1ra-548/20 — art. 264 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10, 12 CPP
1ra-548/20 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 1ra-548/20
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
27 mai 2020 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Timofti Vladimir,
Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
către procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, Gheorghieva Fedora, împotriva
deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 23 septembrie 2019, în
cauza penală în privința lui
Cabac Ivan XXXXX, născut la
XXXXX, originar din XXXXX, domiciliat în
XXXXX.
Termenul de examinare:
prima instanță: 10.10.2019 – 28.06.2019
instanța de apel: 18.07.2019 – 23.09.2019
instanța de recurs: 06.12.2019 – 27.05.2020
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Comrat (sediul Ceadâr-Lunga) din
28 iunie 2019, Cabac Ivan a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub forma
de amendă în mărime de 500 (cinci sute) unități convenționale, adică 25000
(două zeci și cinci mii) lei fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de
transport.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea procurorului privind încasarea
de la inculpatul Cabac Ivan în contul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de
2306 (două mii trei sute și șase) lei, suportate pentru efectuarea acțiunilor
procesuale în cauza penală, și anume: suma de 320 lei pentru efectuarea
expertizei judiciare cu nr. 56 din 09.06.2017, suma de 320 lei pentru efectuarea
expertizei judiciare cu nr. 58 din 09.06.2017, suma de 320 lei pentru efectuarea
expertizei judiciare cu nr. 57 din 09.06.2017, suma de 1078 lei pentru
efectuarea expertizei psihiatrice ambulatorie cu nr. 290 din 25.09.2017, suma
de 268 lei, cheltuieli IP Ceadîr-Lunga, și anume cheltuielile pentru benzină AI-
95 în volum de 10 litri cu valoare de 16 lei 80 bani pentru un litru, în suma totală
de 168 lei (deplasare grupei operative pentru examinarea la fața locului a
accidentului rutier), cheltuieli pentru hârtie de forma A4, toner cartușului
pentru imprimantele de serviciu în suma de 100 lei.
În sentință prima instanță a constatat în fapt că:
1
Cabac Ivan la data de 23 mai 2017, aproximativ la orele 09:20,
conducând automobilul de model „AUDI A4” cu n/î XXXXX și deplasându-se pe
traseul G-140, km 4+500 metri pe cale de comunicație Copceac-Taraclia, în
încălcarea cerințelor pct. 45 pct. (1) lit. a), b), d), pct. 51 lit. c) Regulamentului
circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 357 din 13 mai
2009, a condus vehiculul ne ținând permanent seama de situația rutieră, starea
psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în conducere
care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, precum și nu s-a asigurat că
poate efectua depășirea fără a pune în pericol sau a stânjeni circulația din sens
opus, și efectuând depășirea automobilului care s-a deplasat înainte acestuia, a
ieșit pe partea opusă și s-a ciocnit cu automobilul de model „Toyota Corolla” cu
n/î XXXXX sub conducerea lui Iusiumbeli Ivan, în urma cărui fapt, pasagerul din
automobilul de model „AUDI A4” cu n/î XXXXX, Caracas Marina a primit leziuni
corporale sub formă de: XXXXX, care se referă la vătămări corporale ușoare, dar
pasagerul din automobilul de model „Toyota Corolla” cu n/î XXXXX, Burlacova
Olga a primit leziuni corporale sub formă de: XXXXX, care au provocat
vătămarea medie a sănătății.
Astfel, prin acțiunile sale Cabac Ivan a săvârșit infracțiunea prevăzută de
art. 264 alin. (1) Cod penal, cu calificativele: încălcarea regulilor de securitate a
circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care
conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare
medie a integrității corporale.
Nefiind de acord cu soluția primei instanței, a declarat apel procurorul
procuraturii UTA Găgăuzia, sediul Ceadîr-Lunga, Bratan L., prin care a solicitat
casarea sentinței în parte ce ține de respingerea încasării cheltuielilor judiciare
din contul inculpatului.
În motivarea procurorul a menționat că:
- sentința în partea neîncasării cheltuielilor judiciare este ilegală.
- art. 229 Cod de procedură penală, prevede posibilitatea de obliga
condamnatul prin o hotărârea judecătorească să achite cheltuielile, în special,
în cazul săvârșirii de către acesta a infracțiunii intenționate, legea prevede și
posibilitatea eliberării condamnatului de plata cheltuielilor judiciare și
admiterea lor din contul statului, doar în cazul dacă persoana care trebuie să
suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata
cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale a
persoanelor care se află la întreținerea lor.
Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din
23 septembrie 2019, a fost respins ca nefondat apelul și menținută sentința fără
modificări.
4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a indicat că în cadrul
urmăririi penale au fost efectuate următoarele acțiuni procesuale care au dus
la suportarea următoarelor cheltuieli judiciare: expertiza medico-legală nr. 56
din 09.06.2017 - 320 lei (vol. 114-116); expertiza medico-legală nr. 58 din
09.06.2017 - 320 lei (vol. 121-123); expertiza medico-legală nr. 57 din
2
09.06.2017 - 320 lei (vol. 128-130); expertiza psihiatrică nr. 290 din
25.09.2017 - 1078 lei (vol. 1 f.d. 135-139).
Astfel, instanța de apel reieșind din prevederile art. 239 Cod de procedură
penală, a menționat că încasarea cheltuielilor judiciare de la inculpat este
posibilă doar în cazurile când ele sunt suportate în conformitate cu legea pentru
asigurarea bunului mers a procesului penal, la fel cheltuielile judiciare nu
includ în sine cheltuielile de birou sau careva alte cheltuieli.
Prin urmare, instanța de apel a menționat că de la inculpatul Cabac Ivan,
nu pot fi încasate cheltuielile de birou sau careva alte cheltuieli, suportate în
cadrul efectuării urmăririi penale în mărime de 268 lei (cheltuielile pentru
benzină AI-95 în volum de 10 litri cu valoare de 16 lei 80 bani pentru un litru, în
suma totală de 168 lei deplasare grupei operative pentru examinarea la fața
locului a accidentului rutier, cheltuieli pentru hârtie de forma A4, toner cartușului
pentru imprimantele de serviciu în suma de 100 lei), întrucât ele nu sunt incluse
în lista cheltuielilor judiciare expuse în art. 227 Cod de procedură penală.
Instanța de apel a menționat că din caracterul dispozitiv al art. 229 alin.
(2), (3) Cod de procedură penală, reiese faptul că impunerea pe seama
condamnatului a cheltuielilor de judecată nu poate fi o alegere întâmplătoare a
instanței de judecată, deoarece reieșind din sensul legii, această alegere a
legislatorului este stipulată prin caracteristica personalității inculpatului și în
primul rând prin starea lui materială.
În opinia instanței de apel, prima instanță examinând chestiunea privind
încasarea cheltuielilor judiciare în cauza penală, a respins ca neîntemeiat
demersul procurorului privind încasarea de la inculpatul, în beneficiul
bugetului de stat a cheltuielilor judiciare în mărime de 2306 lei, suportate în
legătura cu efectuarea expertizelor judiciare în cadrul urmăririi penale,
întrucât efectuarea expertizelor respective în cazul dat a fost după natura sa
neapărată și obligatorie, în scopul obținerii probelor în cauza dată, precum și în
scopul formulării învinuirii.
Reieșind din cele menționate, precum și din sarcina procesului penal și
principiul umanismului, ținând cont de situația materială a inculpatului care nu
este angajat în câmpul muncii, este persoana cu dizabilități, are la întreținere
doi copii minori, instanța de apel a considerat că cheltuielile judiciare în
mărime de 2306 lei, nu pot fi încasate de la inculpatul.
Luând în considerație cele stabilite, instanța de apel a conchis că este
neîntemeiat argumentul acuzării precum că dacă persoana intenționat a
săvârșit infracțiunea, atunci în afară de pedeapsa penală, această trebuie în
mod obligatoriu să suporte toate cheltuielile financiare, legate cu investigarea
infracțiunii săvârșite, or, în aspectul dat, anume statul este obligat să achite
cheltuielile judiciare, legate cu investigarea cauzelor penale pentru colectarea
probelor în vederea stabilirii vinovăției.
Nefiind de acord cu soluția instanței de apel, a declarat recurs ordinar
procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, oficiul central, Gheorghieva Fedora,
prin care, invocând prevederile art. 427 alin. 91) pct. 10) și 12) Cod de
3
procedură penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel cu emiterea unei
noi hotărâri de încasarea din contul inculpatului Cabac Ivan în beneficiul
statului a sumei de 2306 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
5.1. În motivarea recursului, procurorul a menționat că:
- prin legislația de procedură, și anume art. 229 alin. (1) Cod de procedură
penală, s-a stabilit că cheltuielile de judecată sunt suportate de condamnat. La
comiterea intenționată de persoana care a săvârșit fapte prejudiciabile
(infracțiunea), aceasta trebuie, în afară de pedeapsa penală, să suporte, de
asemenea, toate cheltuieli financiare legate cu examinarea infracțiunii comise
de el. De aceea, respingerea de către instanțele de fond a cerințelor privind
încasarea de la inculpat a cheltuielilor de judecată în mărime de 2306 lei, este
ilegală.
- prin Legea nr. 316 din 22.12.2017, care a intrat în vigoare la 09.02.2018.,
a fost exclus alin. (2) art. 143 Cod de procedură penală, care prevedea că
achitarea expertizei judiciare, efectuate în cazuri prevăzut la alin. (1) art. 143
Cod de procedură penală, se efectuează din contul mijloacelor bugetului de stat.
Această modificare a legislației de procedură penală în vigoare demonstrează,
de asemenea, că cheltuielile de judecată în dosarul penal sunt suportate de
condamnat.
Referință asupra recursului declarat nu a fost depusă.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în baza
materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității
acestuia din considerentele ce urmează.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat
împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să
decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit
neîntemeiat.
Colegiul penal reține că recurentul a invocat în calitate de temei pentru
recurs, prevederile pct. 10) și 12) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală,
însă în conținutul recursului nu a fost expusă nici o motivare în susținerea
temeiurilor invocate, în esență, recurentul criticând decizia instanței de apel
prin care s-a dispus respingerea încasării din contul inculpatului a cheltuielilor
de judecată, considerând că instanțele de judecată au pronunțat în această
parte o decizie neargumentată și ilegală.
Cu referire la aceste argumente ale recurentului Colegiul penal conchide,
că instanța de apel, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele
temeiurile legale prevăzute de legiuitor la capitolul soluționării recuperării
cheltuielilor judiciare, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ajungând corect la
concluzia de a respinge apelul procurorului, cu menținerea sentinței fără
4
modificări, prin care a fost respinsă solicitarea procurorului privind încasarea
de la inculpat a sumei de 2306 lei, ce constituie cheltuieli judiciare.
Colegiul penal ține să menționeze la acest capitol, că potrivit prevederilor
art. 227 alin. (2) Cod de procedură penală cheltuielile judiciare cuprind sumele:
1) plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părții vătămate,
reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților, traducătorilor și
asistenților procedurali; 2) cheltuite pentru păstrarea, transportarea și
cercetarea corpurilor delicte; 3) care urmează a fi plătite pentru acordarea
asistenței juridice garantate de stat; 4) cheltuite pentru restituirea
contravalorii obiectelor deteriorate sau nimicite în procesul de efectuare a
expertizei judiciare sau de reconstituire a faptei; 5) cheltuite în legătură cu
efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.
Alin. (3) al aceluiași articol prevede, că cheltuielile judiciare se plătesc din
sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.
Totodată Colegiul penal atenționează că potrivit alin. (1) art. 228 Cod de
procedură penală în modul prevăzut de legea procesuală penală, din sumele
alocate de stat vor fi compensate următoarele cheltuielile judiciare suportate
de către martori, partea vătămată, partea civilă, asistenții procedurali,
interpreți, traducători, experți, specialiști, reprezentanții legali ai părții
vătămate, ai părții civile.
Prin Legea nr. 316 din 22.12.2017 în vigoare din 09.02.2018 a fost
abrogat alin. (2) art. 143 Cod de procedură penală în care se stabilea că plata
expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute de alin. (1), adică pentru
înfăptuirea expertizelor care au un caracter obligatoriu, se făcea din contul
mijloacelor bugetului de stat.
Procurorul în recursul depus face referire la această modificare în lege,
considerând că în acest caz inculpatul este obligat să achite pentru recuperarea
cheltuielilor suportate atât pentru efectuarea expertizelor dispuse în speță de
către organul de urmărire penală pentru stabilirea vinovăției inculpatului dar
și pentru alte cheltuieli suportate de organul de urmărire penală pentru
instrumentarea cauzei, cheltuieli de ordin tehnic cu sunt cheltuielile pentru
benzină AI-95 în volum de 10 litri cu valoare de 16 lei 80 bani pentru un litru,
în suma totală de 168 lei (deplasare grupei operative pentru examinarea la fața
locului a accidentului rutier), cheltuieli pentru hârtie de forma A4, toner
cartușului pentru imprimantele de serviciu în suma de 100 lei.
Cu referire la aceste argumente ale procurorului Colegiul penal ține să
sublinieze, că instanțele de fond la soluționarea solicitărilor procurorului de
încasare din contul inculpatului a cheltuielilor suportate de către stat pentru
înfăptuirea expertizelor au indicat asupra nemotivării acestora și pe alocuri
depășirii temeiurilor cadrului legal.
În acest sens, Colegiul penal subliniază, că în conformitate cu prevederile
art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală cheltuielile judiciare sunt suportate
de condamnat sau sunt trecute în contul statului, iar alin. (2) al aceluiași articol
5
indică asupra faptului, că instanța de judecată poate obliga condamnatul să
recupereze cheltuielile judiciare.
Totodată alin. (3) stipulează, că instanța poate elibera de plata
cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie
să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă
plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației
materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor. În speță inculpatul are
doi copii minori la întreținere, deține grad de dezabilitate și nu este angajat în
câmpul muncii.
Astfel, Colegiul penal constată, că obligarea la plata sau liberarea de plata
cheltuielilor judiciare ar putea fi dispusă de către instanța de judecată reieșind
din anumite circumstanțe, care trebuie invocate în motivare și probate
corespunzător, cu excluderea depășirilor arbitrare din partea solicitantului.
Totodată, reieșind din principiile generale ale dreptului și în scopul
respectării drepturilor fundamentale ale inculpatului, Colegiul penal consideră,
că circumstanțele care ar putea servi temei pentru obligarea la plata sau
liberarea de plata cheltuielilor judiciare din contul inculpatului urmau a fi
invocate de către procuror și probate corespunzător de către acesta. Mai mult
decât atât probele prezentate în acest sens trebuie să constituie obiect de
examinare în prima instanță și în instanța de apel.
Reieșind din cele sus-expuse, Colegiul penal constată, că pe parcursul
examinării cauzei procurorul a solicitat încasarea cheltuielilor judiciare din
contul inculpatului fără a-și motiva temeinic solicitările în acest sens, făcând
trimitere în exclusivitate doar la normele de procedură penală relevante
acestuia aspect și trecându-le în revistă a considerat suficient de a argumenta
necesitatea dispunerii încasării din contul inculpatului ape lângă sumele
stabilite cert pentru efectuarea expertizelor judiciare ce au fost apreciate ca
probe în demonstrarea vinovăției, a inclus un cuantum arbitrar și a altor
cheltuieli suportate de către ofițerii de urmărire penală și procuror la
instrumentarea cauzei, astfel Colegiul penal apreciază că instanțele de fond
aflându-se în albia legalității, întemeiat și corect au respins solicitările
procurorului.
Mai mult, în textul recursului, procurorul a menționat că inculpatul
urmează numaidecât să recupereze cheltuielile judiciare suportate în speță, și
din considerentul că a comis o infracțiune cu intenție. Însă Colegiul penal ține
să reamintească procurorului faptul că infracțiunea prevăzută de art. 264
alin. (1) Cod penal, pentru care a fost condamnat Cabac Ivan, forma vinovăției
este din imprudență și nu din intenție, prin urmare expunerile procurorului și
în această parte au deviat mult de la circumstanțele respectivei spețe.
Totodată, Colegiul penal remarcă faptul, că deși recursul declarat a fost
expus foarte succint, recurentul a indicat de mai multe ori în textul acestuia, că
decizia instanței de apel este una ilegală, însă argumentarea acestei poziții
limitându-se la expunerea unor fraze declarative și sterile.
6
Prin urmare, Colegiul penal conchide că la examinarea cauzei de către
instanța de apel au fost respectate prevederile legale prescrise de art. 414-419
Cod de procedură penală, erorile de drept invocate de către recurent nu sunt
incidente speței, neexistând o coroborare între argumentele expuse și
solicitările înaintate, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată,
urmând a fi dispusă inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în
Procuratura UTA Găgăuzia, Gheorghieva Fedora, împotriva deciziei Colegiului
judiciar al Curții de Apel Comrat din 23 septembrie 2019, în cauza penală în
privința lui Cabac Ivan XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 24 iulie 2020.
Președinte Timofti Vladimir
Judecătorii Toma Nadejda
Boico Victor
7