1ra-28/20 — art. 290 alin. 2 lit b si art. 190 alin. 4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 290 alin. 2 lit b si art. 190 alin. 4 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-28/20 — art. 290 alin. 2 lit b si art. 190 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 1ra-28/2020
prima instanță: Judecătoria Botanica, mun. Chișinău (jud: N. Șova)
instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: E. Cobzac, L. Ouș, L. Brînza)
D E C I Z I E
În numele Legii
25 iunie 2020 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii Iurie Bejenaru
Dumitru Mardari
Nicolae Craiu
Galina Stratulat
judecând în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de
declarat de inculpatul Florea Anatolie XXXXX, reprezentat de avocatul Tudor
Coadă, împotriva deciziei din 25 ianuarie 2018 a Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău, în cauza penală în privința lui
Florea Anatolie XXXXX,
Termenul examinării cauzei:
Instanța de fond de la 01.09.2013 până la 02.03.2016;
Instanța de apel de la 06.06.2016 până la 25.01.2018;
Instanța de recurs de la 24.05.2019 până la 25.06.2020;
Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost
legal executată.
c o n s t a t ă :
Prin sentința din 02 martie 2016 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău
Florea Anatolie XXXXX a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod Penal și în temeiul art. 72 Cod Penal i s-a stabilit
pedeapsă cu închisoare pe termen de 2 (doi) ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar
de tip semiînchis.
Florea Anatolie XXXXX a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 190 alin. (4) Cod Penal și în temeiul art. 72 Cod Penal i s-a stabilit
pedeapsă cu închisoare pe termen de 8 (opt) ani, cu privarea de dreptul de a ocupa
anumite funcții legate de gestionarea mijloacelor bănești sau a bunurilor materiale
pe un termen de 5 (cinci) ani.
În temeiul art. 84 alin. (1) Cod Penal pentru concurs de infracțiuni i-a fost
stabilită lui Florea Anatolie XXXXX prin cumul parțial al pedepselor aplicate, o
pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 9 (nouă) ani, cu
privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții legate de gestionarea mijloacelor
1
bănești sau a bunurilor materiale pe un termen de 5 (cinci) ani, cu ispășirea pedepsei
în penitenciar de tip semiînchis.
Termenul ispășirii pedepsei aplicate lui Florea Anatolie XXXXX a fost calculat
din momentul punerii în executare a sentinței, incluzând termenul arestului preventiv
și arestului la domiciliu de la 30 iunie 2011 până la 13 august 2013 și de la 13 august
2013 până la 02 iulie 2014 inclusiv.
Măsură preventivă aplicată inculpatului Florea Anatolie XXXXX în formă de
liberarea provizorie sub control judiciar, cu restricțiile impuse prin Decizia
Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 02 iulie 2014 a fost menținută până
la intrarea în vigoare a sentinței.
Corpurile delicte: 3 (trei) CD cu înregistrarea materialelor de prelucrare
operativă; 22 (douăzeci și două) CD cu interceptările înregistrărilor telefonice s-a
dispus de păstrat la materialele dosarului pe tot parcursul păstrării cauzei penale după
intrarea sentinței în vigoare.
Corpul delict: o geantă sportivă de culoare neagră, nefiind solicitată de a fi
restituită de nici un participant la proces sau alte persoane, s-a dispus a fi păstrată la
materialele cauzei până la rămânerea sentinței definitive, ulterior urmând a fi
distrusă.
Corpurile delicte: suma de 2810 (două mii opt sute zece) euro, cu nominalul și
seria bancnotelor: 200 euro - X02550921104; 100 euro - S26629224604;
S07525267432, S07121639932, N46091589357, S02301555787, S17250432505,
S07709893747, S13840549063, N53075807184, X02708449184, X04779816554,
S12987284182, S23377915123, S22796176867, S14508235105, S23882428816,
S09418589755, X01354037942, X01904827738; 50 de euro - X61711624991,
V38030768788, X42204174023, S35338172299, V44044240315, X29474869862;
20 de euro - U69324465497, X19673119199, X32986823105, S22079013253,
S28974036211, X20943973037, M83297052985, H21021416307, U59135296442,
T36921619518; 10 euro - N5454223295079, N54223295061, X52861203272,
X49763802251, X55152349436, S06892859419, N27223145166, N31223134974,
X58369335698, U61177590068, X36346360565, UI1806474685, N15200162859,
U41692473086, X43132604717, S06607797811, Y10463701366, Y55434162097,
U23719099208, U01862198528, P16352315317; suma de 2312 (două mii trei sute
doisprezece) grivne ucrainești, cu nominalul și seria bancnotelor: 200 grivne -
BAЗ654230, BЩ 1940142, AE9313108, BЗ7155285, BИ2339600, BД5705125,
EЩ2437307, BA8825857, EЧ 0511918, BE1349646, EX8309534; 100 grivne -
BE2391865; 10 grivne - ЗГ6453099; 1 grivnă - ГЩ8386631, 1718091623; suma de
200 (două sute) euro cu nominalul și seria bancnotelor: 100 euro - S23842437883;
50 euro - S30439894966; 10 euro - X46223353883; X50784854411,
Y30166432435, Y55422798328, X50888716868; suma de 2510 (două mii cinci sute
zece) lei cu nominalul: 200 lei - 2 bancnote; 100 lei - 4 bancnote; 50 lei - 30 bancnote,
20 lei - 3 bancnote, 10 lei - 12 bancnote, 5 lei - 3 bancnote, 1 leu - 15 bancnote, toate
care sunt anexate la materialele cauzei penale, s-au trecut, forțat și gratuit, în
proprietatea statului la bugetul de stat, după intrarea sentinței în vigoare.
Corpurile delicte pistol mitralieră de model „AKS-74U” cu nr. 219177,
încărcătorul de cartușe pe care se află inscripția M 40 și două lansatoare de grenade
de model „Muha” cu numerele B 48055 și respectiv B 43807 și care se păstrează în
depozitul de arme al MAI, în temeiul art. 106 Cod penal s-au confiscat și s-au trecut,
forțat și gratuit, în proprietatea statului, cu remiterea acestora Ministerului Afacerilor
2
Interne al RM pentru adoptarea soluției corespunzătoare, după intrarea sentinței în
vigoare.
S-a încasat de la Florea Anatolie XXXXX în beneficiul statului, la bugetul de
stat, suma de 9 200 (nouă mii două sute) Euro sau echivalentul acesteia în monedă
națională la cursul BNM la data executării sentinței, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța prin sentință, instanța de fond a stabilit în fapt că
inculpatul Florea Anatolie XXXXX, la 14 iunie 2011, aproximativ la orele 10:00
min., urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și
abuz de încredere, aflându-se lângă Mănăstirea „Sf. Mucenic Teodor Tiron”, situată
în mun. Chișinău, str. Ciuflea 12, a primit de la cet. XXXXX, care colabora în mod
confidențial cu organele care exercită activitatea operativă de investigații și avea
însărcinarea de a efectua o achiziție de control a armelor de foc, mijloace bănești,
luate din fondurile speciale ale SIS în sumă de 4 700 de euro, care conform cursului
valutar al BNM la data de 14 iunie 2011 constituiau 76 956,39 de lei, pe care i-a
însușit fără a transmite dispozitivul explozibil, care putea fi activat de la distanță și
pistolul de model „Ghiurza”, promise lui XXXXX.
Acțiunile inculpatului Florea Anatolie au fost încadrate în drept de către
instanța de fond în baza art. 190 alin. (4) Cod Penal RM, după indicii calificativi -
escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și
abuz de încredere, în proporții mari.
Instanța de fond a mai stabilit că Florea Anatolie XXXXX este învinuit
conform actului de acuzare că prin înțelegere prealabilă și împreună cu persoane
neidentificate de către organul de urmărire penală, a săvârșit procurarea, păstrarea și
comercializarea armelor de foc și munițiilor fără autorizație corespunzătoare.
Astfel, inculpatul Florea Anatolie se învinuiește de faptul că în perioada anului
2010 a procurat de la persoane neidentificate de către organul de urmărire penală
arme de foc și muniții, pe care o perioadă nedeterminată le-a păstrat la domiciliul
său, amplasat în mun. Chișinău, str. XXXXX 9/4, ap. 22, contrar prevederilor Legii
cu privire la arme nr. 110-XII din 18 mai 1994 (în vigoare la momentul săvârșirii
infracțiunii).
La 03 martie 2011, în procesul efectuării măsurii operative de investigație,
achiziția de control, de către XXXXX care colabora în mod confidențial cu organele
ce exercită activitatea operativă de investigații, au fost procurate contra sumei de 2
700 de euro de la Florea Anatolie, un automat de model ,,Kalașnikov-AKS” cu
număr de serie 219177 și un încărcător cu 30 cartușe calibrul de 5,45 mm.
Ulterior, inculpatul Florea Anatolie continuându-și activitatea criminală, la 17
martie 2011, în schimbul mijloacelor bănești în sumă de 1 800 de euro, a
comercializat cet. XXXXX, care colabora în mod confidențial cu organele care
exercită activitatea operativă de investigații și efectua acțiunea operativă de
investigații - achiziția de control, două unități de aruncătoare de grenade de model
„Muha”, cu numerele de serie B 48055 și B 43807.
Conform concluziei raportului de expertiză nr. 2289 din 01 iulie 2011 pistolul-
mitralieră cu nr. 219177, achiziționat de la cet. Florea Anatolie se referă la categoria
armelor de foc și este o armă militară de luptă, model AKS-74U, cu țeava ghintuită
cal. 5,45x39 mm, cu lovitură centrală, confecționat în condiții de uzină în Rusia în
anul 1982. Pistolul-mitralieră nr. 219177 este în stare de funcționare și util pentru
trageri. Treizeci de cartușe se referă la muniții, sunt cartușe militare de calibrul 5,45
mm (5,45x39) cu lovitură centrală cu glonț de oțel, confecționate în condiții de uzină
3
și destinate pentru efectuarea de trageri din pistoalele- mitralieră de tipul AK-74,
AKS-74, AKS- 74U, puștile militare de tipul RPK-74, RPKS-74 ș.a. și sunt utile
pentru tragere. Totodată, conform raportului de expertiză nr. 560 din 21 iulie 2011
obiectele achiziționate la 17 martie 2011 de la Florea Anatolie reprezintă lansatoare
de grenade antitanc de tip „RPG-18” (Muha), confecționate industrial în anul 1974
în URSS, care sunt arme de foc de unică folosință, destinate pentru nimicirea
tancurilor, anti tunurilor și altor mijloace mecanizate și blindate ale adversarului,
neutralizarea (nimicirea) personalului și mijloacelor de foc adăpostite și
neadăpostite. În interiorul fiecărui dispozitiv de lansare este câte o lovitură
cumulativă de tip „RG-18”, care face parte din categoria munițiilor și sunt utile
pentru utilizare.
Organul de urmărire penală a încadrat în drept acțiunile inculpatului Florea
Anatolie în baza art. 290 alin. (2) lit. b) Cod Penal RM, adică procurarea, păstrarea
și comercializarea armelor de foc și munițiilor fără autorizația corespunzătoare,
săvârșite de mai multe persoane.
Instanța de fond a recalificat acțiunile inculpatului în baza art. 290 alin. (1) Cod
penal, după indicii calificativi - procurarea, păstrarea și comercializarea armelor de
foc și munițiilor fără autorizația corespunzătoare.
Împotriva sentinței nominalizate a înaintat apel inculpatul Florea Anatolie.
În motivarea apelului declarat, inculpatul a invocat că nu este de acord cu
sentința atacată, or instanța de fond a omis probele anexate la materialele cauzei
penale și nu a stabilit provocarea din partea lui XXXXX.
De asemenea, în instanța de judecata a fost prezentat un CD și stenograma
acestuia, care conține discuția dintre XXXXX și o altă persoană necunoscută, unde
se vorbește despre trafic de armament și activitatea lui în această sferă ca provocator.
Aici sunt expuse indignările lui XXXXX asupra faptului ca ar fi trebuit să primească
suma de 120 mii dolari de la Procuratură, dar a primit doar o mie și atât.
O alta dovada de provocare ignorată de către Judecătoria Botanica este că în
timpul procesului de judecată XXXXX a indicat că executa toate instrucțiunile
șefilor și anume insista asupra vânzării armei „Ghiurza”. Misiunea unui agent sub
acoperire este doar de a aduna informația, dar nu de a provoca comiterea unei
infracțiuni.
La una din ședințele de judecata XXXXX și-a schimbat mărturiile, a refuzat
mărturiile depuse în cadrul urmăririi penale, inculpatul a cerut ca acesta să fie tras la
răspundere, însă instanța de fond a omis să întreprindă careva măsuri în acest sens.
De asemenea, martorul Guja Dumitru a menționat la o ședință de judecată că
XXXXX împrumuta sume mari de bani sub diferite pretexte de la persoane
cunoscute, inclusiv și cumetri, după care nu îi întoarce, ci îi provoca la infracțiuni
pentru a se debarasa de datorii, numindu-se ca agent sub acoperire. Astfel de cazuri
sunt cunoscute în jur de cinci, pe care le cunoaște Guja Dumitru. În așa situație se
află și el. I-a împrumutat suma de 15 mii euro în anul 2005 pe care nu îi putea obține
înapoi.
Referitor la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) lit. b) Cod
Penal RM, se consideră nevinovat, deoarece nu a comis această infracțiune.
Dovezile asupra săvârșirii acestei infracțiuni din data de 03 martie 2011 și din 17
martie 2011 lipsesc, doar bănuieli și presupuneri pe parcursul a tot procesul. În
procesul efectuării așa-zisei „achiziții de control” nu au fost ridicate de la el nici
armament, nici bani, în baza cărora trebuiau sa fie întocmite procese verbale. Sunt
4
doar procese-verbale de ridicare a armamentului de la XXXXX, dar nici o expertiză
nu a dovedit implicarea sa în săvârșirea acestei infracțiuni sau ceva în comun cu
acest armament sau cu acei bani. În timpul percheziției au fost ridicați niște bani, dar
care aparțineau concubinei sale, Osarciuc Ana, și care nu au nici acele serii care le
au bancnotele din procesele-verbale de ridicare a banilor în urma așa-zisei „achiziții
de control”.
Referitor la condamnarea sa în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.
(4) Cod Penal, de asemenea nu este de acord. La caz, este vorba despre samavolnicie,
căci a vrut să-și întoarcă banii săi înapoi. De aceea, a acceptat discuția despre
armament, dar nu intenționa sa facă așa ceva, întrucât nu se ocupă cu vânzarea sau
cumpărarea armamentului. XXXXX era acel care insista la un anumit tip concret de
armament pe care îl dorea, el în discuții telefonice îl susținea, doar pentru a-și
întoarce banii. A luat banii în suma de 4 700 de euro de la XXXXX pentru a-și
întoarce măcar o parte din datorie, adică a comis samavolnicie, dar nu a săvârșit
escrocherie.
3.1. La data de 23 martie 2016 a înaintat apel avocatul Anatolie Ceachir, în
interesele inculpatului Florea Anatolie, solicitând casarea sentinței atacate,
rejudecarea cauzei cu constatarea nulității actelor procesuale conform prevederilor
art. 94, 251 Cod de procedură penală și pronunțarea unei soluții de achitare în
privința lui Florea Anatolie, pe motiv că în acțiunile acestuia nu sunt întrunite
elementele infracțiunii.
În motivarea apelului declarat, avocatul a indicat că instanța de fond urma să
țină cont că în cadrul urmăririi penale au fost grav încălcate drepturile inculpatului
Florea Anatolie nefiindu-i acordat interpret sau traducător în cadrul acțiunilor de
urmărire penală și în cadrul prezentării probelor și a materialului cauzei penale, acest
fapt a fost confirmat și în ședințele de judecată fiind antrenat interpretul care a
participat în ședințele judiciare.
În cazul dat instanța a încălcat drepturile inculpatului garantate de art. 6 § 1 al
Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,
deoarece și-a depășit competența acordată prin lege, a manifestat lipsă de
imparțialitate, ilegal a favorizat partea acuzării, încălcând prin acest fel de procedură
caracterul adversar al procesului penal, precum și principiul egalității armelor,
încălcând în același timp și prevederile art. 7 alin. (1), art. 8 alin. (1), art. 17 alin.
(3), art. 19 alin. (1), art. 24 alin. (2), art. 25 alin. (3), art. 26 alin. (3) Cod de procedură
penală.
Instanța în pofida argumentelor înaintate de către partea apărării privind
încălcarea principiilor legalității, totalmente a ignorat încălcări masive ale normelor
legale ce reglementează desfășurarea procedurii penale, comise de către procuror și,
prin urmare, condamnând inculpatul contrar legii. Instanța flagrant a încălcat
prevederile art. 8 alin. (1) Cod de procedură penală, care prevede că persoana acuzată
de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atâta timp cât vinovăția sa
nu-i va fi dovedită, în modul prevăzut de prezentul cod, într-un proces judiciar
public, în cadrul căruia îi vor fi asigurate toate garanțiile necesare apărării sale.
Partea apărării a prezentat în instanța de judecată probe: martorul Guja
Dumitru, sentința judecătoriei Căușeni, înregistrările convorbirilor telefonice, prin
care s-a constatat cu certitudine că XXXXX a mai acționat ca provocator și în alte
cauze penale care sau finisat cu încetarea procesului penal sau cu pronunțarea
5
sentințelor de achitare - probe incontestabile ce confirmă acțiunile de provocator a
lui XXXXX, iar împrejurările de fapt sunt identice cu împrejurările prezentei cauze.
Inițiativa și acțiunile active exprimate prin insistență erau din partea lui
XXXXX și nicidecum din partea lui Florea Anatolie în vederea realizării armelor.
Totodată martorul XXXXX își execută pedeapsa pe cauze de escrocherie, fapt ce
impune unele dubii referitor la inițierea cauzei penale, motivul, condițiile și acordul
de colaborare fictiv, or, instanța urma să țină cont de toate circumstanțele cauzei și
de personalitate persoanelor implicate în vederea expunerii obiective și
multilaterale.
Instanța de judecată nu a ținut cont de Jurisprudența națională și CEDO, care
indică că, la cercetarea infracțiunilor, instanțele vor ține cont de prevederile alin. (6)
art. 30 al Legii privind activitatea specială de investigații nr. 59 din 29 martie 2012,
potrivit cărora, investigatorului sub acoperire i se interzice să provoace comiterea de
infracțiuni. Aceasta implică sarcina verificării atente a materialului probator
administrat, astfel încât să prevină o condamnare a inculpatului care a acționat ca
efect al provocării din partea agenților statului sau, după caz, din partea persoanelor
private care acționează sub supravegherea agenților statului, întrucât ar exista riscul
ca acuzatul să fie lipsit din start de dreptul la un proces echitabil, prin aceasta
încălcându-se art. 6§1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor și
Libertăților Fundamentale ale Omului.
Instanța de judecată declarativ și nemotivat a interpretat prezența elementelor
infracțiunilor incriminate, art. 290 alin. (2) lit. b), art. 190 alin. (4) Cod penal în
acțiunile inculpatului Florea Anatolie.
Ce ține de acuzarea conform art. 290 alin. (2) lit. b) Cod penal, însăși acuzarea
este incorectă și irelevantă, deoarece urmărind doar scopul de a acuza fără să fie
stabilite și alte persoane de către organul de urmărire penală încadrează acțiunile
inculpatului conform indicilor; - de două și mai multe persoane, fapt ce nu
corespunde acuzării. Consideră că în cazul dat lipsește fapta infracțională, deoarece
există acțiuni de provocare și instigare la comiterea infracțiunii de către XXXXX,
confirmate de către martorul Guja Dimitri și materialele anexate, sentința
judecătoriei Căușeni și înregistrările audio cu stenograma.
Ce ține de acuzarea conform art. 190 alin. (4) Cod penal, la fel lipsesc
elementele infracțiunii incriminate, anume latura obiectivă și subiectivă. Luând în
considerație declarațiile inculpatului Florea Anatolie și faptul prin care recunoaște
că samavolnic și-a restituit o parte din datoria pe care urma XXXXX să i-o achite,
consideră că ipotetic acțiunile inculpatului pe acest capăt de acuzare pot fi
recalificate pe art. 352 Cod penal, samavolnicia în proporții mari.
Prin decizia din 25 ianuarie 2018 a Colegiului Penal al Curții de Apel
Chișinău s-a respins ca fiind depus peste termen apelul declarat de avocatul Anatolie
Ceachir, în interesele inculpatului Florea Anatolie, împotriva sentinței Judecătoriei
Botanica mun. Chișinău din 02 martie 2016. S-a admis apelul inculpatului Florea
Anatolie declarat împotriva sentinței Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 02
martie 2016 cu casarea parțială a sentinței, inclusiv din oficiu în baza art. 409 alin.
(2) Cod de procedură penală privind aplicarea pedepsei penale în baza art. 290 alin.
(1) Cod penal și aplicarea art. 84 Cod penal, și s-a pronunțat o nouă hotărâre în
această parte potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:
Inculpatul Florea Anatolie, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute
de art. 290 alin. (1) Cod penal, în baza art. 389 alin. (3) pct. 4) Cod de procedură
6
penală, raportat la art. 53 lit. g) Cod penal, s-a liberat de răspundere penală în
legătură cu expirarea termenului de prescripție prevăzut de art. 60 Cod penal.
Inculpatul Florea Anatolie urmează să-și execute pedeapsa stabilită în baza art. 190
alin. (4) Cod penal în formă de 8 (opt) ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții legate
de gestionarea mijloacelor bănești și a bunurilor materiale pe un termen de 5 (cinci)
ani. În rest, dispozițiile sentinței s-au menținut. Termenul ispășirii pedepsei aplicate
lui Florea Anatolie se va calcula de la momentul reținerii, incluzând în termenul
executării pedepsei a perioadei aflării în arest preventiv și arestului la domiciliu de
la 30 iunie 2011 până la 13 august 2013, de la 13 august 2013 până la 02 iulie 2014,
inclusiv. Decizia motivată fiind pronunțată în ședință publică 22 februarie 2018, ora
14:00.
Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că instanța de fond a stabilit
corect starea de fapt și de drept ce corespunde probelor din dosar, care au fost
apreciate corect, instanța de fond încadrând just acțiunile inculpatului Florea
Anatolie în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (4) Cod Penal, după
indicii calificativi - escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane
prin înșelăciune și abuz de încredere, în proporții mari și art. 290 alin. (1) Cod penal,
după indicii calificativi - procurarea, păstrarea și comercializarea armelor de foc și
munițiilor fără autorizația corespunzătoare.
Prin justificarea probelor cercetate, instanța de apel a considerat dovedită cu
certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 190
alin. (4) Cod Penal și art. 290 alin. (1) Cod penal.
Cu referire la motivele invocate de inculpat precum că prima instanță a adoptat
soluția incorectă de condamnare a inculpatului Florea Anatolie și că acesta urma a
fi achitat de sub învinuirea adusă, Colegiul Penal a constatat că prima instanță nu a
comis careva erori de fapt care ar impune casarea sentinței adoptate în partea
recunoașterii vinovăției inculpatului în comiterea acțiunilor infracționale, stabilirea
și individualizarea pedepsei în baza art. 190 alin. (4) Cod Penal. Instanța de apel a
considerat că aceste afirmații ale inculpatului reprezintă opinia subiectivă a lui, or,
prima instanță în sentința corect și justificat și-a motivat soluția sub aspectul
recunoașterii vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190
alin. (4) Cod Penal, și art. 290 alin. (1) Cod penal, luând în considerație probele
administrate legal de către organul de urmărire penală și cercetate în ședința de
judecată la prezenta cauză penală, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod
de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură
penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludentei, veridicității și
coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, și
ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea
faptelor și prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunilor.
Argumentele expuse de instanța de fond și motivele din sentință pentru a evita
repetări inutile, instanța de apel li-a însușit, fapt ce vine în corespundere cu
jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în Cauza Albert vs. România din
16.02.2010, statuează că art. 6 par. 1 din Convenție, deși obligația instanței să își
motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat
pentru fiecare argument (Van de Hurk vs. Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate
acestea proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor
7
furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fie examinat chestiunile
esențiale supuse atenției sale.
Necătînd la faptul că Florea Anatolie nu și-a recunoscut vina în cele
incriminate, Colegiul a considerat că vinovăția lui Florea Anatolie în comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (4) Cod Penal, după indicii calificativi -
escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și
abuz de încredere, în proporții mari și art. 290 alin. (1) Cod penal, după indicii
calificativi - procurarea, păstrarea și comercializarea armelor de foc și munițiilor fără
autorizația corespunzătoare, a fost dovedită și prin următoarele probe administrate,
cercetate de către instanța de fond, cercetate suplimentar și verificate în ședința
instanței de apel și anume:
- declarațiile martorilor XXXXX, Railean Serghei, Guja Dumitru date în
ședința instanței de fond, verificate prin citire în ședința instanței de apel;
- prin probele scrise cercetate de instanța de fond și verificate suplimentar de
instanța de apel și anume:
- procesul-verbal de cercetare a materialelor de urmărire și documentare cu
ajutorul mijloacelor și tehnicilor moderne, precum și a documentelor întocmite la
efectuarea achizițiilor de control și stenogramele anexă parvenite în adresa
Procuraturi Generale de la SIS RM, prin care se constată ducerea tratativelor între
Florea Anatolie și XXXXX referitoare la procurarea de către ultimul a
armamentului, precum și achiziționarea ulterioară a acestuia de către XXXXX;
- ordonanța de recunoaștere și atașare la cauza penală a documentelor din
19.09.2011 și anume a materialelor urmăriri vizuale și documentări efectuate asupra
figurantului Florea Anatolie și a achizițiilor de control din 03.03.2011, 17.03.2011,
14.06.2011 pe 18 file 3 suporturi magnetice de model (f.d. 83, vol. I);
- procesul-verbal de ridicare de la XXXXX a pistolului și a încărcătorului cu
30 de cartușe, prin care se confirmă procurarea armamentului nominalizat de la
Florea Anatolie (f.d. 85, vol. I);
- procesul-verbal de ridicare a două lansatoare de grenade de model „Muha”
prin care se confirmă procurarea armamentului nominalizat de la Florea Anatolie
(f.d. 89, vol. I);
- raportul de expertiză balistică nr. 2289 din 01.06.2011, prin care se constată
că: pistolul mitralieră, achiziționat de la cet. Florea Anatolie se referă la categoria
armelor de foc și este o armă militară de luptă, model AKS-74U; pistolul - mitralieră
este în stare de funcționare și util pentru trageri; 30 de cartușe se referă la muniții,
sunt cartușe militare de calibrul 5,45 mm (5,45x39) cu lovitură centrală cu glonț de
oțel, confecționate în condiții de uzină și destinate pentru efectuarea de trageri din
pistoalele-mitralieră de acest tip și sunt utile pentru tragere (f.d. 111, vol. I);
- procesul-verbal de comunicare a raportului de expertiză - în limba rusă (f.d.
114, vol. I);
- raportul de expertiză balistică nr. 560 din 21.06.2011, prin care se constată că:
obiectele achiziționate la 17.03.2011 de la Florea Anatolie reprezintă lansatoare de
grenade antitanc de tip „RPG-18” (Muha), confecționate industrial în anul 1974 în
URSS, care sunt arme de foc de unică folosință, care face parte din categoria
munițiilor și sunt utile pentru utilizare (f.d. 115, vol. I);
- ordonanța de recunoaștere și atașare la cauza penală a corpurilor delicte din
19.09.2011 și anume a unei genți sportive de culoare neagră ridicată la de la XXXXX
8
la 17.03.2011, în care au fost împachetate lansatoarele de grenade de model „Muha”
procurate de la Florea Anatolie la 17.03.2011 (f.d. 125, vol. I);
- ordonanța de recunoaștere și atașare la cauza penală a corpurilor delicte din
19.09.2011 și anume a pistolului mitralieră de model „AKS-74U” cu nr. 219177 a
încărcătorului de cartușe pe care se află inscripția „Muha” și a două lansatoare de
grenade de model „Muha” (f.d. 126, vol. I);
- ordonanța de efectuare a percheziției - în limba rusă (f.d. 129, vol. I);
- procesul-verbal de percheziție din 30.06.2011 tradus în rusă (f.d. 133-135,
vol. I);
- ordonanța de recunoaștere și atașare la cauza penală a corpurilor delicte bani
în sumă de 2180 de euro și 2312 grivne (f.d. 137, vol. I);
- procesele-verbale de efectuare a interceptării și înregistrării comunicărilor din
11.06.2011 și 11.08.2011 ale lui Florea Anatolie, prin care s-a stabilit faptul ducerii
tratativelor de către acesta cu persoana ce conlucrează cu organul operativ de
investigație în vederea comercializării armelor (f.d. 166-172, vol. I);
- procesul-verbal de efectuare a interceptării și înregistrării comunicărilor din
12.06.2011 ale lui Florea Anatolie, prin care s-a stabilit faptul ducerii tratativelor de
către inculpatul Florea Anatolie cu persoana ce conlucrează cu organul operativ de
investigație în vederea comercializării armelor (f.d. 18, vol. II);
- procesul-verbal de înzestrare a persoanei cu tehnică specială din 14.06.12011
și 30.06.2011, prin care se constată că la întâlnirile avute între XXXXX și Florea
Anatolie, primul fiind înzestrat cu tehnică specială (f.d. 76, 81 vol. II);
- procesul-verbal de efectuare a interceptării și înregistrării comunicărilor din
15.06.2011 (altor convorbiri în afară de cele telefonice) între suspectul Florea
Anatolie și XXXXX, participant la experimentul operativ.
- prin interceptarea și înregistrarea comunicărilor s-a constatat că, la 14.06.2011
între suspectul Florea Anatolie și XXXXX în cadrul achiziției de control ce a eșuat
a avut loc o convorbire referitoare la achiziția armamentului și achitarea sumei de
bani pentru el în sumă de 4700 euro (f.d. 77, vol. II);
- procesul-verbal de efectuare a interceptării și înregistrării comunicărilor din
30.06.2011 (altor convorbiri în afară de cele telefonice) între suspectul Florea
Anatolie și XXXXX participant la experimentul operativ.
Prin interceptarea și înregistrarea comunicărilor s-a constatat că banii primiți
de la XXXXX la 14.06.2011 pentru armament (4700 euro) au fost luați de către
colaboratorii de poliție de la Florea Anatolie și acesta promite restituirea lor în cel
mai apropiat timp (f.d 82, 89, 93 vol. II);
ordonanța de recunoaștere și atașare la cauza penală a corpurilor delicte din
21.09.2011 (f.d. 125, vol. II);
Astfel, Colegiul Penal, audiind participanții la proces, verificând prin prisma
prevederilor art. 101 Cod de procedură penală probele administrate la etapa de
urmărire penală, cercetare judecătorească în prima instanță și verificate în instanța
de apel, a constatat că instanța de fond a stabilit corect situația de fapt, dând faptelor
reținute în sarcina inculpatului încadrarea juridică corespunzătoare, și anume
comiterea de către Florea Anatolie a infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (4) Cod
Penal, după indicii calificativi - escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei
persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, în proporții mari și art. 290 alin. (1)
Cod penal, după indicii calificativi - procurarea, păstrarea și comercializarea armelor
de foc și munițiilor fără autorizația corespunzătoare.
9
De altfel, Colegiul a specificat că la pronunțarea sentinței, instanța de fond
corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că
inculpatul a săvârșit infracțiunile incriminate. Aceste împrejurări au fost constatate
din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate,
respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al
pertinenței, concludentei și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de
vedere al coroborării lor. dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea
infracțiunilor incriminate.
Totodată, Colegiul Penal, analizând declarațiile martorilor XXXXX și Railean
Serghei, a considerat că acestea sunt veridice, consecvente, consecutive pe tot
parcursul procesului penal, atât în cadrul urmăririi penale, cât și în instanța de
judecată, care coroborează cu probele scrise nominalizate mai sus, și dovedesc cu
certitudine că inculpatul Florea Anatolie a comis infracțiunile prevăzute de art. 190
alin. (4) și art. 290 alin. (1) Cod penal.
Colegiul Penal a atestat că declarațiile inculpatului Florea Anatolie privind
nevinovăția sa în comiterea faptei penale incriminate se combat prin totalitatea de
probe pertinente, concludente, utile și veridice cercetate în ședința de judecată și
anume prin declarațiile martorilor nominalizați supra și probele scrise cercetate în
ședința de judecată. Aceste probe coroborează între ele și demonstrează incontestabil
vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor incriminate.
De asemenea, a menționat că vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor
este confirmată prin cumulul de probe cercetate, enumerate mai sus, ce coroborează
între ele și careva divergențe între declarațiile martorilor și probele scrise care ar
trezi dubii nu sunt reținute.
Nerecunoașterea vinei de către inculpat, instanța de apel o apreciat-o ca o
metodă de apărare și un drept de a nu se auto-incrimina garantat de art. 66 Cod de
procedură penală și art. 6 CEDO, or persoana care pe parcursul procesului penal are
calitatea procesuală de inculpat nu poate fi urmărit pentru depunerea declarațiilor
false sau refuzul de a face declarații și nu poate fi calificate ca circumstanță
agravantă la stabilirea pedepsei penale
La caz, Colegiul a învederat că din apelul înaintat de inculpatul Florea Anatolie
nu rezultă cert care sunt solicitările acestuia - achitarea pe toate capetele de învinuire,
recalificarea acțiunilor din art. 190 alin. (4) în art. 352 alin. (1) Cod penal sau
trimiterea cauzei spre rejudecare pe motivul unor presupuse încălcări procesuale.
Instanța de apel a constatat că probele prezentate în sprijinul învinuirii, care au
fost cercetate în cadrul judecări cauzei în prima instanță și verificate în instanța de
apel, confirmă vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, acțiunile
sale corect fiind încadrate în baza prevederilor art. 190 alin. (4) Cod penal, după
semnele calificative - escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane
prin înșelăciune și abuz de încredere, în proporții mari.
Colegiul a apreciat ca nefondat argumentul inculpatului precum că la caza avut
loc o provocare din partea lui XXXXX, în cazul în care actele cauzei denotă
contrariul, ori, anume Florea Anatolie i-a propus lui XXXXX procurarea unei arme
de foc, după care ultimul s-a adresat organelor de drept.
În speța dată diferită judecății, s-a constatat că colaboratorii organelor de drept
au reacționat la denunțul efectuat de martorul XXXXX, care s-a adresat la organul
de drept, iar ofițerii s-au limitat la investigarea activității infracționale a inculpatului
10
Florea Anatolie într-o maniera pasivă, ei nu au exercitat o influență de așa natură,
încât să-l determine pe Florea Anatolie la săvârșirea infracțiunii.
Totodată, la materialele cauzei penale se regăsește decizia de autorizare a
măsurilor operative de din 01.03.2011 (f.d. 22, vol. I), acordul de colaborare dintre
XXXXX și Serviciul Informații și Securitate (f.d. 24, vol. I), procesul-verbal privind
achiziția de control din 04.03.2011, prin care s-a procurat automatul AK și 30 cartușe
(f.d. 36, vol. I) și procesul-verbal privind achiziția de control nr. 2 din 17.03.2011,
prin care s-a procurat aruncătoare de grenade (f.d. 40, vol. I), care demonstrează că
anume XXXXX a fost cel ce s- a adresat organelor de drept, la caz nefiind atestată
o situație de provocare sau instigare din partea autorităților.
În concluzie, instanța de apel apreciază că acțiunile ofițerilor SIS nicidecum nu
au avut efectul unei provocări și instigări la săvârșirea infracțiunii imputate în
prezenta cauză penală din partea autorităților statului, ci dimpotrivă, organul de
urmărire penală a administrat probe care indică că infracțiunea ar fi fost săvârșită și
fără intervenția colaboratorilor organelor de drept, motiv pentru care se respinge ca
nefondat motivul invocat de partea apărării precum că în speță ar exista o provocare.
Colegiul Penal de asemenea respinge ca fiind neîntemeiat argumentul apărării
precum că au avut loc încălcări procesuale, inculpatului fiindu-i încălcat dreptul la
interpret. În acest sens, instanța de apel a menționat că învinuirea i-a fost înaintată
lui Florea Anatolie în limba rusă (f.d. 4-5 vol. III) și deci dânsul cunoștea temeiurile
acestei învinuiri, iar la finele urmăririi penale dânsul a refuzat a lua cunoștință cu
materialele cauzei penale, or, în caz contrar, dacă el și-ar fi exercitat acest drept al
său, organul de urmărire penală l-ar fi asigurat cu participarea interpretului.
În privința învinuirii aduse inculpatului Florea Anatolie în baza art. 290, alin.
(1) Cod penal, Colegiul a considerat justă soluția instanței de fond, constatând ca
fiind dovedită vinovăția acestuia fără careva dubii, or, prin prisma 16, 53, 60 Cod
penal, art. 389 Cod de procedură penală, a concluzionat de a-l libera de răspundere
penală, în legătură cu expirarea termenului de prescripție.
Ne fiind de acord cu decizia instanței de apel, la data de 14 martie 2018,
avocatul Tudor Coadă, în interesele inculpatului Florea Anatolie a declarat recurs,
prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și hotărârea primei instanțe cu
rejudecarea cauzei conform prevederilor art. 435, alin. (1), pct. 2) lit. c) Cod de
procedură penală, constatarea nulității actelor procesuale conform art. 94, 251 Cod
de procedură penală, invocate în cadrul examinării fondului și pronunțarea unei
decizii de achitare în privința lui Florea Anatolie, pe motiv că faptele nu întrunesc
elementele infracțiunilor incriminate.
În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel a admis erori de drept
procedural ce cad sub incidența temeiului pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1)
pct. 6), pct. 8) și 12) Cod de procedură penală;
- nu au fost întrunite elementele infracțiunii de care este acuzat inculpatul;
- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau
hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea
soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a
admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;
- acuzarea nu a dovedit lipsa vreunui element de provocare, fapt ce a fost
invocat de apărare la toate etapele judecării cauzei;
- instanța a respins toate demersurile de nulitate a actelor procedurale, iar pe
alte demersuri nici nu s-a expus, încălcând egalitatea părților în proces, contrar art.
11
24 Cod de procedură penală. Acest fapt urma să fie constatat de instanța de apel și
să fie corectat;
- în cadrul procesului, începând cu urmărirea penală, a fost încălcat dreptul la
un proces echitabil, încălcări care urmau a fi constatate de către instanță și de către
instanța de apel;
- instanța nu a ținut cont de faptul că până la inițierea măsurilor speciale de
investigații la cauza penală nu a existat nici un indiciu că inculpatul ar fi fost implicat
în vreo activitate criminală. Astfel, Florea Anatolie are reputație bună, nu s-a ocupat
cu escrocherii sau vânzări de arme niciodată.
- instanța nu a dat apreciere faptului că organul de urmărire penală nu a avut un
rol pasiv în derularea evenimentelor, dar l-a instigat pe Florea Anatolie la comiterea
infracțiunii;
- nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au clarificat circumstanțele
esențiale ce țin de declarațiile contradictorii ale lui XXXXX, astfel apar dubii în
veridicitatea declarațiilor acestuia, urma de stabilit cu certitudine care din aceste
declarații sunt false;
- nu au fost găsite nici arme nici urme ale armelor sau banilor care se pretinde
că au fost în posesia lui Florea Anatolie;
- acuzarea nu a adus dovezi precum că XXXXX este independent și nu este
influențat de organele statului;
- instanța de fond nici cea de apel nu a cercetat sub toate aspectele declarațiile
lui Florea Anatolie, care a susținut de nenumărate ori că nu a avut intenția de a vinde
sau procura arme, dar a avut scop de a-și restitui suma de bani pe care a împrumutat-
o lui XXXXX. Iar, faptele date nu cad sub incidența art. 290 sau art. 190 Cod penal,
dar sub incidența samavolniciei. Cu atât mai mult că nu poate fi învinuită persoana
de comiterea infracțiunii de înstrăinare a armelor și a escrocherii pentru aceiași
acțiune, or persoana are intenția de a înstrăina arma, or persoana are intenția de a
înșela despre înstrăinarea unei arme, aceste fapte se exclude reciproc.
Astfel, recurentul a susținut că infracțiunea prevăzută de art. 290 Cod penal nu-
i putea fi imputată lui Florea Anatolie, iar fapta de a primi bani de la XXXXX, nu
este altceva decât samavolnicie. Fapta dată de a primi bani de la XXXXX este
încadrată juridic greșit de către organul de urmărire penală, de către instanța de fond
și cea de apel.
- interceptările telefonice și stenogramele convorbirilor telefonice dintre
XXXXX și Florea Anatolie, contravin prevederilor art. 94 alin. (1), lipsesc
comunicările integrale, lipsește traducătorul, lipsește suportul informativ cu
înregistrările originale.
Dea altfel, s-a invocat că Florea Anatolie a fost provocat la comiterea faptelor
de care este învinuit. Circumstanță dovedită prin faptul că XXXXX este provocator
și are mai multe cazuri de provocare a altor persoane la comiterea faptelor ilegale
care au fost constatate, inclusiv prin sentința instanței de judecată, și anume sentința
Judecătoriei Căușeni de achitare a lui Guja Dumitru, pe motiv că a fost provocat de
către XXXXX.
Despre activitatea de provocator a lui XXXXX dovedesc mai multe fapte:
suportul de informație Compact Disc, CD și stenograma cu înregistrarea care conține
discuția lui XXXXX cu o persoană neidentificată în care are loc discuția despre trafic
de armament și activitatea lui în această sferă ca provocator. În discuții se indică clar
12
indignarea lui XXXXX, ca provocator și de agent care colaborează cu procuratura
și despre remunerarea de la procuratură în mărime de o mie de dolari.
Activitatea de provocator este descrisă de însăși XXXXX, care a indicat în una
din ședințele de judecată că execută instrucțiunile șefilor și insistă la vânzători să i
se găsească anume arma de model „Ghiurza”
Martorul Guja Dumitru care a descris amănunțit metoda de lucru a lui XXXXX,
care este identică cu acea utilizată și în cazul lui Florea Anatolie. În cazul lui Florea
Anatolie, exact ca în cazul lui Guja Dumitru acesta a împrumutat mai întâi suma de
bani, ulterior a venit cu intenția de a procura arme de la persoana care XXXXX
cunoștea cu certitudine că nu se ocupă de astfel de activități ilegale, iar dacă nu ar fi
fost provocat nu ar fi comis astfel de fapte.
Judecând recursul ordinar declarat, în raport cu materialele dosarului și
motivele invocate, ținând cont de opinia inculpatului, Colegiul penal lărgit constată
că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.
Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,
judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul, să caseze,
parțial sau total, hotărârea atacată, să rejudece cauza și să pronunțe o nouă hotărâre.
Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres în art. 427
Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de către
recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile
instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.
În sensul prevederilor din art. 414 alin. (1), art. 417 alin. (1) pct. 8), art. 419
Cod de procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând
apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate
de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe
noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor
invocate în apel.
În același context, Colegiul penal lărgit menționează că, hotărârile pronunțate
de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în
corespundere cu prevederile legislației în vigoare. Necesită a se avea în vedere că nu
numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea în termeni vagi, reprezintă motiv de
casare.
Colegiul penal lărgit indică că, recurentul în recursul său, drept temeiuri pentru
declararea recursului au indicat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de
procedură penală, și anume cazurile când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra
tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care
se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărârii sau
acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat
soluția instanței, nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat
o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a
fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în
baza unei legi mai blânde și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.
Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit
reține că, temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură
penală și-a găsit confirmarea în cauza dată.
13
Colegiul penal lărgit remarcă că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor
motivelor invocate în apel, motivarea soluției fiind expusă neclar.
Astfel, în speță, Colegiul atestă că instanțele de judecată nu s-au expus în mod
explicit, ferm, asupra elementului de provocare, în cazul în care partea acuzării nu a
dovedit lipsa vreunui element de provocare, necătînd la faptul că partea apărării la
toate etapele procesului penal s-a referit la acest aspect.
Instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor demersurilor, înaintate de partea
apărării, de nulitate a actelor procedurale, contrar prevederilor art. 24 Cod de
procedură penală, care statuează că urmărirea penală, apărarea și judecarea cauzei
sunt separate și se efectuează de diferite organe și persoane. Instanța judecătorească
nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării
și nu exprimă alte interese decât interesele legii. Părțile participante la judecarea
cauzei au drepturi egale, fiind învestite de legea procesuală penală cu posibilități
egale pentru susținerea pozițiilor lor. Instanța de judecată pune la baza sentinței
numai acele probe la cercetarea cărora părțile au avut acces în egală măsură. Părțile
în procesul penal își aleg poziția, modul și mijloacele de susținere a ei de sine
stătător, fiind independente de instanță, de alte organe ori persoane. Instanța de
judecată acordă ajutor oricărei părți, la solicitarea acesteia, în condițiile prezentului
cod, pentru administrarea probelor necesare.
De altfel, Colegiul reține că instanța de apel nu a ținut cont de argumentul
apelantului, și nu i-au dat apreciere în coraport cu actele cauzei și poziția părților,
prin care a indicat că până la inițierea măsurilor speciale de investigații la cauza
penală nu a existat nici un indiciu că inculpatul ar fi fost implicat în vreo activitate
criminală, acesta având o reputație bună.
Mai mult, instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au clarificat
circumstanțele esențiale ce țin de declarațiile contradictorii ale lui XXXXX, precum
și a refuzului acestuia de a depune declarații, astfel, apărând dubii în privința
veridicității declarațiilor acestuia.
Totodată, nu s-a reținut și nu s-a dat o apreciere corespunzătoare faptului că la
inculpatul Florea Anatolie nu au fost depistate careva arme, bani, ci doar se pretinde
că au fost posesia acestuia.
Colegiul Penal lărgit ține să menționeze că atât instanța de fond cât și instanța
de apel nu au cercetat sub toate aspectele declarațiile inculpatului Florea Anatolie,
care a susținut de nenumărate ori că nu a avut intenția de a vinde sau procura arme,
dar a avut scop de a-și restitui suma de bani pe care a împrumutat-o lui XXXXX,
fapte ce în opinia acestuia ar putea fi încadrate ca samavolniciei.
De asemenea, instanța de recurs constată că instanțele de judecată nu au dat
aprecierea cuvenită afirmațiilor inculpatului, prin care a indicat că nu poate fi
învinuită persoana de comiterea infracțiunii de înstrăinare a armelor și a escrocherii,
pentru aceiași acțiune, în cazul în care persoana ori are intenția de a înstrăina arma,
ori are intenția de a înșela despre înstrăinarea unei arme, fapte se exclude reciproc,
iar faptele au fost încadrate juridic greșit de către organul de urmărire penală,
instanța de fond și cea de apel.
Colegiul Penal lărgit, de asemenea, stabilește că instanțele de judecată ierarhic
inferioare, recunoscându-l vinovat pe inculpatul Florea Anatolie de comiterea
infracțiunilor incriminate, necătînd la faptul invocării de acesta a provocării din
partea lui XXXXX, nu au verificat probele în ansamblu – din punct de vedere al
14
coroborării lor, apreciind unilateral și selectiv probele administrate, motivând
defectuos aspectul de provocare a inculpatului la comiterea infracțiunii.
În conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală, (1) Fiecare probă urmează
să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și
veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.
(2) Reprezentantul organului de urmărire penală sau judecătorul apreciază probele
conform propriei convingeri, formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate
aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege. (3) Nici o probă nu are o valoare
dinainte stabilită pentru organul de urmărire penală sau instanța de judecată. (4)
Instanța de judecată este obligată să pună la baza hotărârii sale numai acele probe la
a căror cercetare au avut acces toate părțile în egală măsură și să motiveze în hotărâre
admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate.
Prin prisma normei precitate, Colegiul Penal lărgit evidențiază că, în speță,
hotărârea în mare parte se întemeiază pe declarațiile lui XXXXX și probele obținute
în urma efectuării măsurilor speciale de investigație, contrar prevederilor art. 101
alin. (5) Cod de procedură penală, care statuează că hotărârea de condamnare nu se
poate întemeia, în măsură determinantă, pe declarațiile martorului protejat sau pe
probele obținute în urma efectuării măsurilor speciale de investigații.
Mai mult decât atât, Colegiul penal lărgit studiind materialele cauzei a ajuns la
concluzia că, instanța de apel a menținut sentința primei instanțe fără a se expune
asupra tuturor argumentelor și problemelor indicate și în cererile de apel declarate
de către inculpat, or, instanța de apel la judecarea apelurilor se conduce de regulile
generale pentru judecarea cauzelor în primă instanță, verificând legalitatea și
temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță conform
materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de
apel (vezi art. 414 Cod de procedură penală).
În acest sens, Colegiul penal lărgit subliniază că, aprecierea probelor este unul
din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de
muncă depusă de către organele de urmărire, instanțele judecătorești, cât și de părțile
din proces, se concretizează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități.
Aprecierea probelor după intima convingere trebuie să se bazeze pe prevederile
legale. Intima convingere se întemeiază pe examinarea tuturor probelor în ansamblu,
sub toate aspectele complet și obiectiv.
De asemenea, Colegiul penal lărgit reiterează că argumentele instanței de apel
cu referire la alegațiile apărării privind provocarea inculpatului la comiterea
infracțiunii, sunt lipsite de claritate și precizie, ori, indicarea cauzelor pronunțate de
către Curtea de la Strasbourg în acest sens, fără a face o corelație cu starea de fapt
reținută în speță, se echivalează cu nerezolvarea fondului apelului, fapt ce atrage
după sine casarea deciziei instanței de apel.
Mai mult decât atât, instanța de recurs ordinar indică că, instanțele de fond la
cercetarea infracțiunii imputate inculpatului, urma să țină cont de prevederile art. 30
alin. (6) al Legii privind activitatea specială de investigații nr. 59 din 29.03.2012, și
să indice cu precizie constatările acestora în urma verificării atente a materialului
probator administrat, astfel încât să prevină o condamnare a inculpatului care a
acționat ca efect al provocării din partea agenților statului sau, după caz, din partea
persoanelor private care acționează sub supravegherea agenților statului, întrucât ar
exista riscul ca acuzatul să fie lipsit din start de dreptul la un proces echitabil, prin
15
aceasta încâlcindu-se art. 6 §1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor
și Libertăților Fundamentale ale Omului
Subsecvent, Colegiul penal reamintește că, orice declarație că acuzatul a fost
provocat la săvârșirea infracțiunii urmează a fi analizată de către instanțele de
judecată în hotărârile sale și este sarcina acuzării să demonstreze că nu a fost o
provocare.
În această ordine de idei, Colegiul penal constată că, instanța de fond la
pronunțarea sentinței nu s-a expus asupra acestui fapt, astfel obligația revenindu-i
instanței de apel, care în partea descriptivă a deciziei urma să evalueze dacă acțiunile
provocatorului privat au avut efectul provocării și dacă infracțiunea putea fi comisă
fără intervenția provocatorului.
Astfel, Colegiul penal lărgit susține că, instanța de apel a pronunțat o decizie
lipsită de o motivare clară, contrară garanțiilor dreptului la un proces echitabil
stabilite la art. 6 al Convenției europene a drepturilor omului, or, jurisprudența
CtEDO indică faptul că, „… rolul unei decizii motivate este să demonstreze părților
că ele au fost auzite. Mai mult, o decizie motivată oferă părții posibilitatea de a o
contesta, precum și posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o instanță de
recurs. Doar prin adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control public
al administrării justiției. Dreptul de a fi auzit, prin urmare, include nu doar
posibilitatea de a prezenta argumente instanței, dar de asemenea obligația
corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care
anumite argumente au fost acceptate sau respinse.”(cauza Fomin vs Moldovei din
11 octombrie 2011, nr. 36755/06).
Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit
reține că, temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură
penală și-a găsit confirmarea în cauza dată.
Prin urmare, Colegiul penal lărgit conchide că, nemotivarea clară și concisă a
soluției pronunțate de către instanța de apel reprezintă prin sine neexaminarea
fondului apelului de către instanța de apel, ce se consideră eroare de drept și este
temei pentru recurs.
Colegiul penal lărgit indică că eroarea comisă de către instanța de apel nu poate
fi corectată în ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs nu este
abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității hotărârii,
substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor legale.
La rejudecarea cauzei instanța de apel are obligația cu strictețe să respecte
prevederile art. 414 Cod de procedură penală, să înlăture erorile enumerate mai sus,
să verifice minuțios legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor
prezentate, să studieze și corect să aprecieze juridic materialele cauzei în tot
ansamblul lor, să țină seama de cele expuse în prezenta decizie legate de justa
apreciere, sub toate aspectele, complet și obiectiv a tuturor împrejurărilor cauzei, să
se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în cererile de apel și recurs și, în
dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată,
care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.
În conformitate cu prevederile art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de
procedură penală, Colegiul penal lărgit
d e c i d e :
16
Se admite recursul ordinar declarat de inculpatul Florea Anatolie XXXXX,
reprezentat de avocatul Tudor Coadă.
Se casează total decizia din 25 ianuarie 2018 a Colegiului penal al Curții de
Apel Chișinău, în cauza penală privindu-l pe Florea Anatolie XXXXX cu dispunerea
rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.
Decizia nu se supune căilor de atac.
Decizia motivată pronunțată la 25 iunie 2020.
Președintele ședinței,
judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii Iurie Bejenaru
Dumitru Mardari
Nicolae Craiu
Galina Stratulat
17