1ra-1426/20 — art. 190 alin. 2 lit. b, c, art. 361 alin. 2 lit. d CP

1ra-1426/20 — art. 190 alin. 2 lit. b, c, art. 361 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1426/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

01 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

inculpat, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel

Cahul din 02 decembrie 2019, în cauza penală privindu-l pe

BURLACOV Evghenii Xxxxxxxx, născut la xx

xxxxxxxx xxxx, originar și domiciliat în or. Xxxxxxxx,

str. Xxxxxxx xx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 28.02.2018 – 08.05.2019;

Instanța de apel: 16.07.2019 – 02.12.2019;

Instanța de recurs: 26.05.2020 – 01.07.2020.

Asupra recursurilor ordinare declarate, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

Evghenii a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. b) Cod

penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă, în mărime de 1000 unități

convenționale, echivalentul a 50 000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

administrative pe un termen de 3 ani, în baza art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal,

fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 800 unități

convenționale, ce constituie suma de 40 000 lei.

Conform art. 84 alin. (1) - (2) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 1300

unități convenționale, ce constituie suma de 65 000 lei, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții administrative pe un termen de 3 ani.

1

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Gaidarji Pantelei, privind încasarea

prejudiciului în mărime de 28 069 lei, ce constituie valoarea terenurilor cadastrale

xxxxxxx.xxx, xxxxxxx.xxx, xxxxxxx.xxx, xxxxxxx.xxx, xxxxxx.xxx, xxxxxx.xxx,

a fost respinsă.

Cererea procurorului privind confiscarea terenului cu numerele cadastrale

xxxxxx.xxx, xxxxxxx.xxx, xxxxxx.xxx, xxxxxx.xxx a fost respinsă, din motiv că

dreptul de proprietate a lui Gaidarji Piotr a fost restabilit.

Cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 1820

lei, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Evghenii, acționând în comun și prin acordul prealabil cu persoane

neidentificate de organul de urmărire penală, știind cu certitudine că nu este

moștenitorul lui Gaidarji Piotr, decedat la 14.08.1999, într-o zi, în perioada

noiembrie-decembrie 2016, au perfectat documente oficiale false și anume

certificatul de moștenitor nr. xxxx din 17 septembrie 2010 și certificatul de

moștenitor legal nr. xxxx din 27.12.2016 pe numele lui Burlacov Evghenii,

pretins eliberate de notarul public Cîvîrjic Natalia, care a oferit lui Burlacov

Evghenii dreptul să moștenească terenurile cu numere cadastrale xxxxxx.xxx,

xxxxxx.xxx, xxxxxx.xxx, xxxxxx.xxx, care aparțin cu drept de proprietate

privată decedatului Gaidarji Piotr Vladimir, după ce a deținut și folosit

documentele false menționate, prezentându-le pentru perfectarea dreptului de

proprietate asupra terenurilor cu numere cadastrale xxxxxx.xxx, xxxxxx.xxx,

xxxxxx.xxx, xxxxxx.xxx la OCT Taraclia la 08.12.2016, și la 19.12.2016

notarului public Țurcan Olga la încheierea tranzacției privind vânzarea-

cumpărarea terenurilor menționate.

Tot el, acționând în comun și în baza unei înțelegeri prealabile cu persoane

neidentificate de organul de urmărire penală, din motive materiale, urmărind un

singur scop de obținere ilegală a bunurilor altei persoane prin înșelăciune, în

perioada noiembrie - decembrie 2016 știind cu certitudine că, el nu este

moștenitorul cet. Gaidarji Piotr, decedat la 14.08.1999, cu scopul de dobândire

ilicită a bunurilor și anume terenurile cu numere cadastrale xxxxxx.xxx,

xxxxxx.xxx, xxxxxx.xxx, xxxxxx.xxx în valoare totală de 28 096 lei, prin

înșelăciune, prin prezentarea la OCT Telenești ÎS „Cadastru” a documentelor

oficiale false și anume certificatul de succesiune nr. xxxx din 17 septembrie

2010 și certificatul de moștenitor legal nr. xxxx din 27.12.2016 pe numele

Burlacov Evghenii pretins eliberate de notarul public Cîvîrjic Natalia, care prin

conținutul lor au oferit lui Burlacov Evghenii dreptul să moștenească terenurile

cu numere cadastrale xxxxxx.xxx, xxxxxx.xxx, xxxxxx.xxx, xxxxxx.xxx, care

aparțin cu drept de proprietate privată decedatului Gaidarji Piotr, a înregistrat

2

dreptul de proprietate asupra terenurilor cu numerele cadastrale xxxxxx.xxx,

xxxxxx.xxx, xxxxxx.xxx, xxxxxx.xxx, adică ilegal a intrat în posesia acestora,

cauzând, astfel, moștenitorul defunctului Gaidarji Piotr - Gaidarji Pantelimon,

prejudicii materiale considerabile în sumă totală de 28 096 lei, după ce, la 19

decembrie anul 2016 a încercat să realizeze terenurile obținute prin înșelăciune

cet. Caramalac Dmitri, prin depunerea de documente la notarul public Țurcan

Olga pentru perfectarea tranzacției de vânzare-cumpărare a terenurilor

menționate.

Acțiunile inculpatului Burlacov Evghenii au fost încadrate în baza art. 361

alin. (2) lit. b) și art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal.

3.1. Procurorul în Procuratura r-nului Taraclia, Lefter Serghei, prin care a

solicitat casarea sentinței în partea respingerii cererii de încasare a cheltuielilor

judiciare, cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie dispusă încasarea

cheltuielilor judiciare în sumă de 1820 lei din contul inculpatului.

În motivarea apelului a invocat că:

- instanța de judecată neîntemeiat a respins cerința procurorului privind

încasarea de la Burlacov Evghenii a cheltuielilor judiciare în mărime de 1820 de

lei, care reprezintă costul investigațiilor și expertizelor judiciare;

- instanța de fond nu a ținut cont de faptul că, expertizele menționate au fost

efectuate din contul statului și făcând referință la prevederile art. 143 alin. (l)

Cod de procedură penală care au fost în vigoare în momentul săvârșirii de către

Burlacov Evghenii a infracțiunii incriminate nu este convingătoare, deoarece

conform art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală, care la fel a fost în vigoare

în momentul săvârșirii de către Burlacov Evghenii a infracțiunii incriminate,

instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile

judiciare, astfel devine clar că cheltuielile judiciare pot fi încasate de la

condamnat.

- nu au fost stabilite motive de eliberare a lui Burlacov Evghenii de la

achitarea cheltuielilor judiciare expuse în art. 229 alin. (3) Cod de procedură

penală, fiind stabilit că Burlacov Evghenii este angajat în câmpul muncii,

locuiește singur, nu are persoane la întreținere, respectiv suma de 1820 de lei nu

va influența substanțial asupra situației lui materiale și a persoanelor care se află

la întreținerea lui.

3.2. Avocatul Delijan Victor în interesele inculpatului Burlacov Evghenii,

prin care a solicitat casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care

să fie recalificată fapta inculpatului din art. 361 alin. (2) lit. d) Cod penal în art.

361 alin. (1) Cod penal, cu încetarea procesul penal în privința inculpatului din

motivul intervenirii termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

3

Ulterior la 03 octombrie 2019, avocatul Delijan Victor în interesele

inculpatului Burlacov Evghenii a depus cerere de apel suplimentară prin care a

solicitat casarea sentinței instanței de fond din 08 mai 2019, cu pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care să fie încetat procesul penal în privința inculpatului

Burlacov Evghenii învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin.

(1) Cod penal, precum și achitarea inculpatului pe capătul de învinuire în baza

art. 190 alin. (2) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii.

În motivarea cererii de apel a indicat că:

- învinuirea adusă inculpatului este ilegală, iar acțiunile incorect au fost

calificate și urmează a fi scos de sub urmărire penală;

- potrivit ordonanței de învinuire nu este clar cine este Gaidarji Pantelimon

pentru Gaidarji Piotr, care sunt gradele de rudenie ale acestora, la caz există sau

nu testament, sau este deschisă procedura succesorală legală, unde și de cine a

fost înregistrată;

- potrivit ordonanței de învinuire se reține că Gaidarji Piotr a decedat la 14

august 1999, respectiv apare întrebarea dacă a acceptat succesiunea Gaidarji

Pantelimon după decesul lui Gaidarji Piotr, dacă da, de ce nu este indicat în

ordonanță numărul dosarului succesoral și data emiterii certificatului de

moștenitor;

- nu-i putea pricinui prejudiciu lui Gaidarji Pantelimon, dacă acesta există, așa

cum ultimul ca succesor nu a manifestat acțiuni de acceptare a succesiunii

rămasă după decesul lui Gaidarji Piotr și nu a înregistrat dreptul său de

proprietate în cadrul organului cadastral, fapt pentru care nu se poate înainta

învinuirea privind cauzarea prejudiciului în mărime de 28 096 lei, adică la caz

lipsește nu doar componența ci și fapta infracțională prevăzută de art. 190 alin.

(2) lit. b) Cod penal;

- chiar dacă ar fi pricinuit un prejudiciu moral unei persoane, de către partea

apărării a fost anexat la materialele cauzei penale documentul emis de către

Oficiul Teritorial Cadastral Taraclia privind reînregistrarea bunurilor imobile

care aparțineau defunctului Gaidarji Piotr în poziția inițială, în acest mod

instanței de fond i s-a adus la cunoștință că bunurile imobile potrivit registrului

bunurilor imobile a Oficiului Teritorial Cadastral Taraclia sunt înregistrate după

Gaidarji Piotr, respectiv prejudiciul material nu există;

- procurorul atât în faza de urmărire penală cât și în cadrul examinării cauzei nu

a constatat cu cine și când a fost perfectat documentul fals, și dacă acesta

intuiește că certificatul a fost falsificat de inculpat, procurorul urma să prezinte

probe în acest sens, cât și de către cine a fost ajutat. La fel, dacă îi impută

inculpatului și faptul că a falsificat ștampila notarului cu ajutorul cuiva, însuși

4

faptul dobândirii ilicite a terenurilor nu necesită ajutor fizic, mai mult ca atât în

certificatul de moștenitor fiind indicat numele inculpatului Burlacov Evghenii,

respectiv dobândirea ilicită a moștenirii străine este comisă de o singură

persoană, fapt pentru care urmează a fi tras la răspundere penală nu conform

alineatului (2), ci conform alineatului (1) a art.190 Cod penal;

- reieșind din prevederile art. 190 Cod penal, apare întrebarea pe cine a dus

inculpatul în eroare și cui prin acțiunile sale a pricinuit prejudiciu material, în

cazul în care instanța de fond exclude art. 190 alin. (2) lit. c)Cod penal, așa cum

paguba materială adusă cuiva lipsește, iar în conformitate cu art. 190 Cod penal,

urmează a fi exclusă;

- probele prezentate de procuror în rechizitoriu, cât și probele acumulate în

cadrul examinării cauzei în instanța de fond nu conțin critici, datorită cărei

paguba adusă defunctului o putea reține ca fiind însemnată. Or, nu au fost

prezentate informații privind capitalul oficial al defunctului, activele și pasivele

acestuia, fapt pentru care instanța de fond nu a avut posibilitatea să dea apreciere

acțiunilor inculpatului ca dobândirea ilicită a sumei de 28 069 lei;

- în lipsa caracterului însemnat a prejudiciului, se impune excluderea urmăririi

penale în baza art.190 Cod penal;

- instanța de fond urma să ia în considerație faptul că în raportul de expertiză

grafoscopică nu s-a constatat faptul falsificării documentului dat de către

inculpat;

- în cadrul examinării cauzei, inculpatul și-a recunoscut vina în faptul că a

confecționat ștampila notarului și detaliat a descris cum a făcut acesta. Astfel,

așa cum în cadrul urmăririi penale cât și examinării cauzei în fond, nu au fost

stabilite persoanele implicate în falsificarea documentului respectiv, acțiunile

inculpatului urmau a fi calificate nu în baza alin. (2), ci în baza alin. (1) art. 361

Cod penal;

- procurorul urma să prezinte certificatul de moștenitor unui expert întru

constatarea veridicității acestuia și inculpatul nu urma a fi tras la răspundere

penală în baza art. 361 Cod penal, așa cum obiectul influenței infracționale

prevăzute de art. 361 Cod penal, reprezintă relațiile sociale cu privire la

circulația legală a documentelor oficiale și prejudiciul material rezultat din

falsificarea documentului apare doar în cazul când documentul fals a fost folosit

pentru săvârșirea sustragerii. În asemenea caz, acțiunile inculpatului urmau a fi

calificate ca sustragere, nefiind necesară calificarea acțiunilor inculpatului în

baza art. 361 Cod penal, deoarece contrafacerea și utilizarea documentelor

falsificate sunt absorbite de sustragere ca metodă a săvârșirii acesteia;

- dispoziția art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal, în cazul dat direct indică la faptul

că producerea prejudiciului poate fi imputată inculpatului doar în cazul în care a

5

cauzat părții vătămate un prejudiciu material considerabil, în caz contrar

inculpatul nu poate fi tras la răspundere conform art. 361 Cod penal;

- nu a fost constatat în volum deplin circumstanțele de fapt și de drept și anume

acele care au apărut în cadrul efectuării urmăririi penale care exclud tragerea

inculpatului la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

361 alin. (2) și art. 190 alin. (2) Cod penal, deoarece există circumstanțele care

exclud posibilitatea tragerii la răspundere penală;

- procurorul la etapa urmăririi penale precum și instanța de fond nu s-au expus

și nu au dat o apreciere corectă probelor administrate în cadrul procesului penal

și nu au luat în considerație probele și alte circumstanțe care exclud posibilitatea

tragerii la răspundere penală a inculpatului;

- procurorul și instanța de fond au ignorat faptul că, potrivit ordonanței de

începere a urmăririi penale din 10 ianuarie 2017, urmărirea penală a fost pornită

direct în privința inculpatului Burlacov Evghenii, respectiv termenul aflării

inculpatului în calitate de bănuit urma a fi calculat din 10 ianuarie 2017, iar

ordonanța de punere sub învinuire a fost emisă la 15 iunie 2017, respectiv

procurorul și instanța de fond nu au luat în considerație că termenul de aflare a

inculpatului în calitate de bănuit a expirat;

- ordonanța de punere sub învinuire din 15 iunie 2017, este una ilegală,

deoarece existau circumstanțe care exclud posibilitatea tragerii la răspundere

penală. Așa cum în ordonanța din 10 ianuarie 2017 organul de urmărire penală a

indicat concret fapta infracțională, calificarea juridică a faptei și că această faptă

a fost săvârșită anume de Burlacov Evghenii;

- de către organul de urmărire penală nu a fost emisă ordonanța de recunoaștere

în calitate de bănuit a lui Burlacov Evghenii, fiind pus direct sub învinuire la 15

iunie 2017;

- procurorul a admis ingerința în drepturile și garanțiile fundamentale a

inculpatului, iar instanța de fond nu a tras atenția și nu s-a expus asupra acestui

fapt și anume în dreptul inculpatului de a nu fi supus urmăririi penale de 2 ori

pentru una și aceiași faptă, drept prevăzut de art. 22 Cod de procedură penală și

art. 4 din Protocolul 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și

art. 21 din Constituție;

- faptul că organul de urmărire penală a acționat contrar normelor procesuale și

procurorul nu a emis ordonanța de scoatere a inculpatului de sub urmărire

penală, este o faptă cert stabilită, respectiv toate acțiunile și actele organului de

urmărire penală și procurorului emise după 10 aprilie 2017 sunt ilegale și nu

produc efecte juridice.

2019, apelurile declarate au fost respinse ca nefondate.

6

4.1. În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a reținut că sentința

este una legitimă și fondată, instanța de fond respectând toate prevederile

procesuale la examinarea cauzei penale, corect apreciind și măsura de pedeapsă

aplicată inculpatului, ținând cont de circumstanțele reale și personale, de

circumstanțele atenuante și agravante.

A reținut instanța de apel că, instanța de fond corect a concluzionat referitor

la vinovăția lui Burlacov Evghenii și încadrarea acțiunilor lui în baza art. 361

alin. (2) lit. b) și art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal, bazându-se pe cumulul de

probe administrate, amplu analizate și just apreciate de instanță.

Fiind audiat, în cadrul ședinței de judecată, inculpatul Burlacov Evghenii a

declarat că recunoaște învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 361

alin. (1) Cod penal, în rest, cu urmărirea penală nu este de acord. Astfel, a

explicat că în cadrul procesului de mutare a documentației de la CAP „Rodina

Nova” la un alt etaj, întâmplător a găsit un document, care era un act provizoriu

de terenuri cu numere cadastrale, pe numele lui Gaidarji Piotr, copii ale

buletinelor de identitate și unele liste. Și-a dat seama că, odată ce actul

provizoriu a fost acolo, Gaidarji Piotr nu și-a perfectat cota de pământ pe numele

său și când a mers la domiciliul acestuia a aflat că a decedat cu mult timp în

urmă. Pentru perfectarea certificatului de moștenitor a folosit un model de pe alt

certificat de moștenitor ce aparținea vecinului său și o mostră de ștampilă și

semnătură de pe o procură, pe care le-a aplicat la calculator și ulterior le-a scos

la imprimantă, iar cu certificatul de moștenitor s-a adresat la OCT Taraclia și a

obținut extrasul cadastral cu indicarea numerelor cadastrale. De pe internet, el a

învățat cum să facă aproape orice imprimare rotundă la domiciliu. Sigiliul l-a

făcut singur în condiții de casă, la imprimantă și folosind anumite materiale

speciale. Astfel, cu documentul în cauză a mers la cadastru unde a solicitat

perfectarea terenurilor pe numele său, iar după un timp a solicitat din nou de la

OCT Taraclia, extrasul și evaluarea terenurilor pentru înstrăinarea lor căutând

cumpărător în acest sens. L-a rugat pe Chiose Serghei să îi găsească cumpărător

pentru aceste terenuri și după câteva zile i-a spus că Caramalac Dmitri ar fi

interesat și a convenit asupra tranzacției cu acesta, dar nu au putut ajunge la

notar, deoarece acolo era rând și au spus că nu vor mai fi înregistrate. A mers cu

Chiose Serghei la un notar din or. Cahul unde Caramalac Dmitri a spus ca se va

apropia când vor fi gata actele, dându-le lor originalul buletinului său de

identitate. La notar actele le-a dat Chiose Serghei și au spus că trebuie să aștepte

vreo oră, după care s-au despărțit. După un timp, împreună cu Caramalac D. și

Chiose S. au fost chemați la IP Cahul, pentru a da explicații. Fiind conștient că

poliția va veni la el acasă să facă percheziții a ars și aruncat la gunoi toate

ustensilele cu care a fabricat sigiliul. Era sigur că prin acțiunile sale nu va cauza

7

nici un rău nimănui. Ținând cont de faptul că terenurile au revenit în

proprietatea lui Gaidarji Piotr și nu există prejudicii și că a fabricat personal

sigiliul și cu el certificatul de moștenitor legal, consideră că acțiunile sale ilegale

se încadrează în baza art. 361 alin. (1) Cod penal.

Deși inculpatul și-a recunoscut parțial vina în comiterea infracțiunilor

imputate, instanța de apel a considerat că vinovăția acestuia este demonstrată pe

deplin prin totalitatea de probe acumulate la cauza penală, corect apreciate

respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate în ansamblu,

din punct de vedere al coroborării lor, și anume declarațiile părții vătămate

Gaidarji Pantelei (f.d. 224-225, vol. II); declarațiile martorilor Gaidarji Vasili

(f.d. 226, vol. II); Cîvîrjic Natalia (f.d. 240-241, vol. II); Derivolcova Elena (f.d.

242, vol. II); Caramalac Dmitrii (f.d. 243-244, vol. II); Dimova Anna (f.d. 245,

vol.II); Carabadjac Lilia (f.d. 246, vol. II); Iurovscaia Marina (f.d. 247, vol. II);

Mutavci Nicolai (f.d. 248, vol. II); Calinenco Gheorghi; Țurcan Olga (f.d. 12-13,

vol. III); Chiose Serghei (f.d. 12-13, vol. III).

La fel, vinovăția inculpatului se mai demonstrează și prin probele scrise, și

anume:

- plângerea notarului public Țurcan Olga din 19.12.2016, prin care aceasta

solicită tragerea la răspundere penală a persoanelor care au perfectat și au

folosit documente oficiale false prezentându-le pentru încheierea tranzacției de

vânzare-cumpărare a terenurilor cu numerele cadastrale xxxxxxx.xxx,

xxxxxx.xxx, xxxxxx.xxx, xxxxxx.xxx (Vol. I. f.d.5);

- proces-verbal de ridicare din 19.12.2016, din care reiese că de către

organul de urmărire penală au fost ridicate la notarul public Țurcanu Olga

certificatul de moștenitor legal înregistrat sub nr. 5275 din 17.12.2016 pe

numele lui Burlacov Evghenii, buletin de identitate pe numele lui Burlacov

Evghenii, buletin de identitate pe numele lui Caramalac D., certificat eliberat de

IFS Taraclia, extras din cadastru asupra terenurilor cu numerele cadastrale

xxxxxx.xxx, xxxxxx.xxx, xxxxxx.xxx, xxxxxx.xxx prezentate de Chiose S. și

Burlacov E., (Vol. I, f.d. 30); raportul de expertiză nr. 34/12/3-R-82 din 10

martie 2019, potrivit căruia, semnătura depusă la poziția „Notarul Public” în

certificatul cu dreptul la moștenire conform Legii din data de 27.12.2016, a fost

executată cu folosirea aparatelor computerizate multiplicative, cu imprimantă

Lazer Jet color. Înscrisuri manuscrise cifrice, executate la poziția „Înregistrat

sub nr. 527” pe certificatul cu dreptul la moștenire conform Legii din data de

27.12.2016 au fost executate nu de către Cîvîrjic Natalia, nu de către Dimova

Ana, nu de către Derivolcova Elena, nu de către Carabadjac Lilia, a căror mostre

de înscrisuri manuscrise au fost prezentate ca model de comparație, ci de o

8

altă(e) persoană(e). Impresiunea de ștampilă rotundă aplicată pe partea reversă a

certificatului cu dreptul la moștenire conform Legii din data de 27.12.2016, este

aplicată cu ștampilă polimerică (cu clișeu). Impresiunea de ștampilă rotundă

aplicată pe partea reversă a certificatului cu dreptul la moștenire conform Legii

din data de 27.12.2016, a fost aplicată nu cu ștampila rotundă „REPUBLICA

MOLDOVA NOTAR PUBLIC Cîvîrjic Natalia Licența Nr.153” a cărei mostre

cu impresiuni de ștampile au fost prezentate ca model de comparație, ci o altă

ștampilă. (Vol. I., f.d.106-116);

- raportul de expertiză nr.34/12/3-R-129 din 28 aprilie 2019, potrivit căruia,

înscrisurile manuscrise, executate la poziția „Înregistrat sub nr. 527” în

certificatul cu dreptul la moștenire conform Legii din data de 27.12.2016, au fost

executate nu de către Burlacov Evghenii a cărei mostre de înscrisuri de înscrisuri

manuscrise cifrice au fost prezentate ca model de comparație, ci de o altă(e)

persoană(e). Înscrisurile manuscrise, executate la poziția „Înregistrat sub nr.

527” în certificatul cu dreptul la moștenire conform Legii din data de

27.12.2016, au fost executate nu de către Caramalac Dmitrii a cărei mostre de

înscrisuri manuscrise cifrice au fost prezentate ca model de comparație, ci de o

altă(e) persoană(e). Înscrisurile manuscrise, executate la poziția „Înregistrat sub

nr. 527” în certificatul cu dreptul la moștenire conform Legii din data de

27.12.2016, au fost executate nu de către Chiose Serghei a cărei mostre de

înscrisuri manuscrise cifrice au fost prezentate ca model de comparație, ci de o

altă(e) persoană(e) (Vol. II. f.d.22-29);

- plângerea lui Gaidarji Pantelei din 15.12.2017 din care reiese că Gaidarji

Piotr solicită de a trage la răspundere penală pe persoanele care prin înșelăciune

au posedat cu bunul fratelui decedat a lui, Gaidarji Piotr și anume de terenurile

cu nr. cadastrale xxxxxxx.xxx, xxxxxxx.xxx, xxxxxx.xxx, xxxxxx.xxx.

Instanța de apel a reținut că față de materialul probator administrat în cauză,

declarațiile inculpatului depuse la urmărirea penală și în instanța de fond nu

coroborează pe deplin cu probele administrate în cauză.

Astfel, cu referire la alegațiile inculpatului, în sensul că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii de escrocherie, lipsind intenția de inducere în eroare,

instanța de apel a reținut că aceste afirmații nu coroborează cu probele analizate

supra. În atare situație, nu se poate dispune achitarea inculpatului Burlacov

Evghenii pentru săvârșirea infracțiunii deduse judecății, atât timp cât probele

dosarului confirmă fără dubii vinovăția lui, sub forma intenției directe.

Atât instanța de fond, cât și cea de apel au constatat că, acțiunile lui

Burlacov Evghenii corect sunt încadrate juridic potrivit art. 190 alin. (2) lit. b)

Cod penal, conform indicilor calificativi: escrocherie, adică dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei sau a mai multor

9

persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în privința

naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților ori dacă încheierea

acestuia este determinată de comportamentul dolosiv care a produs daune

considerabile săvârșite de două sau mai multe persoane și potrivit art. 361, alin.

(2) lit. b) Cod penal, conform indicilor calificativi: confecționarea, deținerea și

folosirea documentelor oficial false care acordă drepturi, săvârșite de două sau

multe persoane.

Cu referire la solicitarea inculpatului de pronunțare a unei sentințe de

achitare pe capătul de învinuire în baza art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal,

instanța de apel a statuat că această cerință nu este întemeiată, iar argumentele

invocate în acest sens nu pot fi reținute de instanță, fiind contrazise de materialul

probator cercetat. Faptul că acțiunile inculpatului Burlacov Evghenii urmau un

caracter infracțional cert a fost constatat prin intenția inculpatului de a dobândi

ilicit bunurile altei persoane și anume terenurile ce îi aparțineau lui Gaidarji

Piotr și prin încercarea acestuia de a le realiza prin înșelăciune lui Caramalac

Dmitri, prin depunerea documentelor la notarul public Țurcan Olga pentru

perfectarea tranzacției de vânzare -cumpărare a terenurilor menționate.

A apreciat critic instanța de apel și argumentul inculpatului precum că nu-i

putea pricinui prejudiciu lui Gaidarji Pantelimon, dacă acesta există, așa cum

ultimul ca succesor nu a manifestat acțiuni de acceptare a succesiunii rămasă după

decesul lui Gaidarji Piotr și nu a înregistrat dreptul de proprietate în cadrul organului

cadastral, or la caz este evident că inculpatul cu certitudine cunoștea că terenurile

aparțin lui Gaidarji Piotr, și faptul că el nu este moștenitor al defunctului, în mod

conștient s-a prezentat la organul cadastral și în fața notarului cu certificat de

moștenitor fals, conștientizând că prin astfel de acțiuni poate dobândi în mod ilicit

bunurile altei persoane. Or, nu constituie o condiție obligatorie ca inculpatul

personal să cunoască persoana căreia îi cauzează prejudiciu.

Alegațiile inculpatului precum că prin acțiunile sale pe nimeni nu a indus în

eroare, instanța de apel le-a apreciat ca fiind declarative. Or, acesta a încercat să

realizeze terenurile obținute prin înșelăciune pe Caramalac Dmitri, prin depunerea

de documente la notarul public Țurcan Olga pentru perfectarea tranzacției de

vânzare -cumpărare a terenurilor ce-i aparțineau lui Gaidarji Piotr.

Subsidiar, instanța de apel a reținut că potrivit declarațiilor martorului

Mutavci Nicolai, certificatele provizorii și titlurile de autentificare a dreptului

deținătorului de teren, în anul 2003 se eliberau doar rudelor defuncților. Potrivit

declarațiilor acestui martor, inculpatul Burlacov Evghenii nu s-a prezentat la ei

pentru a obține certificat provizoriu sau titlu de autentificare a dreptului

deținătorului de teren. Însă, potrivit declarațiilor martorului Calinenco Gheorghi,

inculpatul Burlacov Evghenii s-a prezentat la OCT Taraclia direct cu certificatul de

10

moștenitor legal și a obținut extrasul cadastral pe numele său, cu înregistrarea

dreptului său de proprietate asupra terenurilor în cauză. Circumstanțele respective se

confirmă și prin declarațiile martorului Iurovscaia Marina, care a confirmat, că

Burlacov Evghenii a solicitat să-i fie eliberată dispoziția primarului, referitor la

atribuirea persoanelor cotelor de pământ.

Raportând toate circumstanțele la declarațiile inculpatului Burlacov Evghenii,

care a declarat că a cunoscut cert faptul, că terenurile în cauză aparțineau

defunctului Gaidarji Piotr, instanța de apel a constatat cu certitudine, că inculpatul

Burlacov Evghenii a dobândit în mod fraudulos dreptul de proprietate asupra

terenurilor defunctului Gaidarji Piotr, iar versiunea inculpatului precum că nu

cunoștea nimic despre moștenitorii lui Gaidarji Piotr, se combate prin însăși

declarațiile inculpatului, care a declarat că s-a interesat despre faptul dacă cineva nu

a perfectat moștenirea după decesul lui Gaidarji Piotr. Acest fapt cu certitudine

demonstrează, că inculpatul cu certitudine conștientiza, că defunctul Gaidarji Piotr

poate să aibă moștenitori, însă în mod intenționat a recurs la acțiunile ilegale, pentru

a-i priva pe aceștia de dreptul lor la moștenire. În această ordine de idei, poziția

inculpatului Burlacov Evghenii, precum că nu a cauzat un prejudiciu, este una

absolut nefondată, fiind apreciată critic de către Colegiul judiciar.

Ca neîntemeiat a fost respins și argumentul apărării precum că inculpatul a

solicitat de la OCT Taraclia reînregistrarea dreptului de proprietate asupra

terenurilor în cauză înapoi pe Gaidarji Piotr, motiv din care urmează să fie absolvit

de răspundere penală. Or, acesta a recurs la aceste acțiuni, doar după ce a fost

demascat de către organul de urmărire penală ca autor al infracțiunii de escrocherie

și în asemenea circumstanțe, nu poate fi constatat faptul renunțării de bună voie de

la săvârșirea infracțiunii.

Cu referire la argumentele inculpatului privind lipsa unui prejudiciu

considerabil, instanța de apel a notat că în cadrul ședinței instanței de fond partea

vătămată Gaidarji Pantelimon a declarat că este pensionar și beneficiază de pensie

pentru limita de vârstă în mărime de 1000 lei, respectiv invocând că suma de 28 086

lei, este una considerabilă pentru el. În acest sens, Colegiul judiciar dă o apreciere

veridică acelor invocate de partea vătămată Gaidarji Pantelimon referitor la

estimarea prejudiciului, deoarece suma prejudiciului invocat depășește de 2 ori

venitul anual al părții vătămate care este pensionar, sursa de existență a acestuia

fiind doar pensia pentru limita de vârstă în mărime de 1000 lei.

Argumentele inculpatului Burlacov Evghenii privind recalificarea acțiunilor

sale din art. 361 alin. (2), lit. d) Cod penal în art. 361 alin. (1) Cod penal, au fost

respinse ca neîntemeiate și fără suport faptic și juridic, or potrivit raportului de

expertiză nr. 34/12/3-R-129 din 28 aprilie 2019, se confirmă faptul că înscrisurile

manuscrise cifrice executate la poziția „Înregistrat sub nr. 527” în certificatul cu

11

dreptul la moștenire conform Legii din data de 27.12.2016, au fost executate nu de

către Burlacov Evghenii a cărei mostre de înscrisuri manuscrise cifrice au fost

prezentate ca model de comparație, ci de o altă(e) persoană(e), ceea ce

demonstrează implicarea altor persoane neidentificate de către organul de urmărire

penală la săvârșirea infracțiunii privind falsul în acte. Mai mult ca atât, a fost

apreciat critic argumentul inculpatului precum că de unul singur a falsificat

certificatul de moștenitor, așa cum înscrisurile au fost efectuate cu mâna stângă, or

inculpatul fiind audiat în ședința instanței de fond, a declarat că mostrele de

înscrisuri manuscrise au fost date la poliție timp de o oră, cu ambele mâini. În acest

sens, procurorul a disjungat urmărirea penală în procedură separată în privința

persoanelor necunoscute.

Pe cale de consecință, instanța de apel a apreciat critic versiunea inculpatului

în ședința de judecată în prima instanță, precum că el singur a contrafăcut ștampila

pe certificatul de moștenitor legal. Or, în ședința de judecată în prima instanță,

inculpatul Burlacov Evghenii a relatat cu lux de amănunte despre procesul

contrafacerii ștampilei, și din explicațiile acestuia rezultă că este un proces destul de

complicat. În același timp, potrivit declarațiilor inculpatului, acesta nu cunoaște bine

cum să se folosească de calculator. În acest sens, apreciind declarațiile inculpatului

Burlacov Evghenii, instanța de apel a conchis ca fiind puțin credibil, că inculpatul

nefiind avansat la nivelul corespunzător în utilizarea calculatorului, de unul singur a

contrafăcut ștampila pe certificatul de moștenitor în cauză.

Mai mult ca atât, în declarațiile depuse inculpatul a relatat că pentru

contrafacerea ștampilei sunt necesare un șir de utilaje speciale, menționând totodată,

că acasă avea doar calculator. Totodată, ultimul a declarat, că ștampila în color a

făcut-o nu acasă, însă nu ține minte unde. Astfel, instanța de apel consideră, că

declarațiile inculpatului Burlacov Evghenii nu sunt sincere, și în coroborare cu alte

probe, cu certitudine demonstrează săvârșirea infracțiunii de falsificare a

documentelor oficiale în complicitate cu alte persoane necunoscute.

Privitor la argumentul apărării, precum că în cazul dat nu a fost necesară

încadrarea acțiunilor inculpatului în baza alin. (2) lit. b) al art. 361 Cod penal,

deoarece aceste acțiuni sunt absorbite de infracțiunea prevăzută de alin. (2) lit. b) al

art. 190 Cod penal, instanța de apel a reținut că s-a constatat cu certitudine că

inculpatul Burlacov Evghenii a prezentat un document oficial fals pentru

înregistrarea dreptului său de proprietate asupra terenurilor defunctului Gaidarji

Piotr și că acesta împreună cu alte persoane au confecționat acest document oficial

fals, anume pentru a obține dreptul de proprietate asupra terenurilor menționate.

Astfel, acțiunile inculpatului corect au fost calificate juridic în baza art. 361 alin. (2)

lit. b), și art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Cu referire la argumentul apelantului privind aflarea inculpatului Burlacov

12

Evghenii, o perioada mai mare de 3 luni în calitate de bănuit, și respectiv înaintarea

ilegală a învinuirii inculpatului, instanța de apel a reținut că art. 63 Cod de

procedură penală prevede în mod exhaustiv în baza căror acte de procedură,

persoana poate obține statutul procesual de bănuit. Astfel, nu constituie bănuit

persoana față de care există declarații că ar fi săvârșit o infracțiune, însă materialelor

dosarului atestă că prin ordonanța de începere a urmăririi penale, de către Secția

Urmăririi Penale a Inspectoratului de Poliție Cahul, la data de 10 ianuarie 2017, a

fost pornită urmărirea penală pe faptul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 361

alin. (1) Cod penal. Din conținutul acestei ordonanțe rezultă evident că urmărirea

penală în cauză a fost pornită pe faptul comiterii infracțiunii, prevăzută de art. 361

alin. (1) Cod penal, pe faptul confecționării, deținerii, vânzării, sau folosirii

documentelor oficiale false care acordă drepturi sau eliberează de obligații,

confecționarea sau vânzarea imprimantelor, ștampilelor sau a sigiliilor false ale unor

întreprinderi, instituții, organizații, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică

de organizare, ceea ce este indicat în partea constatatoare și în dispozitivul

ordonanței. Efect juridic produce anume partea dispozitivă a ordonanței respective.

La caz, în partea dispozitivă după cuvântul „DISPUNE:'' a ordonanței de începere a

urmăririi penale nu este indicat numele făptuitorului Burlacov Evghenii, urmărire

penală fiind pornită în rem și abia prin ordonanța din 23 martie 2017 Burlacov

Evghenii a fost recunoscut în calitate de bănuit.

Cu privire la legalitatea pedepsei, instanța de apel a reținut că inculpatul

anterior nu a fost tras la răspundere penală fiind la prima abatere de la lege, astfel

instanța de fond corect și în deplină măsură a ținut cont de motivul și gravitatea

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează (nu au fost stabilite), și agravează răspunderea (nu au fost stabilite), de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, corect

stabilindu-i pedeapsa în limitele prevăzute de lege.

Cu referire la acțiunea civilă formulată de partea vătămată, instanța de apel a

reținut că just a constatat instanța de fond că drepturile proprietarului inițial au fost

restabilite, fapt confirmat prin extrasul eliberat de către Agenția Servicii Publice,

Serviciul Cadastral Taraclia.

În partea soluționării chestiunii privind repartizarea cheltuielilor judiciare,

instanța de apel a reținut ca fiind neîntemeiate argumentele expuse în apelul declarat

de acesta, concluzionând că soluția instanței de fond privind respingerea solicitării

de încasare a cheltuielilor judiciare este una corectă și motivată prin prisma

prevederilor art. 143 alin. (1) pct. 6) și 227 alin. (2) pct. 5) și alin. (3) Cod de

procedură penală, că în cazurile când raportul de expertiză judiciară a fost dispus de

către organul de urmărire penală, plățile necesare pentru efectuarea expertizelor vor

fi achitate din contul mijloacelor bănești alocate de la bugetul de stat.

13

Subsidiar, instanța de apel a notat că, statul prin intermediul procurorul și-a

onorat obligația de a demonstra în instanța de judecată vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunilor cercetate de către organul de urmărire penală, ceea ce nu

constituie un temei automat de a încasa cheltuielile judiciare din contul inculpatului

Burlacov Evghenii, or procurorul urma să demonstreze că acele cheltuieli invocate

au fost real suportate de către organul de urmărire penală, prin prezentarea de probe

ordinar a declarat inculpatul Burlacov Evghenii, care solicită casarea hotărârilor în

privința sa cu dispunerea rejudecării cauzei, în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

În motivarea cererii de apel, recurentul a invocat că acuzarea, prin acțiunile

sale a indus instanța de judecată în eroare, și incorect l-a indicat pe Gaidarji

Pantelimon în calitate de succesor al lui Gaidarji Piotr, deoarece succesorul acestuia

este Gaidarji Mihail, fapt confirmat prin hotărârea Judecătoriei Taraclia din 14

septembrie 2012, prin care a fost constatat faptul acceptării succesiunii de către

Gaidarji Mihail, după decesul lui Gaidarji Petru.

Astfel, opinează recurentul că în cazul în care ar fi fost recunoscut în calitate de

parte vătămată Gaidarji Mihail, nu ar fi fost necesară calificarea acțiunilor sale

conform art. 190 Cod penal, deoarece nu a fost constatat faptul dacă suma de 28 096

lei, este una considerabilă pentru acesta.

5.1. Ulterior, la data de 04 mai 2020, inculpatul a depus recurs ordinar

suplimentar, prin care solicită casarea hotărârilor în privința sa cu dispunerea

rejudecării cauzei, în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului suplimentar, inculpatul a invocat că:

- prima instanță, nu s-a expus în nici un mod asupra erorilor procesuale admise

în cadrul urmăririi penale, așa cum a fost încălcat termenul de 3 luni de ținere a

sa în calitate de bănuit, astfel, procurorul trebuia ca la expirarea celor 3 luni, să

dispună scoaterea sa de sub urmărire penală. Or, plângerea pe care a depus-o în

baza art. 298-299 Cod de procedură penală a fost lăsată fără examinare de către

procurorul ierarhic superior și transmisă judecătorului pentru anexare la

materialele dosarului, iar instanța de fond până la începerea cercetării

judecătorești a dispus că cererea privind încetarea procesului penal, va fi

examinată concomitent cu fondul cauzei, însă la pronunțarea sentinței a omis să

se expună asupra cererii respective, motiv pentru care instanța de apel trebuia să

caseze sentința și să trimită cauza penală la rejudecare în prima instanță. Însă

instanța de apel, eronat a menționat că instanța de fond și Organul de Urmărire

Penală, corect au reținut că nu au fost admise încălcări în sensul art. 63 Cod de

procedură penală;

- în privința sa au fost încălcate prevederile art. 63 Cod de procedură penală, așa

14

cum potrivit ordonanței de începere a urmăririi penale din 10 ianuarie 2017, s-a

dispus începerea urmăririi penale în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, pe faptele

că Burlacov Evghenii la 19 decembrie 2016, s-a adresat la notarul Țurcan O. din

or. Cahul pentru încheierea tranzacției de vânzare – cumpărare a terenurilor de

pământ, prezentând documente ce nu corespundeau adevărului, respectiv

termenul aflării inculpatului în calitate de bănuit urmează să fie calculat din 10

ianuarie 2017, iar ordonanța de punere sub învinuire a fost emisă la 15 iunie

2017, respectiv procurorul și instanța de fond nu au luat în considerație că

termenul de aflare a inculpatului în calitate de bănuit a expirat;

- ordonanța de punere sub învinuire din 15 iunie 2017, este una ilegală,

deoarece existau circumstanțe care exclud posibilitatea tragerii la răspundere

penală. Așa cum, în ordonanța din 10 ianuarie 2017 organul de urmărire penală a

indicat concret fapta infracțională, calificarea juridică a faptei și că această faptă

a fost săvârșită anume de Burlacov Evghenii;

- drept dovadă a încălcării termenului de 3 luni de ținere în calitate de bănuit,

servește și raportul ofițerului de urmărire penală că a constatat faptul participării

sale la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 361 alin. (1) Cod penal; în

ordonanța din 13 ianuarie 2017, procurorul în Procuratura or. Taraclia, la fel a

constatat comiterea de către el – Burlacov Evghenii a infracțiunii prevăzute de

art. 361 alin. (1) Cod penal; în acțiunile procesuale desfășurate la data de la 24

ianuarie 2017, 09 februarie 2017, 28 februarie 2017, 02 martie 2017, 20 martie

2017, 21 martie 2017, 23 martie 2017, 29 martie 2017, 13 aprilie 2017, 29 mai

2017, procurorul și ofițerul de urmărire penală au indicat că anume Burlacov

Evghenii ar fi comis infracțiunea prevăzută de art. 361 alin. (1) Cod penal și

abia la 15 iunie l-au pus pe acesta sub învinuire.

- procurorul a admis ingerința în drepturile și garanțiile fundamentale ale

inculpatului, iar instanța de fond nu a atras atenția și nu s-a expus asupra acestui

fapt și anume în dreptul inculpatului de a nu fi supus urmăririi penale de 2 ori

pentru una și aceiași faptă prevăzut de art. 22 Cod de procedură penală și art. 4

din Protocolul 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și art. 21

din Constituție;

- faptul că organul de urmărire penală a acționat contrar normelor procesuale și

procurorul nu a emis ordonanța de scoatere a inculpatului de sub urmărire

penală, este o faptă cert stabilită, respectiv toate acțiunile și actele organului de

urmărire penală și ale procurorului emise după 10 aprilie 2017 sunt ilegale și nu

produc efecte juridice;

- învinuirea adusă inculpatului este ilegală, iar acțiunile incorect au fost

calificate și urmează a fi scoase de sub urmărire penală;

- instanța de apel incorect a indicat că în așa caz este importantă doar partea

15

dispozitivă a ordonanței de pornire a urmării penale, care stabilește că urmărirea

penală a fost pornită în rem.

- potrivit ordonanței de învinuire nu este clar cine este Gaidarji Pantelimon

pentru Gaidarji Piotr, care sunt gradele de rudenie ale acestora, la caz există sau

nu testament, sau este deschisă procedura succesorală legal, unde și de cine a

fost înregistrată;

- potrivit ordonanței de învinuire s-a reținut că Gaidarji Piotr a decedat la 14

august 1999, respectiv nu a fost elucidată întrebarea dacă a acceptat succesiunea

Gaidarji Pantelimon după decesul lui Gaidarji Piotr, dacă da, de ce nu este

indicat în ordonanță numărul dosarului succesoral și data emiterii certificatului

de moștenitor;

- nu-i putea pricinui prejudiciu lui Gaidarji Pantelimon, dacă acesta există, așa

cum ultimul ca succesor nu a manifestat acțiuni de acceptare a succesiunii

rămasă după decesul lui Gaidarji Piotr și nu a înregistrat dreptul său de

proprietate în cadrul organului cadastral, fapt pentru care nu se poate înainta

învinuirea privind cauzarea prejudiciului în mărime de 28 096 lei, adică la caz

lipsește nu doar componența ci și fapta infracțională prevăzută de art. 190 alin.

(2) lit. b) Cod penal;

- chiar dacă ar fi pricinuit un prejudiciu moral unei persoane, de către partea

apărării a fost anexat la materialele cauzei penale documentul emis de către

Oficiul Teritorial Cadastral Taraclia privind reînregistrarea bunurilor imobile

care aparțineau defunctului Gaidarji Piotr în poziția inițială, în acest mod

instanței de fond i s-a adus la cunoștință că bunurile imobile potrivit registrului

bunurilor imobile a Oficiului Teritorial Cadastral Taraclia sunt înregistrate după

Gaidarji Piotr, respectiv prejudiciul material nu există;

- procurorul atât în faza de urmărire penală cât și în cadrul examinării cauzei nu

a constatat cu cine și când a fost perfectat documentul fals, și dacă acesta

intuiește că certificatul a fost falsificat de inculpat, procurorul urma să prezinte

probe în acest sens, cât și de către cine a fost ajutat. La fel, dacă îi impută

inculpatului și faptul că a falsificat ștampila notarului cu ajutorul cuiva, însuși

faptul dobândirii ilicite a terenurilor nu necesită ajutor fizic, mai mult ca atât în

certificatul de moștenitor fiind indicat numele inculpatului Burlacov Evghenii,

respectiv dobândirea ilicită a moștenirii străine este comisă de o singură

persoană, fapt pentru care urmează a fi atras la răspundere penală nu conform

alineatului (2), ci conform alineatului (1) al art.190 Cod penal;

- reieșind din prevederile art. 190 Cod penal, nu a fost elucidat pe cine a dus

inculpatul în eroare și cui prin acțiunile sale a pricinuit prejudiciu material, în

cazul în care instanța de fond exclude art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, așa cum

paguba materială adusă cuiva lipsește, iar în conformitate cu art. 190 Cod penal,

16

urmează a fi exclusă;

- probele prezentate de procuror în rechizitoriu, cât și probele acumulate în

cadrul examinării cauzei în instanța de fond nu conțin critici, datorită cărei

paguba adusă defunctului o putea reține ca fiind însemnată. Or, nu au fost

prezentate informații privind capitalul oficial al defunctului, activele și pasivele

acestuia, fapt pentru care instanța de fond nu a avut posibilitatea să dea apreciere

acțiunilor inculpatului ca dobândirea ilicită a sumei de 28 069 lei;

- în lipsa caracterului însemnat a prejudiciului, se impune excluderea urmăririi

penale în baza art. 190 Cod penal;

- urma să se ia în considerație faptul că în raportul de expertiză grafoscopică nu

s-a constatat faptul falsificării documentului de către inculpat;

- în cadrul examinării cauzei, inculpatul și-a recunoscut vina în aceea că, a

confecționat ștampila notarului și detaliat a descris cum a făcut acesta. Astfel,

așa cum în cadrul urmăririi penale cât și examinării cauzei în fond, nu au fost

stabilite persoanele implicate în falsificarea documentului respectiv, acțiunile

inculpatului urmau a fi calificate nu în baza alin. (2), ci în baza alin. (1) art. 361

Cod penal;

- procurorul urma să prezinte certificatul de moștenitor unui expert întru

constatarea veridicității acestuia și inculpatul nu urma a fi tras la răspundere

penală în baza art. 361 Cod penal, așa cum obiectul influenței infracționale

prevăzute de art. 361 Cod penal, reprezintă relațiile sociale cu privire la

circulația legală a documentelor oficiale și prejudiciul material rezultat din

falsificarea documentului apare doar în cazul când documentul fals a fost folosit

pentru săvârșirea sustragerii. În asemenea caz, acțiunile inculpatului urmau a fi

calificate ca sustragere, nefiind necesară calificarea acțiunilor inculpatului în

baza art. 361 Cod penal, deoarece contrafacerea și utilizarea documentelor

falsificate sunt absorbite de sustragere ca metodă a săvârșirii acesteia;

- dispoziția art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal, în cazul dat direct indică că

cauzarea prejudiciului poate fi imputată inculpatului doar în cazul în care a

cauzat părții vătămate un prejudiciu material considerabil, în caz contrar

inculpatul nu poate fi tras la răspundere conform art. 361 Cod penal;

5.3. Pe marginea recursurilor declarate, procurorul depune referință prin

care solicită respingerea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri

legale.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora, ca

fiind vădit neîntemeiate, din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de

17

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se

constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Conform art. 420 alin. (4), 427 alin. (2) Cod de procedură penală, nu poate fi

atacată cu recurs sentința în privința căreia partea vătămată nu a folosit calea

apelului. În recurs pot fi invocate doar acele temeiuri care au fost indicate și în apel.

În sensul vizat se reține că argumentele specificate în recursul ordinar al

inculpatului depus la 06 februarie 2020 și anume că „ …acuzarea, prin acțiunile

sale a indus instanța de judecată în eroare, și incorect l-a indicat pe Gaidarji

Pantelimon în calitate de succesor al lui Gaidarji Piotr, deoarece succesorul

acestuia este Gaidarji Mihail, fapt confirmat prin hotărârea Judecătoriei Taraclia

din 14 septembrie 2012, prin care a fost constatat faptul acceptării succesiunii de

către Gaidarji Mihail, după decesul lui Gaidarji Petru” „...în cazul în care ar fi fost

recunoscut în calitate de parte vătămată Gaidarji Mihail, nu ar fi fost necesară

calificarea acțiunilor sale conform art. 190 Cod penal, deoarece nu a fost constatat

faptul dacă suma de 28 096 lei, este una considerabilă pentru acesta”, nu au fost

invocate și în apel, deci nu au niciun suport juridic, fiind neîntemeiate, astfel (pct.

3.- 5. din decizie).

Totodată, din textul recursului declarat de inculpat la 04 mai 2020, se constată

că titularul acestuia nu invocă expres vreun temei de casare din cele înserate în art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală, criticând soluția instanțelor de fond

preponderent din motivul că, s-a dat o încadrare juridică greșită acțiunilor sale, că nu

i s-a dat răspuns la toate argumentele invocate, intervenind cu solicitarea de a se

dispune casarea totală a deciziei instanței de apel și a sentinței și trimiterea cauzei la

rejudecare deoarece pe capătul de învinuire în baza art. 190 alin. (2) lit. b), c) Cod

penal, urma să fie achitat, iar acțiunile incriminate conform art. 361 alin. (2) Cod

penal, urmau a fi calificate în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, totuși printre

argumentele recurentului nu se regăsesc critici fondate sau erori esențiale de drept

ce ar duce la răsturnarea soluției despre vinovăția inculpatului în baza art. 361 alin.

(2) lit. b) și 190 alin. (2) lit. b), c) Cod penal.

Analizând textul cererii de apel în paralel cu cel din recursul suplimentar,

instanța constată că inculpatul critică aceleași chestiuni factologice (pct. 3. - 5.1. din

decizie).

Deși recurentul insistă asupra faptului că instanțele nu s-au pronunțat prin

răspunsuri detaliate la toate alegațiile sale din cererea de apel, Colegiul Penal

constată că în decizia recurată se conțin argumentele de rigoare care au condiționat

respingerea apelului, ca nefondat (pct. 4.1. din Decizie).

18

În același context, Colegiul Penal reiterează că, în jurisprudența constantă a

Curții Europene pentru Drepturile Omului, cu fiecare ocazie posibilă se reamintește

că echitatea unei proceduri se apreciază în raport cu ansamblul acesteia, iar o

hotărâre motivată, în sensul legislației naționale pertinente, precum și a

jurisprudenței CtEDO, trebuie să conțină motivele de fapt și de drept care au format

convingerea instanței la adoptarea soluției, precum și cele pentru care s-au înlăturat

cererile părților în raport cu actele cauzei.

Respectiv, Colegiul nu poate să achieseze la argumentele recurentului precum

că, instanța de apel nu a respectat cerințele art. 414 Cod de procedură penală, care

obligă instanța să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Or, aici

urmează a se reține că motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a

actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor

elementelor amănunțit, atâta timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din

punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei

motivări a hotărârii penale, adică așa cum s-a procedat în cauza de față.

Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de a

efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți,

cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat că

obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi

înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument

(hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Învestită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării

judecătorești, a expus situația de fapt reținută în cauză și a concluzionat corect că

urmează a fi menținută soluția despre vinovăția lui Burlacov Evghenii în baza art.

361 alin. (2) lit. b) și 190 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, deoarece faptele lui întrunesc

toate elementele infracțiunilor nominalizate, fiind încadrate corect.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei).

Subsidiar, se reține că soluția instanței de fond și de apel privind încadrarea

acțiunilor inculpatului coroborează și cu jurisprudența națională, potrivit cărei

falsificarea unor documente, urmată de folosirea lor de către falsificator în vederea

sustragerii bunurilor trebuie calificată conform art. 190 și art. 361 Cod penal (pct. 15

19

din Hotărârea Plenului CSJ nr. 23 din 28.06.2004, cu privire la practica judiciară în procesele

penale despre sustragerea bunurilor).

Suplimentar celor indicate de instanțele de fond cu referire la argumentul

recurentului precum că „procurorul a admis ingerința în drepturile și garanțiile

fundamentale ale inculpatului, și anume în dreptul de a nu fi supus urmăririi penale

de 2 ori pentru una și aceiași faptă prevăzut de art. 22 Cod de procedură penală și

art. 4 din Protocolul 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și

art. 21 din Constituție, prin ținerea lui în calitate de bănuit mai mult de 3 luni de

zile, Colegiul penal reține că în materie penală, „termenul rezonabil” prevăzut de

articolul 6 § 1 începe să curgă de la data la care o persoană este „acuzată” (cauza

Pantea v. România, hotărârea din 3 iunie 2003, § 275). Colegiul penal, statuează că

noțiunea de „acuzație în materie penală” trebuie înțeleasă în sensul articolului 6 § 1

din Convenție și poate fi definit drept „notificarea oficială, venită din partea

autorității competente, privind suspiciunea referitoare la comiterea unei fapte

penale”, definiție care depinde, de asemenea, de existența sau lipsa unor

„repercusiuni importante pentru situația (persoanei)” (Ibrahim și alții v. Regatul

Unit, [MC], hotărârea din 13 septembrie 2016, § 249; Simeonovi v. Bulgaria,

[MC], hotărârea din 12 mai 2017, § 110).

Modalitățile de recunoaștere a persoanei în calitate de bănuit reglementate de

articolul 63 alin. (1) din Cod de procedură penală, se referă la prima componentă a

conceptului de „acuzație în materie penală” în sensul Convenției, și anume la

„notificarea oficială, din partea autorității competente, privind suspiciunea

referitoare la comiterea unei fapte penale”. Însă, din cuprinsul alin. (11 ) din același

articol, rezultă că ordonanța de recunoaștere a persoanei în calitate de bănuit și

informația despre drepturile prevăzute la articolul 64 se aduc la cunoștință în decurs

de 5 zile [...] din momentul de începere a primei acțiuni procedurale efectuate în

raport cu acesta.

Astfel, se reține că alin. (11 ) din art. 63 Cod de procedură penală, reprezintă o

excepție de la alin. (1) din același articol și corespunde celui de-a doilea element al

noțiunii de „acuzație în materie penală” în sensul Convenției, care se manifestă prin

existența unor „repercusiuni importante asupra situației (persoanei)”. Excepția

menționată, invocată de recurent în recursul suplimentar, constă în faptul că, în

cazul în care față de o persoană există anumite bănuieli rezonabile cu privire la

săvârșirea unei infracțiuni și în raport cu aceasta sunt efectuate anumite acțiuni

procedurale, care creează repercusiuni importante asupra situației persoanei,

organele de urmărire penală au obligația de a recunoaște această persoană în calitate

de bănuit în decurs de 5 zile din momentul de începere a primei acțiuni procedurale.

În acest context, se reține că, acțiunile procesuale efectuate la faza de urmărire

penală, enumerate de recurent în recursul suplimentar declarat precum că începând

20

cu ordonanța de pornire a urmăririi penale, s-a constatat că el ar fi comis

infracțiunea prevăzută de art. 361 alin. (1) Cod penal, respectiv el având statutul de

bănuit începând din data de 10 ianuarie 2017, nu fac parte din categoria celor care

creează repercusiuni importante situației persoanei, motiv pentru care argumentul

inculpatului invocat în acest sens, nu poate fi reținut, or, așa cum au reținut si

instanțele de fond, pornirea urmăririi penale a făcut făcută in rem și nu în personam.

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5.1. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanțele de fond și de apel au apreciat probele și circumstanțele cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111, 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului

de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe

noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei, în alt sens decât cel pe care îl

propune apărarea, este o competentă și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea doar acestei chestiuni în recursul ordinar, la

fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, simplul fapt că pot exista două puncte de vedere distincte cu privire

la modul de apreciere a probelor nu este un motiv suficient și plauzibil pentru a

dispune casarea hotărârilor, după cum se solicită de recurent.

Instanța de recurs se raliază argumentelor expuse în sentință și în decizia Curții

de Apel contestate, totodată, notând că, potrivit jurisprudenței constante a CtEDO se

admite însușirea concluziilor instanțelor ierarhic inferioare de către instanțele

ierarhic superioare, în cazul când constatările acestora sunt fundamentate în fapt și

în drept, fiind amplu prezentate în hotărârile atacate, constatându-se că la

administrarea probelor nu au fost încălcate drepturile și libertățile constituționale ale

participanților la proces, iar probele puse la baza hotărârilor nu conțin erori

procesuale ce ar putea influenta autenticitatea concluziilor formulate de instanțe.

Pe cale de consecință, reieșind din raționamentele expuse supra, Colegiul va

sintetiza argumentele ce stau la baza soluției de inadmisibilitate a prezentului recurs,

și anume acestea se exprimă în faptul că, odată ce cauza a fost examinată minuțios

de către prima instanță și după judecată și de instanța de apel, iar criticele avansate

de apărătorul inculpatului au primit deja răspunsuri detaliate și fundamentate pe

actele cauzei, Colegiul nu vede necesitatea reluării și repetării acestora.

21

Totodată, se notează că obiectul cenzurii instanței de recurs este limitat la

analiza chestiunilor de drept, pe când recursul declarat de partea apărării se bazează

în mod primordial pe argumente deja examinate minuțios și respinse în cadrul

procedurii precedente ce țin de aprecierea probatoriului.

Pe aceiași linie de considerente, Colegiul ține să evidențieze că, invocarea

formală a unor temeiuri de casare, care nu sunt urmate de o motivare

corespunzătoare, nu va face obiect de examinare în procedura de recurs, având în

acest sens în vedere că, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța nu

se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât

interesele legii. Adică completarea cererii de recurs cu argumente de drept, care cu

desăvârșire lipsesc aici, și care ar suplini-o din oficiu, este contrară principiului

contradictorialității ce guvernează întregul proces penal.

Având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația reținută

în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul Penal

concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat

prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar

criticele din cererea de recurs înaintată de recurent nu și-au găsit confirmarea și că

recursurile ordinare sunt vădit neîntemeiate.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpatul Burlacov

Evghenii Xxxxxxxx împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul

din 02 decembrie 2019, în propria cauză, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la 11 august 2020.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

22