1ra-512/2020 — art. 287 alin. 2 lit. b, 287 alin. 3 CP

1ra-512/2020 — art. 287 alin. 2 lit. b, 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul 1ra-512/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

08 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti

Judecători - Anatolie Țurcan, Nadejda Toma, Elena Cobzac, Victor Boico,

judecând fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de Circumscripție Chișinău, Vitalie Călugăreanu și avocatul Tatiana Gorea în

interesele părții vătămate Nicolae Barbacari, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 17 septembrie 2019, în cauza penală privindu-i pe

Ciorap Liviu xxxx, născut la xx xx xxxx, originar și

domiciliat xxxx xxxx;

Ciorap Victor xxxx, născut la xx xx xxxx, originar și

domiciliat în xxxx xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 07.12.2018 – 03.05.2019;

Instanța de apel: 24.06.2019 – 17.09.2019;

Instanța de recurs: 02.12.2019 – 08.09.2020.

Asupra recursurilor declarate, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă:

procesul penal privind învinuirea înaintată lui Ciorap Liviu în baza art.287 alin.(2) lit. b) Cod

penal și a lui Ciorap Victor în baza art.287 alin.(3) Cod penal, conform prevederilor art.2

alin.(1) al Legii nr.210 din 29 iulie 2016 privind amnistia, în legătură cu aniversarea a 25-a de

la proclamarea independenței Republicii Moldova.

împreună prin participație simplă a inculpatului Ciorap Victor, la data de 24 aprilie 2016,

aproximativ la ora 17:00, înțelegând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, intenționat,

încâlcind ordinea publică, presupune respectarea totalității relațiilor sociale ce asigură o

ambianță liniștită și conviețuire, de inviolabilitate a persoanei, dând dovadă de o deosebită

obrăznicie și lipsă de respect fată de societate, fără careva motive, în timp ce se aflau într-un

1

public și anume pe o stradă din sat. xxxx, r-nul xxxx, folosind un motiv neînsemnat, i-au aplicat

lui Barbacari Nicolae, multiple lovituri pe pârți ale corpului.

În urma acțiunilor ilegale ale lui Ciorap Liviu și Ciorap Victor, pârții vătămate Barbacari

Nicolai i-au fost cauzate leziuni corporale care conform raportului de expertiză medico-legală

nr. 238D din 17.09.2016 se califică ca vătămare ușoară.

3.1. Procurorul, prin care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care Ciorap Liviu să fie recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute de art.287

alin.(2) lit. b) Cod penal și să-i fie aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de

5 ani, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, iar în temeiul art.84 alin.(4) Cod penal,

a-i stabili pentru concurs de infracțiuni, pedeapsa definitivă pe termen de 7 ani închisoare în

penitenciar de tip semiînchis.

Ciorap Victor să fie recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute de art.287

alin.(3) Cod penal la 7 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis,

iar în temeiul art.85 Cod penal, a-i stabili prin cumul parțial de sentințe pedeapsa definitivă pe

termen de 8 ani închisoare în penitenciar de tip semiînchis.

În argumentarea apelului a invocat că instanța de judecată greșit a aplicat în privința

inculpaților Ciorap Liviu și Ciorap Victor prevederile Legii nr.210 privind amnistia în legătură

cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

Astfel, conform prevederilor art.1 alin.(1) al Legii nr.210 din 29.07.2016 – prezenta lege

se aplică condiționat și exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și inculpate care manifestă

căință activă în cadrul procesului penal și celor condamnate care sânt caracterizate pozitiv pe

parcursul executării pedepsei, perioadei de probațiune sau termenului de probă și sunt evaluate

psihologic ca prezentând risc de recidivă mediu sau redus, dacă aceste persoane cad sub

incidența prevederilor art.art.2-9, 11 și 12 al Legii nr.210.

Căința activă a persoanei se determină în conformitate cu criteriile stabilite la art.57 din

Codul penal nr.985-XV din 18 aprilie 2002, fără a tine cont de criteriul gravității faptei comise.

Aplicarea oricărei modalități de liberare de pedeapsă penală, prevăzute de prezenta lege, poate

avea loc doar în condițiile în care organul de urmărire penală, instanța de judecată sau

judecătorul de instrucție constată întrunirea cerințelor stipulate în Lege.

Potrivit alin.(1), art.2 al Legii Nr.210 din 29.07.2016 - procesul penal încetează la faza de

urmărire penală sau la cea de judecare referitor la infracțiunea săvârșită până la adoptarea

prezentei legi pentru care Codul Penal nr. 985-XV din 18 aprilie 2002 sau Codul penal din 24

martie 1961 prevede în calitate de pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât

pedeapsa cu închisoarea pe un termen de 7 ani.

Totodată, potrivit alin.(2), art.2 al Legii Nr. 210 din 29.07.2016, încetarea procesului penal

conform alin.(1) are loc cu acordul scris al persoanei învinuite sau inculpate.

În aceste circumstanțe se constată că conform prevederilor art.57 alin.(1) Cod penal

persoana care pentru prima oară a săvârșit o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă poate fi

liberată de răspundere penală dacă ea, după săvârșirea infracțiunii, s-a autodenunțat de bună

voie, a contribuit activ la descoperirea acesteia, a compensat valoarea daunei materiale cauzate

sau, în alt mod, a reparat prejudiciul pricinuit de infracțiune.

Instanța de judecată, neîntemeiat a aplicat în privința inculpaților prevederile art.107 Cod

2

penal și prevederile Legii nr.210 din 29.07.2016, or, atât în cadrul urmăririi penale cât și în

cadrul examinării cauzei penale în instanța de judecată inculpații, nu și-au recunoscut vina în

comiterea infracțiunilor incriminate, iar pe parcursul procesului penal ultimii fiind audiați au

încercat să inducă în eroare atât instanța de judecată, cât și pe ceilalți participanți la proces cu

scopul evitării unei eventuale condamnări luând în considerație faptul că, inculpații se află le

evidenta Biroului de Probațiune Criuleni, fiind condamnați de comiterea unor infracțiuni

grave, de faptul că acestea se caracterizează negativ la locul de trai și că prezintă un risc de

recidivă mare că ar putea să comită alte infracțiuni.

Totodată, este de menționat faptul că de către partea vătămată Barbacari Nicolae în cadrul

examinării cauzei penale în instanța de judecată a fost înaintată o acțiune civilă în privința

inculpaților prin care a solicitat să fie încasat în mod solidar de la ultimii prejudiciul moral în

mărime de 50 000 lei, pe care inculpații nu l-au reparat, partea vătămată Barbacari Nicolae

nefiind prezent în instanța de judecată ca să confirme faptul reparării prejudiciul material și

moral cauzat prin infracțiune.

Faptul că avocatul părții vătămate, Andrei Erhan, a confirmat repararea prejudiciul

material și moral cauzat prin infracțiune, nu este adeverit prin careva acte confirmatoare și

totodată este de menționat că ultimul cu toate că a susținut pe parcursul procesului penal

acțiunea înaintată de partea vătămată Barbacari Nicolae, nu putea să se expună în numele

clientului său, care după ce a fost audiat în cadrul ședinței de judecată a solicitat examinarea

cauzei penale în lipsa sa și nu s-a prezentat la ședințele de judecată pentru a confirma faptul că

i-a fost reparat prejudiciul material și moral cauzat prin infracțiune.

Astfel, în privința inculpaților nu pot fi aplicate prevederile Legii nr. 210 privind amnistia

în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova și a

art.107 Cod penal, deoarece ultimii nu au reparat prejudiciul material și moral cauzat prin

infracțiune. Or, condiție obligatorie pentru încetarea procesului penal cu aplicarea prevederilor

Legii nr. 210 din 29.07.2016 și art.107 Cod penal, constituie repararea benevolă a prejudiciul

cauzat prin infracțiune, însă în speța dată repararea de care au comunicat în cadrul ședinței de

judecată, apărătorii Butnaru Mihail și Andrei Erhan, reprezintă o formalitate și o soluție ca

inculpații să evite o eventuală condamnare și totodată a fost un răspuns și reacție la propunerea

instanței de judecată ca inculpații să repare benevol prejudiciul moral și material cauzat prin

infracțiune, prin ce a încălcat prevederile art.10 alin.(1) lit. k) din Legea nr.210 din 29.07.2016.

Inculpații nu se căiesc în faptele comise și nici nu au avut intenția să repare prejudiciul

material și moral cauzat prin infracțiune, dacă această propunere nu era efectuată de către

instanța de judecată, or, aceste circumstanțe nu se încadrează în prevederile art.57 Cod penal

sub nici o formă.

Conform prevederile art.1 alin.(2) al Legii nr.210 din 29.07.2016 - căința activă a persoanei

se determină în conformitate cu criteriile stabilite la art.57 Cod penal, fapt neglijat de către

instanța de judecată. La fel, instanța de judecată a încălcat și prevederile alin.(2) art.2 al Legii

nr.210 din 29.07.2016, în care este prevăzut că încetarea procesului penal conform alin.(1) are

loc cu acordul scris al persoanei învinuite sau inculpate, fapt care în cauza penală dat nu este.

3.2. Avocatul Andrei Erhan în interesele părții vătămate Barbacari Nicolae, care a solicitat

casarea parțială a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care a dispune încasarea în

beneficiul părții vătămate Barbacari Nicolae a 56 000 lei cu titlu de prejudiciu material și moral

3

din contul ambilor inculpați, în mod solidar.

În susținerea apelului s-a invocat că, contrar prevederilor art.386 Cod de procedură penală,

instanța nu s-a expus în privința acțiunii civile înaintată de partea vătămată.

Totodată, incorect a fost aplicată Legea cu privire la amnistie nr.210 din 28.08.2016

deoarece inculpații vina nu au recunoscut și nu s-au căit, fiind anterior judecați.

admis apelul procurorului, casată total sentința, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Ciorap Liviu a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.287

alin.(2) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3

ani, iar în temeiul art.90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost suspendată condiționat

pe o perioadă de probațiune de 4 ani.

Ciorap Victor a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.287

alin.(3) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani,

iar în temeiul art.90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost suspendată condiționat pe

o perioadă de probațiune de 5 ani.

4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a menționat că prima instanță eronat a încetat

procesul penal în privința inculpaților Ciorap Liviu și Ciorap Victor pe motivul intervenirii

actului de amnistie, deoarece ultimii nu întrunesc condițiile necesare pentru aplicarea actului

de amnistie sus-indicat, or, potrivit art.(1), alin.1) al Legii nr.210 din 29.07.2016. Prezenta lege

se aplică condiționat și exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și inculpate care manifestă

căință activă în cadrul procesului penal și celor condamnate care sânt caracterizate pozitiv pe

parcursul executării pedepsei, perioadei de probațiune sau termenului de probă și sânt evaluate

psihologic ca prezentând risc de recidivă mediu sau redus, dacă aceste persoane cad sub

incidența prevederilor art.2–9, 11 și 12.

Potrivit art.(1), alin.(2) al Legii nr.210 din 29.07.2016, căința activă a persoanei se

determină în conformitate cu criteriile stabilite la art.57 Cod penal nr.985-CX din 18 aprilie

2002, fără a ține cont de criteriul gravității faptei comise.

Potrivit art.(1), alin.(3) al Legii nr.210 din 29.07.2016, aplicarea oricărei modalități de

liberare de pedeapsă penală, prevăzute de prezenta lege, poate avea loc doar în condițiile în

care organul de urmărire penală, instanța de judecată sau judecătorul de instrucție constată

întrunirea cerințelor stipulate la alin.(1).

Potrivit art.57 Cod penal, persoana care pentru prima oară a săvârșit o infracțiune ușoară

sau mai puțin gravă poate fi liberată de răspundere penală dacă ea, după săvârșirea infracțiunii,

s-a autodenunțat de bună voie, a contribuit activ la descoperirea acesteia, a compensat valoarea

daunei materiale cauzate sau, în alt mod, a reparat prejudiciul pricinuit prin infracțiune.

După cum s-a constatat, inculpații Ciorap Liviu și Ciorap Victor, nu recunosc vina sau o

recunosc parțial în cele ce i se incriminează, nu au manifestat căință sinceră și cerere privind

aplicarea amnistiei nu au depus, anterior au mai comis infracțiunii grave (art.151 alin.(1) și

art.187 alin.(2) Cod penal).

Partea vătămată Barbacari Nicolae a declarat că are pretenții de ordin moral, material și

cheltuieli de judecată în mărime de 56 000 lei, iar avocatul ales al părții vătămate – Erhan

Andrei, admis în proces în baza mandatului xxxx, a confirmat că inculpații au achitat doar

4

suma de 15 000 lei în contul reparării parțiale a pretențiilor înaintate de partea vătămată.

Astfel, în privința inculpaților Ciorap Liviu și Ciorap Victor nu pot fi aplicate prevederile

Legii nr.210 din 29.07.2016, privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova, or, inculpații nu sunt atrași pentru prima oară

la răspunderea penală pentru comiterea unei infracțiuni mai puțin grave, așa precum prevede

art.57 Cod penal.

De asemenea, Ciorap Liviu și Ciorap Victor nu s-au autodenunțat de bună voie, nici nu au

contribuit activ la descoperirea acesteia, fiind audiați în calitate de bănuiți nu și-au recunoscut

vina, iar fiind audiat în calitate de învinuiți, de asemenea nu au recunoscut vina și prin urmare

inculpații n-au contribuit activ la descoperirea infracțiunii. Inculpații Ciorap Liviu și Ciorap

Victor n-au recunoscut vina integral, declarând că infracțiunea de huliganism a comis-o fără

inculpatul Gabura Viorel, ultimul, de asemenea, a negat faptul participării sale la infracțiunea

de huliganism, iar aceste circumstanțe: nerecunoașterea vinei de către ei împiedică aplicarea

prevederilor actului de amnistie indicat mai sus.

Prin urmare, prima instanță eronat a reținut că, faptele încriminate cât și persoana

inculpatului cad sub incidența Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova.

Instanța de apel a conchis că, prima instanță nu a determinat, dacă Ciorap Liviu și Ciorap

Victor au manifestat căința activă față de fapta infracțională comisă. Respectiv soluția adoptată

de către instanța de fond este una nefondată.

Din cele expuse rezultă că, Ciorap Liviu și Ciorap Victor fiind anterior condamnați, au

comis din-nou o infracțiune cu aplicarea violenței, careva concluzii asupra comportamentul

său nu-au făcut, ce denotă că pedepsele aplicate anterior inculpaților nu și-au atins scopul.

La capitolul individualizării pedepsei instanța de apel a ținut cont de prevederile art.art.7,

61, 75 - 77 Cod penal, de faptul că art.16 Cod penal, atribuie infracțiunea prevăzută de art.287

alin.(2) lit. b) Cod penal la categoria infracțiunilor mai puțin grave și art.287 alin. (3) Cod

penal, se atribuie la categoria infracțiunilor grave. Totodată, în privința inculpaților nu au fost

reținute circumstanțe atenuante și nici agravante, instanța de apel a considerat că, corectarea și

reeducarea inculpaților este posibilă numai cu atragerea la răspundere penală, și numai

aplicând față de Ciorap Liviu pedeapsa cu închisoare în limitele fixate de norma art.287 alin.(2)

lit. b) Cod penal pe o perioadă de 3 ani, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis și față

de Ciorap Victor pedeapsa cu închisoare în limitele fixate de norma art.287 alin.(3) Cod penal,

pe o perioadă de 5 ani, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Având în vedere prevederile art.90 Cod penal, instanța de apel a conchis că, va fi justificată

aplicarea față de Ciorap Liviu și Ciorap Victor a unei pedepse sub formă de închisoare, iar în

temeiul art.90 Cod penal executarea pedepse a fost suspendată condiționat pe o perioadă de

probațiune de față de Ciorap Liviu 4 ani și față de Ciorap Victor 5 ani.

Aferent circumstanțelor constatate, instanța de apel a considerat neîntemeiată părerea

procurorului precum că inculpații urmează să fie real privați de libertate.

Instanța de apel a conchis că, suspendarea executării pedepsei cu închisoarea și acordarea

posibilității inculpaților ca în termenul de probă, prin comportare exemplară și muncă cinstită,

să îndreptățească încrederea ce li s-a acordat, va oferi o mai bună protecție intereselor societății

decât izolarea acestora de societate.

5

Referitor la soluționarea acțiunii civile instanța de apel a specificat că, în instanța de fond,

partea vătămată a depus acțiune civilă în sensul art.219 Cod de procedură penală, solicitând

încasarea, în mod solidar, din contul inculpaților Ciorap Liviu și Ciorap Victor în beneficiul

său a pagubei materiale în mărime de 439 lei, 4 000 lei cheltuieli pentru asistență juridică și

paguba morală în mărime de 50 000 lei.

În instanța de apel partea vătămată a depus cerere prin care își susține pretențiile materiale

pentru daune morale și asistență juridică în instanța de fond și în instanța de apel în sumă totală

de 56 000 lei (f.d.14, vol. II) și s-a administrat proba nouă bonul de plată pentru asistența

juridică acordată de avocatul Gorea Tatiana (f.d.16, vol. II).

Din materialele cauzei, instanța a stabilit că inculpații au restituit benevol părții vătămate

suma de 50 000 lei, astfel a apreciat că nu este necesar de a dispune admiterea acțiunii civile

și a încasa din contul inculpaților suma de 50 000 lei.

interesele părții vătămate Nicolae Barbacari, au declarat recursuri ordinare:

5.1. Procurorul, solicitând casarea acesteia, invocând ca temei de casare prevederile

art.427 alin.(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, concretizând că s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, iar soluția adoptată este una vădit neîntemeiată.

În motivarea recursului se relatează că, prin pronunțarea de către instanța de apel a decizie

de condamnare la pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru

comiterea unei infracțiuni grave cu un grad prejudiciabil sporit, fiind periclitată ordinea de

drept, nu va fi atins scopul principal al pedepsei prevăzut de art.61 Cod penal, și anume

prevenirea de comitere de noi infracțiuni de către inculpați, precum și de către alte persoane,

restabilirea echității sociale.

Dispoziția art.90 Cod penal obligă instanța de judecată să indice expres în hotărâre

motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei, care nu este motivat

de către instanță și se limitează doar la enumerarea circumstanțelor care le consideră atenuante.

Circumstanțele comiterii infracțiunii și comportamentul inculpaților denotă că cel mai

eficient mijloc de corectare a acestora este pedeapsa cu închisoare, această concluzie derivând

și din gravitatea faptei comise și de pericolul social al acesteia.

Astfel, recurentul consideră că instanța de apel nu și-a motivat pe deplin concluzia de

aplicare în privința inculpaților a prevederilor art.90 alin.(1) Cod penal, prin ce a încălcat

prevederile art.394 alin.(2) pct. 3) Cod de procedură penală, deoarece decizia nu cuprinde

motivele de aplicare a pedepsei cu suspendarea condiționată a executării ei.

În contextul celor expuse, recurentul consideră că, concluziile instanței de apel la capitolul

individualizării pedepsei stabilite inculpaților, sunt greșite și în contradicție cu probatoriul

administrat la etapa urmăririi penale și cercetării judiciare, neconforme scopului legii penale

și principiului individualizării răspunderii și pedepsei penale.

5.2. Avocatul Tatiana Gorea în interesele părții vătămate Nicolae Barbacari, în temeiul

art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, a declarat recurs ordinar solicitând casarea

deciziei și dispunerea încasării a cheltuielilor suportate de partea vătămată Barbacari Nicolae

pentru asistenta juridică.

Cu referire la soluționarea acțiunii civile în procesul penal, recurentul consideră că instanța

de apel a adoptat o soluție greșită în această parte, întrucât potrivit dispoziției art.23 alin.(2)

6

Cod de procedură penală, victima unei fapte care constituie componentă de infracțiune este în

drept să ceară, în condițiile prezentului cod, pornirea unei cauze penale, să participe la procesul

penal în calitate de parte vătămată și să-i fie reparate prejudiciile morale, fizice și materiale.

Astfel, în conformitate cu prevederile art.219 alin.(1) Cod de procedură penală, acțiunea

civilă în procesul penal poate fi intentată la cererea persoanelor fizice sau juridice cărora le-au

fost cauzate prejudicii materiale, morale sau, după caz, le-a fost adusă daună reputației

profesionale nemijlocit prin fapta (acțiunea sau inacțiunea) interzisă de legea penală sau în

legătură cu săvârșirea acesteia. Coroborând dispozițiile cadrului legal citat mai sus, instanța de

apel eronat a constatat că, nu poate fi admisă pretenția părții vătămate privind încasarea sumei

de 5 000 lei, suportate pentru asistenta juridică și nu este necesar de a încasa suma dată din

contul inculpaților, reieșind din faptul că inculpații Ciorap Liviu și Ciorap Victor au restituit

benevol părții vătămate suma de 50 000 lei.

Recurentul afirmă că, la soluționarea laturii civile, au fost încălcate prevederile art.6

CEDO.

opinia asupra recursurilor declarate de către procuror și de apărătorul părții vătămate,

menționând că alegațiile recurențelor sunt neîntemeiate, iar decizia instanței de apel este legală,

urmând a fi menținută fără modificări.

că, recursul declarat de către avocatul Tatiana Gorea în interesele părții vătămate urmează a fi

respins, iar recursul declarat de către procuror urmează a fi admis, din următoarele

considerente.

Pornind de la faptul că în cauza deferită judecății există două recursuri depuse de către

avocatul Tatiana Gorea în interesele părții vătămate și de către procuror, în care sunt pe larg

expuse argumentele formulate de recurenți, instanța de recurs se va referi mai întâi asupra

inadmisibilității recursului declarat de partea apărării, relevând în partea descriptivă a prezentei

decizii toate considerentele cu privire la concluzia adoptată pe marginea acestuia, după care va

expune punctat argumentarea privitor la admiterea recursului declarat de procuror.

Cu referire la recursul declarat de către avocatul Tatiana Gorea în interesele părții

vătămate Nicolae Barbacari.

Așadar, începând cu expunerea argumentelor privitor la soluția de inadmisibilitate a

recursului ordinar declarat de apărătorul părții vătămate, se reține că, potrivit prevederilor

art.435 alin.(1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța este în drept să

respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că

recursul nu a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu

este întemeiat legal (este nefondat).

Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată și motivată.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel poate fi supusă

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în baza

temeiurilor stipulate expres în acest articol.

Din textul recursului declarat se reține că, titularul dreptului de recurs invocă temei de

drept art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, și anume, se menționează că instanța

ierarhic inferioară a adoptat o soluție greșită în partea soluționării acțiunii civile în procesul

7

penal, privind încasarea cheltuielilor de judecată pentru acordarea asistenței juridice.

Colegiul penal lărgit, remarcă faptul că, în procesul penal acțiunea civilă este o modalitate

de reparare a prejudiciului cauzat prin infracțiune. Pentru soluționarea acțiunii civile în

procesul penal sunt necesare anumite condiții. În primul rând, este necesar de constatat că

infracțiunea a provocat un prejudiciu. Prejudiciul trebuie să fie material, moral sau fizic.

Legătura de cauzalitate între infracțiunea săvârșită și prejudiciul reclamat este o altă condiție

de examinare a acțiunii civile. Pentru a se putea pretinde repararea prejudiciului cauzat prin

infracțiune, se cere ca acesta să fie cert. Caracterul cert al prejudiciului înseamnă că acesta este

un prejudiciu sigur, s-a produs în realitate, poate fi evaluat.

Conform dispoziției art.23 alin.(2) Cod de procedură penală, victima unei fapte care

constituie componentă de infracțiune este în drept să ceară, în condițiile prezentului cod,

pornirea unei cauze penale, să participe la procesul penal în calitate de parte vătămată și să-i

fie reparate prejudiciile morale, fizice și materiale.

Art.219 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că acțiunea civilă în procesul penal

poate fi intentată la cererea persoanelor fizice sau juridice cărora le-au fost cauzate prejudicii

materiale, morale sau, după caz, le-a fost adusă daună reputației profesionale nemijlocit prin

fapta (acțiunea sau inacțiunea) interzisă de legea penală sau în legătură cu săvârșirea acesteia.

Persoanele fizice și juridice cărora le-a fost cauzat prejudiciu nemijlocit prin acțiunile

interzise de legea penală pot înainta o acțiune civilă privitor la despăgubire prin:

1) restituirea în natură a obiectelor sau a contravalorii bunurilor pierdute ori nimicite în

urma săvârșirii faptei interzise de legea penală;

2) compensarea cheltuielilor pentru procurarea bunurilor pierdute ori nimicite sau

restabilirea calității, aspectului comercial, precum și repararea bunurilor deteriorate;

3) compensarea venitului ratat în urma acțiunilor interzise de legea penală;

4) repararea prejudiciului moral sau, după caz, a daunei aduse reputației profesionale.

Astfel, se remarcă că acțiunea civilă poate fi înaintată în orice moment de la pornirea

procesului penal până la terminarea cercetării judecătorești și aceasta poate fi înaintată în

numele persoanei fizice sau juridice de către reprezentanții părților vătămate recunoscute ca

părți civile în procesul penal, prin ordonanța organului de urmărire penală ori prin încheierea

instanței de judecată, care judecă cauza ca prima instanță.

Pe parcursul examinării cauzei, în cadrul ședinței de judecată partea vătămată Barbacari

Nicolae a înaintat acțiune civilă împotriva inculpaților, prin care a solicitat încasarea în mod

solidar din contul inculpaților în beneficiul său a prejudiciului material în mărime de 439 lei,

a cheltuielilor de judecată pentru asistență juridică 4 000 lei și a prejudiciului moral în mărime

de 50 000 lei.

În conformitate cu prevederile art.220 alin.(1) Cod de procedură penală, acțiunea civilă în

procesul penal se soluționează în conformitate cu prevederile prezentului cod. Normele

procedurii civile se aplică dacă ele nu contravin principiilor procesului penal și dacă normele

procesului penal nu prevăd asemenea reglementări.

Potrivit dispoziției art.221 alin.(1) Cod de procedură penală, acțiunea civilă în procesul

penal se înaintează în baza cererii scrise a părții civile sau a reprezentantului ei în orice moment

de la pornirea procesului penal până la terminarea cercetării judecătorești.

Aliniatul (2) al aceleiași norme procesual-penale prevede că, acțiunea civilă se înaintează

8

fată de bănuit, învinuit, inculpat, fată de o persoană necunoscută care urmează să fie trasă la

răspundere sau fată de persoana care poate fi responsabilă de acțiunile învinuitului,

inculpatului.

Din materialele dosarului se constată că, acțiunea civilă a fost probată prin chitanța

asistenței juridice, bonurile medicale și fotografiile părții vătămate (f.d.150-153, vol. I).

Colegiul penal lărgit menționează că, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, a

cărui conținut nu a fost contestat de către părți, s-a confirmat restituirea parțială a prejudiciului

înaintat de partea vătămată față de inculpați în mărime de 15 000 lei (f.d.195, vol. I).

La fel, în instanța de apel partea vătămată a depus cerere prin care își susține pretențiile

materiale pentru prejudiciu moral și asistență juridică în instanța de fond și în instanța de apel

în sumă totală de 56 000 lei (f.d.14, vol. II) și s-a administrat proba nouă bonul de plată pentru

asistența juridică acordată de avocatul Gorea Tatiana (f.d.16, vol. II).

Astfel, apărarea, în instanța de apel, a prezentat pentru studiere și anexare la materialele

cauzei - recipisa întocmită în prezența apărătorului părții vătămate prin care se confirmă că

inculpații mai au de achitat părții vătămate 35 000 lei, în contul pretențiilor înaintate de

Barbacari Nicolae, recipisele potrivit cărora Ciorap Liviu și Ciorap Victor, au achitat mamei

și soției părții vătămate suma totală de 35 000 lei, în contul pretențiilor înaintate de Barbacari

Nicolae.

La acest capitol, Colegiul penal lărgit în rezultatul verificării materialelor cauzei, stabilește

că, prejudiciul material cauzat prin infracțiune a fost probat în mărime de 418, 99 lei (f.d.152,

vol. I) și cheltuielile judiciare, rezultate din achitarea serviciilor prestate de către avocații Erhan

Andrei și Gorea Tatiana, care constituie, în total suma de 9 000 lei (f.d.150, vol. I și f.d.16,

vol. II).

În continuare, referitor la cheltuielile suportate de partea vătămată Barbacari Nicolae

pentru asistenta juridică, instanța de recurs reține că recurentul pledează pentru încasarea din

contul inculpaților Ciorap Liviu și Ciorap Victor a cheltuielilor judiciare pentru asistență

juridică în sumă de 5 000 lei, în situația în care, instanța de apel a dispus încasarea sumei de

50 000 lei ca cheltuielile suportate de partea vătămată, iar suma dispusă spre încasare în suma

de 50 000 lei, va acoperi integral cheltuielile suportate de Barbacari Nicolae, în legătură cu

încheierea contractului de prestare de servicii cu avocatul ales de aceasta.

În acest sens, instanță de recurs remarcă faptul că, soluția instanței de apel este una

justificată și probantă, or, reieșind din faptul că inculpații Ciorap Liviu și Ciorap Victor au

restituit benevol părții vătămate prejudiciul material în sumă de 50 000 lei, instanța de apel a

pus la baza hotărârii bonurile de plată, prin care se atestă cheltuielile suportate de partea

vătămată.

Din aceste considerente, Colegiul penal lărgit va respinge ca fiind neîntemeiată solicitarea

recurentului privind încasarea cheltuielilor de judecată pentru acordarea asistenței juridice în

sumă de 5 000 lei.

Prin urmare, instanță de recurs conchide că concluziile la care a ajuns instanță de apel în

partea acțiunii civile înaintate în cauză, sunt obiective și întemeiate, nefiind identificată

prezenta vreunei erori judiciare invocate de recurent, care ar putea servi drept temei de casare

a deciziei contestate.

Cu referire la recursul declarat de către procuror.

9

Potrivit prevederilor art.435 alin.(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală sau parțială a hotărârii

atacate și cu dispunerea rejudecării de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară

nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze,

atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la adoptarea unei hotărâri

ilegale, totodată verificând dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată

și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit textului recursului declarat de procuror, Colegiul lărgit reține că recurentul invocă

drept temei de declarare a acestuia prevederile art.427 alin.(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală și anume, că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

în partea individualizării pedepsei stabilite inculpaților, aceasta fiind stabilită contrar

prevederilor legale.

În particular, recurentul critică decizia instanței de apel privitor la aplicarea în privința

inculpaților a prevederilor art.90 Cod penal, din considerentul că concluzia instanței de apel în

această parte este greșită și vine în contradicție cu probatoriul administrat la etapa urmăririi

penale, este neconformă scopului legii penale și principiului individualizării răspunderii penale

și pedepsei penale.

În atare circumstanțe, având în vedere că autorul recursului nu contestă starea de fapt

stabilită de instanța de apel și nici încadrarea juridică a acțiunilor inculpaților, Colegiul penal

lărgit nu se va expune referitor la aceste aspecte, dar va analiza minuțios alegațiile recurentului

în privința deciziei instanței de apel referitor la chestiunea de individualizare a pedepsei,

reținând următoarele considerațiuni.

Așadar, pentru a putea aprecia temeinicia capetelor cererii formulate de recurent și ținând

seama de natura erorilor de drept invocate, amintim că după ce prima instanță a dispus

încetarea procesului penal în privința lui Ciorap Liviu în baza art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal

și a lui Ciorap Victor în baza art.287 alin.(3) Cod penal, conform prevederilor art.2 alin.(1) al

Legii nr.210 din 29 iulie 2016 privind amnistia, în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova, instanță de apel a dispus casarea totală a

sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Ciorap Liviu a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.287

alin.(2) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3

ani, iar în temeiul art.90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost suspendată condiționat

pe o perioadă de probațiune de 4 ani și Ciorap Victor a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 5 ani, iar în temeiul art.90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite

a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 5 ani.

În partea descriptivă a deciziei instanță de apel a conchis că, scopul educativ și preventiv

al pedepsei aplicate în cauza penală dată în privința inculpaților Ciorap Liviu și Ciorap Victor

pot fi atinse prin aplicarea unei pedepse penale sub formă de închisoare cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei.

După care, instanță de apel, argumentând soluția de aplicarea a instituției suspendării

condiționate a specificat că inculpații nu se află pentru prima dată pe banca de acuzare, potrivit

10

cazierului judiciar fiind anterior condamnați, iar antecedentul penal este stins, au recuperat

benevol paguba cauzată prin infracțiune, nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru.

Cu referire la cele ce preced, Colegiul penal lărgit consideră că instanță de apel prematur

și incorect a aplicat inculpaților prevederile art. 90 Cod penal, având în vedere lipsa

circumstanțelor atenuante și agravante cât și personalitatea acestora, fără a motiva soluția de

individualizare a executării pedepsei în privința inculpaților și fără a pătrunde în esența

problemei de fapt și de drept. Discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al

circumstanțelor cauzei, precum și ignorarea unor aspecte evidente, au avut drept consecință

pronunțarea unei concluzii premature și nemotivate în privința aplicării pedepsei cu executarea

suspendată a acesteia.

În acest context, instanță de recurs amintește că, potrivit prevederilor art.75 Cod penal,

prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele stabilite de lege de care

este obligată să se conducă instanță de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare

persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de

aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale,

ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influenta

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață

ale familiei acestuia.

Luând ca bază aceste prevederi ale legii penale și soluționând chestiunea cu privire la

vinovăția inculpatului, de jure și de facto, instanță de judecată urmează să constate dacă s-au

confirmat sau nu temeiurile prevăzute de legea penală pentru a-l supune pe inculpat răspunderii

penale și decide asupra cuantumului pedepsei care urmează a i se stabili acestuia.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată corect,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei

penale, prevăzute de art.61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a

Codului penal și în limitele fixate în partea specială.

Colegiul penal lărgit remarcă aici că principalele elemente de care judecătorul (sau

completul de judecată), trebuie să țină seama de fiecare dată când soluționează cauza penală și

când alege categoria de pedeapsă conform normelor generale prevăzute în art.art.62-71 Cod

penal, sunt termenul și mărimea acesteia conform limitelor fixate în articolul respectiv al Părții

speciale a Codului penal.

Limitele pedepsei, prevăzute în partea specială, sunt determinate de încadrarea juridică a

faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite. Gravitatea acesteia constă în modul și

mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit de împrejurările în care fapta a fost comisă,

de urmările produse sau care s-ar fi putut produce. Termenul pedepsei, în afară de gravitatea

infracțiunii săvârșite, se stabilește având în vedere persoana celui vinovat, care include date

privind gradul de dezvoltare psihică, situația materială, familială sau socială, prezenta sau lipsa

antecedentelor penale, comportamentul inculpatului până sau după săvârșirea infracțiunii.

Aceste criterii generale și speciale privind individualizarea pedepsei, sau valorificat anume

în această ordine, fiind stabilit inculpatului Ciorap Liviu termenul de pedeapsă, prevăzute de

art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal și inculpatului Ciorap Victor termenul de pedeapsă, prevăzute

de art.287 alin.(3) Cod penal.

11

Ulterior, după individualizarea pedepsei și stabilirea duratei și cuantumului acesteia, în

cazul stabilirii închisorii, continuă operațiunea de individualizare, dar sub aspectul de

executare a pedepsei deja stabilite, prin numirea tipului de penitenciar și soluționarea chestiunii

dacă pedeapsa stabilită inculpatului trebuie să fie executată real ori, sub raportul personalității

acestuia de a se corecta și reeduca, poate fi formulată concluzia că scopul pedepsei se poate

atinge și prin aplicarea suspendării executării pedepsei în privința vinovatului pe un termen de

probă stabilit de instanță de judecată.

Pe cale de consecință, raportat la considerentele expuse supra, Colegiul penal lărgit

remarcă că aplicarea prevederilor art.90 Cod penal - suspendarea condiționată a executării

pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege

de a demonstra că infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia.

Prin urmare, în sensul legii, în afară de motivele care au servit temei pentru stabilirea

pedepsei principale, instanță trebuie să de-a o motivare suplimentară, din care considerente a

concluzionat că inculpaților nu este rațional să execute real termenul pedepsei stabilite.

Analizând condițiile în care poate fi acordată suspendarea executării pedepsei, rezultă că

aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a instanței de judecată, care este liberă să

aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.

Conform art.90 alin.(1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel

mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile

săvârșite din imprudență, instanță de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de

persoana celui vinovat, poate ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute

pedeapsa stabilită și poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată

a executării pedepsei și termenul de probă.

În speță, reieșind din soluția adoptată de instanță de apel, se constată că la stabilirea și

aplicarea pedepsei în privința inculpaților, instanță de apel nu a indicat motivele concrete care

stau la baza condamnării cu suspendare a executării pedepsei aplicate, or, argumentele instanței

de apel precum că inculpații Ciorap Liviu și Ciorap Victor se pot corija fără a executa real

pedeapsa închisorii, au recuperate benevol paguba părții vătămate, este o concluzie premature

și nemotivată.

Astfel, instanță de recurs apreciază că modalitatea de executare aleasă și cuantumul

pedepsei stabilite inculpaților este neargumentat, or, instanțele de apel urmau să ia în

considerație că, raționamentul de aplicare a prevederilor art.90 Cod penal, are la origine

persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de

manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei față de

infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul descoperii

ei cum ar fi: conduita bună a infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul

infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului,

ceea ce în cauza deferită judecății nu se constată.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanță de judecată, într-un caz

concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului,

care se evaluează după următoarele criterii:

- împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

12

- starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

- natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii;

- motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

- conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului penal;

- nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situație familială și socială etc.

La caz, așa cum rezultă din textul deciziei, aceasta și-a motivat dispunerea suspendării

condiționate a executării pedepsei aplicate inculpaților menționând că aceștia se pot corija fără

a executa real pedeapsa închisorii, ceea ce se consideră de către instanță de recurs drept o

concluzie prematură, care nu poate fi menținută.

În atare situație, reieșind din cele relevate Colegiul lărgit statuează asupra faptului că în

cauza supusă judecării, la etapa examinării apelului instanță a admis eroarea de drept prevăzută

de pct. 10) al alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, prin faptul că nu a oferit o motivare

corespunzătoare la individualizarea pedepsei stabilită în privința inculpaților Ciorap Liviu și

Ciorap Victor și anume, în partea executării acesteia.

Respectiv, luând în considerare legislația procesual penală, precum și jurisprudența

CtEDO, în materie penală, care expres prevede că, obligația de motivare a hotărârilor

judecătorești face parte din setul de garanții stabilit pentru existența unui proces echitabil,

Colegiul penal reține că, decizia pronunțată de către instanța de apel este una nemotivată și

neclar expusă, motiv care duce la casarea acesteia.

Subsecvent, Colegiul penal lărgit susține că, o hotărâre motivată demonstrează că părțile

au fost auzite în cadrul procesului penal, oferă posibilitatea ca această hotărâre să poată fi

verificată în cadrul căilor de atac și oferă posibilitatea persoanelor interesate de a pregăti o

cerere de apel sau recurs (Suominen v. Finlandei § 37(2003), Kuznetsov și alții v. Rusiei § 85.

(2007)).

În afară de aceasta, motivarea hotărârilor este un instrument important în asigurarea

transparenței justiției și existența unui control social asupra acesteia (Hirvisaari v. Finlanda, §

30 (2001)).

Colegiul penal lărgit statuează că, erorile admise nu pot fi înlăturate de către instanță de

recurs în prezenta procedură, deoarece instanță de recurs nu este abilitată cu atribuții de a

judeca cauza pe fond, substituind instanța care a judecat apelurile cu încălcarea prevederilor

legii penale și procesual-penale.

Încălcările punctate în prezenta decizie determină incontestabil Colegiul penal lărgit să

concluzioneze asupra necesității de a casa decizia instanței de apel în partea stabilirii pedepsei,

în privința inculpaților Ciorap Liviu și Ciorap Victor, cu dispunerea rejudecării cauzei în

aceeași instanță în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanță de apel urmează să se conducă și de prevederile art. 436

Cod de procedură penală care se referă la procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se

pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu rigorile legii procesual-penale asupra

tuturor motivelor invocate în apel, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și

promptă a cauzei, să cerceteze amănunțit aspectele care stau la baza individualizării pedepsei,

ținând cont de motivele invocate în apel și dispozițiile expuse la pct. 7 a prezentei decizii și ca

urmare să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată.

13

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către avocatul Tatiana Gorea în

interesele părții vătămate Nicolae Barbacari.

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Vitalie Călugăreanu, casează decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

17 septembrie 2019, în partea stabilirii pedepsei, în privința inculpaților Ciorap Liviu xxxx și

Ciorap Victor xxxx, cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte de către aceiași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

În rest, celelalte dispoziții ale deciziei se mențin.

Decizia nu se supune căilor de atac în partea dispusă rejudecării, în rest este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 22 octombrie 2020.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Nadejda Toma

Elena Cobzac

Victor Boico

14