1ra-185/2020 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-185/2020 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-185/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Guzun Ion,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile

ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Scutelnic Cătălin și de către avocatul Spînu Ludmila în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 20 iunie 2019, în cauza penală în privința lui

Ghimp Ion xxxx, născut la xxx, xxx-nul xxxx,

sat. xxx și xxxxx în mun. xx, str-la xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 13.03.2017 – 30.01.2019

instanța de apel: 20.02.2019 – 20.06.2019

instanța de recurs ordinar: 08.08.2019 – 19.05.2020

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală,

legal executată.

A C O N S T A T A T :

2019, Ghimp Ion Vasile a fost achitat de sub învinuirea în comiterea

următoarelor infracțiuni:

- art.190 alin.(5) Cod penal (episodul I - partea vătămată Gheorghe Josanu);

- art.190 alin.(1) Cod penal (episodul II - partea vătămată Dima Victor);

- art.190 alin.(5) Cod penal (episodul III - partea vătămată Victor Dumitraș);

- art.190 alin.(5) Cod penal (episodul IV - partea vătămată Leahu Vladimir),

pe motiv că faptele inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor imputate.

1.1. Prin sentința s-au reținut următoarele: potrivit ordonanței privind

punerea sub învinuire din 16.02.2017, rechizitoriului, dar și potrivit ordonanței

cu privire la modificarea învinuirii din 23.10.2018, Ghimp Ion Vasile, este

învinuit în cadrul cauzei penale nr.xxx de comiterea infracțiunii prevăzute de

art.190 alin.(5) Cod penal, în următoarele circumstanțe de fapt:

1

La 30 iulie 2009, ora precisă nu a fost posibil de stabilit pe parcursul

urmăririi penale, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane,

dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând

urmările și dorind în mod conștient survenirea lor, acționând cu intenție directă

îndreptată la atingerea scopului stabilit, în timp ce se afla pe str. Calea Ieșilor,

2, mun. Chișinău, adiacentul intersecției cu str. xxx, mun. xxx manifestând un

comportament dolosiv și viclean, camuflându-și intențiile sale reale sub

pretextul dezvoltării afacerilor sale, a dobândit de la Josanu Gheorghe mijloace

bănești în sumă de 15 000 euro, care conform cursului oficial al Băncii Naționale

a Moldovei pentru acea perioadă constituia suma de 239 866,5 lei, fără a avea

intenția întoarcerii banilor, după care a părăsit locul comiterii infracțiunii fără

să întoarcă banii părții vătămate.

1.2. Tot el, potrivit ordonanței privind punerea sub învinuire din

27.02.2017, rechizitoriului, dar și potrivit ordonanței cu privire la modificarea

învinuirii din 23.10.2018, este învinuit în cadrul cauzei penale nr.201703 0249

de comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(1) Cod penal, în următoarele

circumstanțe de fapt:

La 30 ianuarie 2009, ora precisă nu a fost posibil de stabilit pe parcursul

urmăririi penale, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane,

dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând

urmările și dorind în mod conștient survenirea lor, acționând cu intenție directă

îndreptată la atingerea scopului stabilit, în timp ce se afla pe str. xxxx, mun.

Chișinău, în adiacentul centrului industrial „Alfa” camuflându-și intențiile sale

reale sub pretextul dezvoltării afacerilor sale, manifestând un comportament

dolosiv și viclean, a dobândit de la Dima Victor mijloace bănești în sumă de 10

000 de dolari SUA, care conform cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei

pentru acea perioadă constituia suma de 105 207 lei, fără a avea intenția

întoarcerii banilor, după care a părăsit locul comiterii infracțiunii fără să

întoarcă banii părții vătămate.

1.3. Tot el, potrivit ordonanței privind punerea sub învinuire din

27.02.2017, rechizitoriului, dar și potrivit ordonanței cu privire la modificarea

învinuirii din 23.10.2018 a fost învinuit în cadrul cauzei penale nr.xxxde

comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal, în următoarele

circumstanțe de fapt:

În luna ianuarie a anului 2007, data și ora precisă nu a fost posibil de

stabilit pe parcursul urmăririi penale, urmărind scopul dobândirii ilicite a

bunurilor altei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în mod conștient survenirea lor,

acționând cu intenție directă îndreptată la atingerea scopului stabilit, în timp ce

se afla pe str. xxxx intersecție cu bd. xxx, mun. Chișinău, manifestând un

2

comportament dolosiv și viclean, camuflându-și intențiile sale reale sub

pretextul dezvoltării afacerilor sale, l-a indus în eroare pe Dumitraș Victor și a

dobândit de la acesta mijloace bănești în sumă de 70 000 de euro, care conform

cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei pentru acea perioadă constituia

suma de 907 830 lei, fără a avea intenția întoarcerii banilor, după care a părăsit

locul comiterii infracțiunii fără să întoarcă banii părții vătămate.

1.4. Tot el, potrivit ordonanței privind punerea sub învinuire din

24.06.2014, rechizitoriului, dar și potrivit ordonanței cu privire la modificarea

învinuirii din 23.10.2018, este învinuit în cadrul cauzei penale nr.2013038208 de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal, în următoarele

circumstanțe de fapt:

Aproximativ în perioada lunilor iulie-august 2007, data și ora precisă nu

a fost posibil de stabilit pe parcursul urmăririi penale, urmărind scopul

dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în mod conștient

survenirea lor, acționând cu intenție directă îndreptată la atingerea scopului

stabilit, aflându-se în incinta localului „Favorit” amplasat în mun. xxx, str. xxxx,

manifestând un comportament dolosiv și viclean, sub pretextul că are nevoie

de bani pentru a investi în marfa importată din China, dobândind încrederea

lui Leahu Vladimir, din motive de cupiditate, cu intenție directă, dorind să dea

acțiunilor sale un caracter legal, a dus în eroare și a convins partea vătămată

Leahu Vladimir să-i transmită bani în sumă de 20000 dolari SUA, care conform

cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei pentru acea perioadă constituia

suma de 241754 lei, în schimbul unei recompense bănești, fără a avea intenția

întoarcerii banilor, după care a părăsit locul comiterii infracțiunii fără să

întoarcă banii părții vătămate.

Ulterior, aproximativ în luna septembrie 2008, data și ora precisă nu a

fost posibil de stabilit pe parcursul urmăririi penale, continuându-și intențiile

sale criminale, aflându-se în incinta localului „Favorit” amplasat în mun.

Chișinău, str. xxx, xxx, manifestând un comportament dolosiv și viclean, sub

pretextul că dacă nu va mai primi o sumă de bani, nu-i va putea întoarce datoria

de 20000 dolari SUA lui Leahu Vladimir, garantând că-i va restitui suma de

bani primită integral, a dus în eroare și a mai primit de la partea vătămată

Leahu Vladimir bani în sumă de 10000 dolari SUA, care conform cursului oficial

al Băncii Naționale a Moldovei pentru acea perioadă constituia suma de 99290

lei, după care a întocmit o recipisă prin care s-a obligat să restituie banii primiți,

neavând intenția întoarcerii mijloacelor bănești oferite de partea vătămată

Leahu Vladimir.

3

- procurorul Mihăilă Gheorghe care a solicitat casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Ghimp Ion Vasile să fie recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin.(5) Cod Penal (episodul I -

partea vătămată Josanu Gheorghe), și a stabili o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 8 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis; - art. 190 alin.(1) Cod Penal (episodul II - partea vătămată Dima Victor),

și a stabili o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis; - art. 190 alin.(5) Cod Penal

(episodul III- partea vătămată Dumitraș Victor), și a stabili o pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de 8 ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis; -art. 190 alin.(5) Cod Penal (episodul IV- partea

vătămată Leahu Vladimir) și a stabili o pedeapsă sub formă de închisoare pe

un termen de 8 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Conform art. 84 Cod Penal, prin cumul parțial al pedepselor a-i stabili lui

Ghimp Ion Vasile o pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un termen

de 17 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis;

- partea-vătămată Leahu Vladimir prin care a solicitat casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță,

cu admiterea acțiunii civile și încasarea de la inculpatul Ghimp Ion în contul

părții civilmente responsabilă a prejudiciului material cauzat în rezultatul

săvârșirii infracțiunii în mărime de 30 000 (treizeci mii) dolari SUA,

echivalentul a 523800 (cinci sute douăzeci și trei mii opt sute) lei MD și dobânda

în mărime de 10000 (zece mii) dolari SUA, echivalentul a 17460 (șaptesprezece

mii patru sute șaizeci) lei;

- partea - vătămată Dumitraș Victor, prin care a solicitat casarea sentinței

și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima

instanță prin care Ghimp Ion să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza

art.190 alin.(5) Codul penal, cu încasarea din contul lui în beneficiul lui

Dumitraș Victor a prejudiciului cauzat prin infracțiune în mărime de 70000

(șaptezeci mii) Euro;

- partea-vătămată Josanu Gheorghe, prin care a solicitat casarea sentinței

și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță

prin care Ghimp Ion să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art.190

alin.(5) Codul penal.

- probe acumulate și administrate în cadrul instrumentării cauzei penale,

acțiunile lui Ghimp Ion întrunesc toate elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 190 Codul Penal;

4

- instanța de judecată a dispus achitarea lui Ghimp Ion din motiv că fapta

acestuia nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art.190 din Codul

penal, fără însă a indica concret care elemente anume lipsesc, interpretând

eronat circumstanțele de fapt și de drept ce rezultă din probele acumulate pe

caz;

- este neîntemeiată și contrară legii, aprecierea instanței de fond prin care

a fost stabilit că acțiunile inculpatului Ghimp Ion sunt de natură civilă, de

vreme ce cadrul urmării penale au fost au fost acumulate și administrate probe,

conținutul cărora prezintă date și circumstanțe relevante care confirmă cu

certitudine vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii imputate iar o atare

abordare din partea instanței de fond nu poate fi apreciată decât ca o atitudine

părtinitoare față de acțiunile inculpatului, menite să-l ajute pe ultimul să evite

răspunderea penală, prezumând-l pe învinuit ca fiind nevinovat în comiterea

infracțiunii încriminate prin ignorarea nejustificată și cu desăvârșire a probelor

prezentate de către acuzare;

- instanța de judecată neîntemeiat nu a luat în considerare probele

prezentate, apreciindu-le eronat în coraport cu probele prezentate de către

apărare, considerându-le ca fiind nepertinente și neconcludente speței, or din

conținutul acestora reiese cert că, inculpatul Ghimp Ion a comis faptele care i-

au fost încriminate;

- aprecierea probelor cercetate a fost una părtinitoare și subiectivă, or, nu

s-a luat în considerare probele prezentate de către acuzare, care demonstrează

cert faptul că, inculpatul Ghimp Ion, a dobândit ilicit de la Josanu Gheorghe,

Dumitraș Victor, Dima Victor și Leahu Vladimir prin comportament viclean și

dolosiv a mijloacelor bănești în sumă de 15 000 euro, 70 000 euro, 10 000 dolari

SUA și 30 000 euro, neavând din start intenția de a-i restitui.

3.1. În motivarea cererii de apel, partea-vătămată Leahu Vladimir a

menționat că:

- Ghimp Ion de la bun început a avut intenția de a sustrage de la el suma

menționată, care pentru el reprezintă o sumă deosebit de mare și dânsul nu a

avut intenția de a restitui suma nominalizată și nu a fost careva consecințe a

unei nereușite în economie, ba din contra după ce a împrumutat sumele bănești

ultimul își permitea să ducă o viață de lux, fapt dovedit că se odihnea în localuri

de noapte scumpe „COCOS”, „FASHION”, se deplasa cu mașini scumpe și

anume xxx, iar apoi se deplasa cu automobilul de model Mercedes „S - Class”.

Automobilele menționate, cît și bunul imobil sunt înregistrate pe persoane

străine;

- inculpatul atât la anchetă, cît și la instanța de judecată nu a adus careva

probe că a avut careva riscuri și nereușite în afaceri prin care fapt a pierdut

sumele de bani împrumutate, fapt ce se demonstrează că de la momentul

5

primirii sumelor bănești a avut intenția de a sustrage sumele bănești

menționate și nu a le împrumuta cu dobândă și restituirea lor ulterioară. Prin

urmare, consideră că vinovat de comiterea infracțiunii în sustragerea sumelor

bănești în proporții deosebit de mari este Ghimp Ion, vinovăția căruia i-a fost

dovedită pe deplin în cadrul urmăririi penale și în instanța de judecată. Astfel

atât în cadrul urmăririi penale, cît și în instanța de judecată au fost acumulate

suficiente probe ce dovedesc că Ghimp Ion a sustras prin escrocherie sumele

bănești fără a avea vreo intenție de a le întoarce;

3.2. În motivarea cererii de apel, partea-vătămată Dumitraș Victor a

menționat că:

- este declarativă și nu este confirmată prin declarațiile martorilor și

părților vătămate afirmația instanței de fond precum că nu exista scop de

cupiditate;

- martorii au confirmat că scopul lui Ghimp Ion a fost de a sustrage suma

importantă de bani;

- scopul inculpatului a fost de induce în eroare prin încredere și a scoate

acest conflict în relații;

3.3. În motivarea cererii de apel, partea-vătămată Josanu Gheorghe a

menționat că:

- vinovăția lui Ghimp Ion, a fost dovedită pe deplin în cadrul urmăririi

penale și în instanța de judecată, deoarece atât în cadrul urmăririi penale, cât și

în instanța de judecată au fost acumulate suficiente probe ce dovedesc că

Ghimp Ion a sustras prin escrocherie sumele bănești fără a avea vreo intenție

de a le restitui.

2019, au fost admise apelurile procurorului Mihăilă Gheorghe, a părților

vătămate Leahu Vladimir, Dumitraș Victor și Josanu Gheorghe, declarate

împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 31 ianuarie 2019

în privința inculpatului Ghimp Ion Vasile, casată sentință și pronunțată o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează: a

fost recunoscut vinovat Ghimp Ion Vasile în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 190 alin.(5) Cod penal și numită o pedeapsă sub formă de închisoare pe

un termen de 10 (zece) ani, cu privarea de dreptul de a practica activități și de

a ocupa funcții legate de administrarea mijloacelor bănești și în domeniul

comerțului pe un termen de 5 (cinci) ani, cu executarea pedepsei în penitenciare

de tip închis. A fost încasat de la inculpatul Ghimp Ion Vasile, în beneficiul

părților vătămate: - Dumitraș Victor - 70000 (șaptezeci mii) Euro (echivalentul

lor la momentul executări); - Josanu Gheorghe - 15000 (cincisprezece mii) Euro

(echivalentul lor la momentul executări); - Leahu Vladimir - 30000 (treizeci mii)

dolari SUA (echivalentul lor la momentul executări). Termenul executării

6

pedepsei închisorii de către Ghimp Ion Vasile, a fost calculat din momentul

reținerii lui, cu includerea în acest termen a duratei reținerii, arestării

preventive și arestării la domiciliu de la 14 martie 2017 până la 5 mai 2017.

4.1. Instanța de apel a constatat că, Ghimp Ion Vasile, în luna ianuarie a

anului 2007, data și ora precisă nu a fost posibil de stabilit pe parcursul

urmăririi penale, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane,

dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând

urmările și dorind în mod conștient survenirea lor, acționând cu intenție directă

îndreptată la atingerea scopului stabilit, în timp ce se afla pe str. Bănulescu

Bodoni intersecție cu bd. Ștefan cel Mare, mun.Chișinău, manifestând un

comportament dolosiv și viclean, camuflându-și intențiile sale reale sub

pretextul dezvoltării afacerilor sale, l-a indus în eroare pe Dumitraș Victor și a

dobândit de la acesta mijloace bănești în sumă de 70 000 euro, care conform

cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei pentru acea perioadă constituia

suma de 907 830 lei, fără a avea intenția întoarcerii banilor, după care a părăsit

locul comiterii infracțiunii fără să întoarcă banii părții vătămate.

Tot el, aproximativ în perioada lunilor iulie-august 2007, data și ora

precisă nu a fost posibil de stabilit pe parcursul urmăririi penale, urmărind

scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în mod

conștient survenirea lor, acționând cu intenție directă îndreptată la atingerea

scopului stabilit, aflându-se în incinta localului „Favorit” amplasat în mun.

Chișinău, str. xxxx, manifestând un comportament dolosiv și viclean, sub

pretextul că are nevoie de bani pentru a investi în marfa importată din China,

dobândind încrederea lui Leahu Vladimir, din motive de cupiditate, cu intenție

directă, dorind să dea acțiunilor sale un caracter legal, a dus în eroare și a

convins partea vătămată Leahu Vladimir să-i transmită bani în sumă de 20000

dolari SUA, care conform cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei pentru

acea perioadă constituia suma de 241754 lei, în schimbul unei recompense

bănești, fără a avea intenția întoarcerii banilor, după care a părăsit locul

comiterii infracțiunii tară să întoarcă banii părții vătămate.

Ulterior, aproximativ în luna septembrie 2008, data și ora precisă nu a fost

posibil de stabilit pe parcursul urmăririi penale, continuându-și intențiile sale

criminale, aflându-se în incinta localului „Favorit” amplasat în mun. Chișinău,

str. xxxxx, manifestând un comportament dolosiv și viclean, sub pretextul că

dacă nu va mai primi o sumă de bani, nu-i va putea întoarce datoria de 20000

dolari SUA lui Leahu Vladimir, garantând că-i va restitui suma de bani primită

integral, a dus în eroare și a mai primit de la partea vătămată Leahu Vladimir

bani în sumă de 10000 dolari SUA, care conform cursului oficial al Băncii

Naționale a Moldovei pentru acea perioadă constituia suma de 99290 lei, după

7

care a întocmit o recipisă prin care s-a obligat să restituie banii primiți, neavând

intenția întoarcerii mijloacelor bănești oferite de partea vătămată Leahu

Vladimir.

Tot el, la 30 ianuarie 2009, ora precisă nu a fost posibil de stabilit pe

parcursul urmăririi penale, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei

persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

prevăzând urmările și dorind în mod conștient survenirea lor, acționând cu

intenție directă îndreptată la atingerea scopului stabilit, în timp ce se afla pe str.

Alba Iulia, 75, mun. Chișinău, în adiacentul centrului industrial „Alfa”

camuflându-și intențiile sale reale sub pretextul dezvoltării afacerilor sale,

manifestând un comportament dolosiv și viclean, a dobândit de la Dima Victor

mijloace bănești în sumă de 10 000 de dolari SUA, care conform cursului oficial

al Băncii Naționale a Moldovei pentru acea perioadă constituia suma de 105 207

lei, fără a avea intenția întoarcerii banilor, după care a părăsit locul comiterii

infracțiunii fără să întoarcă banii părții vătămate.

Tot el, la 30 iulie 2009, ora precisă nu a fost posibil de stabilit pe parcursul

urmăririi penale, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane,

dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând

urmările și dorind în mod conștient survenirea lor, acționând cu intenție directă

îndreptată la atingerea scopului stabilit, în timp ce se afla pe str. Calea Ieșilor,

2, mun. Chișinău, adiacentul intersecției cu str. Ion Creangă, mun. Chișinău,

manifestând un comportament dolosiv și viclean, camuflându-și intențiile sale

reale sub pretextul dezvoltării afacerilor sale, a dobândit de la Josanu Gheorghe

mijloace bănești în sumă de 15 000 de euro, care conform cursului oficial al

Băncii Naționale a Moldovei pentru acea perioadă constituia suma de 239 866,5

lei, fără a avea intenția întoarcerii banilor, după care a părăsit locul comiterii

infracțiunii fără să întoarcă banii părții vătămate.

Colegiul Penal a conchis că prin acțiunile sale intenționate Ghimp Ion a

comis infracțiunea prevăzută la art.190 alin.(5) Cod penal, dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a mai multor persoane, prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în privința naturii actului

juridic anulabil, încheierea căruia a fost determinată de comportamentul

dolosiv și viclean, cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari.

Instanța de apel a menționat că, instanța de fond, la pronunțarea sentinței,

eronat a apreciat probele, fără a ține seama de cerințele art. 101 Cod Procedură

Penală.

Instanța de apel a notat că, vinovăția inculpatului Ghimp Ion în comiterea

faptelor sus-indicate, a fost dovedită prin următoarea sistemă de probe

veridice, concludente, pertinente și utile, care coroborează între ele, cum ar fi:

declarațiile părții vătămate Josanu Gheorghe, declarațiile părții vătămate Dima

8

Victor, declarațiile părții vătămate Dumitraș Victor, declarațiile părții vătămate

Leahu Vladimir, declarațiile martorului Rușica Oleg, declarațiile martorului

Dumitraș Valentina, declarațiile martorului Cujba Veaceslav, declarațiile

martorului Dima Victor.

Instanța de apel a constatat că vina inculpatului Ghimp Ion privitor la

săvârșirea escrocheriei încriminate a fost dovedită integral și prin următoarele

probe scrise și documente, cum ar fi :

- recipisă din 26.02.2011, eliberată de către Ghimp Ion Vasile, prin care

indică că îi datorează lui Leahu Vladimir suma de 30 000 dolari SUA și își

asumă responsabilitatea de a restitui acești bani până la 01.07.2011 (f. d. 3);

- recipisă eliberată de către Ghimp Ion Vasile, prin care indică că îi

datorează lui Leahu Vladimir suma de 30 000 dolari SUA și își asumă

responsabilitatea de a restitui acești bani până la 01.02.2011 (f. d. 4);

- recipisă din 27.01.2009 eliberată de către Ghimp Ion Vasile, prin care

indică că îi este dator lui Leahu Vladimir cu suma de 30 000 dolari SUA și își

asumă responsabilitatea de a restitui acești bani până la 30.12.2009 (f. d. 5);

- plângerea lui Josanu Gheorghe Ion din 01.02.2017, prin care solicită

atragerea la răspundere a lui Ghimp Ion Vasile care la 30.07.2009, în timp ce se

afla pe str. Calea leșilor, 2, mun. Chișinău, adiacentul intersecției cu str. Ion

Creangă, mun. Chișinău. camuflîndu-și intențiile sale reale sub pretextul

dezvoltării afacerilor sale, a însușit de la Josanu Gheorghe mijloace bănești în

sumă de 15 000 de euro (f. d. 5, vol. I);

- procesul-verbal de ridicare din 02.02.2017, prin care de la Josanu

Gheorghe au fost ridicate 2 recipise prin care se confirmă că acesta i-a transmis

lui Ghimp Ion Vasile suma de 15000 euro (f. d. 12, vol. I);

- copiile recipiselor întocmite de către Ghimp Ion Vasile (f. d. 13-14, vol.

I);

- procesul-verbal din 02.02.2017 de examinare a recipiselor ridicate de la

Josanu Gheorghe (f. d. 15).

Instanța de apel a conchis că „de facto”, inculpatul Ghimp Ion își

recunoaște vina în comiterea infracțiunii încriminate, însă a apreciat critic

afirmațiile lui precum că nu a dobândit ilicit mijloace bănești de la părțile

vătămate și nu le-a indus în eroare, deoarece ele nu corespund adevărului și

sunt date de către inculpat în scopul de a se eschiva de la răspunderea penală,

deoarece sunt combătute de celelalte probe analizate și apreciate prin prisma

prevederilor art. 101 Cod Procedură penală, și care demonstrează cu certitudine

vinovăția lui în comiterea escrocheriei imputate.

Cu toate acestea, instanța de apel a constatat că instanța de fond

neîntemeiat a dispus achitarea lui Ghimp Ion pe motiv că faptele inculpatului

nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii imputate, deoarece cu

9

certitudine s-a constatat că sistema de probe indicată și apreciată de instanța de

apel prin prisma prevederilor art. 101 CPP, în volum deplin dovedesc vinovăția

inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal,

escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea

în eroare a mai multor persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase, în privința naturii actului juridic anulabil, încheierea căruia a fost

determinată de comportamentul dolosiv și viclean, cu cauzarea de daune în

proporții deosebit de mari.

Instanța de apel a notat că prin prisma prevederilor art. 325 Codul penal,

acțiunile inculpatului Ghimp Ion, corect urmează a fi recalificate de la art.190

alin.(1), art.190 alin.(5), art.190 alin.(5), art.190 alin.(5) Codul penal la art. art.190

alin.(5) Codul penal și în acest sens a menționat că, procurorul incorect a stabilit

că Ghimp Ion a săvârșit un concurs de infracțiuni prevăzute de art.190 alin.(1),

art.190 alin.(5), art.190 alin.(5), art.190 alin.(5) Cod penal, or, potrivit învinuirii

aduse, inculpatul a avut un scop unic, adică toate faptele au fost cuprinse de

aceiași intenție, fiind comise prin aceiași formă a vinovăției și având același

scop și același motiv, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

inducerea în eroare a mai multor persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei

fapte mincinoase, în privința naturii actului juridic anulabil, încheierea căruia

a fost determinată de comportamentul dolosiv și viclean, cu cauzarea de daune

în proporții deosebit de mari.

Instanța de apel a stabilit că inculpatul, a săvârșit o faptă prelungită,

caracterizată prin patru acțiuni infracționale, identice, comise cu un singur

scop, alcătuind în ansamblu o infracțiune, adică infracțiunea prevăzută de art.

art.190 alin.(5) Codul penal și nu un concurs de infracțiuni prevăzute la art.190

alin.(1), art.190 alin.(5), art.190 alin.(5), art.190 alin.(5) Codul penal.

Instanța de apel a notat că instanța de fond a considerat neîntemeiate

argumentele acuzatorului și a apreciat critic declarațiile părților vătămate

Josanu Gheorghe, Dima Victor, Dumitraș Victor și Leahu Vladimir, care au fost

administrate în conformitate cu legislația procesual penală în vigoare, au fost

date atât în cadrul urmăririi penale cît și în ședința de judecată, fiind pertinente,

concludente, utile și veridice cu toate probele în ansamblu - din punct de vedere

al coroborării lor și care au declarat că au fost induși în eroare anume de Ghimp

Ion.

Instanța de apel a specificat că pentru a atribui un aspect legal acțiunilor

sale, Ghimp Ion emitea recipise, acțiuni ce denotă aceiași modalitate de

comitere a infracțiunilor, precum și aparența unor relații civile.

Instanța de apel a constatat că pentru a însuși sumele de bani transmise

de către părțile vătămate, inculpatul folosea diferite pretexte, iar intenția reală

10

a acestuia fiind de a însuși sumele de bani primite, neexecutând obligațiile

asumate. Mai mult ca atât, comportamentul dolosiv și viclean al inculpatului s-

a exprimat și prin faptul că inculpatul Ghimp Ion, s-a eschivat de a se prezenta

la organele de drept și s-a ascuns în Federația Rusă.

Pe de altă parte, instanța de apel a notat că, organul de urmărire penală

a constatat că Ghimp Ion a dobândit ilicit mijloacele bănești a părților vătămate

prin inducerea lor în eroare, înțelegea cu certitudine că nu are careva bani,

mijloace fixe sau mobile, care ar servi drept mijloace de restituire a banilor

împrumutați, or, faptul că dânsul este administrator al S.C. „Neigicom” S.R.L.

nu constituie temei de achitare, deoarece această societate comercială a

falimentat, fapt confirmat de însuși inculpatul Ghimp Ion.

Totodată, s-a reținut că mijloacele bănești a căror sustragere este

încriminată inculpatului au fost transmise de către părțile vătămate, în mod

benevol inculpatului Ghimp Ion, ultimul dobândind ilicit mijloacele bănești a

părților vătămate prin inducerea lor în eroare, iar inculpatul Ghimp Ion,

creându-le impresie falsă despre restituirea ulterioară a împrumuturilor, fără a

întreprinde careva acțiuni concrete a realizat transmiterea voită a diferitor sume

bănești pe care le-a însușit, folosindu-le în scopuri personale.

Instanța de apel a reiterat că concluzia primei instanțe precum că Ghimp

Ion nu a comis escrocheria încriminată, este nefondată, iar sentința urmează a

fi supusă casării cu condamnarea lui Ghimp Ion în baza art.190 alin.(5) Cod

Penal.

Instanța de apel a admis acțiunile civile înaintate de părțile vătămate,

încasând din contul inculpatului Ghimp Ion Vasile, în beneficiul părților

vătămate: Dumitraș Victor - 70000 (șaptezeci mii) Euro (echivalentul lor la

momentul executări); Josanu Gheorghe - 15000 (cincisprezece mii) Euro

(echivalentul lor la momentul executări); Leahu Vladimir - 30000 (treizeci mii)

dolari SUA (echivalentul lor la momentul executări).

Cu referire la încasarea dobânzii în mărime de 10000 (zece mii) dolari

SUA solicitate de către partea vătămată Leahu Vladimir, instanța de apel a

concluzionat că nu este posibilă soluționarea fără a amâna judecarea cauzei, iar

reieșind din prevederile art. 387 alin.(3) Cod de procedură penală, a ajuns la

concluzia de a admite în principiu acțiunea civilă a părții vătămate Leahu

Vladimir privitor la încasarea acestei despăgubiri, urmând ca asupra

cuantumului acestuia să hotărască instanța civilă.

atacată cu recurs ordinar de către:

- procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelinic Cătălin

prin care invocând în calitate de temeiuri pentru recurs prevederile art. 427 pct.

6), 12) Cod de procedură penală, a solicitat casarea sentinței Judecătoriei

11

Chișinău (sediul Buiucani) din 31 ianuarie 2019 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 20 iunie 2019 și rejudecarea cauzei de un alt

complet de judecători.

- avocatul Spînu Ludmila în numele inculpatului prin care invocând în

calitate de temeiuri pentru recurs prevederile art. 427 pct. 6), 8), 9) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 20 iunie 2019 și menținerea sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul

Buiucani) din 31 ianuarie 2019.

5.1. În motivarea recursului ordinar, procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Scutelinic Cătălin a menționat că:

- instanța de apel, nu a ținut cont și nu a apreciat totalitatea probelor ce

dovedesc vinovăția cet. Ghimp Ion Vasile, în mod greșit și superficial a apreciat

aceste probe, fără a fi evidențiate acele derogări evidente invocate;

- instanța de apel în mod corect a constatat ca fiind dovedită vinovăția lui

Ghimp Ion pe toate capetele de acuzare, însă contrar acestui fapt în mod greșit

a calificat faptele imputate dânsului;

- prin calificarea faptelor lui Ghimp Ion instanța de apel nu s-a pronunțat

în mod argumentat asupra dezacordului cu motivele apelului declarat atât de

către procuror și în special din care motiv a respins soluția de calificare

propusă de procuror, ceea ce denotă că instanța de apel nu a depus efortul

necesar pentru a nu lăsa nici un aspect al complexului faptic nestabilit;

- inculpatul Ghimp Ion urmează a fi condamnat pentru fiecare infracțiune

distinctă comisă, or, probele cercetate au dovedit că la caz nu poate fi invocată

intenție unică a lui Ghimp Ion, iar fiecare faptă incriminată în actul de învinuire

a fost consumată până la realizarea celeilalte fapte infracționale;

- instanța de apel nu a ținut cont de faptul că infracțiunile incriminate lui

Ghimp Ion au fost comise în timp diferit și la perioade destul de îndelungate

una de alta, ceea ce combate afirmația instanței cu privire la intenția unică

prelungită a inculpatului;

- fiecare faptă infracțională comisă de Ghimp Ion a fost consumată la

momentul în care dânsului i-a fost transmisă suma de bani indicată în actul de

învinuire și prin sine fiecare faptă infracțională constituie o infracțiuni distinctă;

- fiecare faptă infracțională comisă de Ghimp Ion a fost consumată la

momentul în care dânsului i-a fost transmisă suma de bani indicată în actul de

învinuire și deci prin sine fiecare faptă infracțională constituie o infracțiuni

distinctă;

- instanța de apel nu s-a pronunțat în mod argumentat asupra

dezacordului cu motivele apelului;

- instanța de apel nu a ținut cont de faptul că infracțiunile incriminate au

fost comise în timp diferit și la perioade îndelungate;

12

- instanța de apel nu a dat o apreciere suportului probatoriu.

5.2. În motivarea recursului ordinar, avocatul Spînu Ludmila în numele

inculpatului, a menționat că:

- probele examinate nu pot în mod direct să constate fapta prevăzută la art.

190 alin. (5) Cod penal;

- în faptele lui Ghimp Ion lipsesc semnele și elementele componenței de

infracțiune incriminate, astfel că invocarea de către acuzare a faptelor de

escrocherie, în realitate nu a avut loc și nu sunt prezentate probe în acest sens;

- instanța de apel nu a dat apreciere înscrisurilor privind rulajul mijloacelor

financiare ale afacerii lui Ghimp Ion în perioada care datează cu luarea banilor

cu titlu de împrumut;

- nici una dintre probe nu rețin faptul comportamentului dolosiv sau

viclean ce au determinat încheierea unui contract de împrumut de către Ghimp

Ion, care ar fi în legătură de cauzalitate cu luarea banilor;

- inculpatul nu a indus în eroare și nu a întreprins careva manopere

frauduloase în raport cu părțile vătămate, acțiunile respective fiind

împrumuturi de mijloace bănești;

- neexecutarea obligațiilor care derivă dintr-un contract încheiat nu poate

fi calificată ca infracțiune de escrocherie dacă nu s-a stabilit că s-au folosit

manopere frauduloase față de creditorul obligației pentru încheierea

contractului;

- instanța de fond a distorsionat conținutul declarațiilor părții vătămate

Dima Victor.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursurile urmează a fi

admise conform prevederilor art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură

penală, potrivit cărora judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl

admită, să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv

și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a dus

la adoptarea unei hotărâri neîntemeiate, totodată verificând dacă s-a aplicat

corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată

exercitat produce un efect devolutiv complet în sensul că provoacă un control

integral atât în fapt, cât și în drept în privința persoanelor care l-au declarat.

Potrivit practicii cu privire la judecarea cauzelor penale în ordine de apel

și conform art.414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora

13

s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se

transmit instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai

imputată a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da,

în ce împrejurări a fost comisă, în ce constă participația, contribuția materială a

fiecărui participant, dacă există circumstanțe atenuante și agravante, dacă

probele corect au fost apreciate, dacă toate în ansamblu au fost apreciate de

prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în

conformitate cu art.101 Cod de procedură penală. În ce privește chestiunile de

drept pe care le poate soluționa instanța de apel, acestea sunt: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual

sau penal, au fost corect aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu

trimiterea cauzei la rejudecare, dacă eroarea constatată nu poate fi corectată de

instanță de recurs.

Recurenții invocă în recursurile sale temeiurile prevăzute de pct. 6),

8),9),12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit cărora, instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; nu au fost întrunite

elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare

pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire,

cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai

blânde; inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de

legea penală; faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Colegiul penal lărgit, notează că, la caz, nu a fost respectată obligația de

motivare a hotărârilor judecătorești, care face parte din setul de garanții

subsecvente unui proces echitabil.

Verificând și analizând decizia instanței de apel, raportată la criticele

recurenților, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel la adoptarea

soluției, nu a respectat întocmai prevederile legale, ignorând exigențele legii

procesual-penale. Lipsa unei motivări adecvate cerințelor legii într-o hotărâre

judecătorească afectează grav respectarea garanțiilor procedurale ale părților la

un proces echitabil.

Așadar, contrar celor reținute de instanță de apel, Colegiul penal lărgit

constată că, instanța nominalizată la adoptarea soluției, nu a elucidat faptele

importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, nu a dat răspuns

la toate argumentele invocate în apelurile declarate, în susținerea cerințelor

privind casarea hotărârii primei instanțe expuse în pct.3-3.3, al prezentei decizii

și reproduse în recursurile declarate de către procurorul în Procuratura de

14

circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin și de către avocatul Spînu Ludmila

în numele inculpatului, în mare parte au rămas fără soluționare.

Astfel, statuările superficiale a instanței de apel expuse în decizie la pct.

56, precum că „ în luna ianuarie a anului 2007, în perioada lunilor iulie-august

2007, luna septembrie 2008, la 30 ianuarie 2009, la 30 iulie 2009, modalitatea

săvârșirii acțiunilor criminale de escrocherie a fost constatată, iar periodicitatea

comiterii infracțiunii și utilizarea unor pretexte similare în scopul însușirii

banilor de către inculpatul Ghimp Ion, demonstrează existența unei intenții unice

la dânsul de însușire a banilor în proporții deosebit de mari, în mai multe etape”,

denotă faptul că, hotărârea instanțe de apel nu conține răspunsuri argumentate.

Or, instanța de apel, nu a dat apreciere circumstanțelor, motivelor și

scopului împrumutului, nu a fost dată o analiză amplă fiecărui epizod în parte

în dependență de împrejurări, nu a fost dată aprecierea profundă și declarațiilor

inculpatului în raport cu declarațiile părților vătămate, instanța concluzionând

prin insuficiență de motivare faptul că, deoarece a existat împrumutul de la mai

multe persoane, luat la diferite perioade de timp și care ulterior nu a fost

restituit, persoana urmează a fi recunoscută culpabilă de comiterea faptelor de

escrocherie.

Colegiul penal lărgit consideră, că instanța de apel nu a pătruns în esența

problemei de fapt și de drept, nu a cercetat în deplină măsură cumulul de

probe.

Colegiul penal lărgit atestă că, decizia instanței de apel trebuie să fie

legală, întemeiată și motivată. Obligarea instanței să-și motiveze hotărârea pe

cauzele penale rezultă din prevederile art.6 § 1 din Convenția Europeană. Acest

lucru presupune relevarea considerentelor și temeiurilor asupra concluziilor

formate în rezultatul verificării hotărârii atacate în raport cu motivele invocate

de apelanți și cu temeiurile pentru apel prevăzute de lege.

Instanță de apel avea obligația ca, în mod precis și explicit, prin

argumente relevante și suficiente, să dea un răspuns detaliat la fiecare motiv

invocat de către apelanți, să rezolve problemele de fapt și de drept apărute la

judecarea apelurilor, prin întocmirea corectă a hotărârii adoptate, care trebuie

să cuprindă analiza probelor pe care instanță si-a bazat concluziile.

Colegiul penal lărgit notează că potrivit art.100 alin.(4) Cod de procedură

penală, toate probele administrate în cauza penală vor fi verificate sub toate

aspectele, complet și obiectiv. Verificarea probelor constă în analiza separată a

tuturor probelor administrate, prin prisma coroborării. În conformitate cu

art.101 alin.(1) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar

toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

15

În această ordine de idei, se reține că instanța de apel în conținutul

deciziei adoptate a făcut trimitere la declarațiile părții vătămate Josanu

Gheorghe, declarațiile părții vătămate Dima Victor, declarațiile părții vătămate

Dumitraș Victor, declarațiile părții vătămate Leahu Vladimir, declarațiile

martorului Rușica Oleg, declarațiile martorului Dumitraș Valentina,

declarațiile martorului Cujba Veaceslav, declarațiile martorului Dima Victor,

recipisele din 26.02.2011, 27.01.2009, procesul-verbal de ridicare din 02.02.2017,

plângerea lui Josanu Gheorghe Ion din 01.02.2017. Totodată aceste declarații și

înscrisuri, nu au fost supuse analizei pentru a scoate în evidență ce anume din

aceste declarații demonstrează cu certitudine în acțiunile inculpatului intenția,

scopul, motivul și consecințele, iar în final - semnele componenței de

infracțiune imputată.

Aici este de menționat că, redarea și descrierea conținutului teoretic a

elementelor constitutive ale infracțiunii, fără raportarea acestora la acțiunile

concrete și demonstrate ca fiind ilegale ale inculpatului, generează în sine o

concluzie pripită privind vinovăția persoanei învinuite.

Instanța de apel nu a descris și argumentat motivele pentru care a respins

argumentele apărării privind lipsa vinovăției inculpatului, dar și a

procurorului, aduse în sprijinul acuzării.

Având la bază raționamentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că,

instanță de apel la examinarea cauzei nu a cercetat probele prezentate sub toate

aspectele, nu le-a verificat și analizat prin prisma pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării

acestora și nu a motivat soluția adoptată, de asemenea instanță de apel nu a

făcut o analiză minuțioasă a chestiunilor de fapt criticate de părți și astfel nu a

soluționat fondul apelului declarat.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit conchide că, în speță, se confirmă

temeiul de recurs prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală,

în sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

Întrucât erorile depistate sunt susceptibile de a fi corectate doar de către

instanța de apel, Colegiul penal lărgit conchide asupra necesității admiterii

recursurilor declarate, casării totale a hotărârii atacate și dispunerii rejudecării

cauzei de către aceeași instanță de apel.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, ce prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile legii procesuale penale asupra tuturor motivelor

invocate în apel, să verifice și să aprecieze minuțios probele administrate și

examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să dea apreciere

16

cuvenită fiecărei probe examinate și a tuturor în ansamblu, să cerceteze

amănunțit aspectele învinuirii înaintate inculpatului și să argumenteze clar

concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele casării deciziei

atacate, de practica unitară în acest domeniu, de practica relevantă a CtEDO, să

pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art.417

Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin și de către avocatul Spînu

Ludmila în numele inculpatului, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 20 iunie 2019, în cauza penală în privința lui

Ghimp Ion xxxx, și dispune rejudecarea cauzei, de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

Ghimp Ion xxxx se eliberează imediat din penitenciar dacă nu execută

arest preventiv sau pedeapsa cu închisoare, în baza altor hotărâri judecătorești.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 21 iulie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Guzun Ion

17