1ra-1142/20 — art. 328 alin. 1 CP

1ra-1142/20 — art. 328 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1142/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 august 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, Nicolae Craiu și Mariana Pitic,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul delegat în Procuratura UTA Găgăuzia Fedora Gheorghieva și partea

vătămată Mihail Talai, prin care solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții

de Apel Comrat din 25 noiembrie 2019, în cauza penală, în privința lui

Iancioglo Anatolii XXXXX, născut pe XXXX, originar

XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 26.04.2017 până la 11.04.2019;

Instanța de apel de la 20.05.2019 până la 25.11.2019;

Instanța de recurs de la 02.03.2020 până la 18.08.2020.

a c o n s t a t a t :

procedura pe cauza penală în privința lui Anatolii Iancioglo învinuit în comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 328 alin. (1) și art. 328 alin. (1) Cod penal, din motiv că

faptele constituie contravențiile prevăzute de art. 313 Cod contravențional.

Anatolii Iancioglo a fost eliberat de răspundere contravențională pentru

comiterea contravențiilor prevăzute de art. 313 Cod contravențional, pe motivul

expirării termenului de prescripție a tragerii la răspundere contravențională.

Iancioglo i-a fost înaintată învinuirea în faptul, că el acționând în baza licenței seria LE

nr. XXXXX a Ministerului Justiției RM în calitate de executor judecătoresc, fiind în

baza art. 123 Cod penal persoană publică, fiind investit în instituția de stat potrivit

prevederilor art. 7 litere a), f), i), j), l), u) Legea nr. 113 din 17.06.2010 cu anumite

drepturi și obligații, și anume: să emită acte procedurale în limitele competenței; să

prezinte cerințe legale persoanelor fizice și juridice părți în procedura de executare în

vederea întreprinderii anumitelor acțiuni de executare; să acorde asistență părților în

1

procedura de executare și altor solicitanți, explicându-le consecințele juridice ale

actelor de procedură; să concilieze părțile în faza prejudiciară și în procedura de

executare; să sechestreze bunuri, să ridice, să depoziteze, să administreze și să vândă

bunurile sechestrate în procesul de executare, precum și bunurile gajate; să

înfăptuiască aceste acțiuni în privința bunurilor gajate, precum și să exercite alte

drepturi stabilite de lege, în activitatea sa fiind obligat de a se conduce de art. 8 litere

a), b), c), d), g), l) din prezenta Lege, ce prevede, că executorul judecătoresc este

obligat: să aibă un rol activ pe parcursul întregului proces de executare, depunând

efort pentru realizarea prin mijloace legale a obligației prevăzute în documentul

executoriu, respectând drepturile părților în procedura de executare și ale altor

persoane interesate; să accepte toate cererile de punere în executare a documentelor

executorii, pentru care este competent teritorial, conform prevederilor legii; să ofere

părților în procedura de executare și reprezentanților acestora posibilitatea de a lua

cunoștință de materialele procedurii de executare; să examineze cererile părților

privitor la procedura de executare; să explice modul și termenele de atac al actelor de

executare; să dea dovadă de o înaltă cultură în activitatea profesională; să fie imparțial,

concomitent, să îndeplinească alte obligații prevăzute de lege, acționând în mod

intenționat, cu încălcarea normelor menționate mai sus, și anume: pe 20 mai 2013,

aflând-se în or. Comrat, el a primit spre examinare cererea cet. Mihail Talai din

16.05.2013 la care a fost anexat document executoriu cu nr. 2-247/12 din 19.02.2013,

eliberat de judecătoria or. Comrat, în privința încasării de la Serghei Pascal în

beneficiul ultimului suma datoriei în mărime de 6 000 euro și 150 lei.

Potrivit funcției și obligațiilor sale, legate de executarea documentelor executorii,

ca executor judecătoresc, știind că el este în drept să emită acte procesuale, să

întocmească procese-verbale și să perfecționeze alte acte procesuale, precum și știind,

că conform art. 3 alin. (1) Legea nr. 113 din 17.06.2010 privind executorii judecătorești,

actul întocmit de executorul judecătoresc, în limitele competențelor sale legale, este

act procesual de autoritate publică, are forță probantă și se prezumă a fi legal, a emis

în baza art. 60, 62, 63, 65 și 66 Cod de executare, încheierea privind intentarea

procedurii de executare, stabilirea termenului de executare benevolă și luarea

măsurilor pentru asigurarea executării documentului executoriu cu nr. 157-143a/13

din 20 mai 2013 fiind sechestrate toate bunurile mobile (mijloace de transport auto) și

imobile, care figurează cu drept de proprietate după debitorul Serghei Pascal.

Tot el, după emiterea acestei încheieri cu nr. 157- 143a/13 din 20 mai 2013 a

expediat copiile acestor documente pentru executare în adresa ÎS ,,Cadastru” OCT

Comrat, Direcția de înregistrare a Mijloacelor de Transport, Direcția Generală de

Documentare a Populației RM, Inspecția Fiscală de Stat Comrat și Camera înregistrării

2

de Stat RM, iar pe 27.05.2013 întreprinderea de Stat ,,Centru de Resurse Informaționale

de Stat ”REGISTRU” a Ministerului de Tehnologii Informaționale și Comunicații al

Republicii Moldova, în baza acestei încheieri, a stabilit interdicție la bunuri mobile ale

cet. Serghei Pascal, și anume la automobilul de marca ,,Opel Astra” n.î. XXXXX,

înregistrat după ultimul pe 03.04.2013.

Tot el, pe 25 iulie 2013 aflându-se în or. Comrat, acționând intenționat, a primit

spre examinare cererea cet. Andrei Gagauz care nu a fost implicat în executarea

documentului executoriu susmenționat, la care au fost anexate ,,Contractul de parcurs

al automobilului din 16.10.2012” și ,,Actul de predare-recepționare din 05.04.2013”,

depășindu-și împuternicirile, concomitent fără a verifica autenticitatea documentelor

vizate, precum și fără a lua careva măsuri suplimentare pentru asigurarea și

executarea documentului executoriu cu nr. 2-247/12 din 19.02.2013, eliberat de

judecătoria or. Comrat în privința încasării de la Serghei Pascal în beneficiul cet. Talai

Mihail a sumei datoriei în mărime de 6 000 euro și 150 lei, aflîndu-se în or. Comrat

ilegal a emis încheierea privind revocarea măsurilor pentru asigurarea executării

documentului executoriu, admițând cererea cet. Andrei Gagauz din 25.07.2013, a

anulat încheierea nr. 157-143a713 din 20.05.2013 în privința interdicției pentru Direcția

de înregistrare a mijloacelor de transport, în rest încheierea a menținut-o.

Tot el, pe 29 iulie 2013 aflându-se în or. Comrat, acționând ilegal în scopurile

menționate mai sus, în baza cererii tot a lui Andrei Gagauz, ilegal a emis încheierea

repetată privind revocarea măsurilor pentru asigurarea executării documentului

executoriu și de data aceasta a decis să anuleze încheierea nr. 157- 143a/13 din

25.07.2013 în privința interdicției pentru Direcția de înregistrare a mijloacelor de

transport în privința automobilului ,,Opel Astra” n/î. XXXXX, în rest încheierea a

menținut-o, iar în urma acțiunilor sale ilicite automobilul susmenționat conform

certificatului de la întreprinderea de Stat Centru de resurse informaționale de stat

"REGISTRU” al Ministerului de Tehnologii Informaționale și Comunicații al

Republicii din 18.02.2014, 09.08.2013 a fost înstrăinat ilegal și reînregistrat după altă

persoană, cauzându-i totodată cet. Mihail Talai prejudiciu considerabil în mărime de

6 000 Euro, ceea ce potrivit cursului valutar pe 19 februarie 2013, data când a fost

emisă, constituie suma de 97 053, 6 lei.

Totodată, Anatolii Iancioglo încălcând principiul legalității, a cauzat prejudiciu

semnificativ intereselor publice, precum și drepturilor și intereselor persoanelor fizice,

protejate de lege, deoarece a discreditat organele executorilor judecătorești, reieșind

din scopurile asigurării executării silite a documentelor executorii în strictă

conformitate cu Legea privind executorii judecătorești și alte acte normative.

3

Acțiunile vizate ale inculpatului Anatolii Iancioglo au fost încadrate de către

partea acuzării de stat în baza art. 328 alin. (1) Cod penal în baza indiciilor: exces de

putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu, adică săvârșirea de către o persoană publică a unor

acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, dacă

aceasta a cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice sau drepturilor și

intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice.

Tot lui, Anatolii Iancioglo i-a fost înaintată învinuirea în faptul, că el acționând

în baza licenței seria LE nr. XXXXXX a Ministerului Justiției RM în calitate de executor

judecătoresc, fiind în baza art.123 Cod penal, persoană publică, fiind investit în

instituția de stat potrivit prevederilor art. 7 litere a), f), i), j), l), u) Legea nr. 113 din

17.06.2010 cu anumite drepturi și obligații, și anume: să emită acte procedurale în

limitele competenței; să prezinte cerințe legale persoanelor fizice și juridice părți în

procedura de executare în vederea întreprinderii anumitelor acțiuni de executare; să

acorde asistență părților în procedura de executare și altor solicitanți, explicîndu-le

consecințele juridice ale actelor de procedură; să concilieze părțile în faza prejudiciară

și în procedura de executare; să sechestreze bunuri, să ridice, să depoziteze, să

administreze și să vândă bunurile sechestrate în procesul de executare, precum și

bunurile gajate; să înfăptuiască aceste acțiuni în privința bunurilor gajate, precum și

să exercite alte drepturi stabilite de lege, în activitatea sa fiind obligat de a se conduce

de art. 8 litere a), b), c), d), g), l) din prezenta Lege, ce prevede, că executorul

judecătoresc este obligat: să aibă un rol activ pe parcursul întregului proces de

executare, depunând efort pentru realizarea prin mijloace legale a obligației prevăzute

în documentul executoriu, respectând drepturile părților în procedura de executare și

ale altor persoane interesate; să accepte toate cererile de punere în executare a

documentelor executorii, pentru care este competent teritorial, conform prevederilor

legii; să ofere părților în procedura de executare și reprezentanților acestora

posibilitatea de a lua cunoștință de materialele procedurii de executare; să examineze

cererile părților privitor la procedura de executare; să explice modul și termenele de

atac al actelor de executare; să dea dovadă de o înaltă cultură în activitatea

profesională; să fie imparțial, concomitent, să îndeplinească alte obligații prevăzute de

lege, acționând în mod intentionat, cu încălcarea normelor mentionate mai sus,

prevăzute de lege, și-a depășit atribuțiile de serviciu, și anume: pe 08 septembrie 2016

Anatolii Iancioglo acționând în calitate de executor judecătoresc, fiind împuternicit de

stat pentru a desfășura activitatea în interese publice potrivit prevederilor Legii nr.

113 din 17.06.2010 privind executorii judecătorești, este obligat să desfășoare

activitatea în conformitate cu lege, cu respectarea drepturilor și intereselor legitime

ale părților procedurii de executare și altor persoane interesate, aflându-se în satul

4

Chirsovo, raionul Comrat și având pentru executare document executoriu cu nr. 2-

296/14 din 15.12.2014, eliberat de judecătoria or. Comrat în privința încasării de la Ivan

Chiosea, în beneficiul lui Andrei Tanasoglo a datoriei în mărime de 6 480 euro, precum

și a cheltuielilor de judecată în sumă de 3 606,90 lei, care în baza dispoziției nr. 6 din

28.04.2016 a președintelui Camerei Teritoriale Sud a Uniunii Naționale a Executorilor

Judecătorești RM a fost transmis pentru executare ulterioară executorului judecătoresc

Anatolii Iancioglo în perioada suspendării activității executorului judecătoresc

Nicolai, Cîlicic fără explicarea scopurilor acțiunilor sale, i-a indicat lui Stepanida

Neicovcena să-i scrie fițuică, că Ivan Chiosea i-a dat pentru casă 2 000 dolari SUA și

până când să nu perfecteze documente pe numele lui, ce confirmă dreptul de

proprietate asupra casei.

Potrivit funcției și obligațiilor sale, legate de executarea documentelor

executorii, ca executor judecătoresc, știind că el este în drept să emită încheieri, să

întocmească procese-verbale și să perfecționeze alte acte procesuale, precum și știind,

că conform art. 3 alin. (1) Legea nr. 113 din 17.06.2010 privind executorii judecătorești,

actul întocmit de executorul judecătoresc, în limitele competențelor sale legale, este

act procesual de autoritate publică, are forță probantă și se prezumă a fi legal ca

document executoriu, încâlcind art. 11, 63, 65, 66 și 99 Codul de executare, ce prevăd

măsuri de asigurare a executării documentului executoriu și procedurii de poprire,

fără stabilirea obligațiilor cu privire la existența datoriei lui Stepanida Neicovcena față

de Ivan Chiosea, care a transmis această sumă de bani în mărime de 2 000 dolari SUA

ca avans pentru cumpărarea casei pe adresa s. XXXXXX, acționând intenționat și

depășindu-și împuternicirile, a emis încheierea ilegală nr. 156-767/15 din 09.09.2016

privind sechestrarea creanțelor lui Stepanida Neicovcena, ca debitor nou față de

Andrei Tanasoglo în mărime de 2 000 dolari SUA (care potrivit cursului oficial al 1

dolar SUA față de valuta națională a constituit 19,7866 lei, iar în total 39 573,2 lei),

precum și onorariu și cheltuieli față de executorul judecătoresc Anatolii Iancioglo, cu

obligația și prevenirea de a transfera această sumă de bani în termen de 15 zile pe

contul executorului judecătoresc Anatolii Iancioglo, iar în cazul neexecutării cerințelor

în acest termen apărea dreptul la încasare silită, prin depunerea cererii de chemare în

judecată, a sumei de bani de către executorul judecătoresc Anatolii Iancioglo și de

către partea procedurii de executare, deși Stepanida Neicovcena nu a avut datorii față

de Ivan Chiosea și respectiv de la ea nu au avut dreptul să încaseze careva mijloace

bănești.

Astfel, Anatolii Iancioglo încălcând grav principiu fundamental al legalității, a

cauzat prejudiciu în mărimi considerabile lui Zinaida Neicovcena prin recunoașterea

ilegală, în calitate de persoană terță, a noului debitor în această procedură de executare

5

și constrângere ilegală spre plata mijloacelor bănești din bunurile proprii, precum și

intereselor publice, a discreditat institutul de drept public al executorilor

judecătorești, reieșind din scopurile asigurării executării silite a documentelor

executorii în strictă conformitate cu lege privind executorii judecătorești și Codul de

executare cu respectarea obligatorie a apărării drepturilor omului în timpul

îndeplinirii atribuțiilor sale de serviciu ca reprezentant al puterii de stat.

Acțiunile nominalizate ale lui Anatolii Iancioglo au fost încadrate de către

partea acuzării de stat în baza art. 328 alin. (1) Cod penal, în baza indiciilor: exces de

putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu, adică săvârșirea de către o persoană publică a unor

acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, dacă

aceasta a cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice sau drepturilor și

intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice.

a solicitat casarea sentinței și emitere a unei noi hotărârii prin care Anatolii Iancioglo

să fie recunoscut vinovat în comiterea infracțiunilor, prevăzute de art. 328 alin. (1) și

art. 328 alin. (1) Cod penal și să- i fie aplicată pedeapsa:

- în baza art. 328 alin. (1) Cod penal sub formă de amendă în mărime de 400

unități convenționale, cu privarea dreptului de ocupa funcții publice pe termen de 3

ani (M. Talai);

- în baza art. 328 alin. (1) Cod penal sub formă de amendă în mărime de 700

unităti convenționale, cu privarea dreptului de a ocupa funcții publice pe termen de 3

ani (N. Necovcena).

În baza unui concurs de infracțiuni, în conformitate cu art. 84 Cod penal, să fie

numită pedeapsa definitivă prin cumul parțial sub formă de amendă în mărime de

800 unităti convenționale cu privarea dreptului de a ocupa funcții publice pe termen

de 5 ani.

Procurorul a menționat ilegalitatea încetării procedurii pe cauza penală în

privința lui A. Iancioglo învinuit în comiterea infracțiunilor, prevăzute de art. 328 alin.

(1), art. 328 alin. (1) Cod penal, în legătură cu aceea, că faptele constituie contravențiile,

prevăzute de art. 313 Cod contravențional.

Astfel, procurorul a indicat că, probele administrate în respectiva cauză penală

demonstrează fără dubii prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii

prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal, or, neexecutarea titlului executoriu confirmă

prezența pretențiilor de caracter material la M. Talai către executorul judecătoresc A.

Iancioglo, exprimate prin interpelare cu privire la încasare de la executorul

judecătoresc a sumei de 6000 euro, iar alte posibilități pentru executarea titlului

6

executoriu nu au fost stabilite, deoarece S. Pascal nu dispune de alte bunuri și nu are

careva intenții pentru stingere benevolă.

Apelantul a menționat că, prejudiciul considerabil în cazul dat este unul

material, în urma încălcării vădite și clare a obligațiilor de serviciu, a principiilor

fundamentale ale proprietății și a cerințelor imperative vizate ale legii și a actelor

normative, întrucât A. Iancioglo nu avea dreptul să ridice sechestru pentru

înstrăinarea automobilului, care avea valoare materială și putea să fie inclus în

procedura de executare silită și de încasare a mijloacelor bănești în beneficiul lui M.

Talai.

De asemenea, apelantul a menționat că, de fapt A. Iancioglo prin emiterea

încheierii din 09.09.2016, de iure a acționat și a dus după sine la consecințe sub formă

de încălcare a drepturilor lui St. Neicovcena prin implicarea ei în procedura de

executare, obligarea ei la un anumit comportament, și încasarea de la ea a sumei de

bani în mărime de 2000 dolari, care este pentru ea una esențială.

Astfel, ținând cont de cele menționate și de cumulul pe probe administrat în

respectiva cauză penală, procurorul a conchis că vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal a fost demonstrată.

3.1. De asemenea, a declarat apel împotriva sentinței partea vătămată M. Talai,

prin care a solicitat, casarea sentinței rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care inculpatul să fie recunoscut de cele imputate prin rechizitoriu.

În motivarea cererii de apel, partea vătămată a indicat argumente similare cu cele

ale procurorului.

3.2. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul prin care a solicitat casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și emiterea unei noi hotărâri, prin care ultimul să fie

achitat în legătură cu lipsa acțiunile inculpatului a elementelor contravenției imputate.

Astfel, apelantul a indicat dezacordul cu aprecierea probelor, susținând că nu

există probe care ar demonstra vinovăția acestuia în comiterea contravenției potrivit

căreia a fost condamnat și nici a infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal.

Totodată, inculpatul a indicat că, încheiere emisă de către acesta din punct de

vedere al conținutului acesteia și al efectelor juridice corespunde prevederilor art. 99

Codul de executare și este una legală.

2019, au fost respinse apelurile declarate de către procuror și partea vătămată M. Talai,

iar apelul inculpatului a fost admis și admis, casată total sentința cu emiterea unei

sentințe prin care inculpatul a fost achitat de sub învinuirea de comitere a

infracțiunilor prevăzute de art. 328 alin. (1), art. 328 alin. (1) Cod penal din motivul

lipsei în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii.

7

4.1. În motivarea deciziei, instanța de apel verificând argumentele apelurilor

declarate și apreciind juridic faptele incriminate inculpatului și probele prezentate, a

conchis că prima instanță pe prezenta cauză a dat apreciere eronată probelor

administrate, și eronat a ajuns la concluzia privind încetarea procedurii pe cauză din

motiv, că faptele inculpatului constituie contravenții, prevăzute de art. 313 Cod

contravențional, din următoarele considerente.

Prima instanță în întregime și în mod întemeiat a ajuns la concluzia privind lipsa

în acțiunile inculpatului a componenței infracțiunii, însă eronat a apreciat fapta ca

contravenție.

Astfel, instanța de apel a indicat că concluzia instanței de fond precum că fapta

comisă de A. Iancioglo este o contravenție, prevăzută de art. 313 Cod contravențional,

adică depășirea atribuțiilor de serviciu, este una neîntemeiată, deoarece nu a fost

confirmat prin careva probe concludente și nu corespunde de fapt circumstanțelor

cauzei, constatate și cercetate în ședința e judecată în instanța de apel.

Instanța de apel a indicat că, prezenta normă de drept penală (art. 328 Cod

penal) prevede răspundere pentru săvârșirea de către persoană publică a acțiunilor,

care în mod vădit depășesc limitele drepturilor și împuternicirilor, ce i-au fost

acordate prin lege, ce a dus la cauzarea prejudiciului în mărimi considerabile

intereselor publice ori drepturilor și intereselor, ocrotite de lege, a persoanelor fizice

sau juridice.

Drept obiect nemijlocit al infracțiunii, prevăzută de art. 328 Cod penal, se

recunosc interesele serviciului de stat și serviciului în organele de autoconducere

locală, buna funcționare a organelor de stat. Latura obiectivă a infracțiunii, prevăzută

de art. 328 Cod penal, include în sine următoarele indicii: fapta criminală (acțiune sau

inacțiune), exprimată prin săvârșirea acțiunilor, care depășesc în mod vădit limitele

drepturilor și împuternicirilor persoanei cu funcție de răspundere; Survenirea

consecințelor criminale sub formă de prejudiciu, cauzat în Mărimi considerabile

intereselor publice ori drepturilor și intereselor, protejate de lege, ale persoanelor

fizice sau juridice; Legătura cauzală între fapta criminală și consecința survenită.

Acțiunile, ce depășesc puterea, urmează să depășească în mod vădit limitele

drepturilor și împuternicirilor, ce i-au fost acordate prin lege. Acest indiciu al laturii

obiective a excesului de putere este indicat la art. 328 Cod penal. Depășirea vădită a

limitelor drepturilor și împuternicirilor în cazul excesului de putere se explică de

obicei din punct de vedere al interpretării gramatice a acestui cuvânt ca una deschisă,

absolut evidentă, clară pentru toți, neîndoielnică. Indicarea chiar în lege asupra

caracterului vădit al acțiunilor în cazul excesului de putere ca indiciu constructiv al

acestei componențe presupune necesitatea înțelegerii exacte de către colaboratorii ei

8

practici, ori erorile în această chestiunea pot duce la pedeapsa persoanei inculpabile.

Drepturile și împuternicirile persoanelor cu funcție de răspundere, pe lângă lege,

reglementează și alte acte normative. Căpătând drepturile și obligațiile, persoana cu

funcție de răspundere este investită cu anumite împuterniciri pentru realizarea

acestora. împuternicirile urmează să fie examinate ca posibilitate, ce i-a fost oferită,

pentru realizarea și asigurarea acestor drepturi și obligații. De aceea, depășirea

limitelor împuternicirilor întotdeauna va însemna depășirea limitelor drepturilor.

În cazul excesului de putere sau depășirii atribuțiilor de serviciu survenirea

consecințelor criminale, ce se exprimă sub formă de cauzare a prejudiciului în mărimi

considerabile intereselor publice ori drepturilor și intereselor, ocrotite de lege, ale

persoanelor fizice sau juridice, este un indiciu obligatoriu al laturii obiective a acestei

componențe a infracțiunii. Lipsa consecinței nominalizate face imposibil tragerea

acestei persoane cu funcție de răspundere la răspundere penală în baza art. 328 Cod

penal ca pentru infracțiune consumată. Garanția principală a respectării legalității în

cazul tragerii persoanei la răspundere penală este stabilirea obligatorie a legăturii

cauzale între acțiunile persoanei cu funcție de răspundere, ce depășește în mod vădit

limitele competenței sale, și consecințe prejudiciabile survenite.

Latura subiectivă a infracțiunii, prevăzută de art. 328 Cod penal se

caracterizează doar prin forma intenționată a vinovăției. Aceasta rezultă din

descrierea infracțiunii vizate în lege. Intenția poate fi, atât directă, cât și indirectă.

Astfel, subiectul conștientizează faptul, că acțiunile lui depășesc în mod vădit limitele

puterii sau situației de serviciu oferite, prevede posibilitatea sau inevitabilitatea

survenirii consecințelor sub formă de prejudiciu în mărimi considerabile intereselor

publice ori drepturilor și intereselor, ocrotite de lege, ale persoanelor fizice sau juridice

și dorește survenirea acestora ori în mod conștient admite aceste consecințe ori are

atitudine indiferentă față de ele.

Subiectul infracțiunii, prevăzută de art. 328 Cod penal, se recunoaște persoana

cu funcție de răspundere (art. 123 Cod penal).

Analizând în complex toate probele, prezentate de către părți și cercetate în

cadrul examinării cauzei, instanța de apel a constatat că, probele care certifică în mod

obiectiv vinovăția inculpatului în învinuirea, ce i-a fost înaintată, nu au fost constatate,

din care motiv inculpatul Anatolii Iancioglo urmează să fie achitat în baza art. 390 alin.

(1) p. 3) Cod de procedură penală- faptele inculpatului nu conțin elementele

infracțiunii.

În acest context, instanța de apel a menționat că, învinuirea ce i-a fost înaintată

inculpatului, a fost formulată cu încălcări juridice vădite, adică fără a ține cont de actul

9

normativ de bază, ce reglementează competența executorului judecătoresc, modul și

condițiile executării silite ale documentelor executorii.

Astfel, conform rechizitoriului, inculpatul a încălcat prevederile art. 7 Legea RM

nr. 113 din 17.06.2010. Dacă să apelăm la art. 1 alin. (1) al legii vizate, ce reglementează

sfera de reglementare a acestei legi, atunci va deveni evident faptul, că prezenta lege

stabilește statutul, sarcinile și răspunderea executorilor judecătorești, modul de

organizare și autoconducere a lor profesională, precum și raporturile lor cu organele

de putere publică și organizații publice sau private.

Totodată, competența detaliată a executorului judecătoresc, modul și condițiile

executării silite a documentelor executorii sunt reflectate în alt act normativ - Codul

de executare.

Necătând la faptul, că art. 7 al Legii RM nr. 113 din 17.06.2010 conține o anumită

listă a drepturilor executorului judecătoresc, el nu este unul exhaustiv, ceea ce este

reflectat în art. 7 lit. u), de aceea este imposibil de a aprecia legalitatea acțiunilor

executorului judecătoresc fără aprecierea împuternicirilor acestuia, consolidate în

legislația de executare a R.Moldova în întregime și înainte de toate în Codul de

executare. De exemplu, dreptul executorului judecătoresc de a urmări mijloace bănești

și bunurile debitorului, aflate la persoane terțe, precum și dreptul de poprire este

prevăzut doar în Codul de executare.

Astfel, instanța de apel a menționat că, eroarea nominalizată a dus la calificarea

eronată a faptelor inculpatului în baza art. 328 Cod penal, întrucât toate actele

adoptate de către inculpat, care sunt prevăzute de Codul de executare, intră în

competența lui exclusivă, ca executor judecătoresc, la care în procedură se află

documente executorii respective, și respectiv nu pot fi calificate ca exces de putere și

depășirea atribuțiilor de serviciu. Iar precum că, inculpatul a contribuit la atingerea

scopului de impact al realizării drepturilor încasatorului (art. 1 alin. (1) CE) și a

corespuns principiului legalității (art. 2 CE), ar putea să fie examinată prin prisma

dispoziției art. 327 Cod penal.

Concomitent, instanța de apel a indicat că, potrivit art. 325 alin. (1) Cod de

procedură penală, prevede că cercetarea judecătorească se desfășoară doar în limitele

învinuirii, formulate în rechizitoriu.

Astfel, pe episodul în baza învinuirii lui A. Iancioglo în comiterea infracțiunii,

prevăzută de art. 328 alin. (1) Cod penal pe faptul excesului de putere sau depășirii

atribuțiilor de serviciu, intentat la cererea lui M. Talai instanța de apel a conchis

următoarele.

Inculpatului A. Iancioglo i-a fost înaintată învinuirea (pentru comoditate în

scurt rezumat al fondului învinuirii) în faptul, că el acționând ca executor

10

judecătoresc, fiind investit în instituția de stat conform prevederilor art. 7 litere a), f),

i), j), l), u) Legea nr. 113 din 17.06.2010 privind executorii judecătorești, cu anumite

drepturi și obligații, acționând intenționat, cu încălcarea măsurilor menționate mai

sus, prevăzute de lege, a comis depășirea atribuțiilor de serviciu, exprimate prin

faptul, că a admis cererea lui Andrei Gagauz și a anulat încheierile sale nr. 157- 143a/l3

din 20.05.2013 și nr. 157- 143a/l3 din 25.07.2013 în partea interdicției pentru Direcția

de înregistrare a mijloacelor bănești, pentru reînregistrarea a/m ,,Opel Astra” n/î.

XXXXX.

Totodată, în învinuire este indicat că, inculpatul nu a verificat originalul

documentelor lui Gagauz Andrei; nu a întreprins careva măsuri suplimentare pentru

asigurarea și executarea documentului executoriu; a/m ”Opel Astra” n/î XXXXX a/m

”Opel Astra” n/î XXXXX a fost înstrăinat ilegal și reînregistrat după altă persoană,

cauzând totodată cet. M. Talai un prejudiciu considerabil în mărime de 6000 euro.

Acțiunile menționate ale inculpatului A. Iancioglo au fost calificate de către

partea acuzării de stat în baza art. 328 alin. (1) Cod penal, în baza indiciilor: exces de

putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu, adică săvârșirea de către o persoană publică a unor

acțiuni, care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, dacă

aceasta a cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice sau drepturilor și

intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice.

Totodată, instanța de apel a ajuns la concluzia că, partea acuzării de stat atât la

examinarea acestei cauze în prima instanță, cât și în instanța de apel, nu a prezentat

probele, ce confirmă faptul, că în acțiunile inculpatului se conțin elementele

infracțiunii, prevăzută de art. 328 alin. (1) Cod penal.

Astfel, prin materialele cauzei s-a constatat că prin încheierea pe procedura de

executare nr. 157- 143a/l3 executorul judecătoresc A. Iancioglo a aplicat în privința

debitorului S. Pascal măsura de asigurare a executării sub formă de stabilire a

obligației pentru Direcția de înregistrare a mijloacelor de transport de a sechestra

mijloace de transport auto, care figurează cu drept de proprietate după debitor (vol. 1

f.d. 56).

Pe 25 iulie 2013 executorul judecătoresc A. Iancioglo a emis încheierea, prin care

a anulat încheierea nr. 157-143a/13 din 20 mai 2013 în partea stabilirii obligației pentru

direcția de înregistrare a mijloacelor de transport de a pune sechestru pe mijloace de

transport auto ale debitorului, iar în rest menținând încheierea (f.d. 29 vol. 1).

Pe 29 iulie 2013 executorul judecătoresc A. Iancioglo a emis încheierea, prin care

a anulat încheierea nr. 157-143a/l 3 din 20 mai 2013 în partea stabilirii obligației pentru

Direcția de înregistrare a mijloacelor de transport de a pune sechestru pe mijlocul de

transport ,,Opel Astra”, n/î XXXXX. În rest, încheierea a fost menținută (f.d. 30 vol. 1).

11

După cum a fost menționat mai sus, art. 7 al Legii RM nr. 113, nu conține lista

exhaustivă a drepturilor executorului judecătoresc și în cazul dat este necesar de a

aprecia acțiunile inculpatului prin prisma Codului de executare.

În conformitate cu prevederile art. 22 alin. (1) lit. a) Cod de executare, ce

reglementează drepturile și obligațiile executorului judecătoresc, executorul

judecătoresc este în drept să emite acte procesuale în limitele competenței stabilite de

lege.

Dreptul executorului judecătoresc de a revoca măsuri de asigurare a executării

documentului executoriu, precum și de a ridica sechestru de pe bunurile concrete,

aplicabile în mod corespunzător, prevede: art. 63 alin. (6); art. 66 alin. (1); art. 127 alin.

(1) Cod de executare. Drept consecință, de asemenea a fost adoptată norma prevăzută

de art. 641 Cod de executare, ce reglementează condițiile de aplicare și păstrare a

măsurilor de asigurare, potrivit căreia măsuri de asigurare în procedura de executare

se aplică și se păstrează doar dacă aplicarea și păstrarea acestora sunt necesare și

proporționale. Necătând la faptul, că acest articol a intrat în vigoare tocmai pe

29.06.2018, ținând cont de textul lui se dezvăluie mult mai larg sensul normelor

menționate mai sus, ce reglementează împuternicirile executorului judecătoresc, și

anume păstrarea măsurilor de asigurare doar în cazul necesității și proporționalității

acestora.

În consecință, instanța de apel a atras atenția că, în cazul dat executorul

judecătoresc a întreprins măsuri de asigurare a executării documentului executoriu în

conformitate cu Capitolul VII al secțiunii a Il-a Codul der executare, dar nu au fost

urmărite bunuri neconcrete, cu sechestrare în vederea realizării acestora în

conformitate cu Secțiunea III Codul de executare, după a indicat procuror în apel.

Chiar însuși faptul, că prin hotărârea judecătoriei Comrat din 15 iulie 2004 (f.d. 100-

101 vol. 1) au fost anulate încheierile executorului judecătoresc, aceasta nu poate fi

apreciat ca probă a săvârșirii infracțiunii, prevăzută de art. 328 Cod penal.

Circumstanțele indicate în învinuire precum că, inculpatul: nu a verificat

originalul documentelor lui Andrei Gagauz nu a întreprins careva măsuri

suplimentare de asigurare și executare a documentului executoriu; a/m ,,Opel Astra”

n/XXXXX a/m ,,Opel Astra” n/î XXXXX a/m ,,Opel Astra” n/î. XXXXX a fost înstrăinat

ilegal și reînregistrat după altă persoană, cauzând totodată cet. Mihail Talai prejudiciu

considerabil în mărime de 6 000 Euro, nu au fost dovedite. Adică originalul

documentelor lui Andrei Gagauz nu a fost contestat de nimeni, despre care măsuri

suplimentare de asigurare și executare poate fi vorba nu este clar, iar faptul cauzării

prejudiciului de către executorul judecătoresc pentru partea vătămată se combate prin

hotărârea Judecătoriei Comrat din 15.08.2016, potrivit căreia a fost respinsă, ca

12

neîntemeiată, acțiunea lui M. Talai către executorul judecătoresc A. Iancioglo cu

privire la încasarea 6 000 euro ca pierdut în urma acțiunii ilicite a executării pe

procedura de executare nr. 157- 143a/13. (f.d. 51-52 vol. 3)

Hotărârea Judecătoriei Comrat din 15 august 2016 la acțiunea lui M. Talai către

executorul judecătoresc A. Iancioglo, fiind atacată în modul stabilit de lege, a fost

menținută prin decizia Colegiului civil și de contencios administrativ al Curții de Apel

Comrat din 08.12.2016 (f.d. 53-56 vol. 3) și decizia Curții Supreme de Justiție din

14.06.2017 (f.d. 47-49 vol. 3).

Astfel, argumentele acuzării privind cauzare, în urma acțiunilor lui A. Iancioglo

descrise mai sus, a prejudiciului material intereselor publice, drepturilor și intereselor,

ocrotite de lege, ale persoanelor fizice, în special părții vătămate M. Talai în mărime

de 6 000 euro, sunt nefondate.

De asemenea, instanța de apel a apreciat critic argumentul părții acuzării

precum că, în prezent neexecutarea titlului executoriu confirmă prezența pretențiilor

de caracter material la M. Talai către executorul judecătoresc A. Iancioglo exprimate

în interpelare privind încasare de la executorul judecătoresc a sumei de 6 000 euro,

deoarece lipsa rezultatelor satisfăcătoare în partea încasării nu poate fi apreciată ca

cauzare lui M. Talai (încasator la procedura de executare) a prejudiciului în mărime

considerabilă.

Astfel, nu și-a găsit confirmare acuzarea în partea cauzării prin acțiunile

inculpatului A. Iancioglo a prejudiciului lui M. Talai în mărime de 6 000 euro.

Totodată, recunoașterea neconstituționalității textului ,,intereselor publice sau”

la art. 328 alin. (1) Cod penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18 aprilie 2002,

exclude învinuirea în baza acestor indicii ale componenței infracțiunii, ce i se

incriminează lui A. Iancioglo, ceea ce nu contestă apelanții, de aceea acest indiciu

calificativ nu se discută în decizia dată.

Astfel, luând în considerație nedovedirea depășirii atribuiților, precum și lipsa

prejudiciului cauzat în mărimi considerabile drepturilor și intereselor, ocrotite de lege,

ale persoanelor fizice, în special părții vătămate M.Talai, instanța de apel a conchis că

acțiunile inculpatului A. Iancioglo nu pot fi încadrate în baza art. 328 alin. (1) Cod

penal, deoarece lipsesc indicii obligatorii ale laturii obiective a infracțiunii.

Cu referire la învinuirea lui A. Iancioglo în comiterea infracțiunii, prevăzută de

art. 328 alin. (1) Cod penal pe faptul excesului de putere sau depășirii atribuțiilor de

serviciu, intentat la cererea lui S.Neicovcen, instanța de apel a menționat următoarele.

Inculpatului A. Iancioglo i-a fost înaintată învinuirea (în scurt rezumat al

fondului învinuirii) în faptul, că el acționând în calitate de executor judecătoresc, fiind

investit în instituția de stat conform prevederilor art. 7 litere a), f), i), j), l), u) Legea nr.

13

113 din 17.06.2010 privind executorii judecătorești, cu anumite drepturi și obligații,

acționând intenționat, cu încălcarea măsurilor menționate mai sus, prevăzute de lege,

a comis depășirea atribuiților de serviciu, exprimate prin faptul, că pe 08 septembrie

2016 având spre executare documentul executoriu cu nr. 2- 296/14 din 15.12.2014,

eliberat de judecătoria or. Comrat referitor la încasarea de la Ivan Chiosea, în

beneficiul lui Andrei Tanasoglo a datoriei în mărime de 6 480 euro, precum și

cheltuielilor de judecată, fără explicarea scopului acțiunilor sale, i-a indicat lui S.

Neicovcen să-i scrie o fițuică precum, că Iv. Chiosea i-a dat pentru casă 2 000 dolari și

până ce să nu perfecteze documente pe numele lui, ce confirmă dreptul de proprietate

asupra casei. Fără stabilirea circumstanțelor privind existența datoriei lui S. Neicovcen

față de Iv. Chiosea, care a transmis această sumă de bani în mărime de 2 000 dolari

SUA, ca arvună pentru vânzarea casei pe adresa XXXXX, acționând intenționat și

depășindu-și împuternicirile, a emis încheierea ilegală nr. 156-767/15 din 09.09.2016

privind sechestrarea creanțelor lui S. Neicovcena ca noul debitor față de A. Tanasoglo

în mărime de 2 000 dolari SUA, precum și onorariul și cheltuieli față de executorul

judecătoresc A. Iancioglo, cu obligația și prevenirea de a transfera această sumă de

bani în termen de 15 zile pe contul executorului judecătoresc A. Iancioglo, iar în cazul

neexecutării cerinței în acest termen a apărut dreptul la încasare silită, prin depunerea

cererii de chemare în judecată, a sumei de bani de către executorul judecătoresc A.

Iancioglo și de către partea procedurii de executare.

Astfel, A. Iancioglo a cauzat prejudiciu în mărimi considerabile lui S. Neicovcen

prin recunoașterea ilegală ca persoană terță a noului debitor pe această procedură de

executare și al constrângerii silite spre achitarea mijloacelor bănești din bunurile

proprii.

Acțiunile nominalizate ale inculpatului au fost calificate de către partea acuzării

de stat în baza art. 328 alin. (1) Cod penal, în baza indiciilor: exces de putere sau depășirea

atribuțiilor de serviciu, adică săvârșirea de către persoană publică a acțiunilor, care depășesc

în mod vădit limitele drepturilor și intereselor, acordate de lege, ce a dus la cauzarea

prejudiciului în mărimi considerabile intereselor publice ori drepturilor și intereselor, ocrotite

de lege, ale persoanelor fizice.

Totodată, instanța de apel a ajuns la concluzia că, partea acuzării de stat atât la

examinarea acestei cauze în prima instanță, cât și în instanța de apel, nu a prezentat

probele, ce confirmă faptul că în acțiunile inculpatului se conțin elementele

infracțiunii, prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal.

Cu referire la apelul declarat de către partea vătămată M. Talai, instanța de apel

a menționat că consideră inventat argumentul apelantului precum că, instanța cu

încălcarea prevederilor Codului de procedură penală RM, a amânat pronunțarea

14

sentinței cu o lună (de pe 27 februarie până pe 27 martie), or, conform art. 338 alin. (3)

Cod de procedură penală, hotărârea motivată se pronunță în termen de 30 zile.

Conform art. 338 alineatul (3) Cod de procedură penală, în situații excepționale,

raportată la complexitatea cauzei, pronunțarea nu poate avea loc în termenul

prevăzut, instanța poate amina pronunțarea pentru cel mult 15 zile. Prin urmare, sunt

neîntemeiate argumentele părții vătămate M. Talai referitor la neobiectivitatea și

imparțialitatea judecătorului, deoarece instanța în cazul dat a acționat în limitele

legislației de procedură penală.

De asemenea, instanța de apel a respins ca neîntemeiate argumentele

apelantului precum, că în scopul informării cuvenite, reacționării la timp a părții

vătămate la integritatea și corectitudinea fixării procesului judiciar în procese-verbale

ale ședințelor de judecată, ei au depus cereri, în care partea vătămată a solicitat

instanței să elibereze copii de pe toate acte procesuale, încheieri, hotărârii, emise de

instanță pe această cauză, proces-verbale ale tuturor ședințelor de judecată, pentru

întreaga perioadă de aflare a acestei cauze în judecătoria Comrat, însă până în prezent

așa și nu a putut să primească copii de pe procese-verbale ale ședințelor de judecată.

Instanța de apel a menționat că după finisarea cercetării judecătorești pe cauză nimic

nu i-a împiedicat părții vătămate în judecătoria Comrat să primească acte procesuale,

solicitate de aceasta.

La fel, instanța de apel a respins argumentul apelantului precum că, prima

instanță a încălcat termenele examinării prezentei cauze penale, deoarece studiind

materialele cauzei, instanța de apel nu a constatat tergiversarea intenționată a

examinării cauzei din partea instanței de judecată, însă termenul examinării cauzei a

fost condiționat atât de încărcătura judecătorilor, cât și de comportamentul

participanților la proces.

Argumentele apelantului M. Talai referitor la învinuire pe episodul lui S.

Neicovcen nu au tangență cu cererea lui și cu fondul învinuirii.

În contextul celor expuse, instanța de apel a conchis că probele prezentate de

către partea acuzării nu pot fi apreciate ca suficiente pentru emiterea hotărârii de

învinuire.

În acest sens, instanța de apel a menționat că, sarcina procesului penal este în

special apărarea persoanei, pentru ca fiecare care a comis infracțiune, să fie pedepsit

în măsura vinovăției sale și niciunul nevinovat să nu fie tras la răspundere penală.

care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, solicită casarea

deciziei, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să

fie recunoscut vinovat de cele imputate și să îi fie stabilită pedeapsa după cum

15

urmează: în baza art. 328 alin. (1) Cod penal (partea vătămată M. Talai) sub formă de

amendă în mărime de 400 unități convenționale, cu privarea dreptului de a ocupa

funcții publice pe un termen de 3 ani; în baza art. art. 328 alin. (1) Cod penal (partea

vătămată S. Neicovcen) sub formă de amendă în mărime de 400 unități convenționale,

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 3 ani. Iar conform

art. 84 Cod de procedură penală, de a stabili pedeapsa definitivă sub formă de amendă

în mărime de 800 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

publice pe un termen de 5 ani.

În motivarea celor solicitate, procurorul susține dezacordul cu aprecierea

probelor de către instanțele de fond, indicând că probele administrate de către acuzare

demonstrează indubitabil vinovăția inculpatului în cele imputate.

Procurorul în cererea de recurs enumeră toate probele administrate în respectiva

cauză penală și menționează că, instanța de apel urma să ia în calcul declarațiile

părților vătămate, or, acestea fundamentează poziția acuzării.

5.1. Nefiind de acord cu decizia instanței de apel declară recurs ordinar partea

vătămată Mihail Talai, care solicită casarea deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei decizii prin care inculpatul să fie tras la răspundere penală pentru faptele

incriminate conform legii.

Astfel, partea vătămată în motivarea cererii de recurs ordinar susține aceleași

argumente ca și procurorul, indicând netemeinicia deciziei instanței de apel sub

aspectul aprecierii probelor.

penal lărgit ajunge la concluzia că, acestea urmează a fi admise, pentru considerentele

de drept și de fapt expuse în contextul ce urmează.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

Soluția de admitere a recursului declarat, în drept, se întemeiază pe dispoziția

art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit căreia judecând

recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărârii atacate și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanță, la

această etapă a procedurilor.

Din conținutul recursurilor deferite judecății se constată că atât procurorul, cât și

partea vătămată Mihail Talai, își întemeiază recursurile pe temeiurile de casare

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, criticând decizia

16

instanței de apel prin aceea că nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Colegiul penal lărgit subliniază că, recurenții critică soluția adoptată de către

instanța de apel, deoarece contravine circumstanțelor cauzei și probelor administrate

în prezenta speță și nu corespunde cerințelor prevăzute de art. 414 Cod de procedură

penală.

Așadar, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv

și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, ce au dus la

adoptarea unei hotărâri ilegale, în același timp, verificându-se dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din dispozițiile art. 414 Cod de procedură penală, rezultă că instanța de apel,

judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror

probe noi prezentate instanței de apel sau să cerceteze suplimentar probele

administrate de prima instanță. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate

da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în apel.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit menționează că, declanșând o continuare a

judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept,

întrucât odată exercitat, produce un efect devolutiv complet, în sensul că provoacă un

control integral atât în fapt, cât și în drept, în privința persoanelor ce a fost declarat.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima

instanță și care, prin apel, se transmit instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta

reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori nu; dacă fapta a fost comisă de către inculpat

și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă; dacă există circumstanțe atenuante și agravante;

dacă probele au fost corect apreciate; dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță

prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod

de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect

calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual,

penal ori civil au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate motivele

invocate.

17

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu

trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel,

potrivit art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele, și

temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Deci, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel ca urmare a efectuării

cercetării judecătorești, urmează să expună în hotărârea adoptată situația de fapt

reținută pe baza probatoriului administrat și să formuleze concluzii temeinice, cu

suport probator, privitor la vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei

săvârșite de către acesta sau nevinovăția acestuia și temeiul achitării, prevăzut de

normele procesual penale.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită

judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale

reglementate exhaustiv de legislator.

Astfel, verificând asupra principiului respectării normelor de drept menționate

mai sus, Colegiul penal lărgit constată că, potrivit deciziei recurate instanța de apel a

casat sentința primei instanțe prin care a fost încetat procesul penal în privința

inculpatului învinuit de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 328 alin. (1) și art.

328 alin. (1) Cod penal din motiv că faptele acestuia constituie contravenție, și a

rejudecat cauza pronunțând o sentință de achitare a inculpatului de sub învinuirea

înaintată din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii

imputate.

Analizând hotărârea instanței de apel, Colegiul penal lărgit constată că, instanța

de apel a indicat temei de achitare precum că, fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii imputate, însă în partea descriptivă a deciziei a indicat

concluzii din care rezultă și alt temei de achitare, de rând cu cel indicat în dispozitiv.

Așadar, instanța de recurs consideră esențial de elucidat următorul aspect, prin

prisma conținutului deciziei.

În primul rând, potrivit deciziei de achitare, instanța de apel a indicat un șir de

concluzii cum ar fi ,,(…) a conchis lipsa la materialele cauzei probe pe care s-a bazat

învinuirea (…) acuzarea nu a prezentat probe ce ar permite de a concluziona asupra vinovăției

inculpatului, (…) recunoașterea neconstituționalității a textului ,,intereselor publice” la art.

328 Cod penal, exclude învinuirea în baza acestor indici înaintată inculpatului, (…) toate

dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului cod, se

interpretează în favoarea inculpatului” ce semnalează temeiul de achitare prevăzut la pct.

18

1) alin. (1) art. 390 Cod de procedură penală, unde este stipulat că, sentința de achitare

se adoptă dacă nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, concluzie enunțată în

partea descriptivă a deciziei recurate (vezi pct. 4.1. din prezenta decizie).

De asemenea, în atât în partea dispozitivă cât și descriptivă a deciziei instanța

de apel își întemeiază poziția pe faptul că probele prezentate în respectiva deciziei nu

demonstrează prezența elementelor infracțiunilor imputate, indicând că ,,(…) nu s-a

dovedit indicii obligatorii ai laturii obiective a infracțiunilor imputate (…) dovedit intenția

inculpatului, latura obiectivă și urmările prejudiciabile, astfel nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii imputate inculpatului” ce semnalează temeiul de achitare

prevăzut la pct. 3) alin. (1) art. 390 Cod de procedură penală, unde este stipulat că,

fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, care a și fost enunțat în

concluziile instanței în partea descriptivă finală.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că, deși instanța de apel a conchis că

inculpatul urmează a fi achitat din motivul că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii imputate, în urma sintezei concluziilor evocate de către

instanța de apel în hotărârea pronunțată și menționate supra, se observă o

inadvertență în stabilirea temeiului ce stă la baza achitării lui Anatolii Iancioglo, fiind

constatate concluzii cu temeiuri de achitare diferite „nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii” și „fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii”, temeiuri

prevăzute de art. 390 alin. (1) pct. 1) și 3) Cod de procedură penală.

Pe cale de consecință, Colegiul penal lărgit atestă că, menționarea concomitentă

a două temeiuri de achitare care se exclud una pe alta, în aceeași hotărâre

judecătorească este o eroare de procedură, fapt ce în viziunea Colegiului, semnalează

prezența temeiului pentru recurs „motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărârii”,

care este prevăzută la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Subsecvent, Colegiul penal lărgit reamintește că, rolul unei decizii motivate este

să demonstreze părților că ele au fost auzite.

Mai mult, o decizie motivată oferă părții posibilitatea de a o contesta, precum și

posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o instanță de recurs. Doar prin

adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control public al administrării

justiției. Dreptul de a fi auzit, prin urmare, include nu doar posibilitatea de a prezenta

argumente instanței, dar de asemenea obligația corespunzătoare a instanței de a arăta,

în motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau

respinse (vezi cauza Fomin vs Moldovei din 11 octombrie 2011, nr. 36755/06).

Totodată, Colegiul penal lărgit subliniază că, instanța de apel a omis să se

expună asupra declarațiilor date la etapa urmăririi penale a părții vătămate Stepanida

19

Neicovcena, luând în calcul cele date la etapa cercetării judecătorești fără să-și

motiveze poziția prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală.

În acest context, Colegiul penal lărgit menționând prevederile art. 100 alin. (4)

și art. 101 alin. (1)-(4) Cod de procedură penală, și invocând doctrina juridică

națională, remarcă faptul că, verificarea probelor este o activitate a instanței privind

constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le

conține proba cu realitatea obiectivă. Verificarea constă în analiza probelor

administrate, coroborarea lor cu alte probe, verificarea sursei de proveniență a

probelor. Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor

probatorii prevăzute de Codul de procedură penală și se efectuează la toate fazele

procesului penal. Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă

din care au fost obținute.

Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale prevăzute de

prezentul cod, cât și printr-o analiză logică a conținutului probei, a coroborării lor.

Aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului

penal, deoarece întregul volum de muncă depusă de către organele de urmărire,

instanțele judecătorești, cât și de părțile din proces, se concretizează pe soluția ce va fi

dată în urma acestei activități. Aprecierea probelor după intima convingere trebuie să

se bazeze pe prevederile legale. Intima convingere se întemeiază pe examinarea

tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele complet și obiectiv.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel nu a pătruns în esența problemei

de fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de instanță și

conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce au avut drept

consecință pronunțarea unei concluzii premature și nemotivate.

De asemenea, instanța de recurs ordinar atrage atenția asupra motivării vagi a

deciziei recurate, or, este neclară poziția instanței de apel care în partea descriptivă

indică că ,,învinuirea înaintată inculpatului a fost formulată cu încălcări juridice vădite”,

însă omite să aprecieze circumstanțele sub aspectul prevederilor art. 251 Cod de

procedură penală, și anume, încălcări care atrag nulitatea actelor procedurale (vezi

pagina 9 din prezenta decizie).

Totodată, instanța de recurs ordinar nu poate menține sentința primei instanțe,

deoarece aceasta este lovită de viciul fundamental, or, instanța de fond recalificând

acțiunile inculpatului conform dispoziției art. 313 Cod Contravențional, nu stabilește

fapta.

Rezumând cele menționate mai sus, încălcările enunțate determină

incontestabil Colegiul penal lărgit să concluzioneze asupra necesității de a casa decizia

20

instanței de apel cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel are obligația cu strictețe să respecte

prevederile art. 414 Cod de procedură penală, să înlăture erorile enumerate mai sus,

să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor prezentate,

minuțios să studieze și corect să aprecieze juridic materialele cauzei în tot ansamblul

lor, să țină cont de jurisprudența națională, de cele expuse în prezenta decizie legate

de justa apreciere, sub toate aspectele, complet și obiectiv a tuturor împrejurărilor

cauzei, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate atât în cererile de apel cât și

în cererile de recurs și în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală,

întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură

penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

admite recursurile ordinare declarate de către procurorul delegat în Procuratura

UTA Găgăuzia Fedora Gheorghieva și partea vătămată Mihail Talai, casează total

decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 25 noiembrie 2019, în cauza

penală, în privința lui Iancioglo Anatolii XXXXX, și dispune rejudecarea cauzei de

către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă căilor de atac. Pronunțată integral la 03 septembrie

2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Ion Guzun

Liliana Catan

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

21