1ra-253/20 — art. 191 alin. 5 CP

1ra-253/20 — art. 191 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-253/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena și Boico Victor

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 iunie 2019, în cauza penală în

privința lui

Rusu Igor xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat xxxxx

Termenul de examinare:

prima instanță: 03.06.2015 – 21.11.2017;

instanța de apel: 21.12.2017 – 14.06.2019;

instanța de recurs ordinar: 02.09.2019 – 02.09.2020.

A C O N S T A T A T:

21 noiembrie 2017, a fost încetat procesul penal în privința lui Rusu Igor în baza

art. 196 alin. (4) Cod penal, din motivul expirării termenului de prescripție de

tragere la răspundere penală.

Rusu Igor, în perioada 01 ianuarie 2007 – 31 decembrie 2009, activând în baza

ordinului nr. 1 din 05 iunie 2003, emis de directorul Puiu Viorel, în calitate de

contabil șef al „Privex Prim” SRL, cod fiscal xxxxx, cu sediul amplasat în xxxxx,

și fiind responsabil de valorile materiale aflate în gestiunea sa, veniturile

obținute de la acordarea serviciilor conform genului de activitate a

întreprinderii, ce consta în prelucrarea și fasonarea sticlei plate și deținând

posibilitatea de a gestiona mijloacele financiare ale întreprinderii, în intervalul

de timp indicat depunea banii încasați în urma activității comerciale a

întreprinderii la contul bancar ca încasări de la comercializare, fapt reflectat în

rulajele bancare de pe conturile deschise în BC „Victoriabank” SA, iar în

contabilitatea întreprinderii, pe care personal o administra, reflecta aceste

mijloace bănești ca împrumuturi.

1

Drept urmare a acțiunilor ilegale întreprinse, folosind situația de serviciu,

Rusu Igor a cauzat întreprinderii „Privex Prim” SRL un prejudiciu material în

sumă de 1 075 525, 38 lei, fapt confirmat prin conținutul expertizei

judiciar-contabile nr. 2332 din 02 aprilie 2011, astfel „Privex Prim” SRL

fiindu-i cauzat un prejudiciu material în proporții deosebit de mari.

Prima instanță a încadrat aceste acțiuni ale inculpatului în baza art. 196

alin. (4) Cod penal, conform indicilor calificativi: „cauzarea de daune materiale

în proporții deosebit de mari prin abuz de încredere, dacă fapta nu constituie o

însușire”.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 191 alin. (5) Cod

penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 9 ani, cu

executare în penitenciar de tip închis.

Totodată, procurorul a solicitat încasarea în beneficiul statului, din contul

inculpatului, a cheltuielilor judiciare în sumă de 5 702 lei.

3.1 În argumentarea apelului, a invocat că prima instanță a dat o

apreciere juridică eronată probelor administrate în ședința de judecată.

A susținut că martorul Puiu Viorel a declarat următoarele în ședința de

judecată:

- împreună cu inculpatul a fondat „Privex Prim” SRL, fiecare asociat

deținând câte 50% din capitalul social al întreprinderii;

- inculpatul a gestionat contabilitatea „Privex Prim” SRL în perioada

anilor 2003-2012, însă în anul 2009, inculpatul a transmis atribuțiile respective

către „Total Consulting” SRL;

- în luna noiembrie 2009, deținând funcția de administrator al „Privex

Prim” SRL, după mai multe încercări nereușite a preluat actele de evidență

contabilă ale acestei întreprinderi de la „Total Consulting” SRL și a depistat un

șir de neclarități, cum ar fi efectuarea unui transfer bănesc în sumă de 18 740

de lei de către „Privex Prim” SRL în beneficiul unei întreprinderi turistice, având

ca obiect achitarea serviciilor turistice prestate inculpatului;

- a decis efectuarea unui audit tematic la „Privex Prim” SRL, în baza

căruia s-a stabilit că inculpatul a sustras din casieria „Privex Prim” SRL mai mult

de un milion de lei sub formă de împrumuturi pe care ulterior nu le-a restituit

întreprinderii.

A evidențiat că martorul Volna Veaceslav a declarat următoarele:

- la 01 decembrie 2009, a fost angajat în funcția de director comercial al

„Privex Prim” SRL, iar în acea perioadă contabilitatea întreprinderii era

gestionată de „Total Consulting” SRL, cu suportul inculpatului;

- din rulajele bancare ale „Privex Prim” SRL a observat că pe contul

întreprinderii a fost transferată sub formă de împrumut de la „Elvitis-Com” SRL

2

suma totală de 300 000 de lei, însă această sumă nu figura în rapoartele

financiare întocmite de „Total Consulting” SRL;

- a înțeles că inculpatul avea intenții meschine după ce administratorul

„Privex Prim” SRL, Puiu Viorel, a solicitat ca „Total Consulting” SRL să-i predea

actele de evidență contabilă ale „Privex Prim” SRL, însă inculpatul s-a opus

categoric ca aceste acte să intre în posesia lui Puiu Viorel;

- a remarcat că inculpatul adesea îl grăbea pe Puiu Viorel să semneze

dispozițiile de plată ale „Privex Prim” SRL, pentru ca Puiu Viorel să nu pătrundă

în esența actelor semnate.

A notat că martorul Ciorbă Sergiu a declarat următoarele în ședința de

judecată:

- până în iarna anului 2007, a fost implicat în întocmirea evidenței

contabile în cadrul „Privex Prim” SRL, iar în acea perioadă încasările

întreprinderii erau compuse din vânzarea producției și împrumuturi primite

de la inculpat și de la Puiu Viorel;

- a efectuat doar în acte operațiunile bancare de restituire a

împrumuturilor respective, deoarece la bancă mergea altcineva, posibil –

inculpatul.

A relevat că martorul Vutcărău Vasile a declarat următoarele în ședința

de judecată:

- este administratorul „Elvitis-Com” SRL, iar inculpatul este nepotul său,

căruia în perioada anilor 2006-2011, de mai multe ori i-a împrumutat bani

pentru construcția spălătoriei auto, suma totală a împrumuturilor fiind de

aproximativ 1 400 000 de lei;

- „Elvitis-Com” SRL i-a împrumutat bani „Privex Prim” SRL, iar

împrumuturile a fost restituite integral.

A mai menționat că prin raportul de expertiză judiciar-contabilă nr. 2332

din 27 octombrie 2011, s-a constatat că în perioada anului 2007, mijloacele

bănești primite de la prestarea serviciilor și comercializarea mărfurilor au fost

depuse la bancă, iar în perioada anilor 2008-2009, au fost efectuate achitări

pentru împrumuturi care nu se confirmă prin documente primare, ca fiind

introduse în casa „Privex Prim” SRL conform contului de evidență contabilă 241

(casa), în beneficiul persoanei fizice Rusu Igor în sumă de 1 014 767, 54 lei, și

reflectarea ca împrumuturi în sumă de 2 096 441, 34 lei, inclusiv:

- în anul 2007 au fost reflectate împrumuturi în sumă totală de 172 440

lei, iar de către „Privex Prim” SRL au fost efectuate neargumentat achitări

pentru restituirea împrumuturilor în sumă totală de 52 300 de lei;

- în anul 2008 au fost reflectate împrumuturi în sumă totală de

1 423 875 de lei, iar de către „Privex Prim” SRL au fost efectuate neargumentat

achitări pentru restituirea împrumuturilor în sumă totală de 473 099, 04 lei; și

3

- în anul 2009 au fost reflectate împrumuturi în sumă totală de 550 126,

34 lei, iar de către „Privex Prim” SRL au fost efectuate neargumentat achitări

pentru restituirea împrumuturilor în sumă totală de 489 368, 54 lei.

La fel, a indicat că prin acest raport de expertiză judiciar-contabilă, s-a

constatat că suma de 2 096 441, 34 lei a fost depusă la contul de decontare a

„Privex Prim” SRL ca reprezentând încasări de la vânzări, iar în perioada anilor

2007-2009, reflectarea împrumuturilor după persoana fizică Rusu Igor a fost

efectuată cu nerespectarea regulilor generale de ținere a evidenței contabile și

cu denaturarea datelor ce țin de împrumuturi bănești (reflectarea în evidența

contabilă în lipsa documentelor primare de încasare a împrumuturilor și a

contractelor de împrumut).

A făcut trimitere și la rapoartele de expertiză ce demonstrează că

semnăturile aplicate pe extrasele bancare, ordinele de plată, dispozițiile de

plată și registrele de casă relevante au fost efectuate de inculpat.

A reliefat că deși reprezentantul părții civile „Privex Prim” SRL a declarat

în ședința de judecată că întreprinderii nu i-a fost cauzat niciun prejudiciu și că

nu există pretenții față de inculpat, prima instanță trebuia să țină cont de faptul

că această poziție a fost determinată de remanieri în structura asociaților

„Privex Prim” SRL, inculpatul obținând un rol decisiv în cadrul întreprinderii.

În continuare, a susținut că prima instanță, contrar prevederilor art. 385

alin. (1) pct. 14) Cod de procedură penală, nu s-a expus asupra cheltuielilor

judiciare.

contestat sentința cu apel, solicitând:

1) casarea totală a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat de sub învinuirea de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal, din motiv că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii;

2) casarea încheierii Judecătoriei Chișinău (sediul Central) din

22 septembrie 2017, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea

apărătorului Chirica Iurie privind dispunerea expertizei judiciar-contabile

repetate; și

3) emiterea unei încheieri interlocutorii privind încălcările admise la

urmărirea penală.

4.1 În argumentarea apelului, au invocat că învinuirea este

fundamentată pe neconcordanța între datele prezentate la bancă beneficiarului

„Privex Prim” SRL și datele primare din evidența contabilă a „Privex Prim” SRL,

neconcordanță care se datorează nu doar acțiunilor inculpatului, ci și acțiunilor

angajaților BC „Victoriabank” SA.

Au susținut că pentru a stabili dacă pe contul „Privex Prim” SRL au fost

depuși bani proveniți din comercializarea mărfurilor sau prestarea serviciilor,

4

era necesar de stabilit dacă „Privex Prim” SRL dispunea de aceste mărfuri sau a

prestat serviciile respective.

Aici, au subliniat că din declarațiile martorilor Ciorbă Sergiu și

Oleinic Vadim, rezultă că „depunerea banilor proveniți din comercializarea

mărfurilor sau prestarea serviciilor” reprezintă o formulare generală, des

utilizată de angajații băncii pentru a justifica depunerea banilor pe contul

întreprinderii, or în cazul împrumutului sau altor operațiuni este necesar de a

prezenta acte juridice confirmative.

Au declarat că pentru a stabili volumul serviciilor prestate și al mărfurilor

comercializate de o întreprindere, este necesar de contrapus datele din

Registrul mașinii de casă și control al întreprinderii cu datele ce țin de

transferurile bancare.

Au afirmat că pentru a demonstra că în perioada anilor 2007-2009,

„Privex Prim” SRL nu dispunea de marfă și materie primă în cantități ce ar

justifica versiunea că banii în cauză, depuși pe contul „Privex Prim” SRL, au

provenit din comercializarea mărfurilor sau prestarea serviciilor, este

obligatorie efectuarea unei expertize judiciar-contabile, iar prima instanță

neîntemeiat a respins cererea apărării în acest sens.

Totodată, au reliefat că martorii Vutcărău Vasile, Ciorbă Sergiu și

Oleinic Vadim au confirmat că în perioada anilor 2007-2009, „Privex Prim” SRL

nu a avut un rulaj atât de impunător.

De altfel, au declarat că însuși expertul care a întocmit raportul de

expertiză judiciar-contabilă nr. 2332 din 27 octombrie 2011, a explicat că s-a

condus doar de datele programului 1C și de datele furnizate de BC

„Victoriabank” SA.

Au notat că la sfârșitul anului 2012, prin efectul unei hotărâri

judecătorești irevocabile, Puiu Viorel a fost exclus din rândurile asociaților

„Privex Prim” SRL și destituit din funcția de administrator, din motivul

gestionării frauduloase a întreprinderii.

Au relevat că prima instanță greșit a considerat că raportul de expertiză

judiciar-contabilă nr. 2332 din 27 octombrie 2011 este o probă admisibilă și

pertinentă, deoarece Rusu Igor a fost lipsit de dreptul de a formula întrebări

către expertul judiciar și de a-i prezenta acte suplimentare, în condițiile în care

lui Rusu Igor i-a fost adus la cunoștință raportul după efectuarea expertizei, iar

solicitarea apărării privind dispunerea expertizei judiciar-contabile repetate,

înaintată la urmărirea penală, deși a fost admisă în principiu, nu a fost

executată.

În context, au punctat că în scrisoarea de expediere din 12 aprilie 2011 a

materialelor pentru efectuarea expertizei judiciar-contabile sunt indicate

actele ridicate în baza procesului-verbal de ridicare din 06 aprilie 2011, care au

fost recunoscute în calitate de corpuri delicte prin ordonanța ofițerului de

urmărire penală din 19 aprilie 2012, însă printre aceste acte nu se regăsesc

5

extrasul din materialele dosarului penal pe 27 de file și forma electronică a

programului 1C, acte care în mod inexplicabil au fost puse la baza raportului de

expertiză judiciar-contabilă nr. 2332 din 27 octombrie 2011.

În continuare, au arătat că deși la materialele cauzei se regăsește raportul

ofițerului de urmărire penală din 16 aprilie 2015 cu propunerea de a înainta o

nouă acuzare lui Rusu Igor, cu ulterioara expediere a cauzei penale în instanța

de judecată, lui Rusu Igor nu i-a fost înaintată o nouă acuzare, însă nu există nici

o ordonanță a procurorului de respingere a propunerii respective.

Au mai invocat că la materialele cauzei sunt anexate indicațiile

procurorului din 22 aprilie 2014 privind efectuarea acțiunilor de urmărire

penală, care nu au fost îndeplinite, deși aceste acțiuni urmau să contribuie la

aflarea adevărului, și anume:

- transmiterea de către ofițerul de urmărire penală a tuturor obiectelor

ridicate în cadrul urmăririi penale și soluționarea sorții lor;

- audierea angajaților „Total Consulting” SRL în scopul stabilirii

perioadei și particularităților ținerii evidenței contabile a „Privex Prim” SRL;

- ridicarea dărilor de seamă depuse de „Privex Prim” SRL în perioada

anilor 2007-2009 în scopul verificării reflectării sumelor de bani care figurau

ca împrumuturi;

- efectuarea confruntării între Puiu Viorel și Ciorbă Sergiu, și

- efectuarea expertizei grafologice suplimentare, cu prezentarea

mostrelor de semnături ale lui Volna Veaceslav, Puiu Viorel și Ciorbă Sergiu,

precum și ale angajaților „Total Consulting” SRL care au avut acces la

documentele contabile ale „Privex Prim” SRL.

Au semnalat că prin prisma prevederilor art. 251 Cod de procedură

penală, sunt nule declarațiile părții vătămate Puiu Viorel, or acesta nu a fost

recunoscut în calitate de parte vătămată, iar declarațiile date sunt o metodă de

răzbunare față de inculpat.

Aici, au remarcat că anume recunoașterea neîntemeiată a lui Puiu Viorel

în calitate de parte vătămată a dus la anularea ilegală a ordonanței de încetare

a urmăririi penale din 02 iulie 2013.

14 iunie 2019, a fost respins ca nefondat apelul declarat de procuror și a fost

admis apelul declarat de avocatul Chirica Iurie în numele inculpatului și

inculpat.

A fost casată total sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Rusu Igor a

fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 191

alin. (5) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

5.1 Pentru a pronunța decizia, instanța de apel a reținut că prin

rechizitoriul din 29 mai 2015, Rusu Igor a fost învinuit de faptul că: în perioada

6

01 ianuarie 2007 – 31 decembrie 2009, activând în baza ordinului nr. 1 din

05 iunie 2003, emis de directorul Puiu Viorel, în calitate de contabil șef al

„Privex Prim” SRL, cod fiscal xxxxx, cu sediul amplasat în xxxxx, și fiind

responsabil de valorile materiale aflate în gestiunea sa, veniturile obținute de

la acordarea serviciilor conform genului de activitate a întreprinderii, ce consta

în prelucrarea și fasonarea sticlei plate și deținând posibilitatea de a gestiona

mijloacele financiare ale întreprinderii, în intervalul de timp indicat depunea

banii încasați în urma activității comerciale a întreprinderii la contul bancar ca

încasări de la comercializare, fapt reflectat în rulajele bancare de pe conturile

deschise în BC „Victoriabank” SA, iar în contabilitatea întreprinderii, pe care

personal o administra, reflecta aceste mijloace bănești ca împrumuturi.

Drept urmare a acțiunilor ilegale întreprinse, folosind situația de serviciu,

Rusu Igor a cauzat întreprinderii „Privex Prim” SRL un prejudiciu material în

sumă de 1 075 525, 38 lei, fapt confirmat prin conținutul expertizei

judiciar-contabile nr. 2332 din 02 aprilie 2011, astfel „Privex Prim” SRL

fiindu-i cauzat un prejudiciu material în proporții deosebit de mari.

Acuzarea a încadrat aceste acțiuni ale inculpatului în baza art. 191

alin. (5) Cod penal, conform indicilor calificativi: „însușirea ilegală a bunurilor

altei persoane, încredințate în administrarea vinovatului, săvârșită în proporții

deosebit de mari”.

5.2. Instanța de apel a indicat că prima instanță greșit a ajuns la concluzia

privind vinovăția inculpatului în baza art. 196 alin. (4) Cod penal, or această

concluzie nu este fundamentată pe un cumul de probe pertinente, concludente,

utile și veridice, care ar corobora între ele, așa cum prevăd regulile de apreciere

a probelor de la art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală.

Având în susținere prevederile art. 389 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de apel a menționat că împrejurările ce determină necesitatea achitării

inculpatului de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 191

alin. (5) Cod penal, rezultă din totalitatea de probe cercetate în ședința de

judecată.

În particular, instanța de apel a verificat legalitatea și temeinicia sentinței

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală, prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în

procesul-verbal, și anume: declarațiile inculpatului Rusu Igor (f.d. 184-187,

vol. V), ale reprezentantului părții civile „Privex Prim” SRL, Roșca Vladislav (f.d.

161, vol. V), ale martorilor Popușoi Petru (f.d. 168-169, vol. V), Puiu Viorel (f.d.

165-167, vol. V), Vutcărău Vasile (f.d. 170-171, vol. V), Ciorbă Sergiu (f.d.

172-175, vol. V) și Oleinic Vadim (f.d. 176-179), și ale expertului Sajin Petru (f.d.

181-183, vol. V), date în ședința de judecată, ordonanța de începere a urmăririi

penale din 26 octombrie 2010 (f.d. 1, vol. I), certificatul de înregistrare a „Privex

Prim” SRL din 28 mai 2003 (f.d. 117, vol. I), ordinul nr. 2/03 din 05 iunie 2003

de încadrare a lui Rusu Igor în funcția de contabil-șef al „Privex Prim” SRL (f.d.

7

118, vol. I), încheierea de audit a controlului tematic nr. 06 din 28 mai 2010,

întocmită de „Consulting Modern” SRL (f.d. 132-135, vol. I), extrasul din

Registrul de stat al persoanelor juridice nr. 162 din 13 ianuarie 2010 în privința

„Privex Prim” SRL (f.d. 146, vol. I), plângerea administratorului „Privex Prim”

SRL, Puiu Viorel, din 11 iunie 2010 (f.d. 154, vol. I), încheierea Judecătoriei

Economice de Circumscripție din 01 martie 2010 (f.d. 162, vol. I), contractul

nr. 07-CONT/09 din 10 februarie 2008, încheiat între „Total Consulting” SRL și

„Privex Prim” SRL (f.d. 233-234, vol. I), ordonanța din 24 ianuarie 2011 de

recunoaștere în calitate de reprezentant legal al „Privex Prim” SRL (f.d.

238-239, vol. I), ordonanța din 24 ianuarie 2011 de recunoaștere a „Privex

Prim” SRL în calitate de parte vătămată (f.d. 240, vol. I), raportul de expertiză

judiciar-contabilă nr. 2332 din 27 octombrie 2011 (f.d. 252-266, vol. I),

ordonanța din 15 decembrie 2011 de recunoaștere a lui Rusu Igor în calitate de

bănuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal (f.d.

130, vol. II), ordonanța din 14 martie 2012 de punere a lui Rusu Igor sub

învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal

(f.d. 144-145, vol. II), hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripție din

08 decembrie 2011 (f.d. 178-180, vol. II), decizia Curții de Apel Chișinău din

12 aprilie 2012 (f.d. 26-28, vol. III), decizia Curții Supreme de Justiție din

25 octombrie 2012 (f.d. 31-32, vol. III), încheierea Curții Supreme de Justiție

din 13 martie 2013 (f.d. 34-36, vol. III), procesul-verbal de percheziție din

19 aprilie 2012 a spălătoriei auto a „Privex Prim” SRL (f.d. 47-48, vol. III),

procesul-verbal de examinare a obiectelor din 29 august 2012 (f.d. 49-50,

vol. III), ordonanța din 19 aprilie 2012 de recunoaștere și anexare la cauza

penală a corpurilor delicte și a mijloacelor materiale de probă (f.d. 51, vol. III),

raportul de expertiză nr. 457 din 01-07 februarie 2012 (f.d. 103-104, vol. III),

raportul de expertiză grafoscopică nr. 185-215 din 15 mai 2012 (f.d. 109-115,

vol. III), raportul de expertiză nr. 1838 din 16 octombrie 2012 (f.d. 121-146,

vol. III), raportul de expertiză nr. 2083 din 19 octombrie 2012 (f.d. 148-222,

vol. III) și procesul-verbal nr. 3 din 13 mai 2015 al Adunării generale a

asociaților „Privex Prim” SRL (f.d. 194, vol. IV).

De asemenea, instanța de apel și-a bazat decizia pe declarațiile unor

persoane care au fost audiate în ședința instanței de apel, și anume pe

declarațiile inculpatului Rusu Igor (f.d. 243, vol. V), ale martorului Puiu Viorel

(f.d. 229-230, vol. VI) și ale expertului Sajin Petru (f.d. 61-63, vol. VI).

În succesiunea celor relatate, instanța de apel a notat că din analiza

probelor administrate, apreciate conform prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, rezultă că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod de procedură penală.

Instanța de apel a relevat că raportul de expertiză judiciar-contabilă

nr. 2332 din 27 octombrie 2011 reprezintă una dintre probele principale pe

8

care acuzarea și-a bazat învinuirea lui Rusu Igor de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal.

Aici, instanța de apel a indicat că prin acest raport de expertiză, s-a

constatat că în perioada anului 2007, mijloacele bănești primite de la prestarea

serviciilor și comercializarea mărfurilor au fost depuse la bancă, iar în perioada

anilor 2008-2009, au fost efectuate achitări pentru împrumuturi care nu se

confirmă prin documente, ca fiind introduse în casa „Privex Prim” SRL conform

contului de evidență contabilă 241 (casa), în beneficiul persoanei fizice

Rusu Igor în sumă de 1 014 767, 54 lei, și reflectarea ca împrumuturi în sumă

de 2 096 441, 34 lei.

În același timp, instanța de apel a considerat că respectivul raport de

expertiză nu poate fi pus la baza unei sentințe de condamnare, în condițiile în

care expertului nu i-au fost prezentate toate documentele primare necesare

pentru efectuarea expertizei judiciar-contabile, inclusiv pentru a contrapune

datele din Registrul mașinii de casă și control al „Privex Prim” SRL cu datele ce

țin de transferurile bancare ale întreprinderii, iar inculpatul a fost lipsit de

dreptul de a formula întrebări în adresa expertului.

Mai mult, instanța de apel a remarcat că forma electronică a programului

1C nu se regăsește printre documentele ce au fost puse la dispoziția expertului,

cu toate că acesta a declarat în ședința de judecată că i-a fost prezentată și forma

electronică a programului 1C.

Astfel, instanța de apel a arătat că, acuzarea nu a reușit să demonstreze

că fapta inculpatului întrunește semnele obiective ale componenței de

infracțiune prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal.

Instanța de apel a evidențiat că martorii Ciorbă Sergiu și Oleinic Vadim

au confirmat că între inculpat și Puiu Viorel existau relații conflictuale, cât și

faptul că o parte dintre mijloacele bănești încasate de „Privex Prim” SRL era

inclusă în contabilitatea întreprinderii cu titlu de împrumuturi, însă aceștia nu

au relatat că banii erau sustrași nemijlocit de inculpat.

Iar, făcând referire la raportul de expertiză nr. 457 din

01-07 februarie 2012, raportul de expertiză grafoscopică nr. 185-215 din

15 mai 2012, raportul de expertiză nr. 1838 din 16 octombrie 2012 și raportul

de expertiză nr. 2083 din 19 octombrie 2012, instanța de apel a notat că o parte

dintre actele contabile relevante speței au fost semnate de o persoană prin

imitarea semnăturii inculpatului.

În această conjunctură, instanța de apel a mai menționat că, acuzarea nu

a prezentat probe directe care să dovedească faptul că în urma activității sale

de contabil șef în cadrul „Privex Prim” SRL, inculpatul ar fi cauzat întreprinderii

un prejudiciu patrimonial efectiv.

de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg,

acesta invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală

9

și solicitând casarea totală a deciziei și dispunerea rejudecării cauzei de către

instanța de apel.

6.1 În argumentarea recursului, procurorul a specificat că instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii.

Așadar, a reiterat argumentele expuse în apelul acuzării, indicând că

instanța de apel nu s-a pronunțat motivat asupra nici unuia dintre aceste

argumente.

Consideră că instanța de apel a interpretat greșit probele pe care le-a

prezentat acuzarea în sprijinul învinuirii lui Rusu Igor de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal.

Aici, a mai declarat că instanța de apel nu și-a motivat aprecierea critică

a probelor acuzării și s-a limitat la o expunere succintă și pur teoretică a

semnelor subiective și obiective ale componențelor de infracțiune prevăzute de

art. 191 alin. (5) și 196 alin. (4) Cod penal, fără a examina corespunderea între

semne și acțiunile inculpatului.

A elucidat conținutul probelor acuzării și a punctat că instanța de apel nu

a efectuat o analiză amplă a acestora, ce ar fi conformă cu regulile de apreciere

a probelor, prevăzute de art. 101 Cod de procedură penală.

A relevat că instanța de apel urma să aprecieze critic declarațiile

inculpatului, or acestea nu coroborează cu alte probe din dosar, inclusiv cu

probele administrate la inițiativa apărării.

A notat că din materialele cauzei nu rezultă că inculpatul i-ar fi

împrumutat „Privex Prim” SRL mijloacele bănești pe care ulterior le-a dobândit,

deoarece potrivit reglementărilor în vigoare în perioada anilor 2007-2009,

împrumuturile acordate întreprinderii trebuiau să fie reflectate în contul de

evidență contabilă 539, însă în perioada de referință a fost legal reflectat doar

împrumutul acordat de „Elvitis-Com” SRL, confirmat și prin contractul de

împrumut corespunzător.

A reliefat că inculpatul așa și nu a prezentat instanței documente ce ar

confirma versiunea împrumutării „Privex Prim” SRL a mijloacelor bănești

respective.

A afirmat că inculpatul nu este îndreptățit să invoce necunoașterea

acestor reglementări, or la 10 februarie 2008, „Privex Prim” SRL a încheiat cu

„Total Consulting” SRL un contract de ținere a evidenței contabile.

A făcut trimitere la caracterul lipsit de putere de convingere a

declarațiilor inculpatului și din perspectiva că nu este cert aportul financiar al

inculpatului la construcția spălătoriei auto, în condițiile în care în anul 2013,

acesta i-a transmis lui Vutcărău Vasile dreptul de proprietate asupra spălătoriei

auto în contul stingerii unei datorii, cu toate că inculpatul pretinde că în

perioada anilor 2007-2009, „Privex Prim” SRL i-a rambursat anumiți bani.

10

În altă ordine de idei, a susținut că instanța de apel greșit a apreciat critic

declarațiile expertului Sajin Petru pe baza dubiilor ce țin de licențierea

programului 1C utilizat de „Privex Prim” SRL, or importanță are doar

aprecierea veridicității datelor din forma electronică a programului 1C, care au

fost prezentate expertului spre examinare.

A indicat că apărarea niciodată nu a invocat neveridicitatea acestor date,

cu atât mai mult că acestea au fost prezentate de „Total Consulting” SRL, ale

căror servicii au fost contractate însuși de inculpat în calitatea sa de contabil șef

al „Privex Prim” SRL, iar expertul Sajin Petru nu a stabilit divergențe între

datele respective și actele contabile ce i-au fost prezentate.

Consideră că instanța de apel eronat și-a bazat soluția de achitare pe

procesul-verbal nr. 3 din 13 mai 2015 al adunării generale a asociaților „Privex

Prim” SRL, în situația în care viziunea actuală a întreprinderii în privința

acțiunilor inculpatului a fost determinată de remanieri în structura asociaților

„Privex Prim” SRL, inculpatul obținând un rol decisiv în cadrul întreprinderii.

referință asupra recursului declarat, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia.

Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta este pasibil admiterii din

următoarele considerentele.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și

dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

După cum rezultă din conținutul cererii de recurs declarată de către

acuzatorul de stat, drept temei pentru casarea deciziei instanței de apel se

invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit

cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci când instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii.

Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate

în recurs și temeiurilor de casare nominalizate, Colegiul penal lărgit a ajuns la

concluzia că criticile aduse de către recurent și-au găsit confirmare în speța

dedusă judecății.

11

În acest context instanța de recurs menționează, că conform art. 414 Cod

de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de

apel sau cercetează suplimentar probele administrate de prima instanță.

Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să

se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt:

dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost

săvârșită de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost

apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept

procesual, penal sau administrativ au fost corect aplicate, hotărârea adoptată

urmând să conțină răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul penal notează, că hotărârile pronunțate de instanțele de fond

trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu

prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a

verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în

vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau

motivarea în termeni generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea

ca o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură.

În speță, potrivit rechizitoriului Rusu Igor a fost deferit judecății pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute art. 191 alin. (5) Cod penal, conform indicilor

calificativi – delapidarea averii străine, adică însușirea ilegală a bunurilor altei

persoane, încredințate în administrarea vinovatului, săvârșite în proporții

deosebit de mari.

Din conținutul rechizitoriului rezultă că lui Rusu Igor i-a fost incriminată

următoarea faptă, „în perioada cuprinsă în intervalul de timp între 01.01.2007-

31.12.2009, Rusu Igor activând în baza ordinului nr. 1 din 05.06.2003 emis de

directorul Puiu Viorel în calitate de contabil-șef al Societății cu Răspundere

Limitată „PRIVEX PRIM” SRL, cod fiscal xxxxx, cu sediul amplasat în apartamentul

xxxxx și fiind responsabil de valorile materiale aflate în gestiunea sa, acționând

intenționat, având scop de profit exprimat prin însușirea surselor bănești

încasate de către „PRIVEX PRIM” SRL de la acordarea serviciilor conform genului

de activitate ce consta în prelucrarea și fasonarea sticlei plate și deținând

posibilitatea de a gestiona mijloacele financiare ale întreprinderii, în intervalul

de timp indicat, depunea banii încasați în urma activității comerciale a

întreprinderii la contul bancar ca încasări de la comercializare, fapt reflectat în

12

rulajele bancare de pe conturile deschise în BC „Victoriabank” SA, iar în

contabilitatea întreprinderii, pe care personal o administra, reflecta aceste

mijloace bănești ca împrumuturi.

Ulterior, Rusu Igor urmărind același scop de voalare a intenției criminale

de însușire a surselor financiare, a întocmit contracte fictive privind acordarea

împrumuturilor bănești precum, că oferite de dânsul întreprinderii nominalizate,

prin ce și-a creat premise de însușire ulterioară a sumei, „pseudo” creditate.

Drept urmare a acțiunilor ilegale întreprinse, folosind situația de serviciu,

punând la bază contractele fictive de împrumut, adică utilizând documente

frauduloase cu conținut denaturat, Rusu Igor a delapidat de la persoana juridică

- Societatea cu Răspundere Limitată „PRIVEX PRIM” SRL suma de 1075525,38 lei,

fapt confirmat prin conținutul expertizei judiciar-contabile nr. 2332 din

02.04.2011, astfel părții vătămate nominalizate, adică Societății cu Răspundere

Limitată „PRIVEX PRIM” SRL, cod fiscal xxxxx, fiindu-i cauzat un prejudiciu

material în proporții deosebit de mari.”

Fiind învestită cu judecarea cauzei în fond, prima instanță a ajuns la

concluzia că la caz nu a fost dovedită vinovăția inculpatului Rusu Igor în

săvârșirea infracțiunii de delapidare a averii străine și a reîncadrat acțiunile

inculpatului în baza art. 196 alin. (4) Cod penal, conform indicilor calificativi:

„cauzarea de daune materiale în proporții deosebit de mari prin abuz de

încredere, dacă fapta nu constituie o însușire”.

Astfel, potrivit sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul Central) din

21 noiembrie 2017, a fost încetat procesul penal în privința lui Rusu Igor în baza

art. 196 alin. (4) Cod penal, din motivul expirării termenului de prescripție de

tragere la răspundere penală.

Având în vedere reîncadrarea faptelor imputate inculpatului potrivit

semnelor calificative ale altei infracțiuni decât cea în care au fost încadrate

inițial de către organul de urmărire penală, prima instanță a constatat

următoarea situație de fapt, „Rusu Igor, în perioada 01 ianuarie 2007 –

31 decembrie 2009, activând în baza ordinului nr. 1 din 05 iunie 2003, emis de

directorul Puiu Viorel, în calitate de contabil șef al „Privex Prim” SRL, cod fiscal

xxxxx, cu sediul amplasat în xxxxx, și fiind responsabil de valorile materiale aflate

în gestiunea sa, veniturile obținute de la acordarea serviciilor conform genului de

activitate a întreprinderii, ce consta în prelucrarea și fasonarea sticlei plate și

deținând posibilitatea de a gestiona mijloacele financiare ale întreprinderii, în

intervalul de timp indicat depunea banii încasați în urma activității comerciale a

întreprinderii la contul bancar ca încasări de la comercializare, fapt reflectat în

rulajele bancare de pe conturile deschise în BC „Victoriabank” SA, iar în

contabilitatea întreprinderii, pe care personal o administra, reflecta aceste

mijloace bănești ca împrumuturi.

Drept urmare a acțiunilor ilegale întreprinse, folosind situația de serviciu,

Rusu Igor a cauzat întreprinderii „Privex Prim” SRL un prejudiciu material în

13

sumă de 1 075 525, 38 lei, fapt confirmat prin conținutul expertizei

judiciar-contabile nr. 2332 din 02 aprilie 2011, astfel „Privex Prim” SRL

fiindu-i cauzat un prejudiciu material în proporții deosebit de mari.”

La rândul său, instanța de apel ajungând la concluzia respingerii ca

nefondat a apelului declarat de către procuror și admiterii apelului declarat de

către avocatul Chirica Iurie în numele inculpatului și inculpat, a casat total

sentința, și pronunțând o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, a dispus achitarea lui Rusu Igor de sub învinuirea de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal, din motiv că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

La acest aspect, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel nu a

ținut cont în deplină măsură de prevederile art. 384 alin. (3) Cod de procedură

penală, potrivit cărora hotărârea instanței de judecată trebuie să fie legală,

întemeiată și motivată.

Potrivit practicii judiciare constante, una din condițiile adoptării unei

sentințe legale este corespunderea părții descriptive a ei cu circumstanțele

constatate în ședința de judecată. La întocmirea ei, instanța trebuie să

îndeplinească cerințele art. 394 Cod de procedură penală și să soluționeze toate

chestiunile prevăzute în art. 385 Cod de procedură penală, în aceeași

consecutivitate.

Partea descriptivă a sentinței de achitare trebuie să cuprindă:

- indicarea învinuirii, expunerea circumstanțelor cauzei constatate de

instanță;

- analiza probelor, temeinicia concluziilor instanței despre faptul că

învinuirea nu și-a găsit confirmare, precum și motivarea de ce instanța respinge

probele puse la baza învinuirii.

Contrar cerințelor evidențiate, Colegiul penal constată că instanța de apel

rejudecând cauza și pronunțând o nouă hotărâre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță privind achitarea inculpatului, nu a indicat învinuirea

adusă lui Rusu Igor așa cum aceasta a fost descrisă în rechizitoriu, dar a descris

fapta constatată de către prima instanță prin care acțiunile inculpatului au fost

reîncadrate din prevederile art. 191 alin. (5) Cod penal în baza art. 196 alin. (4)

Cod penal, în context nefiind clar de sub învinuirea căror fapte este achitat

inculpatul.

Mai mult, analizând partea descriptivă a deciziei instanței de apel și

argumentele care au fundamentat soluția de achitare, instanța de recurs

constată că motivarea este una contradictorie, ori deși Rusu Igor a fost achitat

din motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute de

art. 191 alin. (5) Cod penal, în decizie instanța a accentuat de nenumărate ori,

că în cadrul cercetării judecătorești nu au fost prezentate careva argumente

plauzibile, precum și probe concludente și pertinente ce ar confirma că inculpatul

Rusu Igor, în perioada 01.01.2007-31.12.2009, activând în baza ordinului nr. 1

14

din 05.06.2003 emis de directorul Puiu Viorel în calitate de contabil-șef al SRL

„Privex-Prim”, folosind situația de serviciu, a cauzat întreprinderii SRL

„Privex-Prim” un prejudiciu material în sumă de 1075525,38 lei.

O altă contradicție depistată de către instanța de recurs se referă la faptul,

că instanța de apel constatând lipsa laturii obiective a infracțiunii prevăzute de

art. 191 Cod penal în acțiunile inculpatului Rusu Igor, a stabilit lipsa urmărilor

prejudiciabile sub formă de prejudiciu patrimonial efectiv, iar în acest sens a

luat la bază declarațiile reprezentantului părții civile SRL „Privex Prim”,

Roșca Vladislav, din care rezultă că, potrivit hotărârii comitetului fondatorilor,

s-a constatat că nu există careva prejudiciu cauzat SRL „Privex Prim”, fapt

confirmat prin procesul-verbal al adunării generale a asociaților SRL „Privex

Prim” din 27.01.2016 (vol.IV, f.d.241).

Pe de altă parte, în continuare instanța de apel evidențiază, următoarele:

„…deși, prin procesul-verbal al adunării generale a asociaților SRL „Privex Prim”

din 27.01.2016, nu s-a constatat careva prejudiciu cauzat SRL „Privex Prim”,

instanța de apel reține că la efectuarea raportului de expertiză nr. 2332 din

02.04.2011, însăși expertul Sajin Petru a menționat că la efectuarea acestuia nu

a dispus de toate materialele necesare, mai mult ca atât, fiind transmis un USB

drive în interiorul căruia era înregistrat programul 1C, dânsul nu cunoaște dacă

versiunea programului era sau nu licențiată.”

În contextul dat, deși instanța de apel reține la baza soluției de achitare

anumite probe care ar confirma că inculpatul nu a cauzat prejudiciu SRL „Privex

Prim”, în același timp însăși instanța de apel pune la îndoială această concluzie,

reținând declarațiile expertului Sajin Petru, care a menționat că la efectuarea

raportului de expertiză nr. 2332 din 02.04.2011, nu a dispus de toate

materialele necesare.

Pe când potrivit practicii judiciare, în sentința de achitare nu se admite

includerea unor formulări contradictorii care pun la îndoială nevinovăția celui

achitat.

De altfel, având în vedere că instanța de apel a respins apelul declarat de

către procuror, urma ca în conținutul deciziei să desfășoare analiza probelor pe

care s-a bazat la adoptarea soluției, cu indicarea motivelor care au fundamentat

concluzia elaborată, conform rigorilor impuse de prevederile art. art. 414, 417

Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de apel urma să cerceteze amănunțit aspectele

învinuirii înaintate, să aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, fiecare probă din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct

de vedere al coroborării lor și în concluziile sale să motiveze admiterea unor

probe sau respingerea altora.

Într-o hotărâre este necesar nu numai de a enumera probele, dar și de a

expune esența acestora precum și legătura lor cu conținutul altor probe care în

15

ansamblu confirmă sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce

unele probe sunt admise, iar altele respinse.

Totodată, având în vedere că apelul este și o cale de reformare a hotărârii,

iar în cazul admiterii lui, dacă se constată încălcări ale prevederilor legale

hotărârea atacată este desființată integral sau în parte, în virtutea acestor

competențe atribuite prin lege, la rejudecarea cauzei instanța de apel va ține

cont de aspectele evidențiate urmând să înlăture și erorile comise de către

prima instanță.

La acest segment, instanța de recurs va accentua că nici prima instanță la

pronunțarea sentinței de încetare a procesului în baza art. 196 alin. (4) Cod

penal în privința lui Rusu Igor nu a respectat întru totul prevederile art. art.

394-397 Cod de procedură penală.

Aici urmează a se evidenția, că la constatarea faptei ca fiind dovedită în

baza art. 196 alin. (4) Cod penal, prima instanță a exclus următorul pasaj din

rechizitoriu: „Ulterior, Rusu Igor urmărind același scop de voalare a intenției

criminale de însușire a surselor financiare, a întocmit contracte fictive privind

acordarea împrumuturilor bănești precum, că oferite de dânsul întreprinderii

nominalizate, prin ce și-a creat premise de însușire ulterioară a sumei „pseudo”

creditate”, însă în sentință nu a motivat această excludere în nici un mod.

Mai mult, deși a ajuns la concluzia reîncadrării faptelor imputate

inculpatului în baza art. 196 alin. (4) Cod penal, potrivit semnelor calificative

„cauzarea de daune materiale în proporții deosebit de mari prin abuz de

încredere, dacă fapta nu constituie o însușire”, prima instanță a constatat pe de

o parte cauzarea de daune materiale întreprinderii prin abuz de încredere, iar

pe de altă parte a conchis lipsa în acțiunile inculpatului a intenției directe de a

însuși bunurile întreprinderii, deoarece Rusu Igor este unicul asociat, fondator

și contabil-șef al întreprinderii. Astfel, că în speță prima instanță nu a analizat

toate elementele infracțiunii prevăzute de art. 196 Cod penal, raportate la

faptele incriminate inculpatului, ținând cont de faptul că victima acestei

infracțiuni poate fi doar proprietarul.

Potrivit practicii judiciare constante, sentința urmează a fi expusă în mod

consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea anterioară și să aibă

legătură logică cu ea.

Față de considerentele mai sus arătate, Colegiul penal lărgit ajunge la

concluzia, că în speță se confirmă prezența temeiurilor pentru recurs invocate

de recurent și prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

erori care nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs ordinar și necesită

casarea deciziei instanței de apel cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași

instanță, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture erorile

menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de

casare a soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art. 414 Cod de

16

procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o

apreciere obiectivă probelor administrate în cauză, având în vedere

prevederile art. art. 93, 95, 101 Cod de procedură penală, să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în apeluri și recurs, iar în dependență de datele

obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să

corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Popov Oleg, se casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 14 iunie 2019, în cauza penală în privința lui

Rusu Igor xxxxx și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 01 octombrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

17