1ra-1771/20 — art.art.166 al.1, 155, 201-1 al.2 lit. a, c CP

1ra-1771/20 — art.art.166 al.1, 155, 201-1 al.2 lit. a, c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.1ra-1771/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

28 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Boico Victor,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul Canțer

Serghei în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 19 februarie 2020, în cauza penală în privința inculpatului

Cebotari Efim xxx, născut la xxx, originar din xxx,

domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 25.04.2019 - 18.07.2019;

Instanță de apel: 16.08.2019 - 19.02.2020;

Instanță de recurs: 07.08.2020 - 28.10.2020.

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

examinată în baza art.3641 Cod de procedură penală, Cebotari Efim a fost recunoscut vinovat

și condamnat:

- în baza art.166 alin.(1) Cod penal la 1 an închisoare;

- în baza art.155 Cod penal la 1 an închisoare;

- în baza art.2011 alin.(2) lit. a), c) Cod penal la 3 ani închisoare.

În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, lui Cebotari Efim i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de 4 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Cheltuielile judiciare suportate pentru expertizele efectuate în cadrul urmăririi penale au

fost trecute în contul statului.

Acțiunea civilă înaintată de avocații Bemicova Marina și Marin Aftenii în interesele

părților vătămate minore Xxx și Xxx a fost admisă parțial, dispunându-se încasarea de la

Cebotari Efim în beneficiul reprezentantului legal al părților vătămate minore, Ambros Natalia

a prejudiciul moral cauzat prin infracțiune, în mărime a câte 40 000 lei pentru fiecare parte

vătămată minoră în parte, în rest acțiunea civilă a fost respins ca neîntemeiată.

condiții de conlocuire cu concubina Ghenova Natalia și copiii ei Xxx a.n.xxx și Xxx a.n.xxx,

în s. Sărata-Galbenă r-nul Hîncești, cu care potrivit art.1331 alin.(1) Cod penal este membru de

familie, acționând în scopul de a-i cauza concubinei și copiilor ei suferințe fizice și psihice, în

vara anului 2017, data și ora nefiind stabilită, în rezultatul unui conflict cu concubina sa

1

Ghenova Natalia, urmărind scopul de răzbunare, intenționat a încuiat-o în locuința din s.

Sărata-Galbenă r-nul Hîncești lipsind-o în mod ilegal de libertate și privând-o de posibilitatea

de a se deplasa nestingherit, acțiuni însoțite de amenințarea cu moartea, aplicându-i cuțitul la

gât și rostindu-i cuvinte că o omoară pe ea și pe copii, amenințări care au înspăimânta-o pe

Ghenova Natalia, percepându-le ca reale.

Tot Cebotari Efim, continuându-și acțiunile sale infracționale, la 14.01.2019, ora 01:00, la

domiciliu, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în rezultatul unui conflict cu concubina Ghenova

Natalia, acționând în scopul de a-i cauza suferință fizică, a sugrumat-o cu mâna de gât

cauzându-i, conform Raportului de constatare medico-legală nr.201922P0028 din 18.01.2019,

vătămare corporală neînsemnată, și anume excoriație anterior pe dreapta medie a gâtului,

acțiune de la care ultima s-a simțit în pericol și a fugit de acasă să ceară ajutor de la vecini.

Ulterior, Cebotari Efim, după ce Ghenova Natalia a părăsit domiciliul, el, acționând în

scopul de a cauza suferință fizică minorelor Xxx a.n.2010 și Xxx a.n.2015, prin acte de o

deosebită cruzime, profitând de starea de neputință a lor din cauza vârstei fragede, în timp ce

ambele erau culcate în același pat, a turnat peste ele apă clocotită.

Conform raportului de expertiză judiciară nr.201922D0020 din 18.02.2019, la copilul Xxx

a.n.xxx, au fost constatate vătămări corporale medii.

Conform Raportului de expertiză judiciară nr.201922D0021 din 19.02.2019 la copilul Xxx

a.n.xxx, au fost constatate vătămări corporale medii.

inculpatului, solicitând casarea acesteia în latura penală, în partea stabilirii pedepsei, cu

adoptarea unei noi soluții prin care lui Cebotari Efim în baza art.155 Cod penal și art.2011

alin.(2) lit. a), c) Cod penal, să-i fie stabilită o pedeapsă non privativă de libertate - cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în baza art.166 alin.(1) Cod penal, procesul

penal în privința lui Cebotari Efim urmează a fi încetat în legătură cu expirarea termenului de

prescripție.

În motivarea apelului a invocat dezacordul cu modalitatea de individualizare a pedepsei

penale înfăptuită de către prima instanță, pe care o consideră prea aspră, instanța de judecată

nu a apreciat dacă scopul pedepsei aplicate poate fi atins și fără executarea pedepsei cu

închisoare. O condiție prevăzută expres în alin.(1) art.90 Cod penal, constituie concluzia

instanței, că dacă nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului. Aici, instanța de judecată

nu a ținut cont de condițiile expres prevăzute în lege la compartimentul individualizării

pedepsei, nu a acordat deplină eficiență prevederilor art.art.7, 61, 75, 90 Cod penal, greșit a

ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului poate avea loc numai prin izolarea

inculpatului de societate, considerând că acesta urmează să execute real pedeapsa închisorii

stabilite, or, corectarea inculpatului este posibilă fără privarea acestuia de libertate.

respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința primei instanțe fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a declarat că, la pronunțarea sentinței,

instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia

că inculpatul Cebotari Efim a săvârșit anume infracțiunea pentru care a fost condamnat.

Totodată relatează instanța de apel că, prima instanță a ținut cont, la stabilirea categoriei și

a măsurii de pedeapsă a inculpatului Cebotari Efim, de toate circumstanțele reale și personale

privind individualizarea pedepsei, aplicându-i o pedeapsă corectă, echitabilă și legală.

Astfel, instanța de apel a reținut că, inculpatul în fața primei instanțe a înaintat cerere

privind examinarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală conform

procedurii stabilite de art.3641 Cod de procedură penală.

Totodată, în opinia instanței de apel, prima instanță la individualizarea pedepsei

2

inculpatului a ținut cont de prevederile art.art.6, 7, 61, 75-78 Cod penal și le-a aplicat

corespunzător, corect ajungând la concluzia că corijarea și reeducarea lui Cebotari Efim este

posibilă prin aplicarea unei pedepse sub formă de privare de libertate, or art.90 Cod penal, cu

suspendarea executării pedepsei condiționată nu este aplicabilă.

În acest sens instanța de apel a remarcat, că aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, nu

poartă un caracter imperativ, ci un caracter de dispoziție, respectiv, instanța de judecată poate

dispune suspendarea executării pedepsei, doar în cazul în care consideră că scopul pedepsei

stabilit de legiuitor la art.61 Cod penal, poate fi atins prin prisma normelor indicate supra.

Însă, în prezenta speță, ținând cont de caracterul faptei prejudiciabile, de urmările acesteia,

de acțiunile inculpatului până și la momentul comiterii faptului, de faptul că anterior a fost

atras la răspundere penală, instanța de apel a considerat că scopul pedepsei poate fi atins în

privința lui Cebotari Efim doar prin privarea acestuia de libertate, or, deși anterior a fost

condamnat, inculpatul nu s-a corectat, ci din contra a comis o altă infracțiuni cu o deosebită

cruzime asupra victimelor, care a atentat la viața și sănătatea persoanei.

Totodată, instanța de apel a respins argumentele apărării cu referire la faptul aplicării

instituției prescripției pe episodul ce vizează infracțiunea prevăzută de art.166 Cod penal, or

apărarea a făcut referire la faptul că Cebotari Efim a comis infracțiunea prevăzute de art.166

alin.(1) Cod penal, în vara anului 2017, infracțiune recunoscută de inculpat, însă, potrivit

art.231 alin.(4) Cod de procedură penală, termenele calculate pe luni sau pe ani expiră la

sfârșitul zilei respective a ultimei luni sau la sfârșitul zilei și lunii respective din ultimul an.

Dacă această zi cade într-o lună ce nu are zi corespunzătoare, termenul expiră în ultima zi a

acestei luni, ținând cont de norma reținută, acțiunile lui Cebotari Efim nu cad sub incidența

normei date, adică în speță nu a expirat termenul de prescripție prevăzut la art.60 alin.(1) lit.

a) Cod penal, pentru a fi liberată de răspundere penală.

Totodată, instanța de apel a ținut să mai remarce că, deși infracțiunea prevăzută de art.166

Cod penal, a fost comisă în vara anului 2017, or Cebotari Efim peste aproximativ 1 an jumate,

adică 14.01.2019, a comis infracțiunea prevăzută de art.2011 alin.(2) Cod penal, circumstanțe

ce cad sub incidența art.60 alin.(4) Cod penal.

De asemenea, instanța de apel a considerat nejustificată aplicarea prevederilor art.385

alin.(5) Cod de procedură penală.

recurs ordinar în temeiul art.427 alin.(1) pct. 6, 10) Cod de procedură penală, solicitând casarea

hotărârilor instanțelor de fond în partea stabilirii pedepsei cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care să fie aplicate în privința inculpatului

în baza art.155 Cod penal și art.2011 alin.(2) lit. a), c) Cod penal, prevederile art.90 Cod penal

cu suspendarea executării pedepsei pentru perioada de probațiune, iar în baza art.166 alin.(1)

Cod penal, procesul penal în privința lui Cebotari Efim urmează a fi încetat în legătură cu

expirarea termenului de prescripție.

În motivarea recursului, avocatul indicând aceleași motive ca și în cererea de apel privind

nevinovăția inculpatului de săvârșirea infracțiunii imputate (pct.3. din decizie), consideră că

pedeapsa aplicată inculpatului de către instanțele inferioare este prea aspră, întrucât instanța

urma să ia în considerație circumstanțele atenuante pe caz, recunoașterea vinovăției, căința

sinceră, contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, examinarea cauzei în procedura

simplificată.

Susține că, la stabilirea pedepsei instanța trebuie să țină cont de scopul legii penale, care

urmărește restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni și ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

3

pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece decizia instanței de apel

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea

acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Colegiul menționează, că potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori

de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs

verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste

fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că partea apărării invocă temeiurile

pentru declararea recursului prevăzute la art.427 alin.(1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală,

însă reieșind din esența argumentelor invocate se atestă că titularul cererii de recurs critică

decizia instanței de apel dintr-un singur considerent, și anume invocă dezacordul cu

modalitatea de individualizare a pedepsei penale, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Așadar, instanța de recurs se va expune doar în privința temeiului de casare prevăzut la

art.427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală, în partea ce ține de corectitudinea

individualizării pedepsei penale aplicate inculpatului Cebotari Efim, întrucât celelalte temeiuri

de casare nominalizate în recurs nu au fost motivate de către apărare, iar în circumstanțele în

care recursul nu este motivat sub aspectul temeiului de casare invocat, instanța de recurs nu

este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al apărării cu circumstanțe în fapt și

în drept, care l-ar justifica.

În acest context, Colegiul penal menționează că, potrivit art.75 Cod penal, persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale

a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice o

pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară

vinovată.

Totodată, instanța de recurs reamintește că, categoriile pedepselor aplicate persoanelor

fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă,

până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă mai aspră,

din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în

cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea

scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina

4

libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și

principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Cu referire la cerința apărării ca inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă,

Colegiul penal reține că aceasta corect a fost respinsă de către instanța de apel, or, deși

infracțiunile prevăzute de art.art.155, 166 alin.(1) și art.2011 alin.(2) lit. a), c) Cod penal,

potrivit art.16 alin.(4) Cod penal, fac parte din categoria infracțiunilor ușoare și mai puțin

grave, deși inculpatul Cebotari Efim nu figurează la evidența medicului narcolog și nu se află

la evidența medicului psihiatru și a avut un comportament adecvat în ședința de judecată, totuși

instanța de apel corect a accentuat, că realizarea scopului pedepsei penale prevăzut la art.61

Cod penal, în privința inculpatului poate fi realizat doar prin izolarea de societatea, ținând cont

de caracterul faptei prejudiciabile, de urmările acesteia, de acțiunile inculpatului până și la

momentul comiterii faptei, de faptul că a comis infracțiunea cu o deosebită cruzime asupra

victimelor, de faptul că anterior în privința sa au fost intentate cauze penale și a fost judecat,

însă inculpatul nu s-a corectat, ci din contra a comis alte infracțiuni, care au atentat la viața și

sănătatea persoanei.

Ca urmare, instanța de recurs menționează și faptul că circumstanțele la care face referire

apărarea în cererea de recurs au fost luate în calcul la aplicarea pedepsei de către instanțele de

fond, care la stabilirea pedepsei închisorii, au ținut cont de personalitatea inculpatului, de faptul

că acesta anterior a fost condamnat, a recunoscut vinovăția, se căiește sincer și a solicitat ca

judecarea cauzei să fie înfăptuită în procedura simplificată.

Astfel, instanța de apel corect a respins cerința apărării cu privire la aplicarea în privința

inculpatului Cebotari Efim a prevederilor art.90 Cod penal, or, instanța de judecată poate

dispune suspendarea executării pedepsei, doar în cazul în care consideră că scopul pedepsei

stabilit de legiuitor la art.61 Cod penal, poate fi atins prin prisma normelor indicate supra.

Respectiv, instanța de apel corect a concluzionat, că scopul legii penale în speță poate fi

realizat doar prin izolarea de societate a inculpatului Cebotari Efim, deoarece fiind anterior

condamnat, careva concluzii pozitive în acest sens nu și-a făcut, iar pedeapsa stabilită va

contribui la corectarea și reeducarea acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea ultimului, cât și a altor persoane.

Cât privește alegația părții apărării privind netemeinicia deciziei instanței de apel în partea

neaplicării instituției prescripției pe episodul ce vizează infracțiunea prevăzută de art.166 Cod

penal, Colegiul penal reține ca fiind întemeiate constatările instanței de apel, or, s-a constatat

cu certitudine că infracțiunea prevăzută de art.166 Cod penal, a fost comisă în vara anului

2017, iar peste aproximativ 1 an jumate, adică 14.01.2019, inculpatul a comis infracțiunea

prevăzută de art.2011 alin.(2) Cod penal, circumstanțe ce cad sub incidența art.60 alin.(4) Cod

penal, care prevede că, cursul termenului de prescripție se întrerupe dacă în perioada acestuia

se săvârșește o nouă infracțiune pentru care poate fi aplicată pedeapsa cu închisoarea pe un

termen mai mare de doi ani, or prin aceasta se are în vedere că se pierde beneficiul timpului

scurs până la comiterea celei dea doua infracțiune, moment care începe sa curgă de la început

primul termen de prescripție.

Față de cele descrise mai sus, Colegiul penal conchide că, instanța de apel la

compartimentul individualizării pedepsei, a acordat deplină eficiență prevederilor art.art.7, 61,

75, 76 Cod penal și corect a considerat nejustificată aplicarea prevederilor art.385 alin.(5) Cod

de procedură penală.

Prin urmare, Colegiul penal constată că, concluzia instanței de apel corespunde

circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind motivată și aplicată în

limitele legii, motiv din care se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de

către avocatul Canțer Serghei în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

5

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Canțer Serghei în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 februarie

2020, în cauza penală în privința lui Cebotari Efim xxx, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 26 noiembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Boico Victor

6