1ra-864/2020 — art. 287 alin. 3 CP

1ra-864/2020 — art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-864/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Cobzac Elena,

a examinat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, de

către avocatul Habravan Andrei în numele părții vătămate Ursu Natalia și

de către avocatul Brăteanu Veaceslav în numele inculaptului împotriva

sentinței Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni din 14 octombrie 2019 și a

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 decembrie 2019,

în cauza penală în privința lui

Dubița Gheorghii xxx, născut la xxxx,

domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 10.12.2014– 14.10.2019;

instanța de apel: 08.11.2019 – 11.12.2019;

instanța de recurs: 29.01.2020-01.07.2020.

A C O N S T A T A T:

Dubița Gheorghii a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 3 ani,

obligându-l să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului

competent.

A fost admisă parțial acțiunea civilă a părții vătămate Ursu Natalia

privind repararea prejudiciului material, fiind încasat de la Dubița

Gheorghii în beneficiul Nataliei Ursu prejudiciul moral în sumă de 10 000 și

cheltuielile pentru asistență juridică în mărime de 10 576 lei, în rest cererea a

fost respinsă ca neîntemeiată.

aproximativ între orele 19:00 - 20:00, având scopul comiterii unui act de

huliganism agravat, aflându-se pe una din străzile s. Rezeni, r-nul Ialoveni,

1

încâlcînd grosolan ordinea și liniștea publică, exprimând o vădită lipsă de

respect față societate, manifestată prin obrăznicie deosebită, a inițiat un

conflict cu cet. Ursu Natalia, din motive neînsemnate, numind-o cu cuvinte

necenzurate, precum că ultima s-a implicat și a curmat acțiunile huliganice

comise de mama acestuia, Dubița Elena, pe parcursul aceleași zi în privința

lui Carabeț Elena.

Ulterior, în continuarea acțiunilor sale infracționale, Dubița Gheorghii,

din intenții huliganice, fără careva motive, a aruncat cu pietre luate de jos în

direcția Nataliei Ursu, aplicându-i multiple lovituri peste diferite părți ale

corpului, în prezența fiicei minore a ultimei, Ursu Diana și a mamei sale,

Carabeț Elena, exprimând astfel o vădită lipsă de respect față de societate,

acțiuni care prin conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită.

În urma actului de huliganism agravat, la Ursu Natalia, conform

raportului de expertiză nr.2405/D din 02.10.2014, s-au constatat: echimoze cu

excoriație la nivelul membrului inferior, care puteau fi cauzate prin acțiunea

traumatică a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele

indicate, și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală

neînsemnată.

- procurorul în Procuratura Ialoveni, Vîrlan Olesea prin care a solicitat

casarea parțială a sentinței în partea stabilirii pedepsei și emiterea unei

decizii, prin care lui Dubița Gheorghii să-i fie aplicată pedeapsa de 6 ani de

închisoare în penitenciar de tip semiînchis și luarea acestuia sub strajă din

sala de judecată.

- inculpatul Dubița Gheorghii prin care a solicitat casarea sentinței și

emiterea unei decizii, prin care să fie achitat sau să fie încetat procesul penal,

din motiv că a acționat fiind în legitimă apărare.

- partea vătămată Ursu Natalia, care a solicitat casarea parțială a

sentinței în partea stabilirii pedepsei și emiterea unei decizii, prin care lui

Dubița Gheorghii să-i fie aplicată pedeapsa de 6 ani de închisoare în

penitenciar de tip semiînchis.

3.1 În motivarea apelului procurorul, a invocat că, pedeapsa aplicată

este prea blândă și nu va duce la corectarea inculpatului, instanța nu a ținut

cont de gravitatea și motivele infracțiunii, nu a luat în considerare

personalitatea făptașului.

3.2 În motivarea apelului inculpatul, a menționat că :

- a închis poarta pentru a evita conflictul, dar Ursu Natalia a început a

arunca cu pietre în poartă și apoi în Dubița Gheorghe, la care acesta, cu scop

de legitimă apărare a aruncat o piatră în direcția lui Ursu Natalia;

2

- partea vătămată a dat declarații contradictorii și au scopul de a-și

ajuta frații într-o altă cauză penală unde au fost condamnați definitiv și

irevocabil;

- nu sunt întrunite elementele infracțiunii în acțiunile ce i se

incriminează lui Dubița Gheorghe;

- a acționat cu scop de legitimă apărare;

- plângerea părții vătămate este o răzbunare pentru faptul că în baza

plângerii penale a lui Dubița Gheorghe a fost pornit proces penal în privința

fraților părții vătămate, care ulterior au fost condamnați;

- leziunile la care face referire partea vătămată cu siguranță au fost

aplicate de sine stătător prin automutilare după conflictul cu Dubița

Gheorghe.

3.3 În motivarea apelului partea vătămată a invocat următoarele

argumente:

- inculpatul nu a reparat prejudiciul cauzat și nu putea să-i fie

suspendată executarea pedepsei;

- instanța urma să examineze atent gradul de pericol social al

infracțiunii, circumstanțele cauzei, urmările infracțiunii;

- pedeapsa aplicată este prea blândă în raport cu fapta comisă de

inculpat.

decembrie 2019, au fost respinse, ca nefondate, cererile de apel declarate de

către procurorul în Procuratura Ialoveni, Vîrlan Olesea, inculpatul Dubița

Gheorghii și de către partea vătămată Ursu Natalia și menținută sentința fără

modificări.

4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a considerat că

prima instanță a constatat corect vinovăția inculpatului Dubița Gheorghii în

privința comiterii infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal, după

semnele calificative „acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, acțiuni care prin

conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, acțiuni săvârșite

cu aplicarea altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau

sănătății”.

Deși inculpatul Dubița Gheorghii nu și-a recunoscut vina în privința

comiterii infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal, vina acestuia

este dovedită prin: declarațiile părții vătămate Ursu Natalia, declarațiile

martorului Carabeț Elena, declarațiile martorului Gurău Valentina,

declarațiile martorului Beregoi Parascovia.

3

Instanța de apel a notat că, din probele cercetate rezultă cu certitudine

că la 13.08.2014, încâlcînd grosolan ordinea și liniștea publică, exprimând o

vădită lipsă de respect față de societate, manifestată prin obrăznicie

deosebită, inculpatul Dubița Gheorghii a aruncat cu pietre luate de pe jos în

direcția lui Ursu Natalia, aplicându-i lovituri peste diferite părți ale corpului,

circumstanțe confirmate prin declarațiile părții vătămate Ursu Natalia și ale

martorilor Carabeț Elena, Beregoi Parascovia și Gurău Valentina, precum și

prin concluziile raportului de expertiză nr. 2405/D din 02.10.2014.

Cu referire la declarațiile inculpatului precum că nu a lovit-o pe partea

vătămată cu pietre, instanța de apel a reamintit că însuși inculpatul a

declarat că a aruncat cu pietre în direcția părții vătămate, iar concluziile

raportului de expertiză nr. 2405/D din 02.10.2014 confirmă cauzarea

vătămărilor.

Instanța de apel a considerat declarative argumentele inculpatului

invocate în cererea de apel, precum că partea vătămată s-a automutilat, nu

au fost prezentate probe în acest sens.

În ceea ce privește alegațiile inculpatului precum că, nu a fost efectuată

o expertiză repetată, instanța de apel a menționat că, raportul de expertiză

anexat la dosar nu a fost declarat nul sau anulat, iar necesitatea efectuării

unei alte expertize nu a fost demonstrată.

Cu referire la argumentele inculpatului invocate în cererea de apel,

precum că a acționat în stare de legitimă apărare, instanța de apel a

considerat că inculpatul a depășit limitele legitimei apărări, din motivul

necorespunderii vădite a apărării cu caracterul și pericolul atacului, or

inculpatul se afla la el în curte, după poartă.

La argumentele invocate în apelurile procurorului și ale părții

vătămate privind dezacordul cu pedeapsa penală care i-a fost aplicată

inculpatului de către prima instanță, potrivit art.61 alin.(1) și (2) Cod penal,

instanța de apel a indicat că, pedeapsa penală este o măsură de constrângere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică de

instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit

infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, apreciind în

final pedeapsa stabilită ca fiind echitabilă faptelor comise.

Cu referire la soluția primei instanțe privind acțiunea civilă, instanța

de apel a considerat că prima instanța a conchis corect de a admite parțial

acțiunea civilă a părții vătămate Ursu Natalia și a încasa de la inculpat în

beneficiul acesteia prejudiciul moral în sumă de 10 000 de lei și cheltuielile

pentru asistență juridică în mărime de 10576 lei, prejudiciul moral fiind unul

4

rezonabil, iar cheltuielile pentru asistență juridică fiind demonstrate

integral.

- procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder

Djulieta, prin care invocând incidența temeiului pentru recurs ordinar pct.

10), art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea parțială a deciziei

în partea ce ține de individualizarea pedepsei, cu remiterea cauzei la

rejudecare în instanța de apel, într-un alt complet de judecată.

- avocatul Habravan Andrei în numele părții vătămate Ursu Natalia

prin care invocând incidența temeiului pentru recurs ordinar pct. 6), și 10),

art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat și emiterea unei decizii, prin

care lui Dubița Gheorghii să-i fie aplicată pedeapsa de 6 ani de închisoare în

penitenciar de tip semiînchis.

- avocatul Brăteanu Veaceslav în numele inculaptului prin care a

solicitat casarea sentinței și deciziei cu pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care Dubița Gheorghii

să fie achitat de sub învinuirea înaintată în baza art.287 alin. (3) Cod penal

sau cu încetarea procesului penal în legătură cu legitima apărare a lui Dubița

Gheorghii.

5.1 În motivarea cererii de recurs procurorul a invocat că:

- decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția în

partea individualizării pedepselor această soluție este vădit neîntemeiată,

inculpatului fiindu-i aplicată o pedeapsă individualizată contrar prevederilor

legale;

- instanța de apel verificând cauza sub aspectul legalității pedepsei

penale, urma să dea răspuns dacă aceasta a fost aplicată, în limitele prevăzute

de lege avându-se în vedere nu numai sancțiunea normei penale speciale, ci

să țină cont de toate prevederile ce reglementează pedeapsa penală,

individualizarea pedepsei precum și alte criterii ce țin de tratamentul juridic

penal;

- la aplicarea pedepsei inculpatului Dubita Gheorghii, pentru

infracțiunea comisă (huliganism agravat), prima instanță și cea de apel nu au

acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, în speță,

incorect au ajuns la concluzia stabilirii unei pedepse non privative de

libertate, aplicând eronat institutul suspendării condiționate a executării

pedepsei, conform prevederilor art. 90 Cod penal;

- acțiunile inculpatului Dubița Gheorghii s-au derulat în prezența unui

copil minor, care era bulversat de evenimentul infracțional, care a avut loc în

privința mamei sale Ursu Natalia.

5

5.2 În motivarea cererii de recurs avocatul Habravan Andrei în numele

părții vătămate Ursu Natalia, a invocat că:

- consideră sentința și decizia ca fiind ilegală și urmează a fi casată

deoarece instanțele ierarhic inferioare au individualizat pedeapsa contrar

prevederilor legale iar ca urmare pedeapsa aplicată este una prea blândă;

- prima instanță urma să analizeze mai larg sub toate aspectele

circumstanțele cazului, gradul prejudiciabil al infracțiuni, urmările generate

de infracțiune, cinismul, obrăznicia și caracterul infracțiunii.

5.3 În motivarea cererii de recurs avocatul Habravan Andrei în numele

părții vătămate Ursu Natalia, a invocat că:

- pe parcursul examinării cauzei penale nu a fost dovedită prin probe

pertinente și concludente vinovăția lui Dubița Gheorghe în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal;

- martorii acuzării nu au dovedit săvârșirea infracțiunii de huliganism

de către Dubița Gheorghe;

- partea vătămată a dat declarații contradictorii;

- martorul Gurău Valentina fiind audiată a declarat că nu îi sunt

cunoscute circumstanțele cazului și că nu a văzut cele întâmplate la poarta

familiei Dubița;

- martorul Beregoi Parascovia fiind audiată că nu-și aduci aminte clar

circumstanțele cazului, iar din procesul verbal de audiere din 23.09.2014

rezultă expres că Beregoi Parascovia a văzut clar momentul în care Ursu

Natalia arunca cu pietre în Dubita Ion;

- Dubița Gheorghe nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura

obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea;

- nu se regăsesc în acțiunile ce i se incriminează lui Dubița Gheorghe,

elementele componenței de infracțiune prevăzute de art.287 alin. (3) Cod

penal;

- consideră că inculpatul a acționat în stare de legitimă apărare.

declarate în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestora din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

6

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că

este vădit neîntemeiat.

Colegiul menționează, că potrivit practicii judiciare constante, erorile

de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material

sau substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

6.1 Din textul recursurilor ordinare declarate de către procuror și de către

avocatul Habravan Andrei în numele părții vătămate Ursu Natalia, Colegiul penal

constată că s-au invocat temeiurile pentru declararea recursului prevăzute

la art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel în următoarele temeiuri: 6)

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; 10) s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs ordinar, lecturând conținutul recursurilor atestă că

în mare parte cu toate că sa făcut trimitere la incidența art. 427 alin. (1) pct.

6), 10) Cod de procedură penală, recurenții au argumentat doar prin prisma

dezacordului cu decizia instanței de apel sub aspectul blândeții pedepsei.

Așadar, cu referire la criticile recurenților aduse în dezacord cu

modalitatea de individualizare a pedepsei penale stabilite inculpatului

Dubița Gheorghii, instanța de recurs reține că, potrivit art. 75 Cod penal,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în

strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie

să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza

căruia persoana se declară vinovată.

La caz, Dubița Gheorghii a fost recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, sancțiunea căreia

prevede pedeapsa cu închisoare de la 3 la 7 ani.

După individualizarea pedepsei și stabilirea duratei și cuantumului

acesteia, în cazul stabilirii închisorii, continuă operațiunea de

individualizare, dar sub aspectul de executare a pedepsei deja stabilite, prin

7

numirea tipului de penitenciar și soluționarea chestiunii dacă pedeapsa

numită inculpatului trebuie să fie executată real ori, sub raportul

personalității acestuia de a se corecta și reeduca, poate fi formulată concluzia

că scopul pedepsei poate fi atins și prin suspendarea executării pedepsei

aplicate vinovatului pe un termen de probațiune.

Așadar, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal – suspendarea

condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de

pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că

infracțiunea comisă de el este un incident în viața acesteia.

Conform art. 90 alin. (1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu

intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență,

instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana

celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute

pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele

condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și termenul

de probă.

Colegiul penal consideră că instanțele de fond just au ajuns la

concluzia că inculpatul poate fi corectat și reeducat prin aplicarea unei

pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani în penitenciar de tip

semiînchis, cu stabilirea unui termen de probă de 3 ani, această pedeapsă

fiind una rezonabilă în raport cu infracțiunea comisă. Colegiul penal

consideră pedeapsa aplicată fiind una echitabilă, legală și corect

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze

scopurile legii și pedepsei penale, în strictă conformitate cu dispozițiile pârții

generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea

specială.

Din aceste considerente nu pot fi reținute argumentele recurentului cu

referire la faptul, că inculpatului i-a fost stabilită o pedeapsă prea blândă,

deoarece instanțele de fond au dat deplină eficiență prevederilor art. art. 7,

61, 75 Cod penal, au ținut cont de gravitatea infracțiunii incriminate

inculpatului, care potrivit art. 16 Cod penal, face parte din categoria

infracțiunilor grave, de lipsa circumstanțelor agravante, de faptul că

inculpatul se caracterizează pozitiv și că anterior nu a fost condamnat.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește

numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor

menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

8

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării

operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de

Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

La caz, instanța de recurs conchide că pedeapsa definitivă stabilită

inculpatului Dubița Gheorghii cu închisoare pe un termen de 4 ani, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 3

ani, este proporțională cu gravitatea faptelor săvârșite și în măsură să

contribuie la corectarea și reeducarea inculpatului.

În contextul celor expuse, Colegiului penal consideră, că atât prima

instanță cât și instanța de apel a ținut cont de toate circumstanțele cauzei și

a aplicat inculpatului o pedeapsă echitabilă și conformă prevederilor legale,

luând în considerație toate criteriile generale de individualizare a pedepsei,

iar modalitatea de executare a acesteia stabilită în sarcina inculpatului, a fost

individualizată corect și în așa fel, încât acesta să se convingă de necesitatea

respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Pedeapsa individualizată de instanța de apel, răspunde atât principiului

proporționalității, cât și scopului prevăzut la art.61 alin.(2) Cod penal,

restabilirea echitații sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiunii, atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane.

Colegiul penal constată că temeiurile invocate de recurenți, prevăzute

în pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală nu și-au găsit

confirmarea la examinarea recursurilor declarate, aceste fiind expuse în baza

atitudinii subiective a recurenților față de circumstanțele de fapt stabilite și

persoana făptașului. Este de menționat că, instanța de apel la examinarea

cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin.(8) Cod de

procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care

se întemeiază soluția pronunțată.

6.2 Sub aspectul recursului ordinar declarat de către avocatul Brăteanu

Veaceslav în numele inculaptului, instanța de recurs reține că, în corespundere

cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să

conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea

ilegalității hotărârii atacate în acest sens.

Însă, în recursul avocatului, în pofida prevederilor enunțate, nu este

indicat nici un temei din cele nominalizate exhaustiv în art. 427 alin. (1) Cod

9

de procedură penală, fiind omisă specificarea unor concrete erori de drept și

argumentarea ilegalității deciziei contestate prin prisma acestora.

Cu toate acestea, Colegiul penal menționează că, din conținutul

recursului rezultă dezacordul cu aprecierea probelor și a vinovăției

inculpatului stabilită în comiterea infracțiunii incriminate.

Însă, studiind decizia atacată, se constată că, instanța de apel în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a examinat

complet și obiectiv probele administrate la dosar, verificându-le sub aspectul

pertinenței și concludenții, atât pe cele obținute în procesul urmăririi penale

cât și în cadrul ședințelor de judecată, fapt ce face, ca concluzia despre

vinovăția lui Dubița Gheorghii în comiterea infracțiunii prevăzute art. 287

alin. (3) Cod penal, să fie justă și întemeiată.

Totodată, soluția instanței de apel coroborează cu prevederile art. 131

lit. a), b), 1347 Cod penal, cât și cu jurisprudența națională, conform căror

prin faptă săvârșită în public se înțelege fapta comisă într-un loc care, prin

natura sau destinația lui, este întotdeauna accesibil publicului, în orice alt

loc accesibil publicului dacă în momentul săvârșirii faptei erau de față două

sau mai multe persoane. Ordine publică înseamnă o totalitate de relații

sociale ce asigură o ambianță liniștită de conviețuire în societate, de

inviolabilitate a persoanei. Încălcare grosolană a ordinii publice ce exprimă

o vădită lipsă de respect se consideră săvârșirea unor acțiuni intenționate ce

atentează la regulile sociale și morale de conviețuire, care sunt încălcate într-

un mod grosolan și demonstrativ de către violatorul ordinii publice prin

obrăznicie, lipsă de respect, prin înjosirea onoarei și demnității persoanei.

Prin „acțiuni care încalcă grosolan ordinea publică” se înțelege fapta

săvârșită în public, îndreptată împotriva ordinii publice, care se

concretizează în acostarea jignitoare a persoanelor, în alte acțiuni similare,

ce încalcă normele etice, tulbură ordinea publică și liniștea persoanelor.

Huliganismul însoțit de aplicarea violenței asupra persoanelor constituie

violența fizică, ce se poate manifesta prin cauzarea unor prejudicii sănătății,

care pot surveni în urma săvârșirii unor acțiuni cu caracter violent, produse

prin aplicarea de lovituri, prin imobilizarea, îmbrâncirea, urmate de

vătămarea integrității corporale sau de leziuni corporale, sau fără cauzarea

prejudiciului sănătății (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 19.06.2006, nr.4 -

Cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre huliganism, pct.3.).

Prezența împrejurărilor enunțate, în speță și în acțiunile infracționale

ale inculpatului, este demonstrată concludent prin probele administrate.

10

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai

impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea

demonstrând cu prisosință soluția dată de prima instanță.

Tot în acest context, este menționat și practica CtEDO, potrivit căreia

în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod

concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru

a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte

de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle

c. Finlandei).

Articolul 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”,

obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și

probelor propuse de părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța

acestora. Obligația motivării deciziilor, în contextul art. 6 § 1 din CEDO, nu

poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare

argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c.

Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul, potrivit argumentelor invocate, este

întemeiat doar pe critica modului în care instanțele de fond și de apel au

apreciat probele și circumstanțele cauzei. Însă, pornind de la relevanțele art.

27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură penală, judecătorul apreciază

probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării

tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar.

Colegiul penal reține că, motivele invocate în recursul nominalizat au

constituit deja obiect de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind

oferite răspunsuri argumentate în acest sens, iar o altă opinie asupra

probelor și circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza sentinței de

condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița

versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanța de apel

nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că

hotărârea contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază

soluția, că au fost întrunite elementele infracțiunii, că s-au aplicat pedepse

11

individualizate conform prevederilor legale, și că recursurile ordinare sunt

vădit neîntemeiate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată

că acesta este vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, de către avocatul

Habravan Andrei în numele părții vătămate Ursu Natalia și de către

avocatul Brăteanu Veaceslav în numele inculaptului împotriva sentinței

Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni din 14 octombrie 2019 și a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 decembrie 2019, în cauza

penală în privința lui Dubița Gheorghii xxxx, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 30 iulie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Cobzac Elena

12