1ra-1475/2020 — Art. 151 alin. 4, 287 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Bălți din 06 iunie 2019, Pralea Alexandr a fost condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal la 12 ani închisoare și art. 287 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare. În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 12 ani și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, de la reținere. De la inculpat s-a încasat în beneficiul lui Buceațcaia Z. prejudiciul moral în mărime de 100.000 lei și în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de 3924 lei.

Instanța de fond a constatat că la 10 septembrie 2017, aproximativ orele 09.00, inculpatul Pralea A., aflându-se pe teritoriul stației PECO nr. 132, amplasată la intersecția străzilor Calea Ieșilor și Pavel Boțu din XXXXXX, adică într-un loc public, fiind în stare de ebrietate alcoolică, încălcând grosolan ordinea publică, 1 exprimată printr-o comportare batjocoritoare față de cei prezenți și prin înjosirea onoarei și demnității persoanei, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile și dorind survenirea acestora, fără careva motiv, s-a apropiat de Buceațchi I. și a cerut de la ultimul de a-i fi transmise metaniile, după care, primind refuz de a-i fi transmise, adresându-se cu cuvinte obscene, într-un loc public, manifestând o lipsă totală de respect față de societate, a început a-l împinge pe acesta, apoi, l-a apucat cu mâna stângă și, în timp ce-l ținea, continua să se adreseze cu cuvinte necenzurate într-un loc public, după care i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul în regiunea feței și a capului, pricinuind lui Buceațchi I., conform raportului de expertiză medico-legală judiciară nr. 593 din 17.09.2017, leziuni corporale grave sub formă de traumatism cranio-cerebral subacut închis, manifestat prin multiple echimoze și excoriații pe cap, față, hemoragii pe țesuturi moi epicraniene, hematom subduralemisferic pe stânga, hemoragie subarahnoidală emisfera stângă cu extindere la bază, sânge în ventriculul lateral; multiple excoriații și echimoze pe corp și membre; hemoragii pe țesuturi moi torace pe stânga, care sunt periculoase pentru viață și, în baza acestui criteriu, se califică ca vătămare gravă. Tot el, la 10 septembrie 2017, aproximativ orele 09.00, aflându-se pe teritoriul stației PECO nr. 132, amplasată la intersecția străzilor Calea Ieșilor și Pavel Boțu XXXXXX, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în urma relațiilor ostile apărute în rezultatul conflictului cu Buceațchi I. pe motiv de clarificare a relațiilor în baza transmiterii-luării metaniilor, acționând în mod intenționat și urmărind scopul cauzării de leziuni corporale, conștientizând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale și prevăzând posibilitatea survenirii consecințelor periculoase în urma acțiunilor sale, i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul în regiunea feței și a capului, pricinuind părții vătămate Buceațchi I., conform raportului de expertiză medico-legală judiciară nr. 593 din 17.09.2017, leziuni corporale grave sub formă de traumatism cranio-cerebral subacut închis, manifestat prin multiple echimoze și excoriații pe cap, față, hemoragii pe țesuturi moi epicraniene, hematom subdural emisferic pe stânga, hemoragie subarahnoidală emisfera stângă cu extindere la bază, sânge în ventriculul lateral; multiple excoriații și echimoze pe corp și membre; hemoragii pe țesuturi moi torace pe stânga, care sunt periculoase pentru viață și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare gravă, în rezultatul cărora, la 13.09.2017, a survenit moartea lui Buceațchii I. Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut parțial vina și a declarat că după schimbul de tură a consumat o bere cu băieții. În timp ce se afla afară a venit partea vătămată pentru a-și procura țigări. La el în mână a observat metanii și i-a cerut să i le arate, însă acesta a refuzat. I-a spus că astfel de lucruri nu se transmit din mână în mână, din care motiv între ei a început o ceartă verbală, adresându-se reciproc cu cuvinte necenzurate. Ulterior, ajungând în regiunea parcării, ei continuau să-și adreseze reciproc cuvinte necenzurate. El a luat cu forța metaniile de la partea vătămată și s-a uitat la ele, iar acesta l-a apucat și între ei a început o bătaie. Ajungând lângă gard, el i-a aplicat părții vătămate 2-4 lovituri în regiunea nasului și obrazului și de câteva ori l-a împins în gard. Apoi, s-au apropiat colegii săi de serviciu și i-au despărțit. Colegii i-au chemat un taxi și el a mers acasă, nu a văzut unde a plecat partea vătămată. A lovit partea vătămată doar în regiunea feței și nu 2 au căzut jos. Ulterior, mergând acasă la partea vătămată, mama acestuia i-a spus că a procurat medicamente și o să-l trateze singură. Este de acord să achite prejudiciul cauzat. Cu toate că inculpatul a recunoscut parțial vina, vinovăția acestuia a fost demonstrată integral prin probele administrate. Astfel, reprezentantul legal al părții vătămate Buceațcaia Z., mama victimei, a comunicat că fiul ei i-a spus că a fost bătut de o persoană la stația PECO, unde a mers pentru a-și procura țigări. S-a întors acasă în jurul orei 15.30 și a văzut că acesta avea vânătăi pe față în partea stângă. Fiul i-a comunicat că operatorul de la stația PECO i-a luat metaniile, iar el i-a spus că acestea nu se transmit din mână în mână, acesta l-a numit musulman și l-a lovit o dată, iar el l-a lovit înapoi, după care acesta l-a împins în peretele din beton. A dorit să cheme salvarea, însă fiul ei a refuzat și a cerut pastile, deoarece îl durea capul. Luni, pe 11.09.2017, la fel, l-a durut capul, iar pe 12.09.2017, când ea a revenit de la serviciu, acesta i-a spus că-l doare puțin capul. Pe 12.09.2017 la ei a venit inculpatul, și-a cerut scuze, indicând că era beat și nu se putea controla, a fost de acord să-i achite medicamentele. La 13.09.2017, din nou a venit inculpatul și i-a dat fiului ei 2000 lei. Ea a mers la lucru, iar pe parcursul zilei l-a sunat de câteva ori pe fiul ei, însă acesta nu răspundea la telefon. Fiul ei nu i-a comunicat că a mai fost bătut de către cineva. A fost lovit la cap în partea stângă, nu vedea cu ochiul stâng. Fiul ei consuma alcool. Nu a chemat salvarea, deoarece fiul ei nu a dorit, iar medicii i-au comunicat că chiar dacă venea salvarea la timp, oricum fiul ei ar fi decedat în timpul operației. Martorul Solodovnic N. a relatat că l-a văzut pe Buceațchi I. dimineața, afară pe scaun, era tare bătut. Ulterior, pe data de 13.09.2017, mama lui a rugat-o să-l sune pe telefonul fix. Ea a sunat, însă acesta nu a răspuns. Peste aproximativ 20 minute a sunat-o Buceațcaia Z. și a rugat-o să vină la ea. Când a intrat, partea vătămată era jos pe podea. A chemat salvarea, deoarece credea că acesta e viu. Potrivit raportului de expertiză medico-legală judiciară nr. 593 din 17.09.2017, la examinarea medico-legală a cadavrului lui Buceațchi I. s-au depistat următoarele leziuni corporale: traumatism cranio-cerebral subacut închis manifestat prin echimoze și excoriații multiple pe față, cap, hemoragii ale țesuturilor moi epicraniene, hematon subduralemisferic pe stânga, hemoragie subarahnoidiană emisfera stângă cu extindere la bază, sânge în ventriculul lateral, multiple excoriații și echimoze corp și membre, hemoragii ale țesuturilor moi ale toracelui pe stânga, leziuni care au fost produse prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur, fiind periculoase pentru viață și se califică ca vătămări grave. Moartea lui Buceațchi I. a survenit în rezultatul leziunilor corporale grave, periculoase pentru viață de mai sus descrise. Reieșind din volumul lezional, victimei i s-au provocat nu mai puțin de 60 de lovituri. Localizarea și caracterul leziunilor corporale exclud posibilitatea formării lor prin o singură cădere din poziția vertical ortostatică, leziunile de la genunchi posibil să fi apărut la o cădere. Reieșind din localizarea leziunilor preponderent față și suprafața anterioară a corpului, victima se afla față în față cu agresorul. Este exclusă apariția leziunilor în urma automutilării. Astfel, instanța a încadrat acțiunile inculpatului pe art. 287 alin. (1) Cod penal, ca huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea 3 publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, care prin conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, și în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, ca vătămarea intenționată gravă a integrității corporale și a sănătății, care este periculoasă pentru viață, și care a provocat decesul victimei. Totodată, instanța a statuat că argumentele apărării în sensul recalificării acțiunilor inculpatului în prevederile art. 151 alin. (1) Cod penal, pe motiv că nu s- a constatat legătura de cauzalitate între acțiunile inculpatului și survenirea decesului părții vătămate, sunt neîntemeiate și contrare probelor administrate. Ori, în cadrul cercetării judecătorești s-a constatat prin probele administrate că decesul victimei a survenit în rezultatul traumatismului cranio-cerebral subacut închis, vătămare care se califică ca fiind gravă, periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei. Versiunea apărării că leziunile corporale depistate la victimă ar fi putut apărea ulterior conflictului dintre cei doi, în circumstanțe care nu au fost stabilite de acuzare, nefiind exclusă posibilitatea apariției acestora ca rezultat al consumului de alcool, este nefondată și declarativă, fiind făcută de inculpat cu scopul de a se eschiva de la răspunderea penală, ori, versiunea respectivă este exclusă prin raportul de expertiză medico-legală judiciară nr. 593 din 17.09.2017, că moartea lui Buceațchi I. a survenit în rezultatul leziunilor corporale grave, iar localizarea și caracterul leziunilor corporale exclud posibilitatea formării lor printr- o singură cădere din poziția verticală ortostatică și este exclusă apariția leziunilor în urma automutilării, cât și prin raportul de cercetare histologică din 25.10.2017, că la examenul microscopic al cadavrului lui Buceațchi I. au fost depistate revărsate sanguine în mușchii temporali, spațiile subdurale, subarhanoidiane și intracerebrale, conform modificărilor de reactivitate, au fost produse cu circa 3-4 zile până la deces. 2.1. Conform încheierii din 10.04.2019, instanța a dispus: „demersul apărătorului inculpatului Pralea A., Vadim Gligor, cu privire la dispunerea efectuării expertizei medico-legale în comisie cu atragerea unui specialist în domeniul neurochirurgiei, se respinge, ca fiind neîntemeiat” (f.d. 203-204 v. 1).

Avocatul Vadim Gligor a declarat apel, solicitând casarea sentinței și încheierii din 10.04.2019, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat pe art. 151 alin. (4) Cod penal, iar procesul penal pe art. 287 alin. (1) Cod penal să fie încetat, cu atragerea lui la răspundere contravențională. Apelantul a invocat că acțiunile inculpatului invocate în învinuire - aplicarea mai multor lovituri cu pumnul în regiunea feței și a capului, nu sunt în legătură cauzală cu urmările prejudiciabile, adică, provocarea multiplelor excoriații și echimoze corp și membre, hemoragia țesuturilor moi torace pe stânga or, aplicarea loviturilor în regiunea capului și feței nu pot produce leziuni corporale pe tot corpul, membre, genunchi, torace etc. Ori, după conflictul produs la 10.09.2017, victima s-a deplasat de sine stătător la domiciliu, la sfaturile mamei sale de a se adresa la medic pentru ajutor medical, a refuzat, a dus un mod de viață obișnuit, activ, a consumat alcool, conform raportului de expertiza toxicologică nr. 593 în proba de sânge de la cadavrul lui Buceațchi I. fiind depistat alcool etilic în cantitate de 3,15%, echivalentul a 3,13 gr./l. 4 Însă, învinuirea formulată inculpatului, urmările prejudiciabile, cât și comportamentul victimei după incident, condiționează apariția unor îndoieli rezonabile privind posibila maltratare a victimei, căderii și lovirii cu capul de un corp contondent dur după incidentul care a avut loc la 10.09.2017 pe teritoriul stației PECO. Totodată, apar dubii cu privire la existența legăturii de cauzalitate dintre acțiunile inculpatului descrise în învinuire și decesul victimei, or, instanța de fond nu a susținut poziția apărării privitor la existența acestei legături cauzale. Apărarea a încercat să înlăture aceste contradicții și divergențe prin solicitarea efectuării unei expertize medico-legale în comisie, cu atragerea unui specialist din domeniul neurochirurgiei, or, din declarațiile medicului legist Grecu L., dacă victima se adresa la timp după ajutor, trauma putea duce la o altă dezvoltare, șansele de supraviețuire fiind mai mari. Mai mult, martorul Grecu L. n-a putut concluziona care au fost urmările neadresării după asistență medicală, folosirea băuturilor alcoolice, efectuarea mișcărilor de ridicare-coborâre și dacă se află aceste urmări în legătură cauzală cu decesul persoanei. Conform rechizitoriului, în calitate de martor a fost inclus Miron V., acuzarea refuzând să fie audiat, iar, la insistența apărării, instanța a admis audierea lui în calitate de martor. Din motivul neprezentării ultimului, instanța de judecată, vădit ilegal și contradictoriu, a omis să îndeplinească propria hotărâre de audiere a acestui martor. Necesitarea audierii acestui martor constă în faptul că el poate confirma comportamentul victimei după data de 10.09.2017. Deci, probele cercetate în ședința de judecată nu confirmă legătura de cauzalitate dintre acțiunile inculpatului și decesul victimei. Ori, decesul victimei a survenit în rezultatul refuzului victimei de a se adresa după ajutor medical, consumului băuturilor alcoolice cu intoxicare alcoolică gravă, efortul fizic, cădere și lovirea cu capul de un corp contondent, iar, în condițiile în care victima respecta regulile de comportament, era posibilă evitarea decesului, încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului urmând a fi alta. În același timp, în acțiunile inculpatului lipsește latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (1) Cod penal, ori, fiind examinate înregistrările video de la stația PECO nr. 132 din 10.09.2017, se atestă că ordinea publică n-a fost încălcată, n-a fost întreruptă activitatea stației PECO, acțiunile inculpatului n-au fost în vizorul altor persoane și, evident, nu sunt persoane care au fost înjosite în rezultatul acțiunilor acestuia. Martorul Buceațchi V. a declarat că nu a fost încălcată ordinea publică, a văzut doar că inculpatul i-a aplicat victimei două lovituri cu pumnul în față. Alte careva probe care ar confirma acțiunile de încălcare grosolană a ordinii publice, exprimată printr-o comportare batjocoritoare față de cei prezenți n-au fost administrate. Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, urmând a fi reluată cercetarea judecătorească, cu audierea martorului Miron V., casarea încheierii din 10.04.2019 și dispunerea efectuării expertizei medico-legale în comisie. 5

Potrivit Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 05 februarie 2020, apelul a fost respins, ca nefondat. Instanța de apel a reținut că examinarea multilaterală a cauzei penale în privința inculpatului de către instanța de fond, cu cercetarea obiectivă a probelor administrate, cu aprecierea corectă și la justa valoare a împrejurărilor de fapt și a aspectelor de drept, a dus la emiterea pe caz a unei soluții legale și întemeiate. Ori, a fost dovedit cu certitudine că inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art. 151 alin. (4) Cod penal, ca vătămarea intenționată gravă a integrității corporale și a sănătății, care este periculoasă pentru viață, care a provocat decesul victimei și art. 287 alin. (1) Cod penal, ca huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, care prin conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită.

Avocatul Vadim Gligor a declarat recurs ordinar în numele inculpatului, în care solicită casarea deciziei menționate și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. Recurentul a invocat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel. Astfel, la baza sentinței de condamnare a fost pus raportul de expertiză medico-legală nr. 593 din 17.09.2017, conform căruia traumatismul cranio- cerebral subacut închis, manifestat prin multiple echimoze și excoriații pe cap, față, hemoragii ale țesuturilor moi epicraniene, hematom subdural emisferic pe stânga, hemoragie subarahnoidală emisfera stângă cu extindere în bază, sânge în ventriculul lateral și multiplele excoriații și echimoze corp și membre, hemoragii ale țesuturilor moi torace pe stânga care sunt periculoase pentru viață și, în baza acestui criteriu, se califică ca vătămări grave, iar moartea lui Buceațchi I. a survenit în rezultatul leziunilor corporale grave, periculoase pentru viață stabilite. Conform raportului, expertul a descris localizarea leziunilor corporale depistate la victimă: traumatism cranio-cerebral subacut închis, hemoragii ale țesuturilor moi epicraniene, hematom subdural emisferic pe stânga, hemoragie subarahnoidală emisfera stângă cu extindere în bază, sânge în ventriculul lateral - regiunea capului și multiple excoriații, echimoze, hemoragii pe corp, membre, torace, genunchi, abdomen. Potrivit pct. 2 din concluzia medicului legist toate leziunile stabilite cu descrierea localizării, inclusiv traumatismul cranio-cerebral, multiplele excoriații, echimoze, hemoragii pe corp, membre, genunchi, abdomen sunt periculoase pentru viață și, în baza acestui criteriu, se califică ca vătămare gravă. Conform pct. 3 din concluzia medicului legist, moartea victimei a survenit în rezultatul leziunilor corporale grave periculoase pentru viață, descrise mai sus. În corespundere cu învinuirea înaintată, la 10.09.2017, inculpatul i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu pumnul în regiunea feței și a capului. Deci, acțiunile inculpatului - aplicarea mai multor lovituri cu pumnul în regiunea feței și a capului nu sunt în legătură cauzală cu urmările prejudiciabile sub formă de leziuni corporale depistate la victimă cu localizarea excoriațiilor și echimozelor pe corp și membre, hemoragii ale țesuturilor moi torace pe stânga, genunchi, abdomen, or, dacă inculpatul i-a aplicat părții vătămate lovituri cu pumnul în regiunea feței și a capului, nu este clar cum au fost prejudiciate alte părți 6 ale corpului victimei - toracele, membrele, abdomen, genunchii, argumente asupra căror instanța de apel nu s-a expus. Astfel, în împrejurările în care la victimă au fost depistate leziuni corporale care nu sunt în legătură cauzală cu acțiunile inculpatului descrise în învinuire, nu a fost verificat faptul dacă victima, după incidentul din 10.09.2017 pe teritoriul stației Peco, a mai fost suspus traumării, inclusiv prin cădere și loviri repetate în regiunea capului. Deci, apar dubii în probarea învinuirii inculpatului, nefiind dovedit dacă numai în urma acțiunilor acestuia a fost traumată victima și a survenit moartea, dubii care nu au fost înlăturate de instanțele de fond și de apel. Potrivit art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală, concluziile despre vinovăția persoanei în săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate se interpretează în favoarea inculpatului. Pe lângă aceasta, comparând concluzia din raportul de expertiză medico- legală nr. 593 din 17.04.2017 cu localizarea leziunilor corporale la anexele de la raport, se atestă că în concluzia din raportul de expertiză medico-legală nr. 593 din 17.04.2017 nu sunt descrise toate leziunile corporale depistate la victimă, iar medicul legist Grecu L. a declarat în ședința de judecată că toate leziunile corporale depistate la defunct au fost indicate în textul rapoartelor de expertiză, în concluzia expertului acestea nefiind indicate din cauza unor probleme tehnice. Însă, instanța de apel nu a motivat respingerea acestor constatări, astfel fiind admise erori de drept, fiind inadmisibil faptul ca la baza condamnării unei persoane să fie pus un raport de expertiză în concluzia căruia nu sunt indicate toate leziunile corporale din cauza unor probleme tehnice. Ori, se atestă o iresponsabilitate totală a medicului legist, care a fost susținută de instanțele de judecată. Prin urmare, raportul de expertiză medico-legală nr. 593 din 12.09.2017 nu este complet, în concluzie nefiind indicate toate leziunile corporale depistate la victimă din cauza unor probleme tehnice, cât și faptul că în cererea de dispunere a expertizei în comisie au fost puse întrebări cu un grad sporit de complexitate. Instanța de apel, contrar prevederilor art. 24, 17, 19, 143, 144, 146, 148 Cod de procedură penală, la faza expunerii părților pe marginea apelului, fără a pune în discuția părților cererea cu privire la dispunerea efectuării expertizei medico-legale în comisie, a respins-o ca neîntemeiată. La fel, apărarea a asigurat prezența martorului Miron V. și a solicitat audierea lui, iar instanța de apel, fără a pune în discuție cererea apărării, a respins- o, indicând că martorul urma să fie audiat în instanța de fond. Ori, modul de examinare a cauzei în instanța de fond, cât și în apel, este inadmisibil, nefiind motivată în fapt și în drept soluția adoptată, instanțele limitând-se la parafrazarea multiplelor norme legale, iar nemotivarea ca o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură. Totodată, instanța de apel nu s-a expus asupra probelor și motivelor invocate de apărare, referindu-se declarativ asupra acestora fără a le descrie și a le aprecia conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, fără a se expune concret care din probele prezentate de apărare se resping și din ce motive, care este temeiul legal de respingere, după cum prescrie art. 394 alin. (1) Cod de procedură penală. 7 În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. 5.1. A declarat recurs ordinar și inculpatul, în care solicită casarea hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitat pe art. 151 alin. (4) Cod penal, iar în baza art. 287 alin. (1) Cod penal să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă. Recurentul a indicat că după conflictul din 10.09.2017 și până la 13.09.2017, victima a dus un mod de viață obișnuit, activ, a consumat băuturi alcoolice. În același timp, potrivit raportului de expertiză medico-legală pe corpul victimei s-au depistat 40 vânătăi, aproximativ 60 lovituri, apărute în următoarele 3- 4 zile și o concentrație mare de alcool în sânge, nefiind clar de unde au apărut atâtea vânătăi, în cazul în care el i-a aplicat 2-3 lovituri. Ori, aceste lovituri puteau să-i fie aplicate părții vătămate de altă persoană. Învinuirea i-a fost înaintată în baza unor probe subiective din autodenunțul lui. Mai mult, la întrebarea apărării referitor la apariția vânătăilor și mecanismul aplicării lor, medicul legist a indicat că are nevoie de timp pentru a da un răspuns complet, iar cererea privind efectuarea unei expertize în comisie a fost respinsă.

Judecând recursurile ordinare pe baza materialului din dosarul cauzei și argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, când hotărârea atacată nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția. Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel au comis următoarele erori de drept. În primul rând, potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată este obligată să pună la baza hotărârii sale numai acele probe la a căror cercetare au avut acces toate părțile în egală măsură și să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate. Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 1), 2), 5) Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe, încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului. În corespundere cu art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei 8 prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală. Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală. Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor inexacte. (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct. 3.). În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului sentinței, instanța de fond (pct. 2. din decizie): a) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele de fapt și de drept concrete invocate în rechizitoriu pe fiecare episod separat, neindicând motivele pentru care a respins probele și versiunile apărării, în special cele invocate în ședința instanței de fond, repetate în apel și recurs ordinar (pct. 3., 5., 5.1. din decizie). Mai mult, concluziile și aprecierile sumare ale instanței că: „argumentele apărării că nu s-a constatat legătura de cauzalitate între acțiunile inculpatului și survenirea decesului părții vătămate, sunt neîntemeiate și contrare probelor administrate. Ori, în cadrul cercetării judecătorești s-a constatat prin probele administrate că decesul victimei a survenit în rezultatul traumatismului cranio- cerebral subacut închis, vătămare care se califică ca fiind gravă, periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei. Versiunea apărării că leziunile corporale depistate la victimă ar fi putut apărea ulterior conflictului dintre cei doi, în circumstanțe care nu au fost stabilite de acuzare, nefiind exclusă posibilitatea apariției acestora ca rezultat al consumului de alcool, este nefondată și declarativă, fiind făcută de inculpat cu scopul de a se eschiva de la răspunderea penală, ori, versiunea respectivă este exclusă prin raportul de expertiză medico- legală judiciară nr. 593 din 17.09.2017, cât și prin raportul de cercetare histologică din 25.10.2017, că la examenul microscopic a cadavrului lui Buceațchi I. au fost depistate revărsate sanguine în mușchii temporali, spațiile subdurale, subarhanoidiane și intracerebrale, conform modificărilor de reactivitate, au fost produse cu circa 3-4 zile până la deces”, raportate la concluziile din raportul de expertiză medico-legală judiciară nr. 593 din 17.09.2017, că: „la examinarea medico-legală a cadavrului lui Buceațchi I. s-au depistat următoarele leziuni corporale: traumatism cranio-cerebral subacut închis manifestat prin echimoze și excoriații multiple pe față, cap, hemoragii ale țesuturilor moi epicraniene, hematon subduralemisferic pe stânga, hemoragie subarahnoidiană emisfera stângă cu extindere la bază, sânge în ventriculul lateral, multiple excoriații și echimoze corp și membre, hemoragii ale țesuturilor moi ale toracelui pe stânga, leziuni care au fost produse prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur, fiind periculoase pentru viață și se califică ca vătămări grave. Moartea lui Buceațchi I. a survenit în rezultatul leziunilor corporale grave, periculoase pentru viață de mai sus descrise. Reieșind din volumul lezional, victimei i sau provocat nu mai puțin de 60 de lovituri. Localizarea și caracterul leziunilor corporale exclud posibilitatea formării lor prin o singură cădere din poziția 9 vertical ortostatică, leziunile de la genunchi posibil să fi apărut la o cădere. Reieșind din localizarea leziunilor preponderent față și suprafața anterioară a corpului, victima se afla față în față cu agresorul”, nu corespund exigențelor prescrise în art. 101 Cod de procedură penală, privind evaluarea și aprecierea probelor administrate în cadrul cauzei penale; b) a omis să aprecieze acțiunile concrete incriminate inculpatului pe fiecare episod în parte, indicate în rechizitoriu, cât și calificarea lor juridică în aspectul corespunderii exacte între semnele faptelor prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală, în coroborare cu jurisprudența națională, conform cărei: „vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății poate să reprezinte violența, care este aplicată tocmai în legătură cu încălcarea grosolană a ordinii publice, în acest caz, calificarea trebuie făcută, în temeiul art. 151 Cod penal și art. 354 „Huliganismul nu prea grav” din Codul contravențional. În cazuri de acest gen, nu este admisibilă aplicarea răspunderii în baza art. 151 și art. 287 Cod penal. Ori, principiul de neadmitere a sancționării duble a aceleiași fapte interzice tragerea de două ori la răspundere penală pentru aceeași faptă, în cazurile de acest gen, violența este cea, pe care o desemnăm prin sintagma „aceeași faptă”. Doar în cazul în care infracțiunea de huliganism este urmată de infracțiunea de vătămarea intenționată gravă a integrității corporale ori a sănătății, cele săvârșite se vor încadra în baza concursului real de infracțiuni, iar calificarea se va face, conform art. 287 și 151 Cod penal” (Hotărârea Plenului CSJ nr.4 din 19 iunie 2006 „Cu privire la practica judiciară, în cauzele penale despre huliganism” pct.10. subpct. 4), 5)). Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția. În al doilea rând, conform art. 414 alin. (1), (5) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. În corespundere cu art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător. Potrivit art. 400 alin. (2), (3) Cod de procedură penală, încheierile date în primă instanță pot fi atacate cu apel numai o dată cu sentința. Apelul declarat împotriva sentinței se consideră făcut și împotriva încheierilor. Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să se pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări, Chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate, 10 hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei. Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor invocate echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și, în acest caz, decizia urmează a fi casată, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cere art. 435 CPP, întrucât o asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată în instanța de recurs. (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel, pct. 14.7.). Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate, deoarece, potrivit descriptivului și dispozitivului deciziei contestate (pct. 4. din decizie): a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise de instanța de fond și, repetându-le întocmai, nu a desființat sentința, cu rejudecarea cauzei potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, menținând o sentință nemotivată și neîntemeiată legal; b) nu a soluționat în niciun fel solicitarea din apelul apărării privind casarea încheierii instanței de fond din 10.04.2019 (f.d. 203-204 v. 1), prin care s-a dispus: „demersul apărătorului inculpatului Pralea A., Vadim Gligor, cu privire la dispunerea efectuării expertizei medico-legale în comisie cu atragerea unui specialist în domeniul neurochirurgiei, se respinge, ca fiind neîntemeiat”, în descriptivul și dispozitivul deciziei lipsind cu desăvârșire soluții în aspectul vizat (pct. 3. - 4. din decizie); c) nu s-a pronunțat și asupra celorlalte motive invocate în apelul apărării și repetate în recursurile ordinare, inclusiv în felul și esența probatorie, în care acestea sunt reproduse la pct. 3. și 5.-5.1. din prezenta decizie (pct. 3. – 5.1. din decizie). Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu au judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind motive legale pe care se întemeiază soluția, că instanța de apel nu s-a pronunțat în modul prevăzut de lege asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, și că recursurile ordinare sunt întemeiate. Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune soluția admiterii recursurilor ordinare, casării totale a deciziei contestate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu legea, și să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, 11 DECIDE : admite recursurile ordinare declarate de avocatul Vadim Gligor și de inculpatul Pralea Alexandr XXXX, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 05 februarie 2020 și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, fiind pronunțată integral la 03 septembrie 2020. Președinte Iurie Diaconu Judecători Liliana Catan Ion Guzun Nicolae Craiu Mariana Pitic 12