1ra-1613/2020 — art. 165 alin. 2 lit. d CP

1ra-1613/2020 — art. 165 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1613/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

05 august 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

avocații Potereanu Dina și Balmuș Ștefan în numele inculpatei, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2020,

în cauza penală privind-o pe

ADOMNIȚA Stela XXXXX, născut la XXXXX,

originară și domiciliată în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 08.08.2016 – 17.06.2019;

Instanța de apel: 15.07.2019 – 04.02.2020;

Instanța de recurs: 25.06.2020 – 05.08.2020.

c o n s t a t ă:

Adomnița Stela a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

165 alin. (2) lit. d) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe

un termen de 7 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis cu privarea de

dreptul de a desfășură activități legate de migrația persoanelor pe un termen de 2 ani.

Stela în perioada lunilor iulie-august 2015, prin înțelegere prealabilă, urmărind scopul

exploatării sexuale comerciale a persoanei, prin înșelăciune, abuzând de poziția de

vulnerabilitate a lui XXXXX, manifestată prin situația precară din punct de vedere al

supraviețuirii sociale, au recrutat-o pe ultima, pe timp ce se afla în XXXXX, i-a

perfectat pașaportul de cetățean al Republicii Moldova și la data de 11.08.2015, a

organizat transportarea acesteia cu cursa aeriană Chișinău-Istanbul-Ercan, în

Republica Cipru, or. Girne, unde a fost impusă să presteze servicii sexuale contra

plată.

în numele inculpatei, care a solicitat casarea parțială a acesteia în partea stabilirii

pedepsei, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunile

1

inculpatei în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 165 alin. (2), lit. d) Cod penal să

fie recalificate în baza art. 220 alin. (2), lit. c) Cod penal.

În motivarea apelului s-a invocat că, delimitând traficul de ființe umane de

proxenetism, urmează de reținut următoarele:

- distincția dintre infracțiunea de trafic de persoane în scopul exploatării sexuale

ori practicării prostituției, prevăzută de art. 165 Cod penal, și cea de proxenetism,

prevăzută de art. 220 Cod penal, constă în obiectele juridice generice diferite ale celor

două incriminări, respectiv în valorile sociale diferite protejate de legiuitor prin textele

incriminatorii: în cazul traficului de persoane, aceasta fiind apărarea dreptului la

libertatea de voință și acțiune a persoanei, iar în cazul proxenetismului - apărarea

bunelor moravuri în relațiile de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor

de existență;

- în raport cu conținutul dispozițiilor legale menționate în art. 220 Cod penal, pe

de o parte, și art. 165 și 206 Cod penal, pe de altă parte, infracțiunea de trafic de

persoane se poate realiza numai prin acte de constrângere ori asimilate acestora;

- în cazul când o persoană, fără a recurge la mijloace de constrângere, îndeamnă

sau înlesnește practicarea prostituției, ori trage foloase de pe urma practicării

prostituției, aceasta săvârșește infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 220 Cod

penal;

- în situația unor acte de recrutare, transportare, transferare, adăpostire sau

primire a unei persoane, prin amenințare, violență, răpire, înșelăciune, abuz de

autoritate, de starea de vulnerabilitate sau prin alte forme de constrângere, ori

profitând de imposibilitatea altei persoane de a-și exprima voința, sau prin oferirea,

darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea

consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul

exploatării acestei persoane, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de trafic de persoane, prevăzute de art. 165 și 206 Cod penal;

- în cazul când acțiunile subiectului încep ca proxenetism, iar ulterior acesta

acționează asupra aceleiași persoane prin modalitățile specificate la lit. d) al

prezentului punct, se va constata săvârșirea atât a infracțiunii prevăzute de art. 220

Cod penal, cât și a infracțiunii prevăzute de art. 165 ori, după caz, de art. 206 Cod

penal, în concurs real de infracțiuni.

apelul avocatei Potereanu Dina în numele inculpatei a fost respins ca nefondat și s-a

menținut fără modificări sentința Judecătoriei Criuleni din 17.06.2019.

judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia

că, inculpata a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal.

2

Instanța de apel a considerat că, afirmațiile avocatului reprezintă opinia

subiectivă a părții apărării, or, prima instanță în sentința corect și justificat și-a motivat

soluția sub aspectul recunoașterii vinovăției inculpatei în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, luând în considerație probele

administrate legal de către organul de urmărire penală și cercetate în ședința de

judecată la prezenta cauză penală, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod

de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludentei, veridicității și

coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, și

ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatei în comiterea faptei și

prezența în acțiunile inculpatei a elementelor infracțiunii incriminate.

Din probele cercetate, instanța de apel a reținut că inculpata a acționat de comun

acord cu complicele ei ”Halil” în scopul recrutării lui XXXXX și ea nu neagă faptul

că a vorbit cu acesta, a trimis bani pentru perfectarea actelor și ulterior a cumpărat

bilet la avion părții vătămate ca să vină în Cipru, or, instanța nu a avut niciun temei

de a nu da crezare declarațiilor părții vătămate, care nu avea nici un motiv s-o

învinuiască pe Adomnița Stela neîntemeiat.

S-a reținut, că prin „recrutare” se presupune racolarea, selectarea persoanelor

traficate în vederea deplasării către punctul destinat și acest component este prezent

în acțiunile inculpatei în raport cu partea vătămată XXXXX, iar prin „transportare”

se înțelege deplasarea persoanelor traficate peste frontiera de stat a Republicii

Moldova sau în interiorul Republicii Moldova, în vederea obținerii scopurilor indicate

la art. 165 Cod penal.

Poziția inculpatei privind nerecunoașterea vinovăției, le-a considerat ca tendința

acesteia de a se eschiva de răspundere penală, deoarece vinovăția ei se confirmă cu

certitudine prin cumulul de probe enunțate, careva temei de a pune la îndoială

declarațiile părții vătămate și a martorilor, care se confirmă și prin probe scrise,

lipsesc.

Cumulul de probe pertinente și concludente prezentate în sprijinul învinuirii au

dovedit în întregime vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii încriminate, careva

temei de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe nu se atestă, deoarece ele au

fost obținute cu respectarea normelor de procedură penală și în ansamblu racordate

între ele, pe deplin dovedesc vinovăția acesteia în fapta imputată.

Astfel, instanța de apel a respins ca nefondat argumentul apărării precum că

inculpata nu a recunoscut vinovăția în comiterea faptei prevăzute de art. 165 alin. (2)

lit. d) Cod penal la nici o etapă a procesului penal, motiv pentru care urmează a fi

recalificate acțiunile acesteia în baza art. 220 alin. (2), lit. c) Cod penal, or,

nerecunoașterea vinovăției este un drept al inculpatei.

3

Analizând solicitarea apărării de a recalifica acțiunile inculpatei, instanța de apel

a constat că acest temei nu și-a găsit confirmarea la judecarea apelului declarat de

avocat în interesele inculpatei, lipsind temeiuri de implicare a instanței de apel în

sensul casării hotărârii contestate în partea constatării vinovăției lui Adomnița Stela

în comiterea infracțiunii de trafic de ființe umane.

În acțiunile inculpatei s-au regăsit semnele calificative ale infracțiunii de trafic

de ființe umane, a fost demonstrată indubitabil vinovăția inculpatei, iar solicitarea

apărătorului de a recalifica acțiunile este lipsită de temei. Astfel, prima instanță a

adoptat o soluție justificată de condamnare a inculpatei.

Cu referire la pedeapsa penală aplicată inculpatei pentru comiterea infracțiuni

prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, verificând legalitatea sentinței primei

instanțe in privința ultimilor constată că, instanța de fond a acordat deplină eficientă

prevederilor art. 7, 61 și 75 Cod penal și la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei a

ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acestora, de personalitatea

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

condițiile de viață ale familiei acesteia precum și de scopul pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării persoanei vinovate.

Astfel, la stabilirea pedepsei penale, instanța de apel a notat că instanța de fond

a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite de către Adomnița Stela care face parte

din categoria infracțiunilor deosebit de grave, de persoana inculpatei și anume că,

anterior nu a fost judecată, nu a recunoscut vina, se caracterizează pozitiv

circumstanțe care evidențiază caracterul concret și legal al concluziei instanței de fond

de a aplica în privința lui Adomnița Stela o pedeapsă privativă de libertate, în limitele

prevăzute de norma de sancționare, or, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia

trebuie individualizate în așa fel încât inculpata să se convingă de necesitatea

respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Careva circumstanțe atenuante din rândul celor specificate la art. 76 alin. (1) Cod

penal, nu au identificate, totodată careva circumstanțe agravante din rândul celor

vizate la art. 77 alin. (1) Cod penal, în privința inculpatei, instanța de apel nu a reținut.

Din considerentele nominalizate, instanța de apel a apreciat că pedeapsa

principală stabilită și individualizată de către instanța de fond, răspunde atât

principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei penale prevăzut în art. 61 alin.

(2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane, fiind în limitele prevăzute la sancțiunea normei penale în baza căreia

Adomnița Stela a fost condamnată, prin urmare decizia contestată în această parte

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Balmuș Ștefan în numele inculpatei au atacat-o cu recurs ordinar.

4

6.1 Avocata Potereanu Dina a depus recurs ordinar, fără a invoca prevederile art.

427 Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei și remiterea cauzei penale

spre rejudecare la instanța de apel în alt complet de judecată.

În motivare recurenta a indicat că, învinuirea înaintată inculpatei nu a fost

demonstrată prin probe concludente și pertinente, coroborare cu circumstanțele

cauzei.

Or, prezența în acțiunile inculpatei atât a elementelor care caracterizează latura

obiectivă a infracțiunii incriminate, cât și a celor care caracterizează latura subiectivă

a acestei infracțiuni, nu a fost legal demonstrat din care considerente s-a impus

recalificarea acțiunilor lui Adomița Stela conform prevederilor altei componente de

infracțiune.

6.2 Avocatul Balmuș Ștefan a depus recurs ordinar, invocând prevederile art.

427 alin. (1) pct. 6, 12 Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei și

emiterea unei noi decizii potrivit căreia Adomița Stela să fie recunoscută culpabilă

pentru infracțiunea prevăzută de art. 220 alin. (1) Cod penal, cu încetarea procesului

penal pe motivul că a intervenit prescripția.

În motivare, recurentul a făcut trimitere la prevederile art. 109, 110 389, 435 alin.

(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, indicând că instanța inferioară a motivat

superficial decizia. În caz de respingere a apelului, decizia instanței de apel trebuia să

cuprindă analiza probelor pe care s-a bazat instanța de fond, care cerințe au fost

încălcate de către instanța dată, apoi motivele adoptării soluției date de instanța de

apel.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursurilor avocaților,

menționând că acestea urmează a fi declarate inadmisibile, ca fiind vădit neîntemeiate

și lipsite de temeiuri legale.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se

constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

8.1 Colegiul penal constată că recurenta Potereanu Dina în recursul declarat nu

a invocat nici un temei de drept prevăzut la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

5

însă, a criticat pedeapsa și lipsa elementelor în recunoașterea inculpatei vinovată în

comiterea infracțiunii date.

Din conținutul cererii de recurs ordinar rezultă că se pledează pentru

rejudecarea cauzei penale, iar în vederea susținerii acestei poziții face trimitere la mai

multe circumstanțe factologice, pe care le descrie în detaliu, evidențiind că instanță

de apel nu a apreciat la justa valoare probatoriu administrat pe caz.

Colegiul penal ține să evidențieze că, invocarea formală a unor temeiuri de

casare, care nu sunt urmate de o motivare corespunzătoare, ci doar se face trimitere la

conținutul probelor și la aprecierea acestora, nu va face obiect de examinare în

procedura de recurs, având în acest sens în vedere că, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de

procedură penală, instanța nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decât interesele legii. Adică completarea cererii de recurs cu

argumente de drept, care cu desăvârșire lipsesc aici, și care ar suplini-o din oficiu,

este contrară principiului contradictorialității ce guvernează întregul proces penal.

Concluziile instanței de apel privind vinovăția inculpatei sunt descrise detaliat

în descriptivul deciziei instanței, pe care instanța de recurs și le însușește sub aspectul

stării de fapt și de drept a cauzei, așa cum au fost reținute de instanța de apel.

Așadar, instanța supremă nu se va expune cu privire la pretinsele erori enunțate

de recurentă, întrucât autoarea cererii de recurs semnalându-le, a eșuat să descrie

esența acestora și relevanța lor pentru cauza deferită judecății, referindu-se

preponderent la chestiunea de apreciere a probatoriului. Totodată, Colegiul consideră

inacceptabil faptul că apărătorul, pe calea recursului ordinar, dorește să se ajungă

practic la o nouă analiză a circumstanțelor de fapt din sentința primei instanțe și din

decizia instanței de apel nu pentru a fi corectată vreo eroare judiciară, ci doar în

vederea reaprecierii probatoriului, în acest sens instanța de recurs ordinar

transformându-se într-o veritabilă instanță de apel, ceea ce excedă scopul pentru care

aceasta a fost creată.

Mai mult, simplul fapt că pot exista două puncte de vedere distincte cu privire la

modul de apreciere a probelor nu este un motiv suficient și plauzibil pentru a dispune

rejudecarea cauzei inculpatei, după cum se solicită de recurentă.

Instanța de recurs se raliază argumentelor expuse în sentință și în decizia Curții

de Apel contestate, totodată, notând că, potrivit jurisprudenței constante a CtEDO se

admite însușirea concluziilor instanțelor ierarhic inferioare de către instanțele ierarhic

superioare, în cazul când constatările acestora sunt fundamentate în fapt și în drept,

fiind amplu prezentate în hotărârile atacate, constatându-se că la administrarea

probelor nu au fost încălcate drepturile și libertățile constituționale ale participanților

la proces, iar probele puse la baza hotărârilor nu conțin erori procesuale ce ar putea

influența autenticitatea concluziilor formulate de instanțe.

6

8.2 Referitor la recursul ordinar declarat de avocatul Balmuș Ștefan în numele

inculpatei la 27.07.2020, instanța de recurs constată următoarele:

După cum rezultă din materialele dosarului, cauza penală a fost judecată în

ordine de apel cu participarea inculpatei și a apărătoarei acestuia, dispozitivul deciziei

fiind pronunțat la 04.02.2020, în ședința de judecată în care participanții la proces au

fost înștiințați despre faptul că decizia motivată va fi pronunțată la 03.03.2020, ora

14.00. În ședința din 03.03.2020 la citirea deciziei motivate, a fost absentă inculpata.

În adresa inculpatei a fost expediată copia decizie, confirmată prin scrisoare (vol.-II,

f.d. 58). Recursul ordinar depus de avocatul Balmuș Ștefan a fost expediat pe adresa

electronică la data de 27.07.2020 și personal l-a depus la 29.07.2020, ce rezultă că a

fost depus cu întârziere de 4 luni.

Una din cerințele obligatorii, la depunerea recursului, se referă la respectarea

termenului de declarare a acestuia de către titularii cererii respective. În corespundere

cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de declarare a recursului

este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei instanței de apel. Ca atare, termenul

de recurs are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul

de a exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se

consideră ca tardiv, deoarece legea procesual-penală nu prevede posibilitatea de

repunere în termen a recursului.

În același context se relevă că, potrivit dispozițiilor art. 230 alin. (2) Cod de

procedură penală: „în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este

prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului

procesual și nulitatea actului efectuat peste termen”.

Pe cale de consecință, având în vedere cele consemnate supra, Colegiul reține

că, în cauza deferită judecății, termenul de declarare a recursului a fost omis de către

recurent, respectiv argumentele aduse de acesta în cererea de recurs nu vor fi preluate

pentru examinare, partea fiind decăzută din dreptul de a exercita această cale de atac.

Relevante în acest sens sunt și unele aspecte ale principiului securității

raporturilor juridice ce se conțin în hotărârea CtEDO din 05 iunie 2012 în cauza

Ghirea contra Moldovei, unde s-a statuat că: „ ... principiul egalității armelor, care

reprezintă unul din elementele noțiunii mai largi a procesului echitabil – presupune

că fiecare parte beneficiară de o posibilitate rezonabilă de ași prezenta cazul în

condițiile, că nu ar pune-o într-un dezavantaj substanțial în raport cu cealaltă parte.”

Prin alte cuvinte, aplicarea regulilor referitoare la termenele limită este de natură să

aducă atingere principiului egalității armelor în cazul în care părțile nu beneficiază de

aceleași mijloace pentru a-și susține argumentele în față instanței.

Având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația reținută în

cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul Penal

concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat

7

prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar

criticele din cererea de recurs înaintată de avocata Potereanu Dina nu și-au găsit

confirmare ca fiind inadmisibil, iar recursul declarat de avocatul Balmuș Ștefan - ca

fiind declarat peste termen.

Colegiul Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2020, în cauza penală privind-o pe

Adomnița Stela XXXXX, de către avocatul Potereanu Dina în numele inculpatei, ca

fiind vădit neîntemeiat și de către avocatul Balmuș Ștefan în numele inculpatei ca

fiind declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 03 septembrie 2020.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

8