1ra-677/2020 — art. 287 alin. 1, 152 alin. 2 lit. c-1 CP

1ra-677/2020 — art. 287 alin. 1, 152 alin. 2 lit. c-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-677/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

a examinat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către procurorul

în procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 septembrie 2019, în cauza

penală în privința lui

Butucea Aurel XXXXX, născut

XXXXXX, originar și domiciliat în r-

nul XXX, s. XXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 28.06.2017– 10.12.2018;

instanța de apel: 07.02.2019 – 24.09.2019;

instanța de recurs ordinar: 24.12.2019-27.05.2020;

C O N S T A T Ă:

2018, a fost încetată cauza penală de învinuire a lui Butucea Aurel xxx în

baza art. 287 alin. (2) lit. b) din Codul penal, cu tragerea a acestuia la

răspundere contravențională.

A fost încetată cauza contravențională în privința lui Butucea Aurel Piotr

în baza art. 78 alin. (2) Cod contravențional, pe motivul intervenirii

prescripției termenului de tragere la răspundere contravențională.

A fost recunoscut Butucea Aurel xxxx, vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 152 alin.(2) lit.c1) din Codul penal și s-a stabilit pedeapsa

sub formă închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani.

În temeiul art. 90 din Codul penal a fost suspendată executarea pedepsei

cu închisoare și s-a stabilit în privința lui Butucea Aurel xxxxun termen de

probațiune de 4 (patru) ani.

aproximativ la ora 19:00, aflându-se pe traseul Hîrtopul Mare - Izbește,

raionul Criuleni, intenționat, din relații de ostilitate brusc apărute, i-a aplicat

1

lui xxxxx, multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale

corpului cauzându-i astfel părții vătămate o vătămare corporală ușoară, cu

dereglarea sănătății de scurtă durată, sub formă de traumă cranio- cerebrală,

edem hematom perioarbital pe stânga, hemoragie în sclera ochiului stâng.

Tot el, la 22 mai 2017 aproximativ la ora 19:00, aflându-se în parcul public

centrul satului Izbește, raionul Criuleni, având scopul vătămării intenționate

medii „ integrității corporale lui Xxx, despre care, reieșind din

particularitățile fiziologice, știa cu certitudine că este minoră, intenționat, a

îmbrâncit-o pe ultima în rezultatul cărui fapt a căzut jos, cauzându-i astfel o

vătămare corporală medie a integrității corporale sub formă de fractură a

părții acromiale a claviculei pe dreapta.

Astfel, pe episodul din 27 martie 2016 faptele inculpatului au fost

calificate după semnele contravenției prevăzute de art. 78 alin.(2) Cod

contravențional și anume, „vătămarea intenționată ușoară a integrității

corporale care a provocat o dereglare de scurtă durată a sănătății”.

Pe episodul din 22 mai 2017 în baza art. 152 alin. (2) lit. c1) din Cod penal

– „vătămarea intenționată medie a integrității corporale și a sănătății, care

nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute de art.

151 Cod penal, dar care a fost urmată de o dereglare îndelungată a sănătății,

săvârșit cu bună știință asupra unui minor”.

Organul de urmărire penală pe episodul din 27 martie 2016 a calificat

fapta incriminată inculpatului în baza articolului 287 alin. (2), lit. b) Cod

penal, huliganism, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică și exprimă o vădită lipsă de respect față de societate, însoțită de

aplicarea violenței asupra persoanei.

procurorul în Procuratura raionului Criuleni, Rapeșco Ivan care a solicitat

casarea acesteia, din motivul ilegalității sentinței și blândeții pedepsei,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Butucea Aurel xxxx să fie declarat culpabil

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.287 alin. (2) lit.b) din Cod penal și

condamnat la 2 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanța, prin care Butucea Aurel Piotr să fie

declarat culpabil de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2)

lit.c1) din Cod penal și condamnat la 5 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei

în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art.84 alin.(1) din Codul penal, să-i fie stabilit lui Butucea

Aurel o pedeapsă definitivă de 5 ani și 2 luni închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

2

Măsura preventivă „arestarea preventivă” de aplicat din momentul

pronunțării deciziei.

Încasarea din contul inculpatului Butucea Aurel, cheltuieli judiciare

pentru efectuarea expertizelor medico-legale în mărime de 320 lei.

3.1 În motivarea apelului a invocat că:

- nu au fost realizate scopurile legii penale, deoarece, având la bază toate

circumstanțele, nu poate fi vorba de careva corectare a condamnatului

Butucea Aurel, deoarece există riscul comiterii de către acesta a unor noi

infracțiuni după ispășirea pedepsei blânde, care i-a fost numită cu stabilirea

unui termen de probațiune;

- instanța de apel urmează sa ia în considerație faptul că anterior

inculpatul a fost judecat nu a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune, de

aceea corectarea este posibilă doar cu aplicarea pedepsei cu închisoare.

septembrie 2019, a fost admis apelul declarat de procurorul în Procuratura

raionului Criuleni, Rapeșco Ivan, casată parțial sentința Judecătoriei

Criuleni (sediul Central) din 10 decembrie 2018, în partea încetării

procesului penal în baza articolului 287 alin. (2), lit. b) Cod penal și în partea

încetării procesului contravențional în baza articolului 78 alin. (2) Cod

contravențional, și, respectiv, în partea pedepsei definitive, cu pronunțarea

unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru primă instanță, în părțile

respective: Butucea Aurel xxxxxx a fost recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de articolul 287 alin.(l) Cod penal, prin aplicarea unei

amenzi în mărime de 600 (șase sute) unități convenționale, ceea ce constituie

12 000 (douăsprezece mii) lei;

A fost menținută dispoziția privind condamnarea lui Butucea Aurel

Piotr în baza articolului 152 alin. (2), lit. c1) Cod penal cu închisoare la 5

(cinci) ani și, prin aplicarea prevederilor articolului 90 Cod penal, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termenul de probațiune

de 4 (patru) ani, cu obligarea să nu-și schimbe, domiciliul fără

consimțământul organului competent;

Butucea Aurel xxx, în conformitate cu prevederile articolelor 84 alin. (1)

și 87 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul total al

pedepselor aplicate, a fost pedepsit definitiv cu amendă în mărime de 600

(șase sute) unități convenționale, ceea ce constituie 12 000 (douăsprezece mii)

lei și cu închisoare la 5 (cinci) ani cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei respective pe termenul de probațiune de 4 (patru) ani, cu obligarea

să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent,

pedepse care se execută de sine stătător.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

3

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii constatate a fost dovedită

conform probatoriului administrat în procesul de judecată și în faza de

urmărire penală, astfel fiind pertinente și concludente, utile și veridice

probele cercetate:

- procesul - verbal de cercetare la fața locului din 04 aprilie 2016 potrivit

căruia, locul comiterii infracțiunii a constituit o porțiune a drumului public

din raionul Criuleni, Hîrtopul Mare - Izbiște (vol. I, f. d. 25);

- raportul de expertiză medico - legală nr. 143D din 27 mai 2016,

conform căruia la examinarea medico - legală în baza documentelor

medicale prezentate a cet. Xxxau fost depistate leziuni corporale sub formă

de Traumă acută cranio - cerebrală, comoție cerebrală, edem, hematom

periorbital pe stânga, hemoragie în sclera ochiului stâng, care au fost

produse cu un corp contondent posibil în timpul și circumstanțele indicate,

duc la dereglarea sănătății de scurtă durată și se califică ca: vătămare ușoară;

(vol. II, f. d. 70);

- plângerea cet. xxxxx, care solicită să fie luate măsuri cu cet. Butucea

Aurel, care la 22 mai 2017 a agresat-o pe fiica sa minoră Xxx (vol. I, f. d. 3);

- procesul - verbal de cercetare la fața locului din 01 iunie 2017 conform

căruia s-a cercetat parcul de distracții situat în satul Izbiște, raionul Criuleni

(vol. I, f. d. 4);

- raportul de expertiză medico - legală nr. 145D din 27 mai 2017, prin

care se constată că la examinarea medico-legală în baza documentelor

medicale prezentate a cet. Xxx au fost depistate leziuni corporale sub formă

de fractură a părții acromiale a claviculei pe dreapta, care au fost produse cu

un obiect contondent posibil în timpul și circumstanțele indicate ce duc la

dereglarea sănătății de lungă durată și se califică ca vătămare medie. (vol. I,

f. d. 13-14);

- caracteristica nr. 503 din 12 iunie 2017 eliberată de către Primăria

satului Izbiște lui xxxx potrivit căreia, ultimul nu este angajat în câmpul

muncii, locuiește împreună cu părinții, nu este căsătorit, careva plângeri pe

durata traiului nu s-au înregistrat la primăria din localitate (vol. I, f. d. 31);

- plângerea cet. xxxx din 25 iulie 2017, prin care solicită organele de

drept să întreprindă măsuri conform legislației în vigoare în privința lui

Butucel Aurel care la data de 22.05.2017 a îmbrâncit-o pe fiica sa minoră Xxx

(vol. I, f. d. 5);

- copia sentinței Judecătoriei Orhei din 23 iunie 2008 (vol. I, f. d. 36);

- copia sentință Judecătoriei raionului Criuleni din 08 iunie 2005 (vol. I,

f. d. 41-51);

-plângerea lui Xxxdin 07 aprilie 2016 potrivit căreia solicită organele

4

de drept să ia măsuri conform legislației în vigoare pentru faptul că la data

de 27.0.2016, în stradă în prejma s. Izbiște un grup de tineri unul din ei cet.

xxxx din intenții huliganice a fost lovit cu pumnii și picioarele peste diferite

părți ale corpului (vol. II, f. d. 22);

- informația 903 din 27 martie 2016 (vol. II, f. d. 23);

- raportul de constatare medico -legală nr. 74D din 28 martie 2016 (vol.

II, f. d).

- certificatul eliberat de medicul narcolog la 30 iunie 2016, prin care se

confirmă că Butucea Aurel la evidența medicului narcolog nu se află (vol. II,

f. d. 48);

- certificatul eliberat de medicul psihiatru la 30 iunie 2016, prin care se

confirmă că Butucea Aurel la evidența medicului psihiatru nu se află (vol. II,

f. d. 51);

-revendicarea nr. 246 din 30 iunie 2016 în privința lui Butucea Aurel

(vol. II, f. d. 57-58);

-caracteristica nr. 683 din 14 iunie 2016 eliberată de către Primăria s.

Izbiște în privința lui Butucea Aurel (vol. II, f. d. 67);

Instanța de apel a relevat că, a fost dovedită vinovăția inculpatului în

săvârșirea faptei prevăzute de articolul 287 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel a notat că declarațiile părții vătămate xxxx, care sânt

consecvente și clare, se coroborează cu probele prezentate în sprijinul

învinuirii, în ansamblu, combat versiunea inculpatului și, respectiv,

dovedesc cu certitudine vinovăția acestuia în săvârșirea huliganismului

imputat.

Instanța de apel a notat că din declarațiile inculpatului prezentate în

ședința de judecată în primă instanță și a părții vătămate, la procesul - verbal

de cercetare la fața locului din 04 aprilie 2016, raportul de expertiză medico

- legală nr. 143D din 27 mai 2016 și raportul de constatare medico -legală nr.

74D din 28 martie 2016, rezultă fără echivoc că la 27 martie 2016, aproximativ

la ora 19:00 Butucea Aurel, aflându-se pe traseul Hârtopul Mare - Izbește,

raionul Criuleni pe fundalul unui conflict cu partea vătămată xxx,

conștientizând că se află într-un loc public, încălcând grosolan ordinea

publică și manifestând o vădită lipsă de respect față de societate, cu o

deosebită obrăznicie, în prezența a mai multor persoane, încăierându-se la

bătaie, s-au numit reciproc cu cuvinte necenzurate, ca urmare xxx i-a aplicat

cetățeanului xxxx, multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite

părți ale corpului cauzându-i astfel părții vătămate o vătămare corporală

ușoară.

Instanța de apel a constatat că locul derulării evenimentelor a fost un

loc public, iar conflictul a fost inițiat de inculpatul Butucea Aurel. Acțiunile

5

inculpatului au fost însoțite de o încălcare grosolană evidentă a ordinii

publice și au exprimat o vădită lipsă de respect față de societate, încălcarea

grosolană evident a ordinii publice s-a manifestat prin: acțiunile violente

intenționate și grosolane ale lui Butucea Aurel, față de partea vătămată xxxx,

ce au atentat la regulile sociale și morale de conviețuire (care presupun

rezolvarea civilizată și pașnică a oricărei situații de conflict), neobrăzare,

comportare batjocoritoare prin înjosire a onoarei și demnității persoanei,

manifestate prin adresarea de injurii, exprimarea de cuvinte și gesturi

obscene, acostarea jignitoare a părții vătămate Xxx precum și prin aplicarea

loviturilor peste diferite părți ale corpului ultimului.

În rezultatul acțiunilor inculpatului au fost atinse interesele legitime ale

părții vătămate de a se deplasa în liniște și siguranță, fiind periclitată

securitatea și ordinea publică.

În atare situație, se consideră că în cadrul cercetării judecătorești nu și-

a găsit confirmare fapta incriminată prin sentință inculpatului, prevăzută la

articolul 78 alin. (2) Cod contravențional, odată ce fapta respectivă cade sub

incidența legii penale. Or, există consecințele acțiunilor violente ale lui

Butucea Aurel asupra lui Xxx care se exprimă prin violență fizică

manifestată cu aplicarea loviturilor pe suprafață corpului părții vătămate,

care au condus la o vătămare corporală ușoară.

Instanța de apel a considerat că versiunea părții apărării reprezintă

poziția de apărare, ce nu corespunde adevărului, ci urmărește scopul de a

evita răspunderea penală.

Instanța de apel a evidențiat că recunoașterea parțială a vinovăției nu

echivalează cu liberarea de răspundere penală, devreme ce probele

prezentate în sprijinul învinuirii, cercetate sau, după caz, verificate în

ședința instanței de apel, dovedesc cu certitudine săvârșirea infracțiunii de

către inculpat.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că fapta reținută în sarcina

inculpatului se califică în baza articolului 287 alin. (2), lit. b) Cod penal:

huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică și exprimă o vădită lipsă de respect față de societate, însoțită de

aplicarea violenței asupra persoanei, de două sau mai multe persoane.

Cu privire la calificarea infracțiunii în baza articolului 287 alin. (1) Cod

penal, s-a menționat că subiectul infracțiunii este inculpatul, care întrunește

condițiile prevăzute la articolele 21 alin. (1) și 22 Cod penal.

- obiectul juridic special al infracțiunii are un caracter complex, dat fiind

că se exprimă în acțiuni care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de

aplicarea violenței; obiectul juridic principal îl constituie relațiile-sociale cu

privire la ordinea publică, iar obiectul juridic secundar îl formează relațiile-

6

sociale cu privire la integritatea corporală, sănătate a părții vătămate xxx;

obiectul material îl reprezintă: a) corpul părții vătămate xxx, în urma

acțiunilor inculpatului îndreptate spre încălcarea grosolană a ordinii

publice, însoțite de aplicarea violenței exprimate prin „ traumă acută cranio

- cerebrală, comoție cerebrală, edem, hematom periorbital pe stânga,

hemoragie în sclera ochiului stâng, care au fost produse cu un corp

contondent posibil în timpul și circumstanțele indicate, duc la dereglarea

sănătății de scurtă durată si se califică ca: vătămare ușoară”.

- latura obiectivă a infracțiunii se exprimă prin acțiunile criminale prin

care se încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței

asupra părții vătămate.

- latura subiectivă a infracțiunii se caracterizează prin intenție directă,

având la bază motive huliganice.

Instanța de apel la aplicarea pedepsei pe episodul din 27 martie 2016, a

luat în considerație prevederile art. 7, 61, 70 și 75 Cod penal, s-a ținut cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de influenta

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, precum și de

faptul, că printre altele, pedeapsa are drept scop prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

Instanța de apel a luat în considerație și acel fapt că inculpatul a săvârșit

o infracțiune, care, conform articolului 16 alin. (3) Cod penal, se clasifică ca

mai puțin gravă, nu are antecedente penale și nu a constatat circumstanțe

agravante.

Instanța de apel a considerat rezonabil și oportun de aplicat

inculpatului pedeapsa prevăzută la sancțiunea articolului 287 alin. (2), lit. b)

Cod penal - amendă, fiind aplicabile prevederile articolului 64 alin. (31) Cod

penal.

La soluționarea chestiunii cu privire la pedeapsa stabilită inculpatului

Butucea Aurel pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută la articolul 152 alin.

(2), lit. c1) Cod penal, s-a apreciat că prima instanță a acordat deplină

eficiență prevederilor articolelor 7, 61, 75, 84 și 90 Cod penal, relevante fiind

considerentele cuprinse în sentință: „La aprecierea felului și măsurii de

pedeapsă, instanța de judecată se călăuzește de prevederile art. 7, 61, 75, 76

și 77 din Codul penal și tine cont de gradul și pericolul social al infracțiunii,

de persoana inculpatului, de circumstanțele cauzei care atenuează sau

agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra

vinovatului.

A fost stabilit că Butucea Aurel anterior a fost judecat, antecedente

penale sunt stinse, se caracterizează satisfăcător și nu se află la evidența

medicului psihiatru și narcolog.

7

Instanța de apel a reținut circumstanțe atenuante repararea integrală a

prejudiciului material, iar agravante s-au constatat din circumstanțele

descrise, personalitatea inculpatului, ajungând la concluzia că în privința

inculpatului Butucea Aurel poate fi aplicată pedeapsa prevăzută de art. 152

alin. (2) lit. c1) Cod penal și anume închisoare. Totodată, ținând cont de faptul

că inculpatul a reparat prejudiciul cauzat a considerat aplicabile în privința

inculpatului a prevederilor art. 90 Cod penal.

Instanța de apel a notat că prima instanță motivat a stabilit categoria și

măsura de pedeapsă, relevând în cuprinsul sentinței circumstanțele cauzei,

persoana inculpatului, categoria infracțiunii săvârșite, influența pedepsei

asupra corectării și reeducării inculpatului și, în așa mod, just a concluzionat

că atingerea scopului pedepsei se v-a asigura prin aplicarea închisorii cu

suspendare condiționată, în limitele prevăzute de sancțiunea articolului 152

alin. (2) lit. c1) Cod penal, deoarece, în cauză sânt întrunite condițiile

prevăzute de lege, care justifică aplicarea pedepsei respective.

Instanța de apel a considerat ca fiind nefondate motivele invocate de

apelant ce vizează pedeapsa aplicată inculpatului Butucea Aurel în baza

articolului 152 alin. (2) lit. c1) Cod penal. Probele puse la baza sentinței, fiind

obținute legal, sânt admisibile conform prevederilor articolului 95 Cod de

procedură penală și sânt apreciate conform prevederilor articolului 101 Cod

de procedură penală.

Instanța de apel a stabilit că nu există temei pentru a da o nouă apreciere

probelor administrate în cauză, fiind solidară cu concluziile primei instanțe

privind aprecierea probelor puse la baza condamnării inculpatului în baza

articolului 152 alin. (2) lit. c1) Cod penal, iar considerentele primei instanțe

sânt motivate și argumentate din punct de vedere al temeiniciei și legalității,

sub aspectul că vinovăția inculpatului Butucea Aurel în săvârșirea

infracțiunii prevăzute la articolul 152 alin. (2) lit. cl) Cod penal, este dovedită

în cadrul procesului penal, astfel fapta acestuia, reținută prin sentință,

întrunește elementele infracțiunii imputate.

Instanța de apel a constatat că există cazul unui concurs de infracțiuni,

dat fiind că inculpatul Butucea Aurel a săvârșit două infracțiuni, fără să fi

fost condamnat pentru vreuna dintre ele. S-a impus aplicarea prevederilor

articolelor 84 alin.(1) și 87 alin. (1) Cod penal, astfel încât pedepsele cumulate

amenda și închisoarea se execută de sine stătător.

Instanța de apel a specificat că, față de inculpatul Butucea Aurel este

oportună și rezonabilă aplicarea pedepsei în condițiile prevăzute de articolul

90 Cod penal, astfel încât pedeapsa cu închisoare urmează a fi suspendată

condiționat pe termenul de probațiune fixat, obligându-1 să nu-și schimbe

domiciliul și/sau reședința fără consimțământul organului competent și să

8

frecventeze programe probațiunile.

Instanța de apel a considerat neîntemeiate pretențiile procurorului

privind încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului a sumei de

320 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, suportate de stat la efectuarea

rapoartelor de expertize judiciare, deoarece odată ce ordonatorul expertizei

este o instituție abilitată a statului și, respectiv, nu există cererea inculpatului

privind efectuarea raportului și expertizei, rezultă, în mod cert și univoc, că

plata pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară se face din contul

mijloacelor bugetului de stat.

Or, legea nu prevede o altă modalitate de plată a expertizelor judiciare

în cazul în care elementele de fapt, în calitate de probe în procesul penal,

constatate prin intermediul raportului de expertiză, sunt administrate la

inițiativa organului de urmărire penală sau instanței de judecată.

Instanța de apel ținând cont de modificările operate prin Legea nr. 316

din 22 decembrie 2017, potrivit cărora a fost abrogat alineatul (2) din

articolul 143 Cod de procedură penală, a menționat că nu semnifică liberarea

bugetului de stat de plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile

prevăzute la alin. (1), cu atât mai mult nu impun inculpatul să achite aceste

cheltuieli judiciare.

Abrogarea alineatului (2) din articolul 143 Cod de procedură penală

reprezintă uniformizarea legislației cu privire la plata expertizelor judiciare

și ajustarea politicii de achitare a serviciilor conexe conform legii.

Instanța de apel a notat că modalitatea de achitare a costului expertizei

judiciare este un element conex și subsidiar procesului penal, astfel

chestiunea cu privire la plata cheltuielilor judiciare legate de efectuarea

expertizei, prin prisma prevederilor articolelor 227 - 229 și 142 - 143 Cod de

procedură penală, urmează a fi soluționată în strictă conformitate cu

prevederile actului legislativ special, or în domeniul achitării costului

expertizei judiciare se aplică în exclusivitate Legea nr. 68 din 14 aprilie 2016

„Cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar”.

Instanța de apel a considerat că sunt nefondate concluziile primei

instanțe cu privire la recalificarea faptei reținute în sarcina inculpatului

Butucea Aurel din articolul 287 alin. (2), lit. b) cod penal în baza articolului

78 alin. (2) Cod contravențional cu încetarea cauzei contravenționale.

Totodată în opinia instanței de apel, sentința atacată, în partea încetării

procesului penal în baza articolului 287 alin. (2), lit. b) Cod penal și în partea

încetării procesului contravențional în baza articolului 78 alin. (2) Cod

contravențional, nu cuprinde analiza și evaluarea completă, obiectivă și sub

toate aspectele a mijloacelor de probe administrate, sub aspectul aprecierii

probelor și calificării faptelor, în vederea stabilirii adevărului cu privire la

9

săvârșirea infracțiunii imputate inculpatului pe episodul respectiv, astfel,

prima instanța n-a acordat deplină eficiență dispozițiilor articolelor 7, 101 si

384 Cod de procedură penală.

Instanța de apel a notat că prima instanța greșit a apreciat probele

administrate în pofida faptului, că probatoriul administrat în cauză pe

episodul privind partea vătămată xxx, considerând oportun calificarea

acțiunilor inculpatului în baza articolul 287 alin. (2), lit. b) Cod penal,

vinovăția inculpatului Butucea Aurel în baza acestei norme, fiind dovedită

incontestabil.

2019, a fost atacată cu recurs ordinar de către procurorul în procuratura de

circumscripție Chișinău, Sâli Radu, prin care invocând ca temei pentru

recurs ordinar prevederile art. 427 alin. (1) pct.6), 10) Cod de procedură

penală, a solicitat casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 24 septembrie 2019, cu remiterea cauzei spre rejudecare în

instanța de apel în alt complet, deoarece instanța nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel.

6.1. În motivarea recursului ordinar, procurorul a invocat că:

- instanța de apel, făcând trimitere la prevederile art. 61 Cod penal, nu

s-a referit la argumentele care au servit la aplicarea acestora;

- pronunțând o decizie de condamnare la pedeapsă cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pentru comiterea unei infracțiuni cu un

grad prejudiciabil sporit, nu a fost atins scopul principal și anume

prevenirea de comitere de noi infracțiuni de către inculpat, precum și de

către alte persoane, restabilirea echității sociale;

- inculpatul nu este la prima abatere, ca în privința acestuia să fie aplicate

prevederile art. 90 Cod penal, norma care nu și a atins scopul reeducării

inculpatului;

- instanța de apel justificat a apreciat circumstanțele, dar pedeapsa

stabilită nu a fost apreciată în coroborare cu fapta comisă și consecințele

acesteia, de personalitatea inculpatului, nu s-a ținut cont de caracterul și

gradul de pericol social al infracțiunii comise;

- concluziile instanței de fond și de apel, la capitolul individualizării

pedepsei sunt greșite și în contradicție cu probatoriul administrat la etapa

urmăririi penale și cercetării judiciare.

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, din următoarele

considerente.

10

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel. Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a

aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste

fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și/sau

material. Prin urmare, recursul este declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat, atunci când titularul acestuia invocă temeiuri care în mod

evident nu sunt subsecvente circumstanțelor cauzei sau când argumentele

formulate de recurent nu au un fundament juridic.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera

de consiliu, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul

în care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de

drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța

de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit textului recursului declarat, procurorul invocă în calitate de

temeiuri pentru recurs prevederile pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, potrivit cărora o hotărâre a instanței de apel poate fi

supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de

fond și de apel în cazul, când: pct. 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; pct. 10) s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Referitor la temeiul de recurs invocat de recurent și anume pct. 6) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal constată că astfel de

erori de drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat,

dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat

prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în

hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apelul procurorului, decizia cuprinzând motivele pe care se întemeiază

soluția pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

11

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că instanța

de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

Colegiul penal constată că sunt neîntemeiate argumentele recursului

potrivit cărora instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, or, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată,

instanța de apel în conformitate cu prevederile art. 414 alin.(2) Cod de

procedură penală, a verificat declarațiile și probele materiale examinate de

prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în

procesul-verbal.

În acest sens Colegiul penal atestă, că la soluționarea cauzei instanța

de apel, judecând cauza a ținut cont de prevederile art. 99-101, 414 Cod de

procedură penală, a verificat și a cercetat probele sub toate aspectele,

apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității

lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, și întemeiat a

ajuns la concluzia privind recunoașterea vinovăției inculpatului Butucea

Aurel, de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 287 alin. (1), art. 152 alin.

(2) lit.c1) Cod penal.

Astfel, Colegiul penal conchide, că este întemeiată concluzia instanței

de apel precum că învinuirea înaintată inculpatului este confirmată prin

probe pertinente și concludente, care în ansamblu dovedesc indubitabil

vinovăția acestuia, totodată corect ajungând la concluzia privind aplicarea

în privința inculpatului a prevederilor art. 90 Cod penal, cu luarea în

considerație a prevederilor art. 7, 61, 70 și 75 Cod penal.

Din considerentele menționate supra, Colegiul penal conchide că în

speță nu sunt incidente temeiurile de casare prevăzute la pct. 6) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală.

Procurorul a mai invocat și temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 10)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Sub aspectul temeiurilor de casare invocate, Colegiul penal atestă că

procurorul consideră cel mai eficient mijloc de corectare a inculpatului fiind

12

pedeapsa cu închisoare, acesta concluzie derivând și din gravitatea faptei

comise și de pericolul social al acesteia.

Astfel, argumentele recursului se axează pe dezacordul cu pedeapsa

stabilită, pledând pentru casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 24 septembrie 2019, în partea individualizării pedepsei.

Analizând argumentele menționate în raport cu circumstanțele cauzei,

instanța de recurs le apreciază ca neîntemeiate și pasibile respingerii din

următoarele motive.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de

judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în

parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de

aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a

pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață

ale familiei acestuia. Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate

vinovate, trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii

articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o

măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului, și respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea ultimului, cât și a altor persoane. Totodată,

conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate

în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile

Părții generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează

ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Astfel, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor

aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită

consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră -

detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru

13

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai

blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei. Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la

stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

La caz, instanța de recurs consideră că instanța de apel a acordat

deplină eficiență prevederilor articolelor 7, 61, 75, în coraport cu prevederile

art. 90 Cod Penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori

agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului.

Cu referire la argumentele procurorului precum că inculpatul nu este

de la prima abatere, ca în privința acestuia să fie aplicate prevederile art. 90

Cod penal, Colegiul penal reține că instanța de apel corect a conchis că

inculpatul a reparat prejudiciul cauzat, de aceea în privința inculpatului

urmează a fi aplicate prevederile art. 90 Cod penal.

Nu poate fi reținut argumentul procurorului precum că concluziile

instanței de fond și de apel, la capitolul individualizării pedepsei sunt greșite

și în contradicție cu probatoriul administrat, or, individualizarea pedepsei

penale se înfăptuiește în dependență de persoana celui vinovat și de

circumstanțele cauzei, limitele de pedeapsă se stabilesc în conformitate cu

articolul incriminat, iar suspendarea condiționată a executării pedepsei

numai în cazul când instanța ajunge la concluzia că nu este rațional ca

inculpatul să execute pedeapsa stabilită.

Așa fiind, Colegiul penal menționează că instanța de apel a ținut cont

de principiul individualizării pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu

criteriile generale de individualizare a pedepsei inserate la art. 75 alin. (1)

Cod penal, și întemeiat a concluzionat că atingerea scopului pedepsei se va

asigura doar prin stabilirea față de inculpat a pedepsei cu închisoare, pe care

ultimul o va executa în instituția penitenciară de tip semiînchis.

Față de cele descrise mai sus, Colegiul penal conchide că, instanța de

apel la compartimentul individualizării pedepsei, a acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 7, 61, 75, Cod penal.

Rezumând cele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile

invocate de către procuror, prevăzute la art. 427 alin. (1) pct.6), 10) Cod de

procedură penală, nu și-au găsit confirmarea, pretinsele erori invocate de

recurent, având un caracter declarativ și nefondat, alegațiile acestuia nu au

putut justifica necesitatea casării deciziei atacate întrucât soluția instanței de

14

apel este legală și întemeiată, ceea ce impune concluzia privind

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procuror, ca fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 septembrie 2019, în cauza

penală în privința lui Butucea Aurel xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 25 iunie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

15