1ra-619/2020 — art. 323 alin.1 CP

1ra-619/2020 — art. 323 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.1ra-619/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

30 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către inculpatul

Berdnicov Ruslan și de către avocatul acestuia, Boris Druță, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 octombrie 2019, în cauza penală

privindu-l pe

Berdnicov Ruslan xxxx, născut la xx xx xxxx,

originar și domiciliat xxxx xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 16.04.2019 – 27.05.2019;

Instanța de apel: 17.06.2019 – 08.10.2019;

Instanța de recurs: 18.12.2019 – 30.09.2020.

Asupra admisibilității recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

examinată în baza art.3641 Cod de procedură penală, Berdnicov Ruslan a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art.323 alin.(1) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa în formă de

amendă în mărime de 450 unități convenționale.

fiind deținut în blocul nr.2 al Penitenciarului nr.8 – Bender, amplasat în mun. Bender, str.

Chișinăului, nr.44, la data de 02 august 2018, în perioada de timp între 01:00 - 03:00, în timpul

executării pedepsei pentru comiterea unei infracțiuni, la propunerea altui deținut, Derevenco

Vladimir, după ce ultimul a comis omorul deținutului Grigorovschi Marc, fără înțelegere

prealabilă a comis favorizarea dinainte nepromisă a infracțiunii excepțional de grave exprimată

prin ascunderea cadavrului.

a acesteia, cu pronunțarea unei hotărâri noi potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

1

potrivit căreia lui Berdnicov Ruslan, recunoscut vinovat și condamnat în baza art.323 alin.(1)

Cod penal, a-i stabili pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, pedeapsa aplicată inculpatului contravine

prevederilor legale, deoarece în conformitate cu dispoziția art.64 alin.(3) Cod penal, limitele

generale a pedepsei amenzii pentru persoanele fizice sunt stabilite de la 500 la 3 000 unități

convenționale.

Astfel, prevederile art.64 alin.(3) Cod penal, care stabilesc limita minimă a pedepsei sub

formă de amendă pentru persoanele fizice în mărime de 500 unități convenționale nu pot fi

încălcate, indiferent de norma penală sau procesual-penală invocată și care, aparent, ar

ameliora situația inculpatului (spre exemplu: art.79 Cod penal, art.3641 Cod de procedură

penală).

a fost admis, casată sentința în partea stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Berdnicov Ruslan, în baza art.323 alin. (1)

Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 500 unități

convenționale, echivalentul a 25 000 lei.

În conformitate cu art.85 alin.(1) Cod penal, la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință s-

a adăuga total partea neexecutată a pedepsei stabilite lui Berdnicov Ruslan prin sentința

Judecătoriei Orhei din 14 august 2015, stabilind lui Berdnicov Ruslan pedeapsa definitivă 22

ani închisoare și amendă în mărime de 500 unități convențional, potrivit art.87 alin.(2) Cod

penal, pedepsele aplicate urmează a fi executate de sine stătător.

În conformitate cu art.64 alin.(3/1) Cod penal, Berdnicov Ruslan este în drept să achite

jumătate din amenda stabilită dacă o plătește în cel mult 72 ore din momentul în care hotărârea

devine executorie, în acest caz, se consideră că sancțiunea amenzii este executată integral.

În rest sentința a fost menținută.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, la pronunțarea sentinței, prima

instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că

inculpatul Berdnicov Ruslan a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.323 alin.(1) Cod penal,

însă la stabilirea pedepsei nu a ținut cont în deplină măsură de prevederile legale.

Astfel, la stabilirea pedepsei, prima instanță a ținut cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, însă nu a ținut cont întrutotul de prevederile art.3641 Cod

de procedură penală, raportat la art.64 Cod penal.

În acest context, instanța de apel a menționat că, ținând cont de circumstanțele cazului și

anume că, inculpatul a recunoscut vina, judecarea cauzei a avut loc în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, conform art.3641 Cod de procedură penală, căința

sinceră și faptul că infracțiunea comisă face parte din categoria celor mai puțin grave,

necesitatea asigurării unui comportament adecvat a inculpatului în viitor, ținând cont de scopul

pedepsei penale, a considerat rațional de aplicat fată de Berdnicov Ruslan pedeapsa sub formă

de amendă în mărimea minimă stabilită în art.323 alin.(1) Cod penal, ținând cont de prevederile

alin.(8) art.3641 Cod de procedură penală, (reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă) - în mărime de 500 unități convenționale.

Cuantumul amenzii în mărime de 450 unități convenționale stabilite de prima instanță nu

a fost reținut, deoarece contravine prevederilor art.64 alin.(3) Cod penal, care prevede că

2

limitele generale a pedepsei amenzii pentru persoanele fizice sunt stabilite de la 500 la 3 000

unități convenționale, iar pedeapsa cu amenda prevăzută la art.323 alin.(1) Cod penal, este

cuprinsă în limitele de la 550 la 850 unități convenționale.

Prin urmare, instanța de apel a reiterat că, în speță, deși aparent au fost îndeplinite unele

cerințe ale individualizării și stabilirii pedepsei, totuși instanța de judecată greșit a calculat și

stabilit inculpatului Berdnicov Ruslan spre executare cuantumul pedepsei și anume – 450

unități convenționale de amendă precum și greșit a reținut în calitate de circumstanță ce

atenuează pedeapsa – recunoașterea vinovăției și nu a aplicat prevederile art.85 alin.(1) și 87

alin.(2) Cod penal.

Instanța de apel a indicat că, prin reducerea cu o pătrime din minimul pedepsei (adică din

550 unități convenționale) se stabilește suma de 412,5 unități convenționale, însă acest

cuantum nu poate fi reținut, or, coboară sub limita minimă expres prevăzută de art.64 alin.(3)

Cod penal și deci, în cazul dat, prin prisma art.3641 Cod de procedură penală, instanța de apel

a stabilit inculpatului pedeapsa sub 500 unități convenționale.

La fel, instanța de apel a indicat că reieșind din faptul că Berdnicov Ruslan a comis o noua

infracțiune în timpul ispășirii pedepsei definitive de 22 ani închisoare în penitenciare de tip

închis, rezultată din concurs de infracțiuni, prin aplicarea art.84 alin.(4) Cod penal, stabilite

prin sentința Judecătoriei Orhei din 14.08.2015 în baza de art.171 alin.(3) lit. b) Cod penal, s-

a impus stabilirea pedepsei definitive prin aplicarea cumulului de sentințe prevăzut la art.85

alin.(1) Cod penal, iar în temeiul art.87 alin.(2) Cod penal, pedepsele aplicate urmează a fi

executate de sine stătător.

inculpatul Berdnicov Ruslan și avocatul acestuia, Boris Druță.

5.1. Inculpatul Berdnicov Ruslan, fără a indica careva temeiuri de declarare a recursului

din cele conținute la art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, contestă hotărârile instanțelor

de fond cu recurs ordinar, solicitând casarea acestora cu pronunțarea unei hotărâri de achitare.

În motivarea cernitelor sale a invocat că, instanțele inferioare nu au elucidat pe deplin

circumstanțele cauzei și nu au dat o apreciere corectă probelor, care ar demonstra vinovăția lui

în săvârșiră infracțiunii imputate.

5.2. Avocatul Boris Druță în numele inculpatului, care invocând temeiurile de drept

prevăzute la art.427 alin.(1) pct.2), 6) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei

instanței de apel, cu menținerea sentinței.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, la stabilirea pedepsei, instanța de apel nu a

respectat criteriile generale de individualizare a pedepsei, aplicând eronat pedeapsa cu amendă

în mărime de 500 unități convenționale, or, astfel, instanța a limitat inculpatul în beneficierea

de dreptul la reducerea cu 1/4 din minimul pedepsei cu amenda, stabilită la sancțiunea

articolului incriminat.

La fel, la aplicarea pedepsei inculpatului instanța de apel nu a dat deplină eficientă

prevederilor art.art.61, 75 Cod penal, pedeapsa nefiind echitabilă în raport cu circumstanțele

cauzei penale.

Astfel, la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanța de apel nu a dat deplină

eficientă faptului că, Berdnicov Ruslan a recunoscut pe deplin vina în comiterea infracțiunii

incriminate, se căiește sincer de cele comise, îi pare rău, a depus cerere prin care cauza a fost

3

examinată în procedura simplificată în conformitate cu prevederile art.3641 Cod de procedură

penală, potrivit art.16 Cod penal, infracțiunea comisă constituie o infracțiune mai puțin gravă.

Consideră recurentul că, prima instanță, la stabilirea pedepsei a dat apreciere corectă

tuturor circumstanțelor cauzei, în legătură cu ce just a stabilit inculpatului pedeapsa sub formă

de amendă în mărime de 450 unități convenționale.

pentru inadmisibilitatea acestora ca fiind vădit neîntemeiat și lipsite de temeiuri legale,

deoarece la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a respectat prevederile art.64

alin.(3) Cod penal. Or, norma generală stabilește în mod imperativ că, în astfel de situații, este

inadmisibilă aplicare unei pedepse în baza art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală mai

blânde de 500 unități convenționale.

materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea

acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art.427 alin.(1) Cod de

procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept formal sau

procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat

corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Cu referire la recursul declarat de către inculpat.

Din conținutul recursului declarat de către inculpat se constată că acesta, nu invocă nici un

temei de casare din cele prevăzute de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, însă solicită să

fie achitat, întrucât în opinia sa instanțele de judecată eronat au apreciat probele administrate

în speța dată, exprimând convingerea că, instanțele de judecată greșit au ajuns la concluzia în

ce privește condamnarea sa în baza art.323 alin.(1) Cod penal, considerând că lipsesc probe

certe ce ar confirma vinovăția inculpatului în comiterea infracțiuni incriminate, astfel se

întrevede temeiul pentru recurs prevăzut de art.427 pct.8) Cod de procedură penală, însă

Colegiul penal consideră că acest temei nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului,

nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de recurent, deoarece acest temei este

prezent atunci când instanța ce a judecat cauza a comis în această parte o eroare de drept, cum

ar fi situația prin care în hotărârea judecătorească s-a făcut referire la săvârșirea infracțiunii,

dar nu au fost stabilite faptele sau împrejurările de fapt care corespund elementelor constitutive

ale infracțiunii respective, însă, reieșind din alegațiile recurentului, acesta nu este de acord cu

încadrarea acțiunilor în baza art.323 alin.(1) Cod penal, considerând că lipsesc probe ce ar

confirma vinovăția acestuia.

4

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal atestă că motivele

de recurs invocate de către recurent, nu și-au găsit confirmarea, în speță nefiind constatate

erorile de drept invocate.

Astfel, din materialele cauzei rezultă că, Berdnicov Ruslan a fost recunoscut vinovat de

către prima instanță în săvârșirea infracțiuni prevăzute de art.323 alin.(1) Cod penal, concluzia

căreia a fost menținută de către instanța de apel, care a constatat, că prima instanță corect a

stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma

art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității

și coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului, totodată reținând

și încadrarea juridică a faptei săvârșite de către acesta.

Astfel, Colegiul penal menționează că, judecând apelul declarat, respectând prevederile

art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, fiind

cercetate suplimentar probele administrate de instanța de fond. Instanța de apel corect a ajuns

la concluzia enunțată la pct.5 din prezenta decizie, stabilind totodată, că vinovăția inculpatului

a fost dovedită pe deplin în baza probelor prezentate la cauza penală, care demonstrează

vinovăția lui Berdnicov Ruslan în afara oricărui dubiu rezonabil, iar careva încălcări de

procedură, sau încălcări a drepturilor și intereselor inculpatului, nu au fost depistate.

De asemenea, instanța de recurs consideră necesar a menționa că, potrivit prevederilor

art.art.27, 414 alin.(1) și (2) Cod de procedură penală, judecătorul apreciază probele în

conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală

și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, că aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei așa cum propune

recurentul este o competentă și prerogativă legală a instanțelor de fond și aceasta nu constituie

un temei de drept separat din numărul celor incluse în art.427 Cod de procedură penală, astfel

invocarea acestei chestiuni drept temei de casare în recursul ordinar este lipsită de suport legal.

Mai mult, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea

argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale nu se identifică, pe care în virtutea

corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze

deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument

(Van de 9 Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Așa fiind, Colegiul penal atestă, că respectând prevederile art.101 alin.(3) Cod de

procedură penală, unde este stipulat că nici o probă din dosar nu are o valoare prestabilită

pentru instanță, instanța de apel a examinat toate probele din dosar și nu a dat prioritate celor

în favoarea condamnării inculpatului, ci coroborându-le, le-a analizat în ansamblu lor,

apreciind just că ele sunt suficiente pentru a fundamenta o acuzație penală și a-i incrimina lui

Berdnicov Ruslan săvârșirea infracțiunii incriminate.

5

Vizavi de criticile recurentului cu privire la modalitatea de apreciere a probelor de către

instanța de apel, instanța de recurs reiterează că la etapa judecării recursului nu analizează

conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o

altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială

a acestor instanțe.

În acest sens Colegiul atestă, că la soluționarea cauzei instanța de apel a ținut cont de

prevederile art.art.99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat probele sub toate aspectele,

verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor,

iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat ajungând la concluzia

menținerii sentinței privind vinovăția inculpatului, totodată reținând și încadrarea juridică a

faptei săvârșite de către acesta.

Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă, că instanța de apel la judecarea cauzei în

ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar genera casarea deciziei adoptate, fapt ce

impune inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Berdnicov Ruslan, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Cu referire la recursul declarat de către avocatul Boris Druță în numele inculpatului.

La caz, Colegiul penal reține că, partea apărării indică drept temeiuri pentru recurs

prevederile art.427 alin.(1) pct.2) și 6) Cod de procedură penală, deși invocă temeiurile pentru

declararea recursului prevăzute la art.427 alin.(1) pct. 2) și 6) Cod de procedură penală, în

conținutul recursului nu expune nici o argumentare în susținerea respectivelor temeiuri,

criticând hotărârea instanței de apel doar sub aspectul asprimii pedepsei aplicate inculpatului.

Prin urmare Colegiul penal apreciază că invocarea incidenței la caz a prevederilor art.427

alin.(1) pct. 2) și 6) Cod de procedură penală, este declarativă și neîntemeiată.

Astfel reieșind din esența argumentelor invocate se atestă că partea apărării în cererea de

recurs apreciază ca fiind prea aspră pedeapsa aplicată de instanța de apel, invocând dezacordul

cu mărimea pedepsei penale aplicate inculpatului, motive care se subscriu temeiului de casare

prevăzut la art.427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În susținerea acestei concluzii, examinând motivul invocat în recursul ordinar, Colegiul

penal constată că prin aceasta se expune o opinie critică asupra modalității de individualizare

a pedepsei.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal atestă că motivul

și temeiul de recurs invocat de către partea acuzării, nu și-a găsit confirmarea, în speță nefiind

constată eroarea de drept invocată.

În acest context, Colegiul penal menționează că, prin criterii generale de individualizare a

pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă

instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a

principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de caracterul

și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influenta pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

6

Colegiul penal reține că, persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice o pedeapsă

echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal

în strictă conformitate cu dispozițiile Pârții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei,

care atenuează ori agravează răspunderea, de influenta pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa aplicată persoanei recunoscute vinovate trebuie să fie echitabilă, legală și corect

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii și

pedepsei penale, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și

stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

Instanța de judecată trebuie să se conducă de limitele pedepsei stabilite de sistemul

dreptului penal, care sunt relativ determinate. Aceste pedepse sunt: minimum și maximum

prevăzut de fiecare infracțiune în parte.

Astfel, lui Berdnicov Ruslan în baza art.323 alin.(1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa

sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale, adică în limitele prevăzute de

lege și totodată, s-a luat în considerație faptul că inculpatul a solicitat examinarea cauzei în

baza art.3641 Cod de procedură penală. Or, sancțiunea art.323 alin.(1) Cod penal, prevede

amendă în mărime de la 550 până la 1 050 unități convenționale, iar conform prevederilor

art.64 alin.(3) Cod penal, mărimea amenzii pentru persoanele fizice se stabilește în limitele la

500 la 3 000 unități convenționale, iar pentru infracțiunile săvârșite din interes material – până

la 20 000 unități convenționale, luându-se ca bază mărimea unității convenționale la momentul

săvârșirii infracțiunii.

Prin urmare, instanța de apel corect și-a argumentat poziția la aplicarea pedepsei care este

una echitabilă, stabilită în limitele legii și direct proporțională cu gravitatea faptei comise,

luând în considerație că, inculpatul a recunoscut vina, judecarea cauzei a avut loc în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, conform art.3641 Cod de procedură penală,

căința sinceră și faptul că infracțiunea comisă face parte din categoria celor mai puțin grave,

necesitatea asigurării unui comportament adecvat a inculpatului în viitor, precum și atitudinea

lui fată de infracțiunea comisă, de consecințele acesteia și care va fi în măsură să atingă scopul

pedepsei penale, de restabilirea echității sociale și corectarea condamnatului.

Pedeapsa penală, potrivit art.61 Cod penal, este o măsură de constrângere statală și un

mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din partea

condamnaților, cât și a altor persoane.

Totodată, ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o

finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului.

Din decizia instanței de apel se constată că, la stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța a

avut în vedere scopul și criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de art.art.7, 61, 64

alin.(3), 75 și 76 Cod penal.

7

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal statuează că, pedeapsa sub formă de

amendă în mărime de 500 unități convenționale, a fost stabilită și individualizată corect, în așa

fel încât acesta să se convingă de necesitatea respectării legii penale și totodată, evitarea în

viitor a săvârșirii unor fapte similare.

În acest context, Colegiul penal respinge argumentele invocate în recurs, or, pedeapsa este

echitabilă când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu

gravitatea infracțiunii săvârșite, suficientă pentru restabilirea echității sociale, a drepturilor și

intereselor părții vătămate, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

În consecință, Colegiul penal opinează că argumentele punctate în cererea de recurs

privind greșita individualizare a pedepsei penale nu sunt incidente cauzei deferite judecății,

instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, pedeapsa aplicată inculpatului fiind

individualizată corect, echitabilă și în concordanță cu scopul pedepsei penale, fapt ce determină

incontestabil concluzia de inadmisibilitate a recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpatul Berdnicov Ruslan și de

către avocatul acestuia, Boris Druță, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 08 octombrie 2019, în cauza penală privindu-l pe Berdnicov Ruslan xxxx, ca

fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la 29 octombrie 2020.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

8