune conștientizarea de către acesta a celor comise și reîncadrarea

acestuia în activitatea societății, însă comportamentul inculpatului denotă lipsă

de încredere, din care motiv este imposibilă corectarea și reeducarea acestuia

fără izolarea reală de societate.

Astfel, susține că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate în

privința inculpatului nu va fi realizat, or pedeapsa aplicată nu este

proporțională în raport cu persoana inculpatului și cu fapta pe care inculpatul

a comis-o, în special prin prisma gradului prejudiciabil.

Instanța de apel a ignorat cerințele stipulate în prevederile art. art. 101,

394, 414 Cod de procedură penală, iar hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, aplicându-se greșit pedeapsa individualizată și

contrar prevederilor legale.

6

lărgit constată că, acesta este pasibil admiterii din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul,

să caseze total hotărârea atacată și să mențină hotărârea primei instanțe, când

apelul a fost greșit admis.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că

hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept,

care au dus la adoptarea unei hotărâri nemotivate și contradictorii, totodată,

verificându-se dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

În sensul prevederilor art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de

procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile

pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt,

cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare. Necesită a

se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea

superficială sau motivarea în termeni vagi – evazivi, reprezintă motiv de casare.

După cum rezultă din conținutul recursului declarat de către acuzatorul

de stat, acesta critică decizia instanței de apel prin prisma temeiurilor de casare

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, potrivit

cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile când

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori când

s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Raportând temeiurile de casare invocate la circumstanțele cauzei,

Colegiul penal conchide asupra temeiniciei argumentelor din recursul dedus

judecății, deoarece decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția în partea dispunerii suspendării condiționate a executării

pedepsei aplicate inculpatului Tincu Vasilii.

În acest sens, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că deși prima

instanță la condamnat pe inculpatul Tincu Vasilii în baza art. 151 alin. (1) Cod

penal, la 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

7

semiînchis, instanța de apel dispunând admiterea apelului declarat de partea

apărării, a casat parțial sentința, inclusiv din oficiu, și a pronunțat o nouă

hotărâre prin care „lui Tincu Vasilii, recunoscut vinovat și condamnat în baza

art. 151 alin. (1) Cod penal, în conformitate cu art. 90 alin. (6) Cod penal, i-a fost

suspendată condiționat pedeapsa aplicată pe un termen de probațiune de 5

(cinci) ani, obligându-l ca în termenul stabilit să nu-și schimbe domiciliul fără

consimțământul organului competent și prin comportare exemplară și muncă

cinstită să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat și în termen de 1 (unu) an

să repare prejudiciul cauzat părții vătămate”.

În primul rând, din analiza dispozitivului deciziei instanței de apel

Colegiul penal stabilește că acesta a fost expus într-o manieră neclară, nefiind

specificat în care parte sentința este casată și în care parte este menținută.

Totodată, dacă instanța de apel a ajuns la concluzia casării sentinței

primei instanțe doar în partea modului de executare a pedepsei, atunci din

dispozitivul acesteia urma să rezulte concluzia dacă se menține același termen

de pedeapsă stabilit de către prima instanță, fapt care de către instanța de apel

a fost omis.

Mai mult, în conținutul art. 90 alin. (1) Cod penal, sunt indicate expres

circumstanțele care permit aplicarea suspendării condiționate a executării

pedepsei, iar la alin. (6) al aceluiași articol sunt enumerate expres obligațiile pe

care instanța de judecată le poate pune în sarcina inculpatului pe durata

probațiunii, pe când din dispozitivul deciziei instanței de apel nu rezultă

consecutivitatea aplicării acestor norme.

În al doilea rând Colegiul penal lărgit constată și faptul, că motivarea

deciziei instanței de apel, în partea dispunerii suspendării condiționate a

executării pedepsei este contradictorie materialelor cauzei, contravine

prevederilor art. art. 61, 75 Cod penal și nu conține motive legale pe care se

întemeiază soluția, fapt ce impune concluzia casării totale a deciziei instanței

de apel cu menținerea sentinței primei instanțe.

Sub acest aspect, instanța de recurs reține ca fiind întemeiate

argumentele din recursul acuzatorului de stat cu privire la faptul, că scopul

educativ și preventiv al pedepsei aplicate în privința inculpatului Tincu Vasilii,

nu va fi realizat fără executarea reală a pedepsei stabilite, or pedeapsa aplicată

nu este proporțională în raport cu persoana inculpatului și cu fapta pe care

inculpatul a comis-o, în special prin prisma gradului prejudiciabil.

Aici instanța de recurs accentuează, că prima instanță corect a statuat că

inculpatul Tincu Vasilii a săvârșit o infracțiune gravă, care face parte din

categoria infracțiunilor contra vieții și sănătății persoanei.

În aceeași ordine de idei prezintă importanță și modalitatea de săvârșire

a infracțiunii de către inculpat, care având scopul de a-i cauza suferințe fizice și

vătămări corporale părții vătămate, l-a îmbrâncit de corp și i-a aplicat o lovitură

cu pumnul în față, după ce cu toporul i-a aplicat o lovitură în regiunea stângă a

feței, apoi o lovitură în regiunea frunții și capului pe stânga, cauzându-i

vătămări corporale sub formă de echimoză și excoriații pe torace și pe regiunea

8

lombară, traumatism cranio-cerebral manifestat prin comoție cerebrală,

fracturi liniare ale marginii infra orbitale stângi și procesului frontal al osului

zigomatic stâng, plăgi pe cap și pe obrazul stâng, care au fost cauzate în

rezultatul acțiunii unui corp despicător, ca consecință formându-se o cicatrice

ireparabilă pe față care au făcut ca aspectul feței părții vătămate să devină

neplăcut, adică i-a fost desfigurată iremediabil fața, fiind necesară o intervenție

chirurgicală plastică pentru înlăturarea cicatricii.

Potrivit practicii judiciare, pedeapsa este echitabilă când ea impune

infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lor proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică

a drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin

infracțiune.

Pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui la

realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea comiterii de noi infracțiuni atât de către

condamnat, cât și de către alte persoane. Or, practica judiciară demonstrează că

o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici

pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În acest context, Colegiul penal reține ca fiind întemeiate argumentele

acuzatorului de stat cu privire la faptul, că scopul pedepsei penale, și anume

prevenirea de săvârșirea de noi infracțiuni de către inculpat, care locuiește în

vecinătate cu victima și mai persistă ură față de acesta, căruia nu i-a achitat

prejudiciul încasat de către instanța de fond, nu poate fi realizat în speță prin

aplicarea față de inculpatul Tincu Vasilii a unei pedepse cu suspendare

condiționată a executării acesteia.

Or, deși instanța de apel a reținut circumstanțele atenuante

recunoașterea vinovăției și faptul că inculpatul a fost provocat de către partea

vătămată, iar careva circumstanțe agravante în sensul art. 77 Cod penal, în

privința inculpatului nu au fost identificate, totuși având în vedere gravitatea

infracțiunii și modalitatea săvârșirii acesteia rezultă că prima instanță

întemeiat a ajuns la concluzia că reeducarea și corectarea inculpatului

Tincu Vasilii va fi realizată doar prin izolarea acestuia de societate.

Astfel, Colegiul penal statuează, că în speță și-au găsit confirmare

argumentele acuzatorului de stat, în speță fiind incidente prevederile pct. 6) și

10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deoarece instanța de apel la

stabilirea modalității de executare a pedepsei nu a ținut cont în măsură deplină

de principiile generale de individualizare a pedepsei, precum și de prevederile

Părții generale a Codului penal și a aplicat neargumentat prevederile art. 90

Cod penal, fapt ce impune necesitatea de a casa decizia supusă recursului cu

menținerea sentinței primei instanțe.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

9

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Bradu Valentina, se casează total decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 16 octombrie 2019, în cauza penală în

privința lui Tincu Vasilii xxxxx și se menține sentința Judecătoriei Orhei (sediul

Telenești) din 25 iunie 2019 prin care Tincu Vasilii xxxxx a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, la 5 (cinci) ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

S-a dispus încasarea din contul lui Tincu Vasilii în beneficiul lui

Chiorescu Vitalie, prejudiciul material în sumă de 4 305 (patru mii trei sute

cinci) lei și prejudiciul moral în sumă de 30 000 (treizeci mii) lei.

S-a dispus încasarea din contul lui Tincu Vasilii în beneficiul statului,

cheltuielile judiciare în sumă de 479,56 (patru sute șaptezeci și nouă, 56) lei.

Termenul executării pedepsei cu închisoare stabilite lui Tincu Vasilii

xxxxx urmează a fi calculat din momentul reținerii inculpatului.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 10 decembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

10