1ra-927/20 — art. 217 alin. 2 CP

1ra-927/20 — art. 217 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-927/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte: Timofti Vladimir

Judecătorii: Toma Nadejda și Boico Victor,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Lepădatu Tatiana în numele inculpatului Cimpoieșu Sergiu, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

04 decembrie 2019 și a sentinței Judecătoriei Ungheni din 17 iunie 2019, în

cauza penală în privința lui

Cimpoieșu Serghei XXXXX, născut la

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 19.06.2018 – 17.06.2019

Instanța de apel: 12.07.2019 – 04.12.2019

Instanța de recurs: 03.02.2020 – 30.09.2020

A C O N S T A T A T :

examinată pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în

procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Cimpoieșu Serghei a

fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2)

Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de

6 (șase) luni, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis;

A fost dispusă încasarea de la Cimpoieșu Serghei, în beneficiul statului, a

sumei de 1680 (una mie șase sute optzeci) lei, cu titlu de cheltuieli suportate în

cadrul urmăririi penale.

La data de 08.11.2017, în cadrul percheziției autorizate efectuate la

domiciliul lui Cimpoieșu Serghei, din XXXXX str. XXXXX, au fost depistate și

ridicate două fragmente de butelie și un capac improvizat din folie de staniol,

pe pereții cărora erau depuneri de culoare cafenie cu miros specific.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/2-R-119

din 14.02.2018, depunerile de culoare cafenie de pe fragmentele de butelii

1

polimerice precum și folia de staniol depistate și ridicate de la domiciliul lui

Cimpoieșu Serghei, reprezintă rășină de cannabis în cantitate de 0,099 grame,

care se atribuie la categoria substanțelor stupefiante neutilizate în scopuri

medicale, în proporții mari și fără scop de înstrăinare. Marijuana și rășina de

cannabis, sunt incluse în lista nr. 1. tabelul nr. 1 „Substanțe stupefiante și

substanțe psihotrope neutilizate în scopuri medicale” aprobat prin Hotărârea

Guvernului R. Moldova nr. 79 din 23.01.2006, iar cantitatea de 0,099 gr. de

rășină de canabis se atribuie la cantități mari.

Aceste acțiuni ale inculpatului au fost încadrate în baza art. 217 alin. (2)

Cod penal, circulația ilegală a drogurilor fără scop de înstrăinare, păstrarea

drogurilor săvârșite în proporții mari și fără scop de înstrăinare.

inculpatului Cimpoieșu Serghei, a atacat-o cu apel prin care a solicitat casarea

acesteia, în partea stabilirii pedepsei cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanța, prin care lui

Cimpoieșu Serghei să-i fie stabilită o pedeapsa mai blândă.

3.1. În motivarea apelului, avocatul a menționat că:

- în privința lui Cimpoieșu Serghei nu a fost stabilită recidiva periculoasă

sau deosebit de periculoasă, astfel nu erau destule temeiuri de a fi pedepsit cu

închisoare, fiind posibil de a-i aplica o pedeapsă mai blândă, ca amenda sau

munca neremunerată în folosul comunității;

- instanța la stabilirea pedepsei nu a luat în considerație că inculpatul a

comis o infracțiune ușoară, a recunoscut vina, se căiește sincer pentru cele

săvârșite. Astfel judecata, stabilindu-i o pedeapsă sub formă de închisoare, l-a

lipsit pe inculpatul Cimpoieșu Serghei de posibilitatea și șansa de a se corecta,

fără a fi privat de libertate.

04 decembrie 2019, apelul avocatului Arabadji Mariana în numele inculpatului

Cimpoieșu Serghei, a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără

modificări.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, la pronunțarea

sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept

și just a ajuns la concluzia că inculpatul Cimpoieșu Serghei a săvârșit

infracțiunea imputată lui. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea

de probe acumulate la caz și care au fost corect apreciate, respectându-se

prevederile art. 101 Codul de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, iar acțiunile inculpatului au

fost corect calificate de către prima instanță prin prisma art. 217 alin. (2) Cod

penal.

Contrar argumentelor apelantului, instanța de apel a reținut că prima

instanță motivat a stabilit categoria și măsura de pedeapsă, relevând în

cuprinsul sentinței circumstanțele cauzei, persoana inculpatului, categoria

infracțiunii săvârșite, influența pedepsei asupra corectării și reeducării

2

inculpatului și, în așa mod, just a concluzionat că atingerea scopului pedepsei

se va asigura prin aplicarea închisorii, în mărimea fixată.

Astfel, la individualizarea și stabilirea categoriei și termenului pedepsei

inculpatului, prima instanță a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal

și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia precum și de

scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului.

Instanța de apel a reținut, că prima instanță corect a stabilit că inculpatul

anterior a fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de același gen,

precum și de săvârșirea altor infracțiuni, însă concluzii necesare nu și-a făcut,

continuând activitatea sa infracțională. Astfel, instanța de apel a conchis că

prima instanță corect și întemeiat i-a aplicat inculpatului, pedeapsa în mărime

de 6 luni închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis,

ținând cont și de faptul că dânsul a recunoscut faptele indicate în rechizitoriu și

a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în fază de

urmărire penală, aplicând prevederile art. 3641 Codul de procedură penală,

pedeapsa aplicată de prima instanță fiind în interiorul noilor limite stabilite

prin aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

În concluzie, instanța de apel a notat că temei legal pentru aplicarea

pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege - nu există, deoarece în cauză

nu s-au constatat circumstanțe excepționale sau alte cauze, ce justifică

aplicarea prevederilor articolului 79 Codul penal. În afară de temeiurile

invocate și cererile de apel formulate, examinând aspectele de fapt și de drept

ale cauzei conform cerințelor din articolul 409 alin .(2) Cod de procedură

penală, instanța de apel a conchis că nu există temeiuri de a interveni în

sentință.

Totodată, instanța de apel a notat că în speță nu pot fi reținute

argumentele apărării privind aplicarea unei pedepse mai blânde, or, sentința

este una legală și întemeiată, iar temeiuri pentru aplicarea prevederilor art. 90

alin. (1) Cod penal, instanța nu a stabilit.

Lepădatu Tatiana în numele inculpatului, a declarat recurs ordinar în termen,

prin care fără a invoca unul din temeiurile pentru recurs prevăzute la art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, a solicitat casarea sentinței și a deciziei

instanței de apel, cu emiterea unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie

stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate.

5.1. În motivarea recursului, avocatul a menționat că:

- inculpatul în cadrul ședinței instanței de fond, vina în comiterea

infracțiunii incriminate a recunoscut-o integral și în cele comise sincer se

căiește;

- analizând în ansamblu circumstanțele cauzei, personalitatea

inculpatului, luând în considerație că condamnatul și-a recunoscut integral

vinovăția, la evidența medicilor narcolog și psihiatru nu se află și nu s-a aflat,

3

antecedentele penale sunt stinse, la locul de trai se caracterizează pozitiv, are

la întreținere doi copii minori, consideră că pentru corectarea și reeducarea lui

nu este absolut necesară privarea de libertate, solicitându-se instanței de

recurs aplicarea art. 90 Cod penal;

- totodată recurentul a notat că conform art. 90 alin. (11) Cod penal, în

cazul în care, cel condamnat cu suspendarea condiționată a executării pedepsei

săvârșește în termenul de probă o infracțiune din imprudență sau o infracțiune

intenționată mai puțin gravă, problema anulării sau menținerii condamnării cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei se soluționează de către

instanța de judecată.

partea apărării, și a pledat pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit

neîntemeiat, deoarece instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată,

acordând deplină eficiență prevederilor art. art. 61, 75 Cod penal.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Colegiul menționează, că potrivit practicii judiciare constante, erorile de

drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Analizând recursul declarat, Colegiul penal atestă, că deși apărarea nu a

invocat nici unul din temeiurile de drept conținute în art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, pentru declararea recursului, argumentele formulate de

recurent se axează pe dezacordul cu individualizarea pedepsei penale stabilite

inculpatului și se subscriu temeiului de casare prevăzut la pct. 10) al normei

menționate, potrivit căreia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul

când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Având în vedere argumentele din recurs, Colegiul penal notează, că prin

criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile)

stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la

aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Potrivit art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea

unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

4

specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

acestuia.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare

în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei

penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i

se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor

aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită

consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră -

detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la

stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

La caz, după cum rezultă din recurs, apărarea solicită aplicarea în privința

inculpatului Cimpoieșu Serghei a unei pedepse mai blânde, neprivative de

libertate, însă Colegiul penal reține că solicitarea dată a fost obiect de cercetare

la judecarea cauzei în ordine de apel, iar instanța de apel corect a respins

această cerință, ca fiind neîntemeiată.

În acest sens instanța de recurs reține, că prin sentința primei instanțe

Cimpoieșu Serghei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217

alin. (2) Cod penal, la 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis, soluție care a fost menținută și de către instanța de apel.

Instanța de recurs menționează, că infracțiunea prevăzută de art. 217

alin. (2) Cod penal, potrivit prevederilor art. 16 alin. (2) Cod penal, face parte

din categoria infracțiunilor ușoare, având în vedere că sancțiunea infracțiunii

incriminate inculpatului prevede pedeapsa cu amendă în mărime de la 400 la

700 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de

până la 150 de ore, sau cu închisoare de până la 1 an,

Potrivit actelor dosarului, cauza penală a fost judecată pe baza probelor

administrate la faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de art. 3641

Cod de procedură penală.

În sensul art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală este de înțeles, că

inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a

5

solicitat judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza urmăririi

penale, beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute

de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

Analizând sintagma „limitelor de pedeapsă prevăzută de lege” deducem că

legiuitorul a avut în vedere că pedeapsa, în cazul în care este închisoarea, se

reduce cu o treime din maximul și din minimul prevăzut de sancțiune,

stabilindu-se noi limite cu care trebuie să opereze instanța de judecată la

stabilirea pedepsei inculpatului.

Având în vedere aceste circumstanțe, Colegiul penal reține că instanțele

de fond i-au aplicat inculpatului Cimpoieșu Serghei o pedeapsă echitabilă pe

termen de 6 luni închisoare, pedeapsă care a fost calculată cu respectarea

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de recurs menționează că argumentele din recurs cu

privire la recunoașterea vinovăției, circumstanța că inculpatul nu se află la

evidența medicilor narcolog și psihiatru, antecedente penale stinse,

caracterizarea pozitivă la locul de trai și faptul că are la întreținere doi copii

minori, nu pot constitui motiv de admitere a recursului în sensul declarat și de

aplicare a unei pedepse mai blânde, or, în acest sens instanțele de fond corect

au reținut că deși inculpatul are antecedentele penale stinse, acesta anterior a

fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de același gen, cât și pentru

săvârșirea altor infracțiuni, însă concluziile necesare nu și le-a făcut.

Aici instanța de recurs accentuează și faptul, că infracțiunea prevăzută de

art. 217 alin. (2) Cod penal, face parte din categoria de infracțiuni contra

sănătății publice și conviețuirii sociale, care reprezintă un pericol social sporit

în Republica Moldova.

Mai mult, potrivit caracteristicii oferite inculpatului de la locul de trai, se

atestă că acesta este caracterizat negativ, în privința lui au fost înregistrate

materiale compromițătoare, au fost depuse plângeri și a fost atras la

răspundere contravențională. În cercul său de prieteni sunt persoane cu

antecedente penale, inculpatul fiind în vizorul poliției (f.d. 69).

Astfel, Colegiul penal conchide că instanța de apel corect a menționat că

în privința lui Cimpoieșu Serghei nu au fost identificate careva circumstanțe

excepționale în sensul art. 79 Cod penal, care ar oferi instanței posibilitatea de

aplicare în privința inculpatului a unei pedepse mai blânde decât cea prevăzută

de lege.

Ca urmare, instanța de recurs menționează și faptul că circumstanțele la

care face referire apărarea în cererea de recurs au fost luate în calcul la

aplicarea pedepsei de către instanțele de fond, care la stabilirea pedepsei

închisorii, au ținut cont de personalitatea inculpatului, de faptul că acesta

anterior a fost condamnat pentru infracțiuni similare, a recunoscut vinovăția,

se căiește sincer și a solicitat ca judecarea cauzei să fie înfăptuită în procedura

simplificată.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel corect a respins cerința

apărării cu privire la aplicarea în privința inculpatului Cimpoieșu Serghei a

6

prevederilor art. 90 Cod penal, or, instanța de judecată corect a concluzionat, că

scopul legii penale în speță poate fi realizat doar prin izolarea de societate a

inculpatului Cimpoieșu Serghei, deoarece fiind anterior condamnat, careva

concluzii pozitive în acest sens nu și-a făcut, iar pedeapsa stabilită va contribui

la corectarea și reeducarea acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea ultimului, cât și a altor persoane.

Față de cele descrise mai sus, Colegiul penal conchide că, instanța de apel

la compartimentul individualizării pedepsei, a acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 7, 61, 75, 76 Cod penal și corect a considerat nejustificată

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal în privința acestuia.

În concluzie, Colegiul penal constată că, soluția instanței de apel

corespunde circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta

fiind motivată și aplicată în limitele legii, motiv din care se impune soluția

inadmisibilității recursului ordinar declarat de către avocatul Lepădatu Tatiana

în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Lepădatu Tatiana în numele inculpatului Cimpoieșu Sergiu, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 decembrie 2019, în cauza

penală în privința lui Cimpoieșu Serghei XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 13 noiembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

7