1ra-379/20 — art. 152 alin. 2 lit. d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 152 alin. 2 lit. d CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 7, 8, 11 CPP
1ra-379/20 — art. 152 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 1ra-2216/2019
nr. 1ra-379/2020
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
20 mai 2020 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit în următoarea componență:
Președintele ședinței –Svetlana Filincova
Judecători –Ala Cobăneanu, Nicolae Craiu, Iurie Bejenaru, Galina Stratulat,
judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul
Ion Arhiliuc în numele inculpatului Senchakovych Oleh și recursului ordinar
declarat de către Senchakovych Oleh, prin care se solicită casarea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 iunie 2019, în cauza penală întru
acuzarea lui
Senchakovych Oleh Mihail, născut la XXXXX,
originar și domiciliat în mun.XXXXX, bd.XXXXX,
ap. XXXXX, studii superioare, anterior nejudecat,
cetățean al Republicii Moldova,
În comiterea infracțiunii prevăzute la art. 152 alin. (2), lit. d) Cod Penal al
Republicii Moldova
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 07.12.2012 - 24.12.2014;
instanța de apel: 19.03.2015 - 28.05.2015;
instanța de recurs: 21.12.2015 - 31.05.2016;
instanța de apel: 18.07.2016 - 13.12.2016;
instanța de apel: 21.03.2017 - 21.09.2017;
instanța de recurs: 21.11.2017 - 23.01.2018;
instanța de apel: 02.03.2018 - 12.04.2018;
instanța de recurs: 26.10.2018 - 05.02.2019;
instanța de apel: 08.04.2019 - 05.06.2019;
instanța de recurs: 29.10.2019 - 20.05.2020;
A C O N S T A T A T:
Prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 24 decembrie
2014, Senchakovych Oleh a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.
1
152 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 3 (trei) ani 6 (șase) luni închisoare, cu executarea
în penitenciar de tip semiînchis.
În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată
condiționat pentru perioada de probațiune de 2 (doi) ani.
Acțiunea civilă a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea din contul
lui Senchakovych Oleh în beneficiul lui Papușoi Serghei suma de 828,40 (opt
sute douăzeci și opt lei, 40 bani) lei, cu titlu de prejudiciu material, suma de
10000 (zece mii) lei, cu titlu de prejudiciu moral și suma de 6500 (șase mii cinci
sute) lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică, iar în total suma de 17
328,40 (șaptesprezece mii trei sute douăzeci și opt lei, 40 bani) lei.
A fost respinsă ca nefondată pretenția lui Papușoi Serghei către
Senchakovych Oleh în partea încasării sumei de 20 000 (douăzeci mii) lei, cu
titlu de prejudiciu moral, precum și în partea sumei de 12,60 (doisprezece lei,
60 bani) lei, cu titlu de prejudiciu material.
Pentru a pronunța sentința nominalizată, instanța de fond a reținut în
fapt, că, Senchakovych Oleh, la 15 august 2012, aproximativ la ora 20:30,
aflându-se în ograda liceului „Dimitrie Cantemir”, amplasat pe adresa
mun. Chișinău, bd. Dacia 38/2, având intenția de a-i provoca vătămări
corporale paznicului liceului, Papușoi Serghei, în urma unui conflict apărut cu
ultimul în legătură cu îndeplinirea de către acesta a obligațiunilor de serviciu,
i-a aplicat lovituri cu pumnii în regiunea feței, în rezultatul cărora lui Papușoi
Serghei i-au fost cauzate vătămări corporale medii, exprimate prin: fractura
unghiulară pe stânga a mandibulei cu deplasare, edem al țesuturilor moi pe
față, excoriație pe mucoasa bazei inferioare, care au fost produse în rezultatul
acțiunii traumatice a unui obiect contodent dur.
Nefiind de acord cu soluția adoptată de instanța de fond, avocatul
Vladimirov Natalia în numele inculpatului, Senchakovych Oleh, a contestat
sentința cu apel, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de
achitare în privința lui Senchakovych Oleh, din motiv că nu s-a constatat
existența faptei infracțiunii și că există una din cauzele care înlătură caracterul
penal al faptei.
La fel, apărarea a mai solicitat recunoașterea nulității raportului de
constatare medico-legală nr. 4125 din 16 august 2012, raportului de expertiză
medico-legală nr. 2357/D din 12 septembrie 2012 și raportului de expertiză
medico-legală nr. 2508/D din septembrie 2012, precum și anularea ordonanței
de punere sub învinuire din 18 octombrie 2012, emisă în privința lui
Senchakovych Oleh, cu scoaterea lui de sub urmărire penală și încetarea
procesului penal.
2
În motivarea apelului apărarea a indicat, că prima instanță neîntemeiat a
constatat în acțiunile inculpatului existența elementelor componenței
infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) lit. d) Cod penal.
Astfel, potrivit declarațiilor inculpatului, Serghei Papușoi l-ar fi lovit cu
un băț și l-ar fi mușcat cu dinții de piept, declarații care se confirmă prin
declarațiile martorilor Marin Demianic, Vadim Garbuzov, Gheorghe Baciu,
Mihail Senchakovych, Natalia Senchakovych, precum și prin fotografiile și
raportul de constatare medico-legală nr. 4136 din 16 august 2012, prin care s-a
constatat edem al țesuturilor moi pe cap, echimoză cu excoriații pe torace,
cauzate în timpul și circumstanțele indicate, raportul de constatare medico-
legală nr. 2598/D din 25 septembrie 2012, prin care s-a constatat comoție
cerebrală, edem al țesuturilor moi pe cap, echimoză cu excoriații pe torace,
cauzate în timpul și circumstanțele indicate, care duc la o dereglare a sănătății
de scurtă durată și în comun se califică ca vătămare corporală ușoară.
De altfel, Papușoi Serghei a confirmat, că a cauzat lui Oleh Senchakovych
leziuni corporale, însă contrar acestor probe, prima instanță a luat în
considerație declarațiile părții vătămate și a rudelor acestuia, care nu se aflau la
locul apariției conflictului.
În opinia avocatului, declarațiile părții vătămate sunt contradictorii, din
motiv că deși acesta a declarat, că a fost lovit de mai multe ori de către inculpat,
cu pumnii în față, cu picioarele peste tot corpul, în special în burtă, totuși din
conținutul raportului de constatare medico-legală nr. 4125 din 16 august 2012,
rezultă că la Serghei Papușoi s-a constatat fractura unghiulară pe stânga a
mandibulei cu deplasare, edem al țesuturilor moi pe față, excoriație pe mucoasa
buzei inferioare (f.d. 9, vol.I), fără a fi depistate alte leziuni corporale. Mai mult,
partea vătămată a comunicat, că nu a primit careva tratament, nu s-a aflat pe
buletin de boală, a lucrat la 15 august 2012, cât și ulterior, fără a se adresa la
medic.
Totodată, consecutivitatea acțiunilor descrise de partea vătămată diferă
de cele relatate de alți martori.
La fel, a indicat apărarea, că potrivit răspunsului Ministerului Educației
al R. Moldova nr. 02/16-71 din 20 septembrie 2012, teritoriul stadionului este
proprietate publică municipală, se află în gestiunea Consiliului Municipal
Chișinău, iar potrivit fișei postului paznicului, rezultă că acesta este obligat să
efectueze paza bunurilor - proprietatea liceului, și anume a clădirii, a bunurilor
din clădire, a ferestrelor, totodată în fișa postului nu este indicată obligația
paznicului de a efectua paza stadionului.
Apărarea a invocat, că prima instanță greșit a constatat că partea
vătămată, la momentul săvârșirii infracțiunii era în exercițiul funcțiunii,
3
exprimate prin acțiuni referitoare la responsabilitatea pentru viața și securitatea
copiilor, deoarece incidentul a avut loc la 15 august 2012, ora 20:30, în perioada
vacanței de vară.
În opinia apărării, Oleh Senchacovych a fost atacat de Serghei Papușoi,
inculpatul fiind în stare de autoapărare, iar prima instanță urma să înceteze
procesul penal în baza art. art. 35, 36 Cod penal.
Totodată, a mai indicat avocatul, că la caz a fost efectuată o constatare
medico-legală și două expertize medico-legale, întocmite de același medic-
legist Iurie Scurtu, care contrar prevederilor art. 89 alin. (1) pct. 5) Cod de
procedură penală, nu avea dreptul să participe la efectuarea expertizelor
medico-legale, aceste probe urmând a fi declarate nule.
Cu referire la rapoartele de expertiză întocmite la caz, apărarea a indicat,
că prima instanță nu a soluționat toate chestiunile importante pentru
examinarea cauzei, deoarece concluziile experților din expertizele anterioare
sunt incomplete, iar expertul Chiril Corbu a confirmat, că reieșind din
documentele medicale prezente la dosar nu este posibil de stabilit vechimea
fracturii și circumstanțele producerii acesteia, sugerând la necesitatea numirii
unei expertize radiologice în comisie, cu utilizarea metodei tomografice.
Astfel, necătând la faptul că prin încheierea instanței de judecată din
01 iulie 2014, s-a dispus efectuarea expertizei medico-legale radiologice în
comisie, cu utilizarea metodei radiologice speciale, oropantogrammă,
radiografie țintită și tomografie computerizată, cu atragerea la efectuarea
acesteia a specialistului principal al Ministerului Sănătății a R. Moldova, în
domeniul de imagistică și radiologie Nicolai Nalivaico și Silviu Condrea,
precum și alți specialiști din cadrul Centrului Diagnostic în domeniul medicinei
faciale, experții au ignorat necesitatea efectuării metodei radiologice speciale,
oropantogrammă, radiografie țintită și tomografie computerizată, astfel că
raportul de expertiză medico-legală nr. 262 reprezintă copia încheierii instanței
de judecată, fără investigații, conținând numai concluzii, nefiind semnată de
toți experții.
Ca urmare, în dosar nu există nicio probă incontestabilă, care ar confirma
faptul prezenței la partea vătămată Serghei Papușoi a fracturii mandibulei,
deoarece experții au emis concluzia că posibil s-a provocat fractura, dar nu au
stabilit și nici nu au avut posibilitatea să stabilească concret momentul cauzării
fracturii maxilarului inferior în regiunea unghiulară pe stânga.
A mai menționat, că în prima instanță au fost înaintate demersuri privind
eliberarea descrierilor efectuate de către specialiști - analiza examinării
tomografice și descrierea examinării faciale a lui Serghei Papușoi, la care
experții fac trimitere în raportul de examinare medico-legală nr. 262 din 23 iulie
4
2014, precum și eliberarea CD-ului cu examenul tomografic, pentru a avea
posibilitatea de a face cunoștință cu probele și actele, care au stat la baza
concluziei experților, însă aceste demersuri au fost respinse nemotivat, fiind
încălcat art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și
a libertăților fundamentale.
La fel, în cererea de apel avocatul a criticat concluzia primei instanțe
referitor la respingerea solicitării cu privire la anularea ordonanței de punere
sub învinuire din 18 octombrie 2012, emisă în privința lui Oleh Senchakovych,
cu scoaterea lui de sub urmărire penală și încetarea procesului penal, invocând
nerespectarea prevederilor art. 282 alin. (1) Cod de procedură penală și
ilegalitatea actului, ca fiind executat peste termen.
Mai mult, a indicat că procurorul Olga Grosu nu era în drept de a efectua
careva acțiuni procesuale la acel moment, deoarece în aceeași zi, dar până la
efectuarea acțiunilor procesuale de înaintare a învinuirii, audierea în calitate de
învinuit și aplicarea măsurii preventive, acesteia i-a fost înaintată recuzare, care
nu a fost soluționată, despre acest fapt fiind informat procurorul.
Avocatul a mai menționat, că la înaintarea învinuirii nu au fost respectate
cerințele cu privire la traducerea actului procesual, pe ordonanța de punere sub
învinuire nefiind indicat numele și alte date ale traducătorului, acesta nefiind
avertizat despre răspunderea penală pentru traducerea intenționat greșită,
nefiind prezentat părții apărării și nefiindu-i explicat dreptul de a-l recuza, iar
învinuitului nu i-a fost înmânat un exemplar al actului de învinuire în limba pe
care o posedă - limba rusă.
3.1. Nefiind de acord cu soluția adoptată de instanța de fond, avocatul
Lilia Gherman în numele părții vătămate, Papușoi Serghei, a declarat apel
împotriva sentinței, solicitând casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,
prin care să fie admisă integral acțiunea civilă cu privire la repararea
prejudiciului moral în sumă de 30 000 lei, precum și încasarea cheltuielilor de
asistență juridică în sumă de 50 00 lei.
În motivarea cerințelor înaintate, reprezentantul părții vătămate a
exprimat dezacordul cu aprecierea de către prima instanță a cuantumului
prejudiciului moral, menționând că instanța nu a luat în considerație
prevederile art. 1423 Cod civil, în coroborare cu următoarele circumstanțe:
Serghei Papușoi a fost atacat intenționat de către inculpat la locul de muncă, în
timpul executării obligațiilor sale de protecție a stadionului liceului „Dimitrie
Cantemir”, amplasat pe adresa bd. Dacia, 38/2, mun. Chișinău,
pe teritoriul căruia inculpatul a pătruns ilegal în prezența a mai multor minori;
Serghei Papușoi a fost vătămat intenționat anume pentru executarea
5
obligațiilor de serviciu, prin fracturarea mandibulei, fapt care a cauzat o
dereglare a sănătății nu doar pe parcursul a unei luni de zile, în decursul căreia
el a fost nevoit să se alimenteze exclusiv cu mâncare lichidă, dar și prin
dereglări importante în funcționarea tractului digestiv; disfuncția tractului
digestiv a agravat starea sănătății părții vătămate, care este invalid de gradul
doi, suferă de cancer la colon din anul 2011, a suportat o intervenție chirurgicală
și a făcut un tratament biochimic, circumstanțele respective fiind confirmate
prin Certificatul de invaliditate seria BM nr. 682256, eliberat de către Consiliul
Republican de Expertiză Medicală a Vitalității din 28 noiembrie 2012; inculpatul
nu a recunoscut vinovăția.
A indicat avocatul părții vătămate că, Senchakovych Oleh vina nu și-a
recunoscut și nu a manifestat careva căință pentru fapta sa, circumstanțe ce
denotă culpa gravă a inculpatului și indiferența acestuia față de fapta săvârșită,
precum și impactul traumelor asupra vieții și sănătății părții vătămate, care nu
au fost luate în considerație de către instanța de fond la emiterea hotărârii
contestate.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 mai
2015, a fost respins ca nefondat apelul avocatului Natalia Vladimirov în numele
inculpatului Oleh Senchakovych, admis parțial apelul avocatului Lilia
Gherman în numele părții vătămate Serghei Papușoi cu încasarea din contul
inculpatului în beneficiul părții vătămate, a sumei de 5000 (cinci mii) lei, cu titlu
de cheltuieli de judecată.
În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.
4.1. Pentru a motiva soluția adoptată, instanța de apel a menționat că
prima instanță just a constatat starea de fapt și de drept a acțiunilor
inculpatului, care corect au fost încadrate în baza art. 152 alin. (2) lit. d) Cod
penal.
La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel a menționat, că
prima instanță a ținut cont de prevederile art. 7, 75 și 76 Cod penal.
Cu referire la apelul avocatului Lilia Gherman în numele părții vătămate
Serghei Papușoi, instanța de apel conform prevederilor art. 1423 Cod civil, a
conchis că cerința părții vătămate privind repararea prejudiciului moral în
sumă de 30000 lei, este neîntemeiată, fiind confirmată doar cerința privind
restituirea cheltuielilor de judecată, în sumă de 5000 lei, potrivit bonului de
plată nr. 028553.
Avocații Ion Arhiliuc și Natalia Vladimirov în numele inculpatului,
în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, au declarat
recurs ordinar, solicitând casarea hotărârilor judecătorești adoptate la caz, cu
pronunțarea unei hotărâri de achitare, din motiv că nu s-a constatat existența
6
faptei sau încetarea procesului penal în baza art. 390 alin. (1) pct. 6) Cod de
procedură penală, există alte circumstanțe care exclud sau condiționează
pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din
31 mai 2016, a fost admis recursul ordinar declarat, fiind casată total decizia și
dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de
judecată.
În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a reținut, că instanța de
apel a trecut cu vederea motivele invocate de avocatul Vladimirov Natalia,
lăsându-le fără soluționare, totodată preluând integral argumentele formulate
de către prima instanță, care i-au stabilit convingerea în sensul vinovăției
inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate.
Totodată, instanța de apel nu a supus verificării argumentul apelantului
referitor la faptul, că inculpatul în momentul conflictului apărut cu partea
vătămată a acționat fiind în stare de legitimă apărare, această ipostază a
evenimentelor petrecute nefiind cercetată la judecarea cauzei în ordine de apel.
În ședința de judecată a instanței de apel, avocatul Arhiliuc Ion în
numele inculpatului, a depus o cerere de concretizare a apelului, prin care a
solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri
potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Senchacovych Oleh să
fie achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii imputate, din motiv că
fapta nu întrunește elementele infracțiunii.
În motivarea apelului a invocat:
- în cadrul examinării cauzei penale s-a constatat, că anume partea
vătămată Papușoi Serghei a fost inițiatorul conflictului, totodată ultimul a
cauzat inculpatului leziuni corporale ușoare, ca urmare acțiunile lui
Senchakovych Oleh purtau caracter de autoapărare;
- instanța de judecată urma să înceteze procesul penal în privința lui
Senchakovych Oleh, însă prima instanță nu a argumentat în nici un mod
respingerea poziției apărării referitor la aplicarea prevederilor art. art. 35, 36
Cod penal;
- inculpatul, de-facto urma să aibă statut procesual de victimă, în cazul
în care acesta acționând cu un interes și scop legitim în apărarea vieții și
sănătății minorilor de la agresiunea paznicului Papușoi Serghei, a fost maltratat
de acesta cauzându-i-se leziuni corporale;
- instanțele de fond greșit au dedus, că partea vătămată la acel moment
era în exercițiul funcțiunii, condamnându-l eronat pe inculpat pentru
calificativul lit. d) alin. (2) art. 152 Cod penal;
7
- instanța doar a transcris declarațiile specialistului Lazarev E. și
experților Corbu C., Mutoi G., nu a pătruns în esența acestor declarații, parțial
denaturând conținutul lor, stabilind în final eronat faptele inculpatului;
- primele rapoarte de expertiză medico-legală nr. 2357/D și 2508/D din
septembrie 2012, erau inadmisibile ca probe, iar experții ulterior le-au pus la
baza ultimelor două rapoarte de expertiză medico-legală din 2013 și 2014,
acestea fiind la fel inadmisibile ca probe;
- prima instanță acceptând la baza sentinței de condamnare declarațiile
expertului Mutoi G., nu a luat în considerație că acestea nu erau utile și
concludente, or acesta nu a dat un răspuns clar nici la o întrebare și declarațiile
acestuia sunt în contradicție cu cele ale lui Corbu C.;
- prin încheierea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 01 iulie 2014,
s-a dispus efectuarea expertizei medico-legale radiologice în comisie, cu
utilizarea metodei radiologica specială, însă, indicațiile instanței de judecată au
fost ignorate;
- lipsesc probe incontestabile, ce ar confirma faptul existenței fracturii la
partea vătămată, respectiv vinovăția lui Senchakovych Oleh nu este dovedită,
astfel se impune soluția unei sentințe de achitare;
- partea apării nu a avut acces la toate probele pe care prima instanță le-
a pus la baza sentinței de condamnare, necătând că avocatul și inculpatul au
solicitat instanței să-i fie eliberat discul cu fotografiile efectuate în cadrul
tomografiei părții vătămate, demersul a fost respins neîntemeiat;
- ordonanța de punere sub învinuire din 18 decembrie 2012 este lovită
de nulitate, iar procedura înaintării acuzării ilegală, deoarece acțiunea
procesuală a fost efectuată cu depășirea termenului legal de executare, totodată
procurorul Grosu O. nu era în drept de a efectua careva acțiuni procesuale la
acel moment, deoarece i-a fost înaintată recuzare;
- procurorul a încălcat dreptul învinuitului de a-i fi înmânat un
exemplar al actului de învinuire în limba pe care o posedă liber, limba rusă.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
13 decembrie 2016, a fost respins ca nefondat apelul avocatului Vladimirov
Natalia în numele inculpatului Senchakovych Oleh și menținută sentința
judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 24 decembrie 2014.
În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a constatat, că la
pronunțarea sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și
de drept, just ajungând la concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea
incriminată, prevăzută de art. 152 alin. (2) lit. d) Cod penal.
Instanța de apel a apreciat critic motivele apelului cu referire la faptul că,
inculpatul a săvârșit fapta penală fiind în stare de legitimă apărare, deoarece nu
8
au fost stabilite care anume valori sociale ar fi fost periclitate de atacul victimei,
viața și sănătatea inculpatului, a copiilor acestuia sau domiciliul inculpatului.
Instanța de apel nu a putut admite argumentul părții apărării, precum că,
fractura mandibulei depistată la partea vătămată s-a produs din cauza căderii
acestuia jos în momentul când a încercat să fugă, deoarece aceasta se combate
prin rapoartele de expertiză efectuate pe cazul dat și prin declarațiile experților
Corbu C. și Mutoi G.
La 31 ianuarie 2017, avocatul Gherman Lilia în numele părții
vătămate a depus o cerere prin care a solicitat emiterea unei hotărâri
suplimentare privind încasarea de la Senchakovych Oleh în beneficiul lui
Papușoi Serghei suma de 5000 de lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică,
suportate în cadrul examinării cauzei în instanța de apel.
La 21 martie 2017, cauza penală în privința lui Senchakovych Oleh
a fost repartizată pentru examinare în ordine de apel.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
21 septembrie 2017, a fost respins ca depus peste termen apelul avocatului
Gherman Lilia în numele părții vătămate Papușoi Sergiu, în rest sentința a fost
menținută.
Nefiind de acord cu decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău
din 13 decembrie 2016, avocatul Arhiliuc Ion în numele inculpatului
Senchakovych Oleh a contestat cu recurs sentința primei instanțe și decizia
instanței de apel, solicitând casarea acestora, cu pronunțarea unei noi hotărâri,
prin care să fie dispusă încetarea procesului penal, în baza art. 390 alin. (1) pct.
6) Cod de procedură penală, deoarece există alte circumstanțe prevăzute la art.
36 Cod penal - legitima apărare, care exclude pornirea urmăririi penale și
tragerea la răspundere penală.
În motivarea recursului a invocat, că:
- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate de
partea apărării, a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și
a menținut greșit sentința de condamnare a inculpatului;
- instanța de apel contrar prevederilor art. 436 Cod de procedură penală,
a neglijat indicațiile instanței de recurs expuse în decizia de rejudecare;
- în actele cauzei se regăsește probatoriul decisiv în existența situației de
legitimă apărare a inculpatului;
- instanța de apel a trecut cu vederea cererea de concretizare a apelului
declarată în numele inculpatului și nu s-a pronunțat argumentat nici la celelalte
motive invocate în apelul declarat de avocatul Vladimirov Natalia.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din
23 ianuarie 2018, a fost admis recursul ordinar declarat de către avocatul
9
Arhiliuc Ion în numele inculpatului, casată total decizia Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2016, și dispusă rejudecarea cauzei
de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
În argumentarea soluției pronunțate, instanța de recurs a statuat, că
instanța de apel, prin decizia din 13 decembrie 2016, a respins ca nefondat
apelul avocatului Vladimirov Natalia în numele inculpatului Senchakovych
Oleh, însă nu s-a expus asupra cererii de concretizare a apelului declarată de
avocatul Arhiliuc Ion în numele inculpatului.
De asemenea, instanța de recurs a stabilit, că instanța de apel a indicat în
decizia adoptată probe ce nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței
de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal, contrar prevederilor art.
414 alin. (6) Cod de procedură penală.
În acest context, instanța de apel a pus la baza soluției de condamnare a
inculpatului, declarațiile părții vătămate Papușoi Serghei, a martorilor Papușoi
M., Nour G., Demianic M., Garbuzov V., Baciu G., Senchakovych M.,
Senchakovych N., specialistului Lazarev E., experților Corbu C., Mutoi G. ce au
fost depuse în ședința de judecată a primei instanțe și materialele cauzei, printre
care și: ordonanța de punere sub învinuire a lui Senchakovych Oleh din 18
octombrie 2012 (f.d. 123, vol.I); nota informativă prin care se comunică, că
examinarea plângerii avocatului Vladimirov Natalia, care a fost fixată pentru
25 octombrie 2012 a fost amânată pentru 31 octombrie 2012, iar ulterior pentru
02 noiembrie 2012. În ședința de judecată din 02 noiembrie 2012, avocatul
Vladimirov Natalia nu s-a prezentat din motive de boală, iar bănuitul a semnat
citație să se prezinte la procuror la 09 noiembrie 2012 (f.d. 122, vol.I); ordonanța
de stabilire în privința lui Senchakovych Oleh a măsurii preventive de
nepărăsire a localității (f.d. 129-130, vol.I); plângerea avocatului în ordinea art.
298, 299 Cod penal (f.d. 131-132, vol.I); citația adresată bănuitului
Senchakovych Oleh, prin care se indică necesitatea prezenței la Procuratura
Botanica, mun. Chișinău la 26 noiembrie 2012 (f.d. 174, vol.I); cererea
inculpatului Senchakovych Oleh, prin care solicită încetarea efectuării urmăririi
penale, până la examinarea plângerii de către judecătorul de instrucție (f.d. 111,
vol.I); citația Procurorului în Procuratura Botanica, mun. Chișinău, prin care se
solicită prezența procurorului în ședința de judecată din 25 octombrie 2012, la
plângerea lui Senchakovych Oleh (f.d. 116, vol.I).
Totodată, în partea motivată a hotărârii, dezbătând argumentele
apelantului referitor la termenul înaintării ordonanței de punere sub învinuire
a lui Senchakovych Oleh, instanța de apel repetat a făcut referire la aceste probe
și a menționat, că din vina inculpatului și avocatului său, care intenționat nu se
10
prezentau la înaintarea ordonanței de punere sub învinuire, a fost omis
termenul.
Însă, conform procesului-verbal al ședinței de judecată în instanța de apel
din 13 decembrie 2016 (f.d. 23-24 vol.IV), instanța de apel a dispus examinarea
probelor și a înscrisurilor, din materialele cauzei cercetate de prima instanță,
însă probele menționate supra, ce au fost puse la baza deciziei de condamnare
a lui Senchakovych Oleh, nu au fost verificate în ședința de judecată și nu au
fost consemnate în procesul-verbal.
De asemenea, în partea motivată a hotărârii, instanța de apel, a specificat
că „...examinând probatoriul administrat, consideră dovedită pe deplin vina
inculpatului Senchakovych Oleh, prin următoarea sistemă de probe pertinente,
concludente, utile și veridice, ce coroborează între ele, cum ar fi:” indicând,
declarațiile părții vătămate Papușoi S., martorilor Papușoi M., Nour G.,
Demianic M., Garbuzov V., Baciu G., Senchakovych M., Senchakovych N.,
specialistului Lazarev E., expertului Corbu C., Mutoi G. și materialele cauzei.
În continuare, tot în partea motivată, instanța de apel ajunge la o altă
concluzie diametral opusă, menționând, că „...apreciază critic declarațiile
martorilor Garbuzov V., Baciu G., Senchakovych M. și Senchakovych N., deoarece
Garbuzov V. și Baciu G. sunt vecini cu inculpatul, Senchakovych N. este soția
ultimului, iar Senchavych M. este fiul său, astfel este evidentă tendința acestora de a
duce în eroare instanța de judecată în scopul apărării inculpatului Senchakovych O.
Mai mult ca atât, aceste declarații se combat prin celelalte probe, ce coroborează
între ele și care în ansamblu dovedesc faptele infracționale de comitere a crimei de către
inculpatul Senchakovych Oleh, anume declarațiile părții vătămate Papușoi S., a
martorilor care în colaborare cu alte probe confirmă vinovăția inculpatului, iar
declarațiile inculpatului de nerecunoaștere a vinei în comiterea infracțiunii prevăzute
de art. 152 alin. (2) lit. d) Cod penal, vin în contradicție cu materialele cauzei penale și
cu declarațiile date de către partea vătămată și martori.”
Astfel, instanța de recurs a notat, că conform motivării menționate,
instanța de apel se contrazice în concluziile sale, ceea ce generează neclaritate,
pe de o parte în hotărâre conchide, că declarațiile martorilor Garbuzov V., Baciu
G., Senchakovych M., Senchakovych N., confirmă vina inculpatului în
comiterea infracțiunii imputate, însă ulterior menționează, că apreciază critic
declarațiile martorilor în cauză, deoarece este evidentă tendința acestora de a
duce în eroare instanța de judecată.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie
2018, a fost respins ca fiind nefondat, apelul declarat de avocatul
Vladimirov Natalia în numele inculpatului Senchakovych Oleh.
11
A fost respins, ca fiind depus peste termen, apelul suplimentar declarat
de avocatul Arhiliuc Ion, în numele inculpatului Senchakovych Oleh.
A fost admis apelul declarat de avocatul Gherman Lilia, în interesele
părții vătămate Păpușoi Serghei și dispusă încasarea de la Senchakovych Oleh
în beneficiul lui Păpușoi Serghei cheltuielile de judecată în mărime de 5000 lei.
În rest dispozițiile sentinței au fost menținute fără modificări.
Referitor la apelul declarat de către avocatul Vladimirov Natalia în
numele inculpatului Senchakovych Oleh.
Instanța de apel a menționat, că la pronunțarea sentinței, prima instanță
corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că,
inculpatul Senchakovych Oleh a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 152
alin. (2) lit. d) Cod penal, după indicii calificativi -vătămarea intenționată medie
a integrității corporale și a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu
a provocat urmările prevăzute de art. 151 CP, dar care a fost urmată de
dereglarea îndelungată a sănătății, asupra unei persoane în legătură cu
îndeplinirea de către ea a obligațiilor de serviciu sau obștești.
Examinând probatorul administrat, instanța de apel a considerat
dovedită în afara dubiilor rezonabile vina inculpatului Senchakovych Oleh și
pe deplin prin următoarea sistemă de probe pertinente, concludente, utile și
veridice, care coroborează între ele, cum ar fi: declarațiile părții vătămate
Papușoi Serghei (f.d. 156-160, vol.II); declarațiile martorilor Nour Ghenadie
(f.d. 161-163, vol.II); Papușoi Maria (f.d. 39, vol.I; f.d. 164-166, vol.II); declarațiile
experților Corbu Chiril (f.d. 192-195, vol.II) și Mutoi Grigore (f.d. 196-199,
vol.II).
De asemenea, instanța de apel a stabilit, că vina inculpatului
Senchakovych Oleh se mai dovedește prin probele materiale anexate la dosarul
penal: raportul de constatare medico-legală nr. 4125 din 16 august 2012 (f.d. 9,
vol.I); procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 28
august 2012 (f.d. 27, vol.I); procesul-verbal de confruntare din 24 septembrie
2012 cu participarea lui Papușoi Serghei și a lui Senchakovych Natalia (f.d. 42-
43, vol.I); procesul-verbal de confruntare din 18 septembrie 2012 cu participarea
lui Garbuzov Vadim și a lui Papușoi Serghei (f.d. 46-47, vol.I); procesul-verbal
de confruntare din 19 septembrie 2012 cu participarea lui Papușoi Serghei și a
lui Demianic Marin (f.d. 49, vol.I); procesul-verbal de confruntare din 21
septembrie 2012 cu participarea lui Papușoi Serghei și a lui Senchakovych Oleh
(f.d. 54-57, vol.I); raportul de expertiză medico-legală nr. 2357/D din 12
septembrie 2012 (f.d. 69, vol.I); raportul de expertiză medico-legală nr. 2508/D
din 18 septembrie 2012 (f.d. 78-78, vol.I); raportul de expertiză judiciară medico-
12
legală nr. 390 din 24 decembrie 2013 (f.d. 67-73, vol.II); raportul de expertiză
judiciară medico-legală nr. 262 din 14 august 2014 (f.d. 105-110, vol.II).
Instanța de apel a apreciat critic declarațiile: martorilor Garbuzov Vadim,
Baciu Gheorghe, Demianic Marin, Senchakovych Mihail și Senchakovych
Natalia, menționând că Garbuzov Vadim, Baciu Gheorghe și Demianic Marin
sunt vecini cu inculpatul, iar Senchakovych Natalia și Senchavych Mihail sunt
soția, și respectiv fiul acestuia, fiind evidentă tendința acestora de a duce în
eroare instanța de judecată în scopul apărării inculpatului. Mai mult, aceste
declarații se combat prin celelalte probe, și anume declarațiile părții vătămate
Păpușoi Serghei și a martorilor care în colaborare cu alte probe confirmă
vinovăția inculpatului, iar declarațiile inculpatului de nerecunoaștere a vinei
sunt contrare cu materialele cauzei.
Instanța de apel a respins argumentul părții apărării, precum că, fractura
mandibulei depistată la partea vătămată s-a produs din cauza căderii acesteia
jos în momentul când a încercat să fugă, deoarece această versiune se combate
prin rapoartele de expertiză și prin declarațiile experților Corbu Chiri și Mutoi
Grigore.
La fel a fost respins argumentul din apel prin care se invocă, că nu există
nicio probă care ar confirma faptul prezenței la partea vătămată Papușoi
Serghei a fracturii mandibulei, deoarece acest argument se combate prin
raportul de expertiză judiciară medico-legală nr. 262 din 14 august 2014.
Instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiate alegațiile apărării precum
că rapoartele de expertiză nr. 4125 din 16 august 2012, nr. 2357/D din
12 septembrie 2012 și nr. 2508/D din 18 septembrie 2012, urmează a fi declarate
nule deoarece au fost efectuate de unul și același medic legist, Scurtu Iurie, or
conform art. 89 alin. (2) Cod de procedură penală, participarea anterioară a
persoanei în calitate de expert nu este un obstacol care exclude participarea ei
ulterioară în aceeași calitate în procedura dată, cu excepția cazurilor în care
expertiza judiciară se efectuează repetat în legătură cu apariția îndoielilor în
privința veridicității concluziilor din raport.
De asemenea instanța de apel a apreciat critic poziția părții apărării,
precum că Papușoi Serghei nu era obligat să păzească stadionul, din motiv că
stadionul este proprietate publică municipală, se află în gestiunea Consiliului
Municipal, menționând că această obligațiune rezultă din fișa postului
paznicului Papușoi Serghei, iar stadionul împreună cu clădirea liceului
formează un complex unic, care și este dat în gestiunea liceului, prin urmare,
partea vătămată la acel moment era în exercițiul funcțiunii.
Instanța de apel a respins și argumentele invocate în apelul avocatului
Vladimirov Natalia în numele inculpatului cu referire la faptul că, inculpatul a
13
săvârșit fapta penală fiind în stare de legitimă apărare, menționând că nu au
fost stabilite care anume valori sociale ar fi fost periclitate de atacul victimei,
viața și sănătatea inculpatului, a copiilor acestuia sau domiciliul inculpatului,
faptele ei nu erau coraportate echivalent la comportamentul lui Papușoi
Serghei.
În cadrul cercetării judecătorești nu s-a constatat că, Senchakovych Oleh
a fost forțat să acționeze prin lovirea cu pumnii în regiunea fetei lui Papușoi
Serghei, precum nu s-a dovedit existența unui atac din partea pătimitului
Papușoi Serghei.
Dimpotrivă, probatorul dovedește incontestabil că, inculpatul
Senchakovych Oleh, la 15 august 2012, pe la ora 20:30 după un schimb de replici
cu paznicul liceului teoretic „Dimitrie Cantemir” a sărit gardul instituției
enunțate și a aplicat lovituri cu pumnii în regiunea feței lui Papușoi Serghei,
fapt prin care a comis infracțiunea de vătămare intenționată medie a integrității
corporale și a sănătății, fără a fi prevenită o infracțiune așa cum e în cazul unei
situații de legitimă apărare.
De asemenea, instanța de apel a menționat că prima instanță legal și
întemeiat a respins plângerea avocatului Vladimirov Natalia cu privire la
anularea ordonanței actelor procesuale (f.d. 185, vol.I), or instanța nu a
constatat încălcări esențiale ale legii procesual penale, care ar atesta prezența
condițiilor privind nulitatea actelor procedurale.
Instanța de apel a mai precizat, că la stabilirea categoriei și termenului
pedepsei, instanța de fond a ținut pe deplin cont de prevederile art. art. 6, 7, 61,
75–79, 90 Cod penal.
Referitor la apelul suplimentar declarat de către avocatul Arhiliuc Ion în
numele inculpatului.
Instanța de apel a menționat, că avocatul Vladimirov Natalia a declarat
apel în interesele inculpatului la 06 ianuarie 2015, iar la 22 iulie 2015 inculpatul
Senchakovych Oleh a încheiat contractul de asistență juridică nr. 45 cu avocatul
Arhiliuc Ion și a depus mandatul în prezenta cauză penală (f.d. 182, vol.III),
ulterior, cauza penală fiind restituită la rejudecare, avocatul Arhiliuc Ion
depune un alt mandat la data de 10 octombrie 2016 (f.d. 246, vol.III), pe când
acel apel suplimentar este datat cu 13 decembrie 2016 (f.d. 4-16, vol.IV), adică
cu omiterea termenului de 15 zile pentru depunerea acestuia.
Astfel, la 24 iulie 2015 declară recurs ordinar împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 mai 2015, iar ulterior, la 13
decembrie 2016 în ședința de judecată a instanței de apel a înaintat o cerere de
apel suplimentară, deși termenul de declarare a apelului suplimentar a expirat
la 06 august 2015.
14
Referitor la apelul declarat de către avocatul Gherman Lilia în interesele
părții vătămate Păpușoi Serghei, instanța de apel l-a considerat depus în
termen, luând în considerație că sentința a fost pronunțată public la 24
decembrie 2014 (f.d. 200-207, vol.II), fiind recepționată de partea vătămată la
aceeași dată, fapt confirmat prin recipisa anexată la materialele dosarului (f.d.
208, vol.II).
La 12 ianuarie 2015, partea vătămată Papușoi Serghei a încheiat contract
de asistență juridică cu avocatul Gherman Lilia, (f.d. 223, vol.II), iar cererea de
apel a fost depusă la 12 ianuarie 2015, fapt ce se confirmă prin plicul anexat la
cerere (f.d. 227, vol.II).
Instanța de apel a menționat că termenul de declarare a apelului
împotriva sentinței expirase la 08 ianuarie 2015, însă potrivit art. 111 Codul
muncii și a Hotărârii de Guvern nr. 975 din 04 decembrie 2014, prin care s-a
hotărât că zilele de 2, 9 ianuarie a se consideră zile de odihnă, astfel apelul a fost
depus în termen.
Nefiind de acord cu decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău
din 12 aprilie 2018, avocatul Arhiliuc Ion în numele inculpatului declară recurs
ordinar, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 7), 8), 11) Cod de procedură penală,
solicitând casarea totală a sentinței Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 24
decembrie 2014 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12
aprilie 2018, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care a se dispune încetarea
procesului penal în baza art. 390 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală -
există alte circumstanțe prevăzute la art. 36 Cod penal - legitima apărare care
exclude pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.
În argumentarea recursului apărarea a invocat, că:
- instanța de apel, în mod evaziv a ocolit să dea un răspuns argumentat
la argumentul din apelul avocatului Vladimirov Natalia, precum că inculpatul
urma să aibă statut procesual de victimă, deoarece a acționat în scop legitim;
- instanța de apel contrar prevederilor art. 436 Cod de procedură penală,
a neglijat indicațiile instanței de recurs expuse în cele două decizii de rejudecare
a cauzei în ordine de apel;
- instanța de apel, a interpretat eronat cererea de concretizare a apelului ca
fiind un apel suplimentar declarat de către avocatul Arhiliuc Ion în numele
inculpatului;
- instanța de apel, a conchis absolut eronat, precum că termenul de
declarare a apelului suplimentar curge de la 22 iulie 2015, din momentul
încheierii contractului de asistență juridică pentru declararea recursului
ordinar, cu un nou avocat Arhiliuc Ion, și că termenul de declarare a apelului
suplimentar a expirat la 06 august 2015;
15
- consideră că instanța de apel s-a expus superficial asupra argumentului
din apel precum că primele două rapoarte de expertiză medico-legală nr.
2357/D și 2508/D din septembrie 2012, efectuate de către medicul-legist Iurie
Scurtu, care a întocmit și raportul de constatare medico-legală nr. 4125 din 16
august 2012, în baza căreia s-a intentat urmărirea penală, iar ulterior acestea
concluzii ale expertului precedent, fiind acceptate de următorii experți și, fiind
puse la baza ultimelor două rapoarte de expertiză din 2013 și 2014, astfel rezultă
că toate rapoartele de expertiză au fost efectuate cu încălcarea cerințelor art. 89
alin. (1) pct. 5), care coroborate cu art. 94 Cod de procedură penală sunt nule,
nu puteau fi admise ca probe și urmau a fi excluse;
- instanța de apel neîntemeiat a exclus ca probe, declarațiile martorilor
oculari Demianic Marin, Garbuzov Vadim, Baciu Gheorghe, Senchakovych
Mihail și Senchakovych Natalia;
- instanța de apel a dat prioritate declarațiilor părții vătămate
Popușoi Serghei și rudelor apropiate a acestuia Papușoi Maria-soția,
Nor Ghenadie-ginerele, care nici nu au fost la fața locului la momentul
conflictului ci au repetat spusele presupusei victime;
- prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
21 septembrie 2017, a fost respins că fiind depus peste termen apelul avocatului
Gherman Lilia în numele părții vătămate Papușoi Serghei, în rest sentința a fost
menținută. Decizia nu a fost contestată cu recurs ordinar de către partea
acuzării, însă instanța de apel a admis apelul declarat în interesele părții
vătămate Papușoi Serghei;
- instanța de apel a pus în mod ilegal la baza deciziei contestate, mai
multe probe cu caracter acuzatoriu care nu au fost cercetate în ședința de
judecată și consemnate în procesul-verbal al ședinței de judecată: declarațiile
martorului Nor Ghenadie; declarațiile specialistului Lazarev Ev.; procesele-
verbale de confruntare dintre Papușoi S. și Demianuc M.; dintre Papușoi S. și
Senchakovych Oleh;
- instanța de apel nu s-a expus la cerințele apărării invocate în procesul
rejudecării cauzei, inclusiv la:
a) Recunoașterea nulității raportului de constatare medico-legală
nr. 4125 din 16 august 2012, raportului de expertiză medico-legală nr. 2357/D
din 12 septembrie 2012 și raportului de expertiză medico-legală nr. 2508/D din
18 septembrie 2012, precum și declararea nulității absolute a ordonanței de
punere sub învinuire din 18 octombrie 2012, emisă în privința lui
Senchakovych Oleh, cu încetarea procesului penal în temeiul art. 391 pct. 6)
Cod de procedură penală;
16
b) Concluziile experților din expertizele anterioare sunt incomplete, iar
expertul Corbu C. a confirmat, că reieșind din documentele medicale prezente
la dosar nu este posibil de stabilit vechimea fracturii și circumstanțele
producerii acesteia, sugerând la necesitatea numirii unei expertize radiologice
în comisie, cu utilizarea metodei tomografice.
c) Astfel, prima instanță acceptând la baza sentinței de condamnare
declarațiile expertului Mutoi G., nu a luat în considerație că acestea nu erau
utile și concludente, or acesta nu a dat un răspuns clar nici la o întrebare și
declarațiile acestuia sunt în contradicție cu cele ale lui Corbu C.;
d) Necătând la faptul, că prin încheierea instanței de judecată din 01 iulie
2014, s-a dispus efectuarea expertizei medico-legale radiologice în comisie,
experții au ignorat necesitatea efectuării metodei radiologice speciale,
oropantogramă, radiografie țintită și tomografie computerizată, astfel că
raportul de expertiză medico-legală nr. 262, reprezintă copia încheierii instanței
de judecată, fără investigații, conținând numai concluzii, nefiind semnată de
toți experții;
e) în prima instanță au fost înaintate demersuri privind eliberarea
descrierilor efectuate de către specialiști - analiza examinării tomografice și
descrierea examinării faciale părții vătămate, precum și eliberarea CD-ului cu
examenul tomografic, pentru a avea posibilitatea de a face cunoștință cu
probele și actele ce au stat la baza concluziei experților și, respectiv a putea
formula întrebări pentru numirea unei alte expertize, însă prima instanță aceste
demersuri le-a respins nemotivat, iar instanța de apel le-a ignorant, fiind
încălcate principiile egalității armelor și a contradictorialității.
15.1. Inculpatul Senchakovych Oleh, de asemenea contestă hotărârile
judecătorești cu recurs ordinar, solicitând casarea acestora cu pronunțarea unei
hotărâri de achitare, din motiv că nu s-a constatat existența faptei, sau a dispune
încetarea procesului penal în baza art. 390 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură
penală - există alte circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea
urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.
Invocând temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6),
8) Cod de procedură penală, recurentul susține că instanța de apel rejudecând
cauza nu a îndeplinit indicațiile instanței de recurs din decizia de rejudecare
din 31 mai 2016.
Instanța de apel nu s-a expus asupra argumentului din apel cu referire la
faptul, că la înaintarea acuzării nu au fost respectate cerințele cu privire la
procedura de traducere a actului procesual, pe ordonanța de punere sub
învinuire nefiind indicat numele și alte date ale traducătorului, acesta nefiind
avertizat despre răspunderea penală pentru traducerea intenționat greșită,
17
acesta nu a fost prezentat părții apărării și nu s-a explicat dreptul de a-l recuza.
Inculpatului nu i-a fost înmânat un exemplar al actului de învinuire în limba pe
care o posedă liber, limba rusă, astfel a fost încălcat grav dreptul la apărare a
lui Senchakovych Oleg.
Susține că instanța de apel, a interpretat eronat cererea de concretizare a
apelului ca fiind un apel suplimentar declarat de către avocatul Arhiliuc Ion în
numele inculpatului, și greșit a concluzionat, că aceasta a fost depusă cu
omiterea termenului.
Consideră că instanța de apel a acceptat ilegal rapoartele de expertiză
medico-legală nr. 2357/D și 2508/D din septembrie 2012.
Totodată, instanța de apel contrar dispozițiilor art. 24 Cod de procedură
penală, s-a manifestat în favoarea părții acuzării, ignorând declarațiile
consecutive și consecvente ale inculpatului și martorilor oculari, însă a dat
prioritate declarațiilor părții vătămate și rudelor apropiate ale acestuia, care nici
nu au fost la fața locului la momentul conflictului.
Instanțele de judecată nu au luat în considerație că la dosarul penal au
fost anexate fotografiile cu corpul și hainele însângerate a inculpatului
Senchakovych Oleh și Raportul de constatare medico-legală nr. 4136 din 16
august 2012, raportul de constatare medico-legală nr. 2598/D din 25 septembrie
2012, prin care s-a constatat prezența la inculpat a comoției cerebrale, edem al
țesuturilor moi pe cap, echimoză cu excoriații pe torace, cauzate în timpul și
circumstanțele indicate, care duc la o dereglare a sănătății de scurtă durată și în
comun se calificata vătămare corporală ușoară.
De către instanțe au fost ignorate argumentele că primele două rapoarte
de expertiză medico-legală nr. 2357/D și 2508/D din septembrie 2012, efectuate
de către medicul- legist Scurtu Iurie, care a întocmit și raportul de constatare
medico-legală nr. 4125 din 16 august 2012, în baza căreia s-a intentat urmărirea
penală, iar ulterior acestea fiind acceptate de alți experți, fiind puse la baza
ultimelor două rapoarte de expertiză din 2013 și 2014, - au fost efectuate cu
încălcarea cerințelor art. 89 alin. (1) pct. 5), 142 alin. (3) Cod de procedură
penală, coroborate cu art. 94 Cod de procedură penală, nu puteau fi admise ca
probe și urmau a fi excluse.
Prin încheierea Judecătoriei Botanica din 01 iulie 2014, s-a dispus
efectuarea expertizei medico-legale radiologice în comisie, cu utilizarea
metodei radiologică specială, oropantogramă, radiogarfie țintită și tomografie
computerizată, cu atragerea specialistului principal al Ministerului Sănătății în
domeniul imagistică și radiografie Nalivaico N. și Condrea S. cât și alți
specialiști în domeniul medicinii faciale. Însă, aceste indicații ale instanței de
18
judecată au fost ignorate, astfel experții au transcris în noul raport de expertiză
medico-legală nr. 262 din 14 august 2014.
Instanța de apel a pus în mod ilegal la baza probatoriului apreciat în
decizia contestată, mai multe probe cu caracter acuzatoriu care n-au fost
cercetate în ședința de judecată.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din
05 februarie 2019, au fost admise recursurile ordinare declarate de către
avocatul Arhiliuc Ion în numele inculpatului și de către inculpatul
Senchakovych Oleh, casată total decizia Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 12 aprilie 2018, în cauza penală în privința lui Senchakovych Oleh
Mihail și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt
complet de judecată.
În argumentarea soluției pronunțate, instanța de recurs a statuat, că
instanța de apel, prin decizia din 12 aprilie 2018, nici la a treia rundă de judecare
a cauzei în ordine de apel, nu a supus verificării argumentul apărării referitor
la faptul dacă inculpatul în momentul conflictului apărut cu partea vătămată a
acționat fiind în stare de legitimă apărare, or, din decizia recurată se atestă că
acest subiect a fost tratat superficial de către instanță, fiind invocate aspecte de
ordin terminologic și științific, însă fără o cercetare multiaspectuală a probelor
evidențiate. Or, în cazul în care instanța de apel a decis să respingă argumentul
supus cercetării, aceasta urma să-și expună punctul său de vedere asupra
fiecărei probe invocate de apărare, dar nu să înfăptuiască o apreciere formală a
circumstanțelor cauzei penale.
De asemenea, instanța de recurs a stabilit, că în susținerea concluziei cu
privire la vinovăția inculpatului Senchakovych Oleh în săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. d) Cod penal, instanța de apel a făcut referire
la declarațiile părții vătămate Popușoi Serghei și rudelor apropiate a acestuia
Papușoi Maria, care este soția părții vătămate, și a martorului Nor Ghenadie,
ginerele părții vătămate, care nu au fost prezenți la locul declanșării
conflictului, care însă au relatat evenimentele expuse de partea vătămată.
Totodată, instanța de apel a exclus anume probele la care a făcut referire
apărarea, și anume declarațiile martorilor oculari Demianic Marin,
Garbuzov Vadim, Baciu Gheorghe, Senchakovych Mihail și Senchakovych
Natalia.
În contextul dat, Colegiul penal lărgit a evidențiat că la acest aspect
raționamentele instanței de apel la formularea soluției adoptate nu pot fi
reținute, deoarece se contrazic și se exclud reciproc, întrucât reținând ca probe
concludente, utile și pertinente declarațiile rudelor părții vătămate, care nici nu
au fost prezente la locul faptei, pe de altă parte instanța de apel a exclus ca probe
19
declarațiile celorlalți martori oculari, și anume Demianic Marin, Garbuzov
Vadim, Baciu Gheorghe, Senchakovych Mihail și Senchakovych Natalia,
motivând această poziție prin faptul că o parte din martori sunt vecini ai
inculpatului, iar alții sunt rude apropiate și ar avea tendința de a denatura
evenimentele petrecute sau de a-l absolvi pe inculpat de răspundere și
pedeapsă penală.
Distinct de argumentele menționate, Colegiul penal lărgit a mai remarcat
și faptul, că potrivit deciziei instanței de recurs din 23 ianuarie 2018 de remitere
a cauzei la o nouă rejudecare, a fost evidențiat, că instanța de apel nu s-a expus
asupra cererii de concretizare a apelului declarată de avocatul Arhiliuc Ion în
numele inculpatului.
Cu referire la acest aspect s-a reținut că potrivit materialelor cauzei,
inculpatul Senchakovych Oleh a încheiat contractul de asistență juridică nr. 45
cu avocatul Arhiliuc Ion la 22 iulie 2015, pentru întocmirea recursului ordinar
la Curtea Supremă de Justiție (f.d. 182, vol.III), iar dat fiind faptul că prin decizia
Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 31 mai 2016, cauza
penală a fost trimisă la o nouă rejudecare în instanța de apel, avocatul Arhiliuc
Ion a depus la 13 decembrie 2016 o cerere de concretizare a apelului (f.d. 4-16,
vol.IV).
Astfel, instanța de recurs a notat, că din conținutul deciziei recurate se
atestă, că pe lângă faptul că instanța de apel nu a dat răspuns la argumentele
din cererea de concretizare nominalizată, aceasta a catalogat cererea respectivă
ca fiind un apel suplimentar, a cărui termen de depunere a expirat la 06 august
2015.
Reieșind din aceste constatări, instanța de recurs a acceptat ca fiind
întemeiate argumentele apărării prin care s-a invocat că opinia instanței de apel
cu referire la tardivitatea cererii de concretizare a apelului, denumită „apel
suplimentar” este neînțeleasă în contextul în care avocatul respectiv încheiase
contractul de asistență pentru a reprezenta inculpatul în instanța de recurs, deci
el nu putea depune un apel suplimentar din momentul încheierii contractului
de asistență juridică - 22 iulie 2015, până la data de 06 august 2015, în situația
în care instanța de recurs doar la 31 mai 2016 a dispus rejudecarea cauzei de
către instanța de apel.
Totodată, instanța de recurs s-a pronunțat și asupra faptului, că prin
decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2018, instanța
de apel s-a pronunțat și asupra apelului declarat de către avocatul Gherman
Lilia în numele părții vătămate, însă la acest capitol instanța de apel nu a ținut
cont de faptul că prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
21 septembrie 2017, apelul avocatului Gherman Lilia în numele părții vătămate
20
Papușoi Serghei, a fost respins că fiind depus peste termen, iar decizia
respectivă a devenit irevocabilă prin neatacare, deoarece aceasta nu a fost
contestată cu recurs ordinar de către partea acuzării.
Astfel, instanța de recurs a notat, că motivarea deciziei instanței de apel
este contradictorie.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 iunie
2019, a fost respins ca fiind nefondat, apelul declarat de avocatul
Vladimirov Natalia în numele inculpatului Senchakovych Oleh, cu menținerea
fără modificări a sentinței contestate.
Instanța de apel a constatat, că prima instanță corect a stabilit
circumstanțele de fapt și de drept, și just a ajuns la concluzia că, inculpatul
Senchakovych Oleh este vinovat de comiterea infracțiunii incriminate, or,
împrejurările ce dovedesc în afara oricăror dubii vinovăția lui Senchakovych
Oleh în comiterea faptei penale incriminate, au fost elucidate și constatate din
totalitatea de probe acumulate la dosar, fiind corect apreciate cu respectarea art.
101 Cod de procedură penală.
Totodată, instanța de apel a conchis, că prima instanță nu a comis careva
erori de drept care ar impune casarea sentinței adoptate în partea recunoașterii
vinovăției inculpatului în comiterea acțiunilor infracționale, or, prima instanță
corect și-a motivat soluția sub aspectul recunoașterii vinovăției inculpatului în
comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. d) Cod penal.
Examinând probatorul administrat, instanța de apel a considerat
dovedită în afara dubiilor rezonabile vina inculpatului Senchakovych Oleh și
pe deplin prin următoarea sistemă de probe pertinente, concludente, utile și
veridice, care coroborează între ele, cum ar fi: declarațiile părții vătămate
Papușoi Serghei (f.d. 156-160, vol.II); declarațiile martorilor Nour Ghenadie
(f.d. 161-163, vol.II); Papușoi Maria (f.d. 39, vol.I; f.d. 164-166, vol.II); declarațiile
experților Corbu Chiril (f.d. 192-195, vol.II) și Mutoi Grigore (f.d. 196-199,
vol.II).
De asemenea, instanța de apel a stabilit, că vina inculpatului
Senchakovych Oleh se mai dovedește prin probele materiale anexate la dosarul
penal: raportul de constatare medico-legală nr. 4125 din 16 august 2012 (f.d. 9,
vol.I); procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 28
august 2012 (f.d. 27, vol.I); procesul-verbal de confruntare din 24 septembrie
2012 cu participarea lui Papușoi Serghei și a lui Senchakovych Natalia (f.d. 42-
43, vol.I); procesul-verbal de confruntare din 18 septembrie 2012 cu participarea
lui Garbuzov Vadim și a lui Papușoi Serghei (f.d. 46-47, vol.I); procesul-verbal
de confruntare din 19 septembrie 2012 cu participarea lui Papușoi Serghei și a
lui Demianic Marin (f.d. 49, vol.I); procesul-verbal de confruntare din 21
21
septembrie 2012 cu participarea lui Papușoi Serghei și a lui Senchakovych Oleh
(f.d. 54-57, vol.I); raportul de expertiză medico-legală nr. 2357/D din 12
septembrie 2012 (f.d. 69, vol.I); raportul de expertiză medico-legală nr. 2508/D
din 18 septembrie 2012 (f.d. 78-78, vol.I); raportul de expertiză judiciară medico-
legală nr. 390 din 24 decembrie 2013 (f.d. 67-73, vol.II); raportul de expertiză
judiciară medico-legală nr. 262 din 14 august 2014 (f.d. 105-110, vol.II).
Instanța de apel a reținut că consideră declarative afirmațiile inculpatului
Senchakovych Oleh, precum că el nu a aplicat careva lovituri părții vătămate,
doar l-a respins când acesta l-a mușcat de piept, mi mult ca atât, nu corespunde
realității afirmația inculpatului, care a declarat că partea vătămată Papușoi
Serghei a început să fugă spre ușa liceului, la colțul clădirii s-a împiedicat, or,
potrivit raportului de expertiză judiciară medico-legală nr. 390 din 24
decembrie 2013, modificărilor morfologice a țesutului osos la nivelul fracturii
mandibulei la partea vătămată, ultima a putut fi cauzată (provocată) în
perioada indicată în ordonanță (15.08.2012). Formarea facturii nominalizate de
la căderea corpului de la propria înălțime, atât în mers cât și fugind, se exclude.
Instanța de apel a punctat că, nu poate fi reținută nici afirmația precum
că inculpatul ar fi acționat fiind în stare de apărare, conform prevederilor art.
36 Cod penal, or, fapta comisă de inculpat nu întrunește condițiile
susmenționate, având în vedere că, până a fi aplicate lovituri de către
Senchakovych Oleh lui Papușoi Serghei, și respectiv, până al mușca Papușoi
Serghei pe Senchakovych Oleh a fost inițiat un conflict între cei doi până a sări
inculpatul gardul de la stadion.
De asemenea instanța de apel a apreciat critic poziția părții apărării,
precum că poate constitui temei în confirmarea nevinovăției inculpatului faptul
că, Papușoi Serghei nu s-a aflat la tratament, în situația în care potrivit
declarațiilor expertului Mutoi Grigore, rezultă că, astfel de fractură ca la partea
vătămată poate să se vindece fără nici o intervenție inclusiv chirurgicală.
Instanța de apel a respins și argumentele invocate că stadionul este
proprietate publică municipală, se află în gestiunea Consiliului Municipal,
menționând că această obligațiune rezultă din fișa postului paznicului Papușoi
Serghei, iar stadionul împreună cu clădirea liceului formează un complex unic,
care și este dat în gestiunea liceului, prin urmare, partea vătămată la 15 august
2012, se afla la serviciu, exercitând atribuțiile sale funcționale.
A respins și argumentele invocate în apelul avocatului Vladimirov
Natalia în numele inculpatului cu referire la faptul că, inculpatul a săvârșit
fapta penală fiind în stare de legitimă apărare, menționând că nu au fost
stabilite care anume valori sociale ar fi fost periclitate de atacul victimei, viața
22
și sănătatea inculpatului, a copiilor acestuia sau domiciliul inculpatului, faptele
ei nu erau coraportate echivalent la comportamentul lui Papușoi Serghei.
În cadrul cercetării judecătorești nu s-a constatat că, Senchakovych Oleh
a fost forțat să acționeze prin lovirea cu pumnii în regiunea fetei lui Papușoi
Serghei, precum nu s-a dovedit existența unui atac din partea pătimitului
Papușoi Serghei.
Dimpotrivă, probatorul dovedește incontestabil că, inculpatul
Senchakovych Oleh, la 15 august 2012, pe la ora 20:30 după un schimb de replici
cu paznicul liceului teoretic „Dimitrie Cantemir” a sărit gardul instituției
enunțate și a aplicat lovituri cu pumnii în regiunea feței lui Papușoi Serghei,
fapt prin care a comis infracțiunea de vătămare intenționată medie a integrității
corporale și a sănătății, fără a fi prevenită o infracțiune așa cum e în cazul unei
situații de legitimă apărare.
De asemenea, instanța de apel a menționat că prima instanță legal și
întemeiat a respins plângerea avocatului Vladimirov Natalia cu privire la
anularea ordonanței actelor procesuale (f.d. 185, vol.I), or instanța nu a
constatat încălcări esențiale ale legii procesual penale, care ar atesta prezența
condițiilor privind nulitatea actelor procedurale.
Instanța de apel a notat, că instanța de fond corect a apreciat starea de
fapt, și just a conchis asupra existenței în acțiunile lui Senchakovych Oleh a
elementelor infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. d) Cod penal.
Avocatul Ion Arhiliuc în numele inculpatului Senchakovych Oleh invocând
temeiurile de recurs prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 7), 8), 11) Cod de
procedură penală, solicitând casarea totală a sentinței Judecătoriei Botanica,
mun. Chișinău din 24 decembrie 2014 și a deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Chișinău din 05 iunie 2019, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care a
se dispune încetarea procesului penal în baza art. 390 alin. (1) pct. 6) Cod de
procedură penală - există alte circumstanțe prevăzute la art. 36 Cod penal -
legitima apărare care exclude pornirea urmăririi penale și tragerea la
răspundere penală.
În motivarea recursului apărarea a invocat, că instanța de apel, nu a
apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,
utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu, din punct de vedere al
coraborării lor, inclusiv în coraborare cu normele de procedură penală care
vizează natura juridică a acestor probe, cât și în raport cu circumstanțele în fapt
și în drept invocate în rechizitoriu, neindicând motivele pentru care a respins
probele aduse în sprijinul apărării.
Astfel, pe cale de consecință, instanța de apel, în mod evaziv a ocolit să
dea un răspuns motivat la argumentul din apelul avocatului Vladimirov
23
Natalia, precum că inculpatul urma să aibă statut procesual de victimă,
deoarece a acționat în scop legitim.
A mai susținut că instanța de apel contrar prevederilor art. 436 Cod de
procedură penală, a neglijat indicațiile instanței de recurs expuse în cele trei
decizii de rejudecare a cauzei în ordine de apel.
Mai mult, a indicat că instanța de apel nu s-a pronunțat motivat asupra
argumentelor din primul apel al avocatului Natalia Vladimirov expuse la pct.
3 -3.3.2.
Consideră că instanța de apel nu s-a expus asupra argumentului din apel
, inclusiv la recunoașterea nulității rapoartelor de expertiză medico-legală nr.
4125 din 16 august 2012, nr. 2357/D din 12 septembrie 2012 și 2508/D din 18
septembrie 2012, precum și declararea nulității absolute a ordonanței de punere
sub învinuire 18 octombrie 2012, emisă în privința lui Senchakovych Oleh, cu
încetarea în temeiul art. 391 pct. 6) Cod de procedură penală, a procesului
penal.
Relevă apărarea că toate rapoartele de expertiză au fost efectuate cu
încălcarea cerințelor art. 89 alin. (1) pct. 5), care coroborate cu art. 94 Cod de
procedură penală sunt nule, nu puteau fi admise ca probe și urmau a fi excluse.
A mai indicat că în procesul rejudecării cauzei, instanța de fond, a ignorat
declarațiile consecutive și consecvente ale martorilor oculari Demiancic Marin,
Garbuzov Vadim, Baciu Gheorghe, Senciacovici Mihail și Sneciacovici Natalia,
și a dat prioritate declarațiilor părții vătămate și rudelor apropiate ale acestuia
Popușoi Maria, Nor Ghenadie, care nici nu au fost la fața locului în momentul
conflictului dar au repetat spusele lui Papușoi Serghei.
Inculpatul Senchakovych Oleh, de asemenea contestă hotărârile
judecătorești cu recurs ordinar, solicitând casarea acestora cu pronunțarea unei
hotărâri de achitare, din motiv că nu s-a constatat existența faptei.
Invocând temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6),
8) și 11) Cod de procedură penală, recurentul susține că instanța de apel
rejudecând cauza nu a îndeplinit indicațiile instanței de recurs din decizia de
rejudecare din 05 februarie 2019.
Susține că instanța de apel, a interpretat eronat cererea de concretizare a
apelului ca fiind un apel suplimentar declarat de către avocatul Arhiliuc Ion în
numele inculpatului, și greșit a concluzionat, că aceasta a fost depusă cu
omiterea termenului.
Instanța de apel a pus în mod ilegal la baza probatoriului apreciat în
decizia contestată, mai multe probe cu caracter acuzatoriu care n-au fost
cercetate în ședința de judecată.
24
Judecând recursurile ordinare declarate și verificând argumentele
invocate în raport cu circumstanțele cauzei, Colegiul penal lărgit consideră că
acestea urmează a fi admise din următoarele motive.
Conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței
de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.
Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța
de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și
dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea
judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.
De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la
faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu
respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
În acest contest instanța de recurs menționează, că conform art. 414 Cod
de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și
temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,
conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de
apel sau cercetează suplimentar probele administrate de prima instanță.
Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar.
Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor
invocate în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să
se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt:
dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost
săvârșită de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost
apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în
conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.
La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta
întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă
pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept
procesual, penal sau administrativ au fost corect aplicate, hotărârea adoptată
urmând să conțină răspuns la toate motivele invocate.
În acest context, Colegiul notează, că hotărârile pronunțate de instanțele
de fond trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu
prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a
verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în
vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau
motivarea în termeni generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea
ca o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură.
25
Totodată, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că potrivit art. 436
alin. (2) Cod de procedură penală, pentru instanța de rejudecare, indicațiile
instanței de recurs sunt obligatorii în măsura în care situația de fapt rămâne cea
care a existat la soluționarea recursului.
În conformitate cu art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei
de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru
examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.
Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt
obligatorii, nu au fost respectate pe deplin la judecarea cauzei în apel, iar erorile
admise nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, întrucât decizia
contestată nu conține motive clare pe care se întemeiază soluția pronunțată.
În susținerea formulate instanța de recurs menționează, că argumentele
invocate de recurent își găsesc reflectare în temeiul pentru recurs prevăzut la
art. 427 alin. (1) pct. 6), 7), 8), 11) Cod de procedură penală, potrivit cărora,
hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de
drept comise de instanțele de fond și apel atunci când 6) instanța de apel nu s-a
pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul
hotărârii sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; 7)
apelul a fost introdus tardiv; 8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii; 11) există
o cauză de înlăturare a răspunderii penale.
Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate
în recursuri și temeiurilor de casare nominalizate, Colegiul penal constată că
criticele aduse de către titularii cererilor de recurs și-au găsit parțial confirmare
în speța dedusă judecății, iar hotărârea instanței de apel urmează a fi
desființată, deoarece la o nouă rundă a procedurilor de judecare a cauzei în
ordine de apel, nu au fost respectate pe deplin prevederile procesual penale cu
privire la rejudecarea cauzei.
Având în vedere prevederile legale citate, Colegiul penal lărgit remarcă,
că în speța dedusă judecății, prin deciziile Colegiului penal lărgit al Curții
Supreme de Justiție din 31 mai 2016, din 23 ianuarie 2018 și din 05 februarie
2019, deciziile instanțelor de apel din 28 mai 2015, 13 decembrie 2016 și din 12
aprilie 2018 au fost casate total cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași
instanță de apel, în alt complet de judecată.
Astfel, în deciziile instanței de recurs de remitere a cauzei la rejudecare
au fost date indicații clare, în privința cărora instanța de apel la o nouă
rejudecare urma să se expună și să țină cont, însă contrar acestor indicații,
aspectele evidențiate au fost lăsate fără soluționare sau examinate superficial.
26
În acest sens, conform primei decizii de remitere a cauzei spre rejudecare,
instanța de apel avea obligația să verifice legalitatea sentinței sub aspectul
argumentului invocat de către partea apărării referitor la faptul că anume
partea vătămată Papușoi Serghei a inițiat conflictul, care mușcându-l de piept,
i-a cauzat lui Senchakovych Oleh leziuni corporale ușoare, iar ca urmare
loviturile de ripostă a lui Senchakovych Oleh aplicate lui Papușoi Serghei, în
opinia apărării purtau caracter de autoapărare și urmau a fi apreciate prin
prisma art. art. 35, 36 Cod penal.
Cu referire la aceste aspecte, instanța de recurs atestă, că nici la a patra
rundă de judecare a cauzei în ordine de apel, instanța de apel nu a supus
verificării argumentul apărării referitor la faptul dacă inculpatul în momentul
conflictului apărut cu partea vătămată a acționat fiind în stare de legitimă
apărare, or, din decizia recurată de atestă că acest subiect a fost tratat superficial
de către instanță, fiind invocate aspecte de ordin terminologic și științific, însă
fără o cercetare multiaspectuală a probelor evidențiate. Or, în cazul în care
instanța de apel a decis să respingă argumentul supus cercetării, aceasta urma
să-și expună punctul său de vedere asupra fiecărei probe invocate de apărare,
dar nu să înfăptuiască o apreciere formală a circumstanțelor cauzei penale.
Mai mult, Colegiul penal atestă că în susținerea concluziei cu privire la
vinovăția inculpatului Senchakovych Oleh în săvârșirea infracțiunii prevăzute
de art. 152 alin. (2) lit. d) Cod penal, instanța de apel a făcut referire la
declarațiile părții vătămate Popușoi Serghei și rudelor apropiate a acestuia
Papușoi Maria, care este soția părții vătămate, și a martorului Nor Ghenadie,
ginerele părții vătămate, care nu au fost prezenți la locul declanșării
conflictului, care însă au relatat evenimentele expuse de partea vătămată.
Totodată, instanța de apel a exclus anume probele la care a făcut referire
apărarea, și anume declarațiile martorilor oculari Demianic Marin,
Garbuzov Vadim, Baciu Gheorghe, Senchakovych Mihail și Senchakovych
Natalia.
Distinct de argumentele menționate, Colegiul penal lărgit mai remarcă și
faptul, că potrivit deciziei instanței de recurs din 05 februarie 2019 de remitere
a cauzei la o nouă rejudecare, a fost evidențiat, că instanța de apel nu s-a expus
asupra cererii de concretizare a apelului declarată de avocatul Arhiliuc Ion în
numele inculpatului.
Motivarea insuficientă efectuată de instanța de apel, se apreciază ca un
viciu de judecată care afectează hotărârea adoptată și reprezintă temei legal de
a casa decizia atacată și a dispune rejudecarea cauzei în instanța de apel.
La același segment, Colegiul penal lărgit amintește, că potrivit
jurisprudenței constante a Curții Europene a drepturilor omului, în primul
27
rând, rolul instanțelor judecătorești naționale este să decidă asupra
admisibilității probelor, precum și asupra relevanței și ponderii acestora pentru
pronunțarea deciziei judecătorești.
Rolul unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost
auzite.
O decizie motivată oferă părții posibilitatea de a o contesta, precum și
posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o instanță de recurs.
Doar prin adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control
public al administrării justiției.
Prin urmare, dreptul de a fi auzit include nu doar posibilitatea de a aduce
argumente instanței, dar și obligația corespunzătoare a instanței de a arăta, în
motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau
respinse (§ 30, 31 cauza Fomin vs R. Moldova, decizia din 11 octombrie 2011).
De asemenea, Colegiul penal statuează, că potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8)
Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă
temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau
admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.
În corespundere cu art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, hotărârea
instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.
În sensul aceste norme este de înțeles, că sentința urmează a fi expusă în
mod consecvent, ca noua situație să decurgă din cea anterioară și să aibă
legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor inexacte.
Așa fiind, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia, că la judecarea cauzei
instanța de apel a admis erori, care nu pot fi corectate în ordinea procedurii de
recurs ordinar.
Reieșind din aspectele elucidate și ținând cont de faptul că motivarea
deciziei instanței de apel este contradictorie, iar erorile evidențiate nu pot fi
corectate de instanța de recurs, Colegiul penal ajunge la concluzia cu privire la
necesitatea casării deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în
aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
La noua rejudecare a cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture
erorile menționate, să țină seama de motivele expuse, care au servit temei de
casare a soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art. 414 Cod de
procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin
prisma prevederilor art. art. 384-397 Cod de procedură penală, și să se pronunțe
asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel și cererea de concretizare
a apelului, precum și argumentelor din recursuri, iar în dependență de datele
obținute, instanța de apel urmează să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și
motivată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală,
28
precum și să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, argumentând
clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele expuse în pct.
17 al prezentei decizii.
În conformitate cu art. art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de
procedură penală, Colegiul penal lărgit,
D E C I D E :
Admite recursul ordinar declarat de către a vocatul Ion Arhiliuc în numele
inculpatului Senchakovych Oleh și recursului ordinar declarat de către
Senchakovych Oleh, casează decizia din 05 iunie 2019 a Colegiului penal al Curții
de Apel Chișinău, în cauza penală în privința lui Senchakovych OlehX XXXX, și
dispune rejudecarea cauzei, de către aceeași instanță de apel, în alt complet de
judecată .
Decizia nu se supune căilor de atac.
Decizia motivată va fi pronunțată la 10 iunie 2020.
Președinte Svetlana Filincova
Judecătorii Ala Cobăneanu
Nicolae Craiu
Iurie Bejenaru
Galina Stratulat
29