1ra-1078/2020 — art. 171 alin. 2 lit. b, b/2 CP

1ra-1078/2020 — art. 171 alin. 2 lit. b, b/2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1078/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Cahul, Vitali Cebotari, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 18 noiembrie 2019,

în privința inculpatului

Palamarji Ilie XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 28.07.2017 – 04.04.2018,

instanța de apel: 23.05.2018 – 07.11.2018,

instanța de recurs: 13.02.2019 – 18.06.2019,

instanța de apel: 18.09.2019 – 18.11.2018,

instanța de recurs: 21.02.2019 – 13.05.2020.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 171 alin. (2) lit. b), b2) Cod penal la 6 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, începând din 04.04.2018, cu includerea

perioadei arestării preventive de la 22.01.2016 până la 25.01.2016.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul lui XXXXXX prejudiciul moral în

mărime de 5000 lei.

și ora precisă de organul de urmărire penală nefiind stabilită, inculpatul Palamarji I.,

urmărind scopul întreținerii unui raport sexual cu fiica sa vitregă minoră, XXXXXX ,

a.n. XXXX, a atras-o pe terenul unei pepiniere silvice, amplasată la marginea

XXXXXX, XXXXXX, unde, aplicând față de ultima constrângere fizică și psihică,

știind cu certitudine că XXXXXX n-a atins vârsta de 16 ani și care în legătură cu

vârsta minoră, se afla în imposibilitate de a se apăra și de a-și exprima voința proprie,

în continuarea intenției sale infracționale, dezbrăcând-o contrar voinței, a întreținut cu

aceasta un raport sexual.

1

Tot el, în una din zilele lunii noiembrie 2015, data exactă nu a fost stabilită, în

timpul amiezii, urmărind scopul întreținerii raportului sexual cu fiica sa vitregă minoră

XXXXXX , a.n. XXXX, aflându-se în interiorul căsuței paznicului, situată pe

teritoriul ocolului silvic, situat la marginea XXXXXX, XXXXXX, aplicând asupra

acesteia constrângere fizică și psihică, știind cu certitudine că XXXXXX nu a atins

vârsta de 16 ani, care în legătură cu vârsta minoră, se afla în imposibilitate de a se

apăra și de a-și exprima voința proprie, în continuarea intenției sale infracționale,

dezbrăcând-o contrar voinței, a întreținut cu aceasta un raport sexual.

Tot el, la mijlocul lunii decembrie 2015, data exactă nefiind stabilită, în timpul

amiezii, urmărind scopul întreținerii raportului sexual cu fiica sa vitregă minoră

XXXXXX , a.n. XXXX, aflându-se în interiorul căsuței paznicului, situată pe

teritoriul ocolului silvic, situat la marginea XXXXXX, XXXXXX, aplicând asupra

acesteia constrângere fizică și psihică, știind cu certitudine că XXXXXX nu a atins

vârsta de 16 ani, care în legătură cu vârsta minoră, se afla în imposibilitate de a se

apăra și de a-și exprima voința proprie, în continuarea intenției sale infracționale,

dezbrăcând-o contrar voinței, a întreținut cu aceasta un raport sexual.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina, însă vinovăția lui a fost

confirmată integral prin probele administrate și i-a încadrat acțiunile în baza art. 171

alin. (2) lit. b), b2) Cod penal, ca violul, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere

fizică și psihică a persoanei, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de

a-și exprima voința, săvârșit cu bună-știință asupra unui minor, asupra unui membru

de familie.

Totodată, instanța a statuat că acțiunile inculpatului urmează a fi corect

calificate o singură dată în baza art. 171 alin. (2) lit. b), b2) Cod penal, acestuia fiindu-

i incriminată săvârșirea a trei episoade, ce nu constituie concurs de infracțiuni.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de faptul că inculpatul anterior nu a

fost condamnat, are doi copii minori la întreținere, se caracterizează pozitiv, nu au fost

stabilite circumstanțe atenuante și agravante, concluzionând că reeducarea și

corectarea lui este posibilă cu aplicarea unei pedepse cu închisoare.

solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie

condamnat în baza art. 171 alin. (2) lit. b), b2) Cod penal la 9 ani închisoare, art. 171

alin. (2) lit. b), b2) Cod penal la 9 ani închisoare și art. 171 alin. (2) lit. b), b2) Cod

penal la 9 ani închisoare, iar potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, să-i fie stabilită

pedeapsă definitivă de 25 de ani închisoare.

Apelantul a invocat că acțiunile incriminate inculpatului au fost săvârșite în

momente și locuri diferite, care nu au avut un caracter de extindere sau continuare, iar

violul reprezintă o componența formală și se consideră o infracțiune finisată de la

momentul începerii raportului sexual, astfel că acțiunile acestuia constituie concurs de

infracțiuni, prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. b), b2) Cod penal și pentru fiecare

infracțiune urmează a-i fi stabilit o pedeapsă separată, apoi conform art. 84 alin. (1)

Cod penal.

Astfel, instanța de fond a dat o calificare incorectă faptelor săvârșite, iar

pedeapsa stabilită nu poate asigura atingerea scopului ei, deoarece nu a ținut cont de

gravitatea infracțiunilor săvârșite de inculpat și influența pedepsei aplicate la

corectarea și reeducarea lui.

2

Instanța de fond a stabilit că inculpatul nu are antecedente penale și a săvârșit o

infracțiune pentru prima dată, însă acesta a comis infracțiuni grave, îndreptate

împotriva minorilor, prezintă pericol social care constă în atentarea la dezvoltarea

normală fizică și psihică a minorei și influențează negativ asupra psihicului și

dezvoltării morale a victimei. Totodată, inculpatul nu a recunoscut vina și nu s-a căit

de cele săvârșite.

Mai mult, stabilirea pedepsei condiționate inculpatului nu este proporțională

acțiunilor săvârșite și contrară prevederilor art. 61 Cod penal, potrivit căruia pedeapsa

are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor

persoane.

3.1. Avocatul Victor Delijan și inculpatul, la fel, au declarat apeluri, solicitând

casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care ultimul să fie achitat.

Apelanții au indicat că instanța de fond a omis un șir de circumstanțe relevante

cauzei, ori, din probele administrate rezultă că inculpatul și partea vătămată nu erau

în relații bune, deoarece acesta era sever cu fiica vitregă, urmărind rezultatele ei la

școală, ultima fiind caracterizată negativ.

Ori, inculpatul nu a comis infracțiunile incriminate.

avocatului și inculpatului au fost respinse ca nefondate.

Apelul procurorului a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă

hotărâre.

Palamarji Ilie a fost condamnat în baza în baza art. 171 alin. (2) lit. b2) Cod

penal la 8 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond incorect a reținut în acțiunile

inculpatului calificativul violul săvârșit cu bună-știință asupra unui minor.

Astfel, partea vătămată poartă calitatea specială de membru al familiei, care

cuprinde în sine și vârsta ei minoră, ori, în înțelesul prevederilor art. 1331 Cod penal,

prin membru de familie se înțelege orice persoană, indiferent de vârsta acesteia sau

careva alte particularități.

Deci, nu este necesară calificarea acțiunilor inculpatului în baza art. 171 alin.

(2) lit. b) Cod penal, deoarece partea vătămată minoră îndeplinește calitatea specială

de membru de familie, calitate care cuprinde în sine și vârsta minoră a acesteia.

Calendari, a declarat recurs ordinar, solicitând casarea acestei decizii și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că instanța de apel a dat faptei săvârșite o încadrare juridică

greșită.

5.1. Avocatul Victor Delijan și inculpatul, la fel, au declarat recursuri ordinare,

solicitând casarea acestei decizii și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurenții au indicat că instanțele de fond și de apel nu au avut dovezi certe

pentru a emite o sentință de condamnare, ori, inculpatul nu este vinovat - circumstanțe

pe care poate să le dovedească prin martori.

3

2019, recursurile au fost admise, casată total decizia și dispusă rejudecarea cauzei de

către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a statuat că instanța de apel, făcând reîncadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului, alta decât cea indicată în rechizitoriu și în sentință, nu a descris

fapta constatată, ca fiind dovedită potrivit încadrării juridice noi, cu indicarea

semnelor calificative respective.

Totodată, instanța de apel pripit a concluzionat că calitatea de membru al

familiei înglobează în sine și vârsta părții vătămate minore. Ori, în practica judiciară

privind examinarea cauzelor din categoria infracțiunilor privind viața sexuală a fost

accentuat, că dacă violul a fost săvârșit în prezența mai multor circumstanțe agravante,

prevăzute la diferite literele și/sau alineate ale art. 171 Cod penal, atunci în absența

concursului real de infracțiuni, faptele se califică numai potrivit acelui alineat al art.

171 Cod penal, care prevede o sancțiune mai severă, nominalizând și toate

circumstanțele agravante ale faptei.

Odată ce în speță sunt prezente două circumstanțe agravante - literele b) și b2)

de la alin. (2) art. 171 Cod penal, care prevăd componențe de sine stătătoare ale

infracțiunii, rezultă că acestea urmau a fi aplicate cumulativ, iar instanța de apel eronat

a interpretat prevederile art. 1331 Cod penal, considerând că calitatea de membru de

familie absoarbe calitatea de minor pe care o deține partea vătămată. Deși, instanța de

apel a casat sentința primei instanțe și în latura stabilirii pedepsei, pronunțând o nouă

hotărâre prin care inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă mai aspră, totuși procesul

de individualizare a pedepsei nu a avut loc cu respectarea deplină a prevederilor art.

61, 75 Cod penal.

Pe lângă aceasta, instanța de apel a stabilit că inculpatul a săvârșit o infracțiune

gravă, cu intenție directă, însă nu a dat apreciere deplină personalității inculpatului și

comportamentului acestuia până la săvârșirea infracțiunii, în timpul și după săvârșirea

acesteia, nu a fost luat în considerație că faptele acestuia au fost săvârșite în trei

episoade, care au decurs la anumite intervale de timp, precum și nu a evaluat nici

urmările infracțiunii asupra părții vătămate minore, care o perioadă îndelungată a fost

supusă presiunilor psihice, locuind în aceeași gospodărie cu inculpatul, care îi era tată

vitreg.

Periculozitatea infracțiunii săvârșite de inculpat rezidă din faptul că partea

vătămată, fiind membru de familie al inculpatului, mizând pe afecțiunea presupusă a

făptuitorului, nu este avizată de intențiile acestuia și nu ia măsuri de apărare. În acest

caz, fapta are o rezonanță socială mai mare și încalcă mai grav principiile morale ale

societății, deoarece victima nu este orice persoană, ci una care făptuitorului îi este

apropiată.

apărării au fost respinse ca nefondate.

Apelul procurorului a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă

hotărâre.

Palamarji Ilie a fost condamnat în baza art. 171 alin. (2) lit. b), b2) Cod penal la

7 ani închisoare, art. 171 alin. (2) lit. b), b2) Cod penal la 7 ani închisoare și art. 171

alin. (2) lit. b), b2) Cod penal la 7 ani închisoare.

4

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate,

i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 9 ani închisoare, cu executare în penitenciar de

tip semiînchis, începând din 18.11.2019, cu includerea perioadei aflării în arest de la

22.01.2016 până la 25.01.2016 și de la 04.04.2018 până la 18.11.2019.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța a reținut, în afara oricărui dubiu rezonabil, că vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunilor incriminate se confirmă în totalitate prin probele administrate,

aflate în coroborare.

Totodată, este neîntemeiată și eronată concluzia instanței de fond privind

calificarea acțiunilor inculpatului doar în baza unui singur articol, deoarece acesta a

fost pus sub învinuire în baza art. 171 alin. (2) lit. b), b2) Cod penal pentru trei episoade

separat, că în lunile august, noiembrie și decembrie 2015, a întreținut relații sexuale

cu partea vătămată minoră, care este fiica lui vitregă, contrar voinței acesteia.

Astfel, a fost demonstrată existența unui concurs de infracțiuni, iar acțiunile

inculpatului urmează a fi calificate ca trei infracțiuni separate.

Mai mult, fiecare infracțiune de care este învinuit inculpatul se consideră

consumată odată cu începerea realizării raportului sexual de către făptuitor în privința

părții vătămate, indiferent de consecințele produse, fiind stabilit că infracțiunile au

fost săvârșite de către inculpat în lunile august, noiembrie și decembrie anul 2015.

Infracțiunile au fost săvârșite la intervale de timp diferite, între care s-a scurs o

perioadă relativ lungă de timp și în care inculpatul nu a fost condamnat pentru nici

una din acțiunile săvârșite repetat și nici nu a expirat termenul de prescripție de tragere

la răspundere penală pentru fiecare infracțiune în parte.

Deci, acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate corect ca trei infracțiuni

identice separate și urmează a fi calificate ca un concurs de infracțiuni.

Astfel, a fost constatat că Palamarji I., la începutul lunii august 2015, în timpul

amiezii, data și ora cu certitudine nu a fost stabilită, urmărind scopul întreținerii unui

raport sexual cu fiica sa vitregă minoră, XXXXXX , anul nașterii XXXX, a ademenit-

o pe teritoriul unei pepiniere silvice, situată în preajma XXXXXX, XXXXXX, unde

aplicând constrângerea fizică și psihică, știind cu certitudine că XXXXXX nu a atins

vârsta de 16 ani și care în legătură cu vârsta sa minoră, se afla în imposibilitatea de a

seapăra și de a-și exprima voința proprie, în continuarea intenției sale infracționale,

dezbrăcând-o contrar voinței lui XXXXXX, a întreținut cu ultima un raport sexual.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 171 alin. (2) lit. b), b2) Cod

penal, ca violul, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică și psihică a

persoanei, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-și exprima

voința, săvârșit cu bună-știință asupra unui minor, săvârșit asupra unui membru de

familie.

Tot el, în una din zile lunii noiembrie 2015, data cu certitudine nu a fost stabilită,

în timpul amiezii, urmărind scopul întreținerii raportului sexual cu fiica sa vitregă

minoră, XXXXXX , anul nașterii XXXX, aflându-se în interiorul căsuței paznicului,

situată pe teritoriul ocolului silvic a XXXXXX, XXXXXX, aplicând asupra ultimei

constrângerea fizică și psihică, știind cu certitudine că XXXXXX nu a atins vârsta de

16 ani și care, în legătură cu vârsta sa minoră, se afla în imposibilitatea de a se apăra

și de a-și exprima voința proprie, în continuarea intenției sale infracționale,

dezbrăcând-o contrar voinței, a întreținut cu ea un raport sexual.

5

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 171 alin. (2) lit. b), b2) Cod

penal, ca violul, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică și psihică a

persoanei, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-și exprima

voința, săvârșit cu bună-știință asupra unui minor, săvârșit asupra unui membru de

familie.

Tot el, la mijlocul lunii decembrie 2015, data cu certitudine nu a fost stabilită,

în timpul amiezii, urmărind scopul întreținerii raportului sexual cu fiica sa vitregă

minoră, XXXXXX , anul nașterii XXXX, aflându-se în interiorul căsuței paznicului,

situată pe teritoriul ocolului silvic a XXXXXX, XXXXXX, aplicând asupra ultimei

constrângere fizică și psihică, știind cu certitudine că XXXXXX nu a atins vârsta de

16 ani și care, în legătură cu vârsta sa minoră ,se afla în imposibilitatea de a se apăra

și de a-și exprima voința proprie, în continuarea intenției sale infracționale,

dezbrăcând-o contrar voinței, a întreținut cu ea un raport sexual.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 171 alin. (2) lit. b), b2) Cod

penal, ca violul, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică și psihică a

persoanei, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-și exprima

voința, săvârșit cu bună-știință asupra unui minor, săvârșit asupra unui membru de

familie.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75

Cod penal, de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de motivele acestora, de

personalitatea inculpatului, de circumstanțele atenuante sau agravante, de condițiile

de viață ale familiei acestuia, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării lui, stabilind că pedeapsa aplicată de instanța de fond este prea blândă și nu

este proporțională cu faptele săvârșite.

Ori, inculpatul a săvârșit trei infracțiuni grave care se pedepsesc cu închisoare

de la 5 la 12 ani, anterior nu a fost judecat, se caracterizează pozitiv, are la întreținere

doi copii minori, circumstanțe atenuante sau agravante nu au fost stabilite, astfel că

reeducarea și corectarea acestuia este posibilă prin aplicarea pedepsei a câte 7 ani

închisoare pentru fiecare episod, stabilindu-i pedeapsa definitivă, în temeiul art. 84

Cod penal, de 9 ani închisoare.

recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei menționate în latura pedepsei și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Recurentul a invocat că pedeapsa stabilită inculpatului prin decizia instanței de

apel este prea blândă și nu corespunde principiului individualizării pedepsei penale,

fiind omisă gravitatea infracțiunilor și influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării inculpatului.

Deci, instanța de apel, la stabilirea pedepsei, a încălcat prevederile art. 2, 61, 75

Cod penal, pct. 3, 17 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 8 din

11.11.2013 Cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale,

precum și ale convențiilor internaționale în domeniul combaterii violenței și

abuzurilor sexuale la care Republica Moldova este parte.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

6

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 8. din

decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 7. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de apel, în cazul în care, potrivit rechizitoriului: „circumstanțe

agravante nu au fost stabilite”, legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele

de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și

argumentat a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75, 84 alin. (1) Cod penal, conform

căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și

în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia. Dacă o persoană este declarată vinovată de săvârșirea a

două sau mai multor infracțiuni fără să fi fost condamnată pentru vreuna din ele,

instanța de judecată, pronunțând pedeapsa pentru fiecare infracțiune aparte, stabilește

pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni prin cumul, total sau parțial, al

pedepselor aplicate.

Ori, instanța de apel just a ținut cont de circumstanțele cauzei penale, de gradul

prejudiciabil al infracțiunilor săvârșite, de consecințele acestora, de lipsa

circumstanțelor agravante, că inculpatul anterior nu a fost judecat, este caracterizat

pozitiv, întreține doi copii minori (pct. 7. din decizie).

Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului conform prevederilor legale, corespunde principiului proporționalității și

scopului de restabilire a echității sociale, corectare a acestuia, precum și prevenirii de

săvârșire de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane (pct. 7. din decizie).

7

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 8. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța

de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei (pct. 8. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor

și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl

propune procurorul este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este

lipsită de orice temei legal.

Mai mult, o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost

puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi

temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c.

Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea atacată cuprinde

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că s-au aplicat inculpatului

pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este unul

vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Cahul, Vitali Cebotari, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 18

noiembrie 2019, în privința inculpatului Palamarji Ilie XXX, pe motiv că este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 iunie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

8