1ra-1538/20 — art. 145 alin. 2, lit. e/1 CP

1ra-1538/20 — art. 145 alin. 2, lit. e/1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1538/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Svetlana Filincova

Judecători Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar declarat de Robu Elena, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 noiembrie 2019, în cauza

penală privind-o pe

Robu Elena XXX, născută la XX XX XXX,

domiciliată în satul XXX, r. XXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță:

17.05.2018 – 09.07.2019;

Instanța de apel:

08.08.2019 – 21.11.2018;

15.05.2019 – 04.11.2019;

Instanța de recurs:

21.01.2019 – 19.03.2019;

17.01.2020 – 26.02.2020;

10.06.2020 – 15.07.2020;

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul,

c o n s t a t ă:

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Robu

Elena Nicolae a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 145 alin. (2)

lit. e1) Cod penal, la 10 ani închisoare, cu executare în penitenciar pentru femei de

tip închis.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de

1

procuror, privind încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 17946 lei, cu titlu de

cheltuieli pentru efectuarea expertizelor judiciare suportate de către Procuratura

Generală a Republicii Moldova.

jurul orei 1330, aflându-se în locuința lui Robu Elena XXX, situată în s. XX r. XXX,

fiind în stare de ebrietate alcoolică, în urma relațiilor de conflict apărute cu soțul

Grosu Mihail, cu scopul de a-l omorî, dându-și seama că prin acțiunile sale pune în

pericol viața ultimului și că aceste acțiuni pot duce la moartea lui, intenționat, i-a

aplicat soțului Grosu Mihail o lovitură cu cuțitul în regiunea cutiei toracice și anume

în regiunea inimii, cauzându-i-i prin aceasta vătămări corporale, care conform

raportului de expertiză judiciară nr. 201829C0014 din 16 februarie 2018, se califică

ca vătămări corporale grave, periculoase pentru viață, în rezultatul cărora victima a

decedat la fața locului.

3.1. Procuror, care a solicitat casarea acesteia în latura încasării cheltuielilor

judiciare, dispunând rejudecarea cauzei potrivit modului stabilit pentru prima

instanță cu pronunțarea unei noi hotărârii, prin care de la Robu Elena să fie încasată

suma de 17946 lei, cu titlu de cheltuieli suportate de stat în legătură cu efectuarea

expertizelor judiciare, în prezenta cauză penală, motivând că:

prima instanță a dat o apreciere justă circumstanțelor cauzei și a calificat corect

acțiunile inculpatei în baza art. 145 alin. (2) lit. e1) Cod penal și i-a aplicat corect

pedeapsa în limitele sancțiunii prevăzute de Codul penal. Concomitent la

pronunțarea sentinței, instanța de judecată a respins solicitarea încasării cheltuielilor

de judecată, ca neîntemeiată;

făcând referire la prevederile art. 229 alin. (2) Cod penal, astfel conform datelor

de la urmărirea penală s-a stabilit că, au fost suportate cheltuieli de judecată în sumă

de 17.946 lei, în legătură cu efectuarea expertizelor judiciare;

cheltuielile suportate de către stat în legătură cu efectuarea expertizelor

judiciare sunt urmare a acțiunilor lui Robu Elena condiționate de săvârșirea

infracțiunii pe cauza penală în care este acuzată, astfel că între cheltuielile suportate

și acțiunile inculpatului există o legătură de cauzalitate directă și în conformitate cu

prevederile art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de judecată poate

obliga condamnații să recupereze cheltuielile judiciare. Prin neîncasarea

cheltuielilor judiciare de la Robu Elena nu s-a atins pe deplin scopul legii penale, iar

la dispunerea încasării acestor cheltuieli de la condamnat se va efectua o influență

pozitivă și asupra altor indivizi care vor fi determinați astfel să nu săvârșească

infracțiuni, cunoscând cu certitudine că pedeapsa este inevitabilă și toate daunele

cauzate prin infracțiune și cheltuielile rezultate din aceasta urmează a fi recuperate.

3.2. Avocatul Berladean Lilia în numele inculpatei, care a solicitat admiterea

acesteia cu casarea parțială a sentinței în partea ce ține de pedeapsa sub formă de

2

închisoare pe un termen de 10 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis

pentru femei, cu aplicarea art. 79 Cod penal și stabilirea pedepsei sub limita minimă

prevăzută de legea penală, cu menținerea în rest a sentinței, în motivarea apelului

invocând că:

cauza s-a examinat conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală.

Robu Elena a avut un comportament cât se poate de decent, or, din start a conlucrat

cu organul de urmărire penală, a recunoscut vina, nu a efectuat careva influențe

asupra martorilor, succesorul părții vătămate, nu s-a opus la administrarea

mijloacelor probatorii. Remarcând că acest comportament s-a păstrat și pe întreaga

perioadă a investigare a cauzei, de soluționare a acesteia în cadrul instanței de

judecată. Are la întreținere doi copii minori, antecedente penale nu are, pentru prima

dată a săvârșit infracțiunea, regretă cele întâmplate și sincer se căiește de cele

comise, fapt pentru ce consideră că sunt prezente circumstanțe excepționale, care ar

permite instanței aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal;

Robu Elena nu a avut careva scop sau motiv de a comite infracțiunea pentru a

face pe cineva să sufere. Circumstanțele atenuante nu comportă un caracter

exhaustiv în raport cu circumstanțele agravante, căința sinceră, recunoașterea

vinovăției, săvârșirea infracțiunii ca urmare a unui concurs de împrejurări grele de

ordin personal sau familial, existența la întreținere a copiilor minori, pot servi ca o

circumstanță atenuantă prevăzută de art. 76 alin. (1) Cod penal, astfel că cuantumul

acestor circumstanțe atenuante ar putea servi drept circumstanțe excepționale în

vederea aplicării art. 79 Cod penal.

3.3. Inculpată, care a solicitat admiterea acesteia, cu aplicarea unei pedepse mai

blânde, sub limita minimă, conform prevederilor art. 79 Cod penal, deoarece:

a fost maltratată fizic și moral, de mai multe ori fiind însângerată și fără

cunoștință, la care copiii acesteia pe ascuns apelau la poliție;

la data de 14 ianuarie 2018, Grosu Mihail se afla în stare de ebrietate, astfel s-

a început iarăși ceartă între ei, nu a avut intenția de a-l omorî, se afla deasupra ei cu

cuțitul și nu putea să iasă, iar când a dorit să-i dea mâna într-o parte, pentru a nu fi

înfiptă, aceasta s-a izbit și l-a înfipt cu cuțitul;

solicită aplicarea unei pedepse mai blânde, sub limita minimă, conform

prevederilor art. 79 Cod penal.

au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut, că prima instanță a

verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a

dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului în faptele

incriminate.

3

În baza probelor acumulate în cadrul urmăririi penale, examinate și apreciate

de către prima instanță, suplimentar apreciate de către instanța de apel prin o

verificare multilaterală de fapt și de drept a circumstanțelor cauzei și a sentinței

adoptate pe caz, instanța de apel a reținut, că prima instanță prin sentința adoptată

justificat a ajuns la concluzia privind confirmarea calificării corecte a faptei comise

de inculpată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e1) Cod

penal.

Instanța de apel a reținut că, pedeapsa penală a fost aplicată de către prima

instanță în limita art. 145 alin. (2) lit. e1) Cod penal, fiind luate în considerație

circumstanțele cauzei și persoana vinovată precum și procedura de examinare a

cauzei fiind în concordanță cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Instanța de apel menționat, că instanța de fond la stabilirea pedepsei a acordat

deplină eficiență și s-a condus de principiile generale de aplicare a pedepsei

consfințite în art. 61 alin. (2) Cod penal, precum și de criteriile generale de

individualizare a pedepsei prevăzute de art. 75 Cod penal, ținând cont de caracterul

și gradul prejudiciabil al faptei, circumstanțele faptei în care s-a produs infracțiunea,

consecințele infracțiunii, personalitatea inculpatei care la locul de trai se

caracterizează negativ, faptul că ultima recunoaște vina și se căiește de cele comise,

cât și poziția succesorului părții vătămate, posibilitatea de corectare și reeducare,

prevenirea comiterii de noi infracțiuni, stabilindu-i lui Robu Elena o pedeapsă care

își va atinge scopul penal.

Instanța de apel a considerat că nu pot fi reținute argumentele inculpatei, cât și

apărătorului acesteia privind aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, ca

circumstanțe excepționale dat fiind faptul că, inculpata are doi copii la întreținere, a

recunoscut vina și este la prima abatere de la lege.

Sub acest aspect, instanța de apel a reținut caracteristica eliberată de Primăria

com. XX, r. XXX, de la locul de trai a inculpatei, prin care ultima se caracterizează

negativ, ca fiind consumatoare de băuturi alcoolice, persoană impulsivă care adesea

intra în conflict cu soțul și copii. Mai mult ca atât, ultima deseori părăsea familia pe

o perioadă îndelungată, lăsând copii minori la întreținerea tatălui, de către ultimul

aceasta era căutată și întoarsă în familie pentru a avea grijă de copii.

Sub aspectul dat, instanța de apel a concluzionat că, inculpata Robu Elena nu a

fost până la incident o mama grijulie pentru copii săi, din care fapt au fost respinse

argumentele acesteia de a-i oferi posibilitatea de a sta alături de copii și a participa

la educarea acestora, reținându-se gravitatea infracțiunii comise. Instanța de apel a

admis, că inculpata poate să continue comportamentul amoral prin consumarea

băuturilor alcoolice, ceea ce nu va duce la educarea în societate a copiilor minori.

Luând în considerație norma sus menționată, cât și circumstanțele cauzei,

instanța de apel a ținut cont de faptul că, inculpata a recunoscut vina și se căiește de

cele comise, a conlucrat cu organul de urmărire penală și a solicitat examinarea

4

cauzei conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, care au fost deja

luate în considerație de instanța de fond la aplicarea pedepsei penale, pedeapsa fiind

redusă cu o 1/3. Despre existența copiilor minori de asemenea s-a luat în

considerație, ultimei fiind aplicată pedeapsa minimă prevăzută de norma penală a

infracțiunii încriminate, care prevede o pedeapsă cu mult mai aspră decât pedeapsa

sub formă de până la 20 de ani închisoare sau detenția pe viață.

La fel, instanța de apel, analizând argumentele acuzatorului de stat invocate în

cererea de apel, cu privire la încasarea cheltuielilor judiciare de la inculpata Robu

Elena, în sumă de 17946 lei, le-a apreciat ca fiind neîntemeiate și contrare normelor

de drept.

Respectiv, instanța de apel a considerat, că organul de urmărire penală era

obligat prin lege să ordoneze efectuarea expertize judiciare în scopul constatării

tuturor circumstanțelor cauzei, or potrivit art. 143 alin. (1) pct. 1), 2), 6) Cod de

procedură penală, expertiza se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru

constatarea: cauzei morții; gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor.

Totodată, instanța de apel a apreciat ca neîntemeiate argumentele invocate de

către partea acuzării în cererea de apel referitor la faptul, că instanța de judecată a

dat o interpretare eronată prevederilor legale și urma să încaseze din contul lui Robu

Elena cheltuielile judiciare, or efectuarea expertizei judiciare a fost dispusă în

vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate,

fiind o acțiune procesuală ce ține de administrarea probatoriului și formularea

învinuirii, care sunt puse în sarcina acuzării de stat.

invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet

de judecată, or:

instanțele de judecată au interpretat eronat prevederile art. 227 alin. (1) Cod de

procedură penală, or, ținând cont și de prevederile art. 228 alin. (3) și 229 alin. (1)

Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt

trecute în contul statului;

instanța de judecată o poate obliga pe Robu Elena să recupereze cheltuielile de

judecată;

instanțele de judecată nu au clarificat obiectiv, necesitatea încasării cheltuielilor

de judecată, adoptând o decizie neargumentată.

martie 2019 a fost admis recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de Circumscripție Bălți, Pasat Liliana, casată parțial decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 21 noiembrie 2018 și dispusă rejudecarea cauzei, în partea

cheltuielilor judiciare, menținându-se celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Membrul completului de judecată, judecătorul Toma Nadejda, a exprimat

5

opinie separată.

insuficiență în partea motivării soluției adoptate, ceea ce este incident cazului de

casare invocat în speță și prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, iar erorile admise de către instanța de apel nu pot fi corectate în ordinea

procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a

judeca cauza și a se pronunța asupra legalității sentinței, substituind instanța care a

judecat apelul, cu încălcarea prevederilor procesuale-penale la pronunțarea hotărârii

judecătorești.

Astfel, la soluționarea chestiunii cu privire la încasarea sau neîncasarea din

contul inculpatei Robu Elena a cheltuielilor judiciare, ce țin de efectuarea

expertizelor, instanță de apel nu a ținut cont de:

- dispozițiile art. 227 alin. (1), (2) pct. 5) Cod de procedură penală, care

stipulează că cheltuieli judiciare sânt cheltuielile suportate potrivit legii

pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal. Cheltuielile

judiciare cuprind sumele cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor

procesuale în cauza penală;

- în prezenta cauză penală, a fost dispusă efectuarea acțiunilor procesuale,

fiind întocmite rapoartele de expertiză judiciară nr. 201829C0014 din 16

februarie 2018, de expertiză biologică nr. 201805O0037 din 21 februarie

2018 și de expertiză psihiatrică nr. 201837A0094 din 04.05.2018, pentru

care a fost achitată suma de 17946 lei;

- art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală care prevede că, cheltuielile

judiciare sânt suportate de condamnat sau sânt trecute în contul statului.

(2) Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze

cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților,

traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu

avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta

o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele

necesare.

- art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală, instanța poate elibera de plata

cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau persoana care

trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora

sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra

situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor.

procurorul nu a adus argumente legale precum și probe care ar confirma posibilitatea

încasării cheltuielilor judiciare.

a fost respins ca nefondat apelul procurorului Revencu Vasile și menținută sentința.

6

- apelul procurorului a fost declarat în termen;

- din materialele cauzei penale rezultă că cheltuielile în sumă de 17946 lei

țin de cheltuielile pentru efectuarea expertizei judiciare: raportul de

expertiză judiciară nr. 201829C0014 din 16.02.2018 în sumă de 3428 lei

(f.d. 45-48, vol. I), raportul de expertiză judiciară nr. 201805O0037 din

21.02.2018 în sumă de 13 440 lei (f.d. 73-75, vol. I) și raportul de

expertiză judiciară nr. 201837A0094 din 04.05.2018 în sumă de 1078 lei

(f.d. 95-96, vol. I);

- expertizele judiciare au fost ordonate spre efectuare de către organul de

urmărire penală;

- expertiza judiciară este o probă, care de rând cu celelalte probe

acumulate pe parcursul urmăririi penale de către partea acuzării, au

menirea de a demonstra în instanța de judecată vinovăția inculpatului în

comiterea faptei prejudiciabile imputate și că statul are obligația pozitivă

de a colecta probe necesare în vederea constatării faptei penale,

identificării și pedepsirii făptuitorului;

- chestiunea privind plata expertizelor judiciare urmează a fi soluționată,

reieșind din circumstanțele cauzei penale raportate la prevederile legale.

Potrivit art. 227 alin. (1)-(3) Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare sânt

cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului

penal, se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate și

cuprind sumele:

1) plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părții vătămate,

reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților, traducătorilor și

asistenților procedurali;

2) cheltuite pentru păstrarea, transportarea și cercetarea corpurilor delicte;

3) care urmează a fi plătite pentru acordarea asistenței juridice garantate de stat;

4) cheltuite pentru restituirea contravalorii obiectelor deteriorate sau nimicite

în procesul de efectuare a expertizei judiciare sau de reconstituire a faptei;

5) cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.

Conform art. 229 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sânt suportate

de condamnat sau sânt trecute în contul statului, instanța putând elibera de plata

cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie să

suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata

cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale a

persoanelor care se află la întreținerea lor;

- în susținerea apelului, procurorul a solicitat încasarea de la Robu Elena

a sumei de 17946 lei cu titluri de cheltuieli judiciare pentru efectuarea

expertizelor judiciare, menționând că ea a fost recunoscută vinovată, i s-

7

a stabilit pedeapsa penală pe art. 145 alin. (2) lit. e1) Cod penal și conform

legii urmează să suporte aceste cheltuieli;

- în ședința instanței de apel inculpata Robu Elena a declarat, că ea nu este

de acord cu solicitarea procurorului de încasarea din contul ei a

cheltuielilor judiciare, deoarece nu are posibilitatea de a achita suma de

17946 lei. Are doi copii și s-a angajat recent la lucru pentru a-i ajuta.

Băiatul își face studiile la Chișinău și trebuie ajutat.

- inculpata Robu Elena este în imposibilitate financiară de a achita

cheltuielile de judecată, deoarece aceasta provine dintr-o familie social-

vulnerabilă, nu are o casă proprie, locuind în gospodăria părintească a

soțului, este văduvă, crește, educă, întreține doi copii minori, ai cărora la

moment este unicul întreținător și nu are un loc de muncă sau ocupație

care să-i aducă un venit stabil de întreținere și plată a altor cheltuieli;

- serviciile de asistență juridică a inculpatei Robu Elena au fost suportate

de stat, fapt ce denotă încă o dată că are o stare materială precară.

- suma de 17946 lei solicitată de procuror de a fi încasată în raport cu

starea materială a inculpatei Robu Elena influențează substanțial asupra

situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea ei și asupra

familiei sale, de aceia s-a considerat că sunt aplicabile prevederile art.

229 alin. (3) Cod de procedură penală, cu eliberarea totală de la plata

cheltuielilor judiciar.

ordinar hotărârea acesteia și solicită casarea parțială a deciziei instanței de apel în

partea ce ține de cheltuielile judiciare, cu remiterea cauzei la rejudecare în acest

aspect.

Supreme de Justiție s-a decis inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de

procuror.

04 mai 2020, inculpata Robu Elena a contestat cu recurs ordinar decizia, solicitând

aplicarea unei pedepse mai blânde în legătură cu faptul că este mama a doi copii

minori care necesită prezența ei în viața lor.

materialelor din dosar și raportat la criticele recurentului, Colegiul Penal conchide

asupra inadmisibilității acestuia, pentru următoarele motive.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea în principiu a recursului ordinar în cazul în care constată că

8

acesta nu sunt vădit neîntemeiat.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430

alin. (5) Cod de 10 procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest

sens.

Totuși, în recursul declarat de inculpata Robu Elena, în pofida prevederilor

enunțate, nu este indicat nici un temei din cele nominalizate exhaustiv în art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă totalmente specificarea unor concrete

erori de drept și argumentarea ilegalității deciziei contestate prin prisma acestora.

Prin urmare, criticile formulate de recurentă prin care se invocă aceleași motive

ca și în cererile de apel din 11 iulie 2018 (vol. I, f.d. 225), au format obiect de discuție

la judecarea cauzei în instanța de apel și ultima le-a dat o motivare corespunzătoare,

argumentată, soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei

reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că, verificând hotărârea

judecătorească în raport și cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

nu se identifică existența și a altor motive care analizate din oficiu, să ducă la casarea

ei.

Colegiul menționează că motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză

a actelor și lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor

elementelor amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din

punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei

motivări a hotărârii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în speță. Investită cu o

situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, just

a concluzionat că instanța de fond, analizând probele administrate corect a stabilit și

a reținut în sarcina Elenei Robu încadrarea juridică corespunzătoare prevăzută la art.

145 alin. (2) lit. e1 Cod penal și a aplicat pedeapsa în strictă conformitate cu

prevederile art. 7, 61, 75, Cod penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale.

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 13 din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța

de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura pedepsei aplicate

inculpatei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe

9

noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor

și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl

propune recurenta este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, este lipsită

de orice temei legal.

Reiterând cele spuse, motivele invocate în recursul nominalizat au constituit

deja obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens, iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost

puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi

temei pentru reexaminarea cauzei (cauza Bujnița c. Moldovei, hotărârea din 16

ianuarie 2007, pct. 20).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurentă, că s-au aplicat inculpatei

pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este vădit

neîntemeiat. Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpata Robu Elena împotriva

deciziei din 04 noiembrie 2019 a Colegiului penal al Curții de Apel Bălți, în cauza

penală de învinuire a Elenei Robu, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 15 iulie 2020.

Președinte Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

10