1reab-207/2020 — pct. 2 al Decretului Prezidiumului Sovietului Suprem al RSSM din 19.04.1943.

Dosarul nr. 1reab-207/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de

Adjunctul Procurorului General, Mircea Roșioru, împotriva sentinței n.165 a

Tribunalului Militar „4 Gv. armii”, URSS, din 15 iunie 1944, în privința

condamnatului

Naidenco Andrei XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de recurs: 07.09.2020 – 15.10.2020.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

1944, Naidenco Andrei XXXXXX a fost condamnat în baza Decretului

Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 19.04.1943, al.2, la 20 ani de munci

silnice, cu decăderea ulterioară din drepturile politice pe un termen de 5 ani, fără

confiscarea averii personale.

noiembrie 1941 a fost luat în prizonierat de nemți. După, întorcându-se acasă, în

XXXXXX, în luna mai 1942, benevol s-a angajat în poliția română, activând în

calitate de polițist aproximativ două luni.

Fiind polițist, efectua percheziții, aresta și maltrata cetățenii sovietici. Astfel,

în vara anului 1942, a intrat în casa lui Gulinskii I. și, în lipsa acestuia, a încercat să

efectueze o percheziție, în timpul căreia i-a bătut pe feciorii lui Gulinskii I. – Victor

și Mihail, apoi, i-a arestat pe toți trei și i-a condus la jandarmerie.

Ulterior, a fost racolat ca agent secret al jandarmeriei, în scopul depistării

1

comuniștilor și altor persoane care încălcau regulile regimului român. Având

misiunea de a depista locul aflării comunistului Ianâcbaș I., a mers de mai multe ori

la domiciliul lui, a interogat soția acestuia. În consecință, la sfârșitul anului 1943,

Ianâcbaș I. a fost arestat, iar în primăvara anului 1944, în timpul retragerii trupelor

germano-române din XXXXXX, a fost ars în închisoare.

În septembrie 1948, la denunțul inculpatului, a fost amendat cu 350 mărci un

țăran care a venit în XXXXXX pentru a vinde vin și a fost maltratată o bătrână

nevinovată, Vidjatco T.

a declarat recurs în anulare, solicitând casarea hotărârii menționate, încetarea

procesului penal și reabilitarea lui Naidenco Andrei XXXXXX.

Recurentul a invocat că: „În cadrul examinării cauzei, nu a fost dovedit

caracterul antisovietic al acțiunilor inculpatului, iar acțiunile lui nu s-au

caracterizat prin violență manifestată față de civili și prizonieri de război în scopul

acordării unui sprijin inamicului, după cum prevede dispoziția pct. 2 al Decretului

Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 19.04.1943.

Or, sentința de condamnare a fost pronunțată în exclusivitate în baza

declarațiilor inculpatului, în lipsa altor probe.

Totodată, la examinarea cauzei, a fost încălcat flagrant dreptul inculpatului

la apărare, cauza fiind examinată în lipsa apărătorului, a căruia participare era

obligatorie.

Deci, sentința de condamnare emisă în privința inculpatului este o încălcare

a drepturilor și libertăților fundamentale stipulate în Convenție, și anume

încălcarea dreptului la un proces echitabil, care conform art. 6 pct. 44) Cod de

procedură penală, constituie un viciu fundamental care a afectat sentința

pronunțată.

Potrivit art. 3 al Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice

din 08 decembrie 1992, sunt declarate nevinovate și urmează a fi reabilitate în fața

societății și reintegrate în drepturi, indiferent de locul de trai în prezent, toate

persoanele care, în perioada dintre 7 noiembrie 1917 li 23 iunie 1990 au fost

suspuse represiunilor politice pe teritoriul actualei Republici Moldova, precum și

cetățenii Republicii Moldova, supuși represiunilor politice pe teritoriul altui stat”.

motivelor invocate, Colegiul concluzionează că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

Conform art. 52, 53 din Legea privind reabilitarea victimelor represiunilor

politice din 08 decembrie 1992, ca rezultat al studierii dosarelor, asupra cărora au

fost luate hotărâri ale organelor judiciare, Procuratura Generală face recurs în

anularea lor, care se examinează de către Curtea Supremă de Justiție în modul

stabilit de Codul de procedură penală pentru examinarea recursurilor în anulare.

Totodată, potrivit art. 456 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, actele

procedurale preparatorii ale instanței de recurs în anulare și procedura de

admisibilitate a recursului în anulare se efectuează în conformitate cu prevederile

2

art. 432, care se aplică în mod corespunzător. Admisibilitatea în principiu a

recursului în anulare declarat împotriva deciziei Colegiului penal al Curții Supreme

de Justiție o va decide un complet format din 5 judecători, fără citarea părților, în

camera de consiliu, în baza materialelor din dosar.

Conform art. 432 alin. (2) pct. (1) Cod de procedură penală, completul, prin

decizie, motivată, va decide în unanimitate asupra inadmisibilității recursului

înaintat în cazul în care se constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă și

de conținut, prevăzute în art. 430.

Potrivit art. 430 pct. 4) și art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală,

cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului și argumentarea

ilegalității hotărârii atacate.

În această consecutivitate se reține că, conform art. 3. al Legii privind

reabilitarea victimelor represiunilor politice din 08 decembrie 1992: „Sunt declarate

nevinovate și urmează a fi reabilitate în fața societății și reintegrate în drepturi,

indiferent de locul de trai în prezent, toate persoanele care, în perioada dintre 7

noiembrie 1917 și 23 iunie 1990 au fost suspuse represiunilor politice pe teritoriul

actualei Republici Moldova, precum și cetățenii Republicii Moldova, supuși

represiunilor politice pe teritoriul altui stat:

a) supuse represiunilor în baza deciziilor organelor de stat judiciare sau

extrajudiciare (VCK, GPU – OGPU, NKVD, MGB, KGB, procuraturile și colegiile

lor, "dvoiki", "troiki", "consfătuiri speciale", alte organe de stat cu funcții analoage)

pentru "activitate contrarevoluționară", "trădare de patrie", "răspândirea unor

scorniri calomnioase ce discreditează orânduirea sovietică de stat și obștească",

pentru alte "crime de stat", pentru "încălcarea legilor și regulilor cu privire la

separarea bisericii de stat și a școlii de biserică", "atentarea sub formă de

îndeplinire a ritualurilor religioase la persoana și la drepturile cetățenilor";

b) condamnate pentru neachitarea impozitelor sau neîndeplinirea planului de

predare a pâinii la stat în temeiul art.58, 58-1, 58-2 din Codul penal al R.S.S.

Ucrainene (redacția anului 1927);

c) internate în baza deciziilor organelor de stat judiciare sau extrajudiciare în

instituții de psihiatrie la tratament forțat, din motive politice, naționale, religioase

sau sociale;

d) expropriate, deportate sau expulzate din R.A.S.S. Moldovenească și R.S.S.

Moldovenească în baza deciziilor organelor administrative sub pretextul luptei cu

culacii, cu adversarii colectivizării sau așa-numiții bandiți și cu familiile lor,

precum și motive de acuzare de colaborare cu "regimul burghezo-moșieresc de

ocupație";

e) supuse la muncă forțată în condiții de limitare a libertății, inclusiv în

coloanele de muncă ale NKVD-ului și în batalioanele disciplinare;

f) internate în lagărele de concentrare sau de filtrare, condamnate la privațiune

de libertate, exilate sau trimise la muncă silnică în condiții de limitare a libertății,

pentru participare prin mobilizare la cel de-al doilea război mondial;

g) condamnate sau executate pentru eschivare, din motive politice sau

religioase, de la înrolare în rândurile armatei roșii;

3

h) concediate din serviciu sau exmatriculate din instituții de învățământ din

motive politice, naționale, religioase sau sociale;

i) condamnate pentru participarea la manifestațiile publice pentru obținerea

suveranității și independenței Republicii Moldova sau în privința cărora, pentru

aceleași acțiuni, au fost intentate dosare penale și apoi clasate fără temei de

reabilitare, dacă aceste persoane nu au comis infracțiuni de drept comun”.

Prin urmare, sunt declarate nevinovate și urmează a fi reabilitate nu toate

persoanele care, în perioada dintre 7 noiembrie 1917 și 23 iunie 1990, au fost

suspuse represiunilor politice, dar doar persoanele care au fost supuse represiunilor

politice pe temeiurile de fapt și de drept exhaustiv prescrise la lit. a) – g) din articolul

enunțat supra.

Însă, în recursul în anulare de pe rol lipsește cu desăvârșire invocarea unor

asemenea temeiuri, cât și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în aspectul vizat

(pct. 4. din decizie).

Mai mult, persoanele condamnate doar în baza Decretului Prezidiumului

Sovietului Suprem al URSS din 19.04.1943, pct. 2., care prevedea că: „complicii din

rândul populației locale, care au contribuit la săvârșirea, de către răufăcători, a

represaliilor și violențelor asupra populației civile și ostașilor armatei roșii aflați

în prizonierat, se pedepsesc cu munci silnice de la 15 la 20 de ani”, cât și cazurile

de încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale stipulate în Convenție, și

anume încălcarea dreptului la un proces echitabil, nu cad de drept sub incidența

Legii nominalizate (pct. 1., 2., 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, în recursul în anulare de pe rol lipsește și estimarea

circumstanțelor în fapt și în drept, constatate și descrise ca fiind dovedite în

descriptivul sentinței atacate, și puse în sarcina condamnatului Naidenco A., în

coroborare cu prevederile art. 4 al Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor

politice din 08 decembrie 1992, conform căror: „Nu pot fi reabilitate persoanele

care au fost condamnate legitim pentru săvârșirea crimelor de genocid, contra

păcii, umanității sau pentru săvârșirea infracțiunilor de drept comun, sau care au

participat nemijlocit la represiuni politice, chiar dacă ele înseși au fost ulterior

supuse represiunilor” (pct. 1., 2., 4. din decizie).

Rezultă, că recursul în anulare nu întrunește condițiile de conținut prevăzute

în articolele specificate, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din

oficiu recursul în anulare al procurorului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-

ar justifica, și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de

recurent.

Ori, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării

și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Conform art. 456 alin. (3), 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală,

completul format din 5 judecători va decide asupra inadmisibilității recursului în

anulare înaintat prin decizie motivată adoptată în unanimitate, dacă se constată că

acesta nu îndeplinește cerințele legale de conținut.

Prin urmare, dat fiind că nu îndeplinește cerințele legale de conținut, recursul

4

în anulare de pe rol urmează a fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E

inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de Adjunctul Procurorului

General, Mircea Roșioru, împotriva sentinței N 165 a Tribunalului Militar „4 Gv.

armii”, URSS, din 15 iunie 1944 în privința condamnatului Naidenco Andrei

XXXXXX, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 30 octombrie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

5