1ra-589/2020 — art. 287 alin.3 CP

1ra-589/2020 — art. 287 alin.3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.1ra-589/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

10 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti

Judecători - Anatolie Țurcan, Nadejda Toma, Elena Cobzac, Victor Boico,

judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 16 mai 2019, în cauza penală în privința lui

Custov Nicolai xxxx xxxx xxxx;

Custov Rustam xxxx xxxx xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 08.09.2018 – 11.02.2019;

Instanța de apel: 25.02.2019 – 16.05.2019;

Instanța de recurs: 13.12.2019 – 10.11.2020.

Asupra recursului declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă:

Custov Nicolai a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.287

alin.(3) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe termen 4 ani, iar în

temeiul art.90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate a fost suspendată condiționat pe un

termen de probațiune de 2 ani.

Custov Rustam a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.287

alin.(3) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe termen 3 ani, iar în

temeiul art.90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate a fost suspendată condiționat pe un

termen de probațiune de 1 an.

Solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare a fost respinsă, ca

neîntemeiată.

aproximativ la ora 22.45, Custov Nicolai, în urma unei înțelegeri în prealabil și împreună cu

1

Custov Rustam, având intenția comună de încălcare a ordinii publice și aplicarea violenței

asupra persoanelor, au venit la domiciliul lui Țînar Grigori, situat în orașul xxxx, stradela

xxxx xx. Ulterior, în continuarea intențiilor, aflându-se în curtea domiciliului lui Țînar

Nadejda, în prezența ultimei, din intenții huliganice, au început să-l maltrateze pe Țînar

Grigori, aplicându-i lovituri cu mâinile și picioarele pe diferite părți ale corpului, folosind

totodată obiecte pentru vătămarea integrității corporale sub formă de piatră, fragment de

lampă, luate din curtea domiciliului lui Țînar Nadejda, cauzând prin aceste acțiuni, părții

vătămate leziuni corporale sub formă de – excoriații pe cap, excoriații pe antebraț

caracteristic mușcăturii cu dinți umani, excoriație pe palmă, antebraț produse cu obiect cu

suprafața ascuțită, care se califică ca vătămare corporală neînsemnată.

prin care a solicitat casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei și respingerii

cererii privind încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 768 lei, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Custov Nicolai să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art.287 alin.(3) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 5 ani,

cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis și să se încaseze din contul

inculpaților Custov Nicolai și Custov Rustam în beneficiul statului cheltuielile judiciare în

sumă de 768 lei.

În argumentarea apelului a invocat că pedeapsa aplicată față de inculpatul Custov Nicolai

este prea blândă și vădit neproporțională faptelor comise și urmărilor produse, cu abatere de

la criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.75 Cod penal.

- instanța de fond neîntemeiat a respins cerința privind încasarea cheltuielilor judiciare

din contul inculpaților în beneficiul statului în sumă de 768 lei;

- inculpații nu se încadrează în condițiile stabilite la art.229 alin.(3) Cod de procedură

penală, pentru a fi eliberați de plata cheltuielilor judiciare, or, aceștia au fost recunoscuți

vinovați de comiterea infracțiunii incriminate.

declarat a fost respins, cu menținerea sentinței atacate fără modificări.

4.1. În motivarea soluției emise instanța de apel a menționat că sentința este întemeiată și

motivată, la emiterea căreia instanța a respectat prevederile procesuale relevante și corect a

aplicat pedeapsa inculpatului Custov Nicolai, luând în considerație circumstanțele atenuante

și agravante.

Instanța de apel a menționat, că prima instanță întemeiat a dispus condamnarea lui

Custov Nicolai, aceasta fiind proporțională gradului de pericol social al faptei comise și

personalității acestuia.

Instanța de apel a subliniat, că infracțiunea comisă de inculpatul Custov Nicolai face

parte din categoria infracțiunilor grave, este una intenționată, îndreptată spre încălcarea

grosolană a ordinii publice, aplicarea violenței asupra persoanei și se agravează prin folosirea

obiectelor pentru cauzarea vătămării integrității corporale, iar prima instanță a luat în

considerație toate aceste circumstanțe, și corect a stabilit pedeapsa inculpatului Custov

Nicolai, astfel că aplicarea pedepsei penale în privința inculpatului garantează eficacitatea

măsurilor de protecție a securității din partea statului.

2

Instanța de apel a conchis că, pedeapsa aplicată inculpatului Custov Nicolai, va avea un

efect preventiv în privința acestuia, precum și asupra altor persoane predispuse la comiterea

infracțiunii, ceea ce va constitui o garanție și o asigurare că drepturile și libertățile consfințite

în Constituție și alte legi sunt apărate, iar încălcarea lor este contracarată și pedepsită.

Cu referire la argumentele procurorului precum că, la stabilirea pedepsei inculpatului,

nu a fost luat în considerație faptul nerecunoașterii de către inculpatul Custov Nicolai a

vinovăției în comiterea infracțiunii incriminate, instanța de apel a menționat că

nerecunoașterea de către inculpatul Custov Nicolai a vinovăției în săvârșirea infracțiunii

incriminate, nu pot servi ca temei pentru înăsprirea pedepsei acestuia.

Astfel, instanța de apel a precizat că instanța de fond corect a considerat că în speță poate

fi aplicată instituția suspendării condiționate a executării pedepsei sub formă de închisoare,

stabilite inculpatului Custov Nicolai, or, materialele cauzei atestă că, corectarea și reeducarea

acestuia este posibilă fără a fi izolat de comunitate, familie și societate, cu realizarea plenară

și eficientă a scopului legii penale.

În acest sens, instanța de apel a concluzionat că inculpatului Custov Nicolai urmează a-i

fi acordată șansa de a-și corija conduita și de a demonstra că cele comise constituie un

incident din viață.

Referitor la cerința procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 768

lei, pentru efectuarea expertizelor medic-legale, instanța de apel reținând prevederile

art.art.142 alin.(2), 227 Cod de procedură penală, art.75 alin.(3) Legea nr.68 din 14 aprilie

2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, a indicat că, prima

instanță corect și întemeiat a respins-o, în contextul în care ordonatorul expertizelor judiciare

a fost organul de urmărire penală. Totodată, a subliniat că, cheltuielile suportate în cadrul

urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpaților în comiterea infracțiunii

incriminate, prin numirea efectuării expertizelor judiciare, reprezintă cheltuieli judiciare ce

sunt achitate din bugetul statului.

prevederile art.427 alin.(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei

în partea stabilirii pedepsei inculpatului Custov Nicolai, în partea respingerii cererii privind

încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 768 lei și dispunerea rejudecării cauzei în această

parte în aceeași instanță de apel în alt complet de judecată.

În motivarea recursului, procurorul a menționat că:

- decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția în partea

individualizării pedepsei, or, această soluție este vădit neîntemeiată, inculpatului Custov

Nicolai fiindu-i aplicată o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale, cu abatere de

la criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.75 Cod penal;

- dispoziția art.90 Cod penal obligă instanța de judecată să indice expres în hotărâre

motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei, care nu este motivat

de către instanță și se limitează doar la enumerarea circumstanțelor care le consideră

atenuante. Circumstanțele comiterii infracțiunii și comportamentul inculpatului denotă că cel

mai eficient mijloc de corectare a acestuia este pedeapsa cu închisoare, această concluzie

derivând și din gravitatea faptei comise și de pericolul social al acesteia;

- instanța de apel, n-a indicat temeiurile care au dus la respingerea apelului declarat de

3

către procuror în partea individualizării pedepsei, iar aceasta constituie temei de drept pentru

recurs ordinar;

- în decizia instanței de apel și sentință lipsește dispoziția privind trecerea cheltuielilor

judiciare în contul statului, în contextul în care a fost dispusă respingerea cererii procurorului

cu privire la încasarea din contul inculpaților Custov Nicolai și Custov Rustam a sumei de

768 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, fapt ce atestă lipsa unei dispoziții referitor la

repartizarea cheltuielilor judiciare, în conformitate cu prevederile art.art.397 pct.5) și 416

Cod de procedură penală;

- chestiunea cu privire la încasarea cheltuielilor judiciare urmează a fi soluționată

reieșind din prevederile art.229 alin.(1) Cod de procedură penală, potrivit cărora acestea sunt

puse în sarcina inculpatului, care este responsabil în legătură cu comiterea infracțiunii, or în

cazul în care inculpatul este în imposibilitate să le achite din diferite motive, precum

invaliditatea sau incapacitatea juridică, cheltuielile sunt trecute în contul statului.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că acesta este

pasibil admiterii, din următoarele considerente.

În conformitate cu art.435 alin.(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea

cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze,

atunci când se constată comiterea erorilor de drept, care au dus la adoptarea unei hotărâri

neîntemeiate, totodată, verificându-se dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept

formal și material.

Potrivit art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de

apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor.

Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Colegiul penal lărgit menționează că, hotărârile pronunțate de instanțele de grad inferior

de jurisdicție trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu

prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței ierarhic superioare de a verifica

corespunderea hotărârii pronunțate cu legea precum și de a constata motivele clare care au

dus la emiterea unei soluției contestate. Necesită a se avea în vedere că nu numai

nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali-vagi,

reprezintă motiv de casare.

Colegiul penal lărgit constată că, aceste prevederi legale deși sunt obligatorii, nu au fost

întocmai respectate la judecarea prezentei cauze în ordine de apel.

Din conținutul recursului declarat de către procuror, se atestă că acesta a indicat în

calitate de temeiuri pentru recurs prevederile art.427 alin.(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazurile când hotărârea atacată nu

4

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Colegiul penal lărgit, verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub aceste aspecte,

constată că această instanță, la examinarea apelului procurorului, nu a respectat întru totul

prevederile art.art.414 alin.(1), 417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, comițând erori

de drept care au afectat hotărârea emisă, astfel stabilindu-se incidența temeiurilor de casare

invocate de către partea acuzării.

Analizând decizia instanței de apel sub aspectul poziției și motivării soluției de

respingere a apelului procurorului, Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de apel a

interpretat eronat unele prevederi ale legii penale ce țin de individualizarea pedepsei penale

precum și a stabilirii subiectului compensării cheltuielilor judiciare suportate în speță, în

acest sens urmând a fi expuse următoarele raționamente.

Conform prevederilor art.art.414 - 417 Cod de procedură penală, instanța de apel, urma

să soluționeze paralel cu starea de fapt, și chestiunile de drept, printre care: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual, penal, ori civil au fost

corect aplicate. În cazul în care s-ar fi constatat încălcări ale prevederilor legale referitor la

ele, hotărârea primei instanțe urma a fi desființată cu rejudecarea cauzei.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a

principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de caracterul

și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

După cum se constată la caz, prin sentință Custov Nicolai a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art.287 alin.(3) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe termen 4 ani, iar în temeiul art.90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate a

fost suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 2 ani.

În argumentarea aplicării pedepsei respective, prima instanță a menționat scopul educativ

și preventiv al pedepsei aplicate în cauza penală dată în privința inculpatului Custov Nicolai

poate fi atins prin aplicarea unei pedepse penale sub formă de închisoare cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei.

După care, prima instanță, argumentând soluția de aplicarea a instituției suspendării

condiționate a specificat că, inculpatul Custov Nicolai nu se află pentru prima dată pe banca

de acuzare, potrivit cazierului judiciar fiind anterior condamnat, iar antecedentul penal este

stins, nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru.

Deși în cererea de apel a procurorului a fost invocat dezacordul cu modalitatea de

individualizare a pedepsei stabilite inculpatului Custov Nicolai de către prima instanță,

analizând decizia supusă recursului, Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel nu a

pătruns pe deplin în esența argumentelor avansate de partea acuzării, motivând superficial

soluția emisă și repetând erorile admise de către prima instanță la pronunțarea sentinței.

Cu referire la cele ce preced, Colegiul penal lărgit consideră că instanțele de fond

prematur și incorect au aplicat inculpatului Custov Nicolai prevederile art.90 Cod penal,

având în vedere lipsa circumstanțelor atenuante și agravante cât și personalitatea acestora,

5

fără a motiva soluția de individualizare a executării pedepsei în privința inculpatului Custov

Nicolai și fără a pătrunde în esența problemei de fapt și de drept. Discordanța între cele

reținute de instanță și conținutul real al circumstanțelor cauzei, precum și ignorarea unor

aspecte evidente, au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii premature și

nemotivate în privința aplicării pedepsei cu executarea suspendată a acesteia.

În acest context, instanță de recurs amintește că, potrivit prevederilor art.75 Cod penal,

prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele stabilite de lege de

care este obligată să se conducă instanță de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru

fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate

largă de aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei

penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de

influenta pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Luând ca bază aceste prevederi ale legii penale și soluționând chestiunea cu privire la

vinovăția inculpatului, de jure și de facto, instanță de judecată urmează să constate dacă s-au

confirmat sau nu temeiurile prevăzute de legea penală pentru a-l supune pe inculpat

răspunderii penale și decide asupra cuantumului pedepsei care urmează a i se stabili acestuia.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată corect,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei

penale, prevăzute de art.61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a

Codului penal și în limitele fixate în partea specială.

Colegiul penal lărgit remarcă aici că principalele elemente de care judecătorul (sau

completul de judecată), trebuie să țină seama de fiecare dată când soluționează cauza penală

și când alege categoria de pedeapsă conform normelor generale prevăzute în art.art.62-71

Cod penal, sunt termenul și mărimea acesteia conform limitelor fixate în articolul respectiv al

Părții speciale a Codului penal.

Limitele pedepsei, prevăzute în partea specială, sunt determinate de încadrarea juridică a

faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite. Gravitatea acesteia constă în modul și

mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit de împrejurările în care fapta a fost

comisă, de urmările produse sau care s-ar fi putut produce. Termenul pedepsei, în afară de

gravitatea infracțiunii săvârșite, se stabilește având în vedere persoana celui vinovat, care

include date privind gradul de dezvoltare psihică, situația materială, familială sau socială,

prezenta sau lipsa antecedentelor penale, comportamentul inculpatului până sau după

săvârșirea infracțiunii.

Aceste criterii generale și speciale privind individualizarea pedepsei, sau valorificat

anume în această ordine, fiind stabilit inculpatului Custov Nicolai termenul de pedeapsă,

prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal.

Ulterior, după individualizarea pedepsei și stabilirea duratei și cuantumului acesteia, în

cazul stabilirii închisorii, continuă operațiunea de individualizare, dar sub aspectul de

executare a pedepsei deja stabilite, prin numirea tipului de penitenciar și soluționarea

chestiunii dacă pedeapsa stabilită inculpatului trebuie să fie executată real ori, sub raportul

personalității acestuia de a se corecta și reeduca, poate fi formulată concluzia că scopul

6

pedepsei se poate atinge și prin aplicarea suspendării executării pedepsei în privința

vinovatului pe un termen de probă stabilit de instanță de judecată.

Pe cale de consecință, raportat la considerentele expuse supra, Colegiul penal lărgit

remarcă că aplicarea prevederilor art.90 Cod penal - suspendarea condiționată a executării

pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin

lege de a demonstra că infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia.

Prin urmare, în sensul legii, în afară de motivele care au servit temei pentru stabilirea

pedepsei principale, instanță trebuie să de-a o motivare suplimentară, din care considerente a

concluzionat că inculpaților nu este rațional să execute real termenul pedepsei stabilite.

Analizând condițiile în care poate fi acordată suspendarea executării pedepsei, rezultă că

aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a instanței de judecată, care este liberă

să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.

Conform art.90 alin.(1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de

cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile

săvârșite din imprudență, instanță de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de

persoana celui vinovat, poate ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute

pedeapsa stabilită și poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare

condiționată a executării pedepsei și termenul de probă.

În speță, reieșind din soluția adoptată de instanță de apel, se constată că la stabilirea și

aplicarea pedepsei în privința inculpatului Custov Nicolai, instanță de apel nu a indicat

motivele concrete care stau la baza condamnării cu suspendare a executării pedepsei aplicate,

or, argumentele instanței de apel precum că inculpatul Custov Nicolai se poate corija fără a

executa real pedeapsa închisorii, este o concluzie premature și nemotivată.

Astfel, instanță de recurs apreciază că modalitatea de executare aleasă și cuantumul

pedepsei stabilite inculpatului Custov Nicolai este neargumentată, or, instanțele de fond

urmau să ia în considerație că, raționamentul de aplicare a prevederilor art.90 Cod penal, are

la origine persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și

modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei față

de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul

descoperii ei cum ar fi: conduita bună a infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura

rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul

procesului, ceea ce în cauza deferită judecății nu se constată.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanță de judecată, într-un caz

concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului,

care se evaluează după următoarele criterii: - împrejurările și modul de comitere a

infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii; motivul

săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului

penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situație familială și socială etc.

La caz, așa cum rezultă din textul deciziei, aceasta și-a motivat dispunerea suspendării

condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatului Custov Nicolai menționând că acesta

se poate corija fără a executa real pedeapsa închisorii, ceea ce se consideră de către instanță

7

de recurs drept o concluzie prematură, care nu poate fi menținută.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, în prezenta speță și-a găsit

confirmare temeiul pentru recurs invocat de către procuror și prevăzut de art.427 alin.(1) pct.

10) Cod de procedură penală, ceea ce duce la casarea parțială a deciziei instanței de apel, în

latura penală, în partea stabilirii pedepsei inculpatului Custov Nicolai, cu dispunerea remiterii

cauzei la rejudecare în această parte, în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată,

deoarece această eroare nu poate fi corectată de instanța de recurs.

De asemenea, cu referire la solicitarea procurorului privind dispunerea încasării

cheltuielilor judiciare din contul inculpaților Custov Nicolai și Custov Rustam, Colegiul

penal lărgit consideră că și în această latură, instanța de apel a interpretat și aplicat eronat

prevederile art.art.227-229 Cod de procedură penală.

În acest context, instanța de recurs conchide că instanța de apel nu a motivat și nu a

stabilit circumstanțe concrete ce ar justifica respingerea cererii procurorului cu privire la

compensarea costului cheltuielilor suportate pentru efectuarea rapoartelor de expertiză

medico-legale din 23 aprilie 2020, din 26 iunie 2020 și din 27 iunie 2020, or, potrivit

prevederilor art.229 alin. (2) Cod de procedură penală, încasarea cheltuielilor de efectuare a

expertizei este un drept discreționar al instanței. Norma juridică respectivă urmând a fi

interpretată ținându-se cont de modificările operate prin Legea nr.316 din 22 decembrie

2017, în vigoare la 09 februarie 2018, prin care a fost exclus alin.(2) art.143 Cod de

procedură penală, care prevedea că plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute

la alin.(1) al normei respective, se face din contul bugetului de stat.

Prin urmare, legiuitorului a oferit instanțelor de judecată posibilitatea analizării și

soluționării în fiecare caz concret a chestiunilor privind stabilirea subiectului compensării

cheltuielilor judiciare suportate la faza urmăririi penale, timp în care persoana bănuită-

învinuită beneficia de garanțiile prezumției de nevinovăție, situație care se schimbă la

emiterea sentinței de condamnare.

Astfel, ținând cont de faptul că, rapoartele de expertiză judiciară au fost efectuate după

modificările operate de legiuitor la prevederile art.143 Cod de procedură penală, instanțele de

judecată pot oferi aplicabilitate motivată prevederilor art.229 alin.(2) Cod de procedură

penală, care reglementează posibilitatea de a obliga condamnatul să recupereze cheltuielile

judiciare.

Respectiv, concluzia instanței de apel de respingere a solicitării procurorului privind

încasarea sumei de 768 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare din contul inculpaților Custov

Nicolai și Custov Rustam și menținerea soluției primei instanțe în acest sens, este pripită și

nemotivată, prin ce au fost neglijate cerințele prevăzute la art.385 alin.(1) pct. 14) și art.397

pct. 5) în coroborare cu art.229 alin.(1), Cod de procedură penală.

În baza celor expuse, Colegiul penal lărgit statuează că instanța de apel la adoptarea

soluției referitoare la cheltuielile judiciare, nu a ținut pe deplin cont de toate circumstanțele și

prevederile legale expuse supra, iar sub acest aspect decizia instanței de apel nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, eroare ce nu poate fi corectată de instanța de recurs

ordinar, și astfel recursul declarat urmează a fi admis, iar decizia instanței de apel casată și în

partea soluției privind cheltuielile judiciare.

Având la bază raționamentele expuse supra, Colegiul penal lărgit notează, că la

8

rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.436 Cod de

procedură penală, ce prevăd procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la

modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesuale penale asupra tuturor

motivelor invocate în apel, și să argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând

cont de motivele casării deciziei atacate, de practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o

hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Cahul, Dumitru Calindari, casează parțial decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul

din 16 mai 2019, în cauza penală în privința lui Custov Nicolai xxxx și Custov Rustam xxxx, în

partea stabilirii pedepsei în privința lui Custov Nicolai xxxx și în partea cheltuielilor judiciare

în privința lui Custov Nicolai xxxx și Custov Rustam xxxx, cu dispunerea rejudecării cauzei în

aceste părți de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Celelalte dispoziții ale deciziei contestate se mențin.

Decizia nu se supune căilor de atac în partea dispusă rejudecării, în rest este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 10 decembrie 2020.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Nadejda Toma

Elena Cobzac

Victor Boico

9