GHEORGHE AND CHIRIBĂU v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
GHEORGHE AND CHIRIBĂU v. ROMANIA (CtEDO, 2023)
CUARTA DECIZIE DECIZIE Adresele nr. 46410/17 și 22864/18 Rodrigo GHEORGHE împotriva României și Adrian-Vasile CHIRIBĂU împotriva României (a se vedea tabelul apendice) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința la 19 ianuarie 2023 în calitate de comitet compus din: Armen Harutyunyan , Președintele Anja Seibert-Fohr , Ana Maria Guerra Martins , judecători și Viktoriya Maradudina , Grefierul adjunct al secțiunii interioare, având în vedere cererile depuse mai sus la diferitele date indicate în tabelul adăugat, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul respondent, având în vedere deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Lista reclamanților este consemnată în tabelul adăugat. Reclamațiile reclamanților în temeiul articolului 3 din Convenție privind condițiile inadecvate de detenție au fost comunicate guvernului român („Guvernului”). Asociația Dreptului cererilor Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură decizie. Denumirile prevăzute la art. 3 din Convenție (condiții de detenție necorespunzătoare) În prezentele cereri, după examinarea tuturor materialelor de față, Curtea consideră că, din motivele menționate mai jos, cererile sunt inadmisibile. În special, Curtea constată că, în cererea nr. 46410/17, reclamantul s-a plâns în legătură cu condițiile de detenție în care a fost deținut la 30 de ani. Ianuarie 2007-19 octombrie 2017, în închisoarea Jilava, și în cererea nr. 22864/18, reclamantul s-a plâns în legătură cu condițiile de detenție pe care le-a deținut-o în perioada 31 ianuarie 2009-1 martie 2018 în Stația de Poliție County Constanța, Arestarea Centrală a Bucureștiului, Prizonii Poarta Albă, Rahova și Jilava. Plângerile lor privind condițiile inadecvate de detenție au fost parțial respinse la stadiul de comunicare pentru pierderea statutului de victimă, deoarece reclamanții au beneficiat de o reducere a condamnării lor, pentru perioada (i) din 24 iulie 2012 până la 19 octombrie 2017 în cererea nr. 464110/17 și (ii) din 24 iulie 2012 până la 1 martie 2018 în cererea nr. 22864/18, ca compensare pentru perioadele de detenție în condiții care au încălcat art. 3 din Convenție, fiind eliberate în temeiul Legii nr. 169/2017. Guvernul a susținut că ambele reclamante au fost deținute pentru anumite perioade în centrele de detenție pentru care nu s-au plâns. Din documentele prezentate de guvern, aceasta transpiră că (i) în cererea nr. 46410/17 reclamantul s-a desfășurat între 7 și 21 decembrie 2015 (14 zile) în închisoarea Mioveni și (ii) în cererea nr. 22864/18, reclamantul s-a desfășurat între 27 octombrie și 5 decembrie 2016 (1 lună, 8 zile) în închisoarea Găești, unități de detenție pentru care nu s-au plângut. În acest context, Curtea trebuie să stabilească dacă reclamanții respectă termenul de șase luni stabilit de art. 1 din Convenție. Curtea reiterează că, în absența unui remediu eficace pentru plângeri privind condițiile inadecvate de detenție, art. 1 din Convenție îi permite să se ocupe de o chestiune numai dacă cererea este depusă în termen de șase luni de la data încetării acestei situații (a se vedea Iacov Stanciu c. România , nr. 35972/05 §136, 24 iulie 2012). Curtea reiterează, de asemenea, că o perioadă de detenție ar trebui considerată o „situație continuă” în cazul în care detenția a fost efectuată în același tip de instalație de detenție în condiții substanțial similare. Eliberarea sau transferul reclamantului într-un alt tip de regim de detenție, fie în interiorul sau în afara acestuia, ar pune capăt „situării continuă” (a se vedea Ananyev și alții c. Rusia , nos 42525/07 și 60800/08, § 78, 10 ianuarie 2012). În lipsa unei descrieri a condițiilor de detenție în închisoarea Mioveni și Găești, Curtea nu poate concluziona că reclamanții au fost reținuți în condiții identice sau substanțial similare. Astfel, constată că (i) perioada cuprinsă între 7 și 21 decembrie 2015 (14 zile) în cererea nr. 46410/17, și (ii) perioada între 27 octombrie și 5 decembrie 2016 (1 lună, 8 zile) în cerere nr. 22864/18, în ciuda duratei lor destul de scurte, a întrerupt situația continuă a detenției reclamanților (a se vedea Abdilla c. Malta , nr. 36199/15, § 28, 17 iulie 2018). Având în vedere aceste interrupții și ținând seama de faptul că cererile au fost introduse la 9 august 2018 și, respectiv, 31 august 2018, plângerile reclamanților cu privire la condițiile de detenție (i) între 30 ianuarie 2007 și 23 iulie 2012 în cererea nr. 464110/17 și (ii) între 31 ianuarie 2009 și 23 iulie 2012, în cererea nr. 22864/18, au fost depuse din termenul de șase luni (a se vedea Cloșcă și alții c. România , nr. 54609/15 și altele 2, § 13, 8 octombrie 2020). Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că aceste plângeri au fost introduse din timp și trebuie respinse în conformitate cu articolele 1 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se alăture cererilor; Declarații depunerea cererilor inadmisibile. Președintele adjunct al Registrului interimar APPENDIX Lista cererilor care adresează plângeri în temeiul articolului 3 din Convenție (condiții de detenție inadecvate) nr. Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii 464110/17 09/08/2017 Rodrigo GHEORGHE 1976 22864/18 31/08/2018 Adrian-Vasile CHIRIBĂU 1981