1ra-1259/20 — art. 217/1 alin. 3 lit. b, f, art. 217 alin. 2 CP

1ra-1259/20 — art. 217/1 alin. 3 lit. b, f, art. 217 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1259/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte: Timofti Vladimir

Judecători: Toma Nadejda, Guzun Ion,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Vlas Elena în numele inculpatului Sinița Ghenadie, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

15 ianuarie 2020 și a sentinței Judecătoriei Bălți (sediul Central) din

24 iunie 2019, în cauza penală în privința lui

Sinița Ghenadie XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul de examinare:

prima instanță: 13.03.2019 – 24.06.2019

instanța de apel: 16.07.2019 – 15.01.2020

instanța de recurs: 05.05.2020 – 21.10.2020

A C O N S T A T A T:

cauza fiind examinată pe baza probelor administrate la faza de urmărire

penală, în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,

Sinița Ghenadie a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal, iar cu aplicarea prevederilor

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, i s-a stabilit pedeapsa sub formă

de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții sau de a exercita activitate în domeniul farmaceuticii pe un termen de

3 (trei) ani;

- art. 217 alin. (2) Cod penal, iar cu aplicarea prevederilor art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală, i s-a stabilit pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 6 (șase) luni.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Sinița Ghenadie i-a fost stabilită

pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani și 2

(două) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita activitate în domeniul

farmaceuticii pe un termen de 3 (trei) ani.

1

În baza art. 901 Cod penal, executarea pedepsei închisorii stabilite lui

Sinița Ghenadie, a fost suspendată parțial, urmând că acesta să execute

pedeapsa închisorii pe un termen de 1 (unu) an și 1 (una) lună în penitenciar

de tip semiînchis, iar executarea părții rămase a pedepsei cu închisoarea

stabilite de 1 (unu) an și 1 (una) lună, să fie suspendată condiționat pentru

perioada de probațiune de 3 (trei) ani, cu liberarea ulterioară de pedeapsă a

lui Sinița Ghenadie cu condiția că acesta, în perioada de probațiune, nu va

săvârși și alte infracțiuni și prin comportare exemplară va îndreptăți

încrederea ce i s-a acordat.

A fost admisă solicitarea procurorului cu privire la încasarea de la

inculpat în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată, fiind dispusă

încasarea din contul lui Sinița Ghenadie în beneficiul statului cheltuielile

judiciare în mărime de 3 360 (trei mii trei sute șaizeci) lei.

Sinița Ghenadie, în comun cu o altă persoană în privința căruia cauza

penală a fost disjunsă, cu alte persoane nestabilite de organul de urmărire

penală, acționând în mod intenționat și urmărind scopul înfăptuirii circulației

ilegale a drogurilor, cu scop de înstrăinare și obținerii unor profituri de pe

urma activității în cauză, conștientizând caracterul prejudiciabil al acțiunilor

sale, prevăzând și dorind survenirea consecințelor social periculoase,

coordonând și repartizând rolurile între ei, în vederea comiterii infracțiunii

privind circulația ilegală a drogurilor, care ulterior le înstrăina contra plată

personal, precum și prin intermediul altor coparticipanți, diverselor persoane

din mun. Bălți și alte localități ale țării, în următoarele circumstanțe: la data de

29.06.2018, Sinița Ghenadie, aflându-se în XXXXX, a înstrăinat un pachet din

polietilenă cu masa vegetală mărunțită uscată de culoare verde și miros

specific, contra sumei de 200 lei unui agent sub acoperire în cadrul măsurii

speciale de investigații - achiziția de control.

Conform raportului de expertiză nr. 34/122-R-667 din 20.11.2018, s-a

stabilit că masa vegetală uscată, mărunțită, de culoare verde, este marijuana în

care a fost depistat componentul narcotic activ - tetrahydrocannabinol, prin

urmare, se atribuie la droguri. Greutatea substanței narcotice marijuana este

de 1,383 g. Marijuana este inclusă în Lista nr. 1, Tabelul nr. 1 „Substanțe

narcotice și psihotrope care nu se aplică în practica medicală” aprobate prin

Hotărârea Guvernului RM nr. 1088 din 05.10.2004.

Tot el, acționând în mod intenționat și urmărind scopul înfăptuirii

circulației ilegale a drogurilor în proporții mari, fără scop de înstrăinare,

precum și conștientizând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând

și dorind survenirea consecințelor social-periculoase, într-o perioadă și timp

nestabilită, într-un mod nestabilit de organul de urmărire penală, a dobândit o

cantitate de droguri în proporții mari pe care, ulterior, în perioada anului

2018, ilegal o păstra pentru propriul consum la domiciliul său.

2

Astfel, la data de 11 decembrie 2018, în procesul efectuării percheziției

la domiciliul lui Sinița Ghenadie pe adresa: XXXXX, str. XXXXX, XXXXX a fost

depistată și ridicată o sticlă de masă plastică cu partea de jos tăiată, cu

depuneri cafenii și miros specific.

Conform raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/2-R-1264 din

17.01.2019, s-a stabilit că în depunerile de culoare brune-cafenii de pe

suprafața internă a fragmentului de butelie și capacului, ridicate în cadrul

percheziției de la domiciliul lui Sinița Ghenadie, pe adresa: XXXXX,

str. XXXXX, XXXXX, s-a depistat tertrahydrocannabinol care reprezintă rășină

de cannabis în cantitate de 0,082 g, prin urmare, se referă la substanțele

stupefiante adică în proporții mari care sunt incluse în Tabela 1, „Substanțele

stupefiante și substanțele psihotrope neutilizate în scopuri medicinale” Lista

nr. 1 „Substanțele psihotrope”. Rășina de cannabis este inclusă în Tabelul I

„Substanțele stupefiante și substanțele psihotrope neutilizate în scopuri

medicinale”, Lista nr. 1 „Substanțe stupefiante”, aprobată prin hotărârea

Guvernului Republicii Moldova nr. 1088 din 05.10.2004 și Hotărârea

Guvernului nr. 79 din 23.01.2006.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza:

- art. 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal, circulația ilegală a drogurilor,

manifestată în procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea, distribuirea

sau alte operațiuni ilegale cu droguri sau cu analogi ai acestora, săvârșite în

scop de înstrăinare, ori înstrăinarea ilegală a drogurilor sau analogilor

acestora, comisă de două și mai multe persoane, în proporții mari;

- art. 217 alin. (2) Cod penal, circulația ilegală a drogurilor, exprimată

prin procurare și păstrare ilegală a drogurilor, în proporții mari, fără scop de

înstrăinare.

3.1. Procurorul a atacat cu apel sentința, solicitând casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care, Sinița Ghenadie să fie recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal, iar

cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, să-i fie

stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita activitate în domeniul

farmaceuticii pe un termen de 3 (trei) ani, precum și să fie recunoscut vinovat

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal, iar cu

aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, ai stabili

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) luni. În temeiul

art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, a-i stabili lui Sinița Ghenadie pedeapsa definitivă sub

formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani și 2 (două) luni, cu executarea

în penitenciar de tip semiînchis. În temeiul art. 901 Cod penal, din pedeapsa

stabilită de 2 (doi) ani și 2 (două) luni, a-i stabili perioada de executare a

3

pedepsei în închisoare pe un termen de 1 an și lună, iar restul termenului de 1

an și 1 lună a fi stabilită perioada de probațiune cu suspendarea parțială a

executării pedepsei. A fi aplicată pedeapsa complementară sub formă de

privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de exercita activitate în domeniul

farmaceuticii pe un termen de 3 (trei) ani. A dispune încasarea cheltuielilor de

judecată în sumă de 3360 lei.

În argumentarea apelului a invocat că pedeapsa aplicată față de inculpat

este vădit neproporțională faptelor comise și urmărilor produse, cu abatere

de la criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 75 Cod

penal.

A menționat că în cadrul urmăririi penale au fost suportate cheltuieli

legate de petrecerea expertizelor judiciare și anume: raportul de expertiză

judiciară nr. 34/12/2-R-1264 din 17.01.2019 - 1680 lei. (f.d. 12-14

d.p. nr.2019040347) și nr.34/12/2-R-667 din 20.11.2018 - 1680 lei (f.d.

43-46, vol. I d.p. nr.2018041649).

3.2. Avocatul Grimailo Nelea în numele inculpatului Sinița Ghenadie la

fel a contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia în latura penală, în

partea stabilirii pedepsei, cu adoptarea unei noi soluții prin care lui

Sinița Ghenadie să-i fie stabilită o pedeapsă non privativă de libertate - cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei, precum și scutirea

inculpatului de la plata cheltuielilor de judecată în mărime de 3360 lei.

În motivarea apelului a invocat dezacordul cu modalitatea de

individualizare a pedepsei penale înfăptuită de către prima instanță, pe care o

consideră prea aspră, precum și în partea încasării din contul inculpatului

Sinița Ghenadie a cheltuielilor de judecată.

Instanța de judecată nu a apreciat dacă scopul pedepsei aplicate poate fi

atins și fără executarea pedepsei cu închisoare. O condiție prevăzută expres în

alin. (1) art. 90 Cod penal, constituie concluzia instanței, că dacă nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului. Aici, instanța de

judecată nu a ținut cont de condițiile expres prevăzute în lege la

compartimentul individualizării pedepsei, nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 7, 61, 75, 90 Cod penal, greșit a ajuns la concluzia că

corectarea și reeducarea inculpatului poate avea loc numai prin izolarea

inculpatului de societate, considerând că acesta urmează să execute real

pedeapsa închisorii stabilite, or, corectarea inculpatului este posibilă fără

privarea acestuia de libertate.

Încasarea cheltuielilor de judecată din contul inculpatului este una

ilegală și neîntemeiată. În acest sens a remarcat, că potrivit prevederilor

art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală, instanța poate elibera de plata

cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau persoana care

trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau

4

dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației

materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor.

Astfel, ținând cont de faptul că inculpatul Sinița Ghenadie nu este

angajat în câmpul muncii, are la întreținere un copil minor și soția are grad de

dizabilitate, a considerat apelantul că încasarea din contul inculpatului a

cheltuielilor judiciare în mărime de 3360 lei ar influența substanțial asupra

situației materiale a familiei acestuia.

15 ianuarie 2020, apelurile au fost respinse ca nefondate cu menținerea

sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că

prezenta cauză a fost judecată de către prima instanță conform procedurii

prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală, pe baza probelor

administrate la faza urmăririi penale, conform cererii depuse personal până la

începerea cercetării judecătorești de către inculpat.

Instanța de apel a statuat că acțiunile inculpatului corect au fost

încadrate juridic de către prima instanță în baza art. 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod

penal și în baza art. 217 alin. (2) Cod penal.

În opinia instanței de apel, prima instanță ținând cont de prevederile

art. 61, 75 Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală, corect i-a stabilit

inculpatului Sinița Ghenadie pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen

de 2 ani și 2 luni, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita

activitate în domeniul farmaceuticii pe un termen de 3 ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar în baza art. 901 Cod penal,

executarea pedepsei închisorii stabilite lui Sinița Ghenadie, a fost suspendată

parțial, urmând că acesta să execute pedeapsa închisorii pe un termen de 1 an

și 1 lună în penitenciar de tip semiînchis, iar executarea părții rămase a

pedepsei cu închisoarea stabilite de 1 an și 1 lună, să fie suspendată

condiționat pe o perioadă de probațiune de 3 ani.

Referitor la argumentele avocatului în privința dezacordului cu

încasarea cheltuielilor de judecată din contul inculpatului Sinița Ghenadie în

beneficiul statului, instanța de apel a menționat, că prima instanță corect a

stabilit că efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este provocată

de săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a

judecării cauzei pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o. Ca urmare,

cheltuielile judiciare sunt imputabile inculpatului condamnat pentru

săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind vinovăția sa infracțională,

deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat.

Obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală

și integrală, întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil

desfășurarea urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a i se aplica

pedeapsa infractorului, iar obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine

5

acestuia, chiar dacă partea vătămată și partea civilă au determinat, prin

cererile lor, producerea unor cheltuieli.

De asemenea, obligația de a suporta cheltuielile judiciare este integrală,

incluzând toate cheltuielile necesare pentru pronunțarea unei hotărâri de

condamnare de către prima instanță.

Astfel, stabilindu-se cu certitudine vinovăția inculpatului

Sinița Ghenadie de săvârșirea unei infracțiuni, acestuia îi revine obligația de a

achita în bugetul statului toate cheltuielile efectuate de la începerea urmăririi

penale și până la punerea în executare a hotărârii de condamnare.

Instanța de apel a menționat, că sunt absolut neclare cerințele

procurorului din cererea de apel, care a solicitat aceeași pedeapsă, care a fost

stabilită de prima instanță, expunându-se doar asupra termenului de probă

care urmează a fi aplicat inculpatului.

Instanța de apel a considerat, că o atare solicitare este absolut

nefondată, contravine prevederilor art. 901 alin. (5)-(7) Cod penal, din

conținutul cărora cert rezultă, că în cazul aplicării respectivei norme penale se

stabilește o perioadă de probațiune.

în numele inculpatului, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel, rejudecarea

cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului Sinița Ghenadie

să-i fie aplicată o pedeapsă neprivativă de libertate, iar solicitarea

acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor de judecată din contul

inculpatului să fie respinsă.

5.1. În argumentarea recursului partea apărării a menționat că:

- soluția instanței de apel în latura penală, în partea individualizării

pedepsei penale, este prea aspră întrucât instanța urma să ia în considerație

circumstanțele atenuante pe caz, recunoașterea vinovăției, căința sinceră,

contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, examinarea cauzei în

procedura simplificată, faptul că are la întreținere un copil minor și soție cu

grad de dizabilitate, care nu poate lucra;

- la stabilirea pedepsei instanța trebuie să țină cont de scopul legii

penale, care urmărește restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului

și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și ține cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

acestuia;

- ținând cont de persoana inculpatului, de faptul că a conștientizat cele

comise, consideră apărarea că în cazul lui Sinița Ghenadie este posibilă

suspendarea integrală a executării pedepsei cu închisoarea și acordarea

posibilității acestuia, ca în termenul de probațiune, prin comportament

exemplar și muncă cinstită să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat și va

6

oferi o mai bună protecție intereselor societății, decât izolarea lui de societate;

- în opinia recurentului, instanța de judecată nu a identificat în mod

corespunzător mărimea pedepsei aplicate.

- recurentul nu este de acord nici cu încasarea din contul inculpatului a

cheltuielilor judiciare, considerând că acestea urmează a fi suportate de către

stat.

procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție,

Crijanovschi S., prin care a pledat pentru dispunerea inadmisibilității

recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că

este vădit neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de

drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța

de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Lecturând conținutul recursului, Colegiul penal reține că de către

avocatul inculpatului a fost indicat în calitate de temei pentru recurs

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Însă, din conținutul argumentelor expuse, Colegiul penal atestă că

partea apărării apreciază ca fiind prea aspră pedeapsa aplicată de instanța de

apel, invocând de fapt că instanța eronat a stabilit circumstanțele cauzei care

individualizează pedeapsa aplicată, solicitându-se aplicarea prevederilor

art. 90 Cod penal, prin urmare această poziție se circumscrie temeiului de

casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit

căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma argumentelor invocate

de recurent, Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 Cod penal,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în

strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

7

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de

viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține că, persoanei declarate vinovate, trebuie să i

se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu

intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență,

instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute

pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele

condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de

probațiune.

Astfel, lexemul „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de

judecată de a aplica prevederile acestei norme.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la

stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor

aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită

consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră -

detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai

blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei.

Astfel, instanța de apel corect a reținut că inculpatul a comis două

infracțiuni, dintre care potrivit art. 16 Cod penal, o infracțiune este ușoară și a

doua este gravă, ambele fiind comise cu intenție, prin urmare instanța de fond

și instanța de apel a motivat iraționalitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod

penal, în speță inculpatul beneficiind deja de suspendarea parțială a executării

pedepsei cu închisoare.

În aceste circumstanțe, Colegiul penal conchide că prima instanță,

stabilind noile limite ale pedepselor, conform art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, prin aplicarea prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, și

anume prin cumulare parțială, corect a stabilit pedeapsa definitivă sub formă

8

de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani și 2 (două) luni, dintre care

inculpatul urmează să execute real doar 1 an și 1 lună, în rest fiind dispusă

suspendarea condiționată pentru perioada de probațiune de 3 (trei) ani.

În opinia Colegiului penal instanțele inferioare corect și legal au stabilit

pedeapsa inculpatului, precum și modalitatea de executare a acesteia,

motivându-și în mod temeinic soluția în acest sens, iar argumentele

recurentului cu privire la aplicarea art. 90 Cod penal sunt declarative,

deoarece nu conțin o motivare a solicitărilor cu referire la circumstanțe

concrete ale cauzei.

Prin urmare, Colegiul penal atestă că alegațiile recurentului cu privire la

comiterea erorii de drept, individualizarea contrară prevederilor legale a

pedepsei stabilite inculpatului, sunt vădit neîntemeiate, întrucât însăși

recurentul nu a identificat și nu a expus în recurs care anume prevederi legale

au fost încălcate de către prima instanță și instanța de apel la individualizarea

pedepsei.

Colegiul penal reiterează că la stabilirea tipului, măsurii și modului de

executare a pedepsei, atât prima instanță cât și instanța de apel au ținut cont

de prevederile art. 7, 16, 75-78, 84 Cod penal, soluțiile fiind motivate

corespunzător circumstanțelor cauzei, corect concluzionând că scopul

pedepsei poate fi atins doar cu executarea reală a unei părți din pedeapsa cu

închisoare stabilite lui Sinița Ghenadie, aceasta fiind proporțională și

echitabilă faptelor intenționate comise de către inculpat.

Reieșin din cele expuse supra Colegiul penal conchide, că la stabilirea

pedepsei inculpatului Sinița Ghenadie, pentru infracțiunile comise, instanțele

de fond nu au comis erori de drept ce ar afecta soluția, pedeapsa aplicată și

modul de executare a acesteia fiind corect stabilite, cu respectarea exigențelor

legii, iar alegațiile apărătorului expuse în recursul ordinar sunt vădit

neîntemeiate.

Cu referire la solicitările recurentului privind necesitatea respingerii

cererii părții acuzării de încasare a cheltuielilor judiciare din contul

inculpatului, Colegiul penal reține că prin Legea nr. 316 din 22 decembrie

2017, în vigoare din 09 februarie 2018 (publicată în Monitorul Oficial cu

nr. 40-47 art. 108 din 09 februarie 2018), a fost abrogat alin. (2) art. 143 Cod

de procedură penală, care prevedea că, plata expertizelor judiciare efectuate

în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului de

stat, iar în sensul dat urmează a fi notat că potrivit prevederilor art. 229

alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt suportate

de condamnat sau sunt trecute în contul statului. Instanța de judecată poate

obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor

plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării

inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci

când aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele

necesare.

9

Având în vedere că cheltuielile judiciare pentru efectuarea rapoartelor

de expertiză din 17 ianuarie 2019 și din 20 noiembrie 2018, compensarea

cărora a fost solicitată din contul inculpatului, au fost suportate după intrarea

în vigoare a prevederilor Legii nr. 316 din 22 decembrie 2017 și ținând cont

că nu au fost constatate careva impedimente privind încasarea din contul

inculpatului a respectivelor sume, se ajunge la concluzia că soluția instanței de

apel raportată la prevederile art. art. 227, 229 alin. (1)-(3), 143 Cod de

procedură penală, este corectă și motivată.

Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la

judecarea cauzei nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei

recurate, motiv din care se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar

declarat de către avocatul Vlas Elena în numele inculpatului Sinița Ghenadie,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Vlas Elena

în numele inculpatului Sinița Ghenadie, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 15 ianuarie 2020, în cauza penală în privința lui

Sinița Ghenadie XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 20 noiembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Guzun Ion

10