1ra-470/2020 — 201 1 CP

1ra-470/2020 — 201 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-470/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, Victor Burduh, Nicolae Craiu,

a judecat în ședință, fără participarea părților recursurile ordinare declarate de

către avocatul Andrei Zadorojnîi în numele inculpatului Serghei Popov și ultimul,

prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18

decembrie 2018, în cauza penală, în privința inculpatului

Popov Serghei XXXXX, născut la XXXXX, originar

din XXXXX, domiciliat în XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 11.04.2016 până la 12.04.2018;

Instanța de apel de la 09.07.2018 până la 18.12.2018;

Instanța de recurs de la 25.11.2019 până la 12.05.2020.

a c o n s t a t a t :

fost încetat procesul penal în privința inculpatului Serghei Popov învinuit de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta

constituie contravenția prevăzută la art. 781 Cod contravențional, fără aplicarea

sancțiunii contravenționale, în legătură cu expirarea termenului de prescripție

prevăzut la art. 30 Cod contravențional.

Popov în timp ce se afla la domiciliul amplasat pe XXXXX, numind-o cu cuvinte

necenzurate pe fosta soția cet. Valentina Popova a inițiat un conflict cu aceasta,

aplicându-i ultimei lovituri pe diferite regiuni ale corpului, a îmbrâncit-o și a

insultat-o, cauzându-i suferințe fizică și psihică.

Potrivit raportului de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 236 din 25

martie 2016, în rezultatul examinării cet. Valentina Popova careva tulburări psihice

nu suferă. După evenimentele menționate a examinat a dezvoltat ,,Tulburare de stres

post-traumatică", manifestată prin insomnie, cefalee periodică, starea de tensiune

permanentă, în perioada comiterii asupra ei a acțiunilor de violență în familie (16

1

ianuarie 2016), ea careva tulburări psihice de intensitate psihotică nu a manifestat, a

putut înțelege corect caracterul și semnificația acțiunilor îndreptate asupra ei, le

putea percepe în prezent le poate reda. Pe marginea cazului dat poate depune

declarații.

Astfel, de acțiuni aveau loc sistematic, mai intensiv începând din anul 2011,

învinuitul Serghei Popov manifesta un comportament agresiv atât fizic cât și psihic

față de membrii familiei.

Așadar, prin acțiunile sale intenționate, Serghei Popov este învinuit de

procuror că a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 2011 alin. (1) Cod penal, violența

în familie - adică acțiunea intenționată, manifestată fizic sau verbal, comisă de un

membru al familiei asupra unui alt membru a familiei, care a provocat suferință fizică

și psihică.

declarat apel prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei hotărâri prin care ultimul să fie achitat de sub învinuirea înaintată.

În motivarea apelului, inculpatul a invocat că instanța la examinarea și

emiterea sentinței nu a respectat cerințele legii și anume art. 101 Cod de procedură

penală și nu a dat o apreciere cuvenită probelor administrate la dosar din punctul de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

3.1. Nefiind de acord cu soluția adoptată de instanța de fond, avocatul Andrei

Zadarojnîi în numele inculpatului a declarat recurs, prin care a solicitat casarea

sentinței, și pronunțarea unei hotărâri prin care să fie dispusă achitarea inculpatului

pe motiv că fapta nu întrunește elementele constitutive a infracțiunii imputate.

În motivarea apelului, avocatul a invocat că, instanța de fond eronat a apreciat

probele și neîntemeiat a ajuns la concluzia că inculpatul se face vinovat de cele

imputate prin rechizitoriu.

2018, au fost respinse ca fiind nefondate apelurile declarate de către inculpat și

avocatul acestuia, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea deciziei, instanța de apel a conchis că, instanța de fond corect

a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia de a înceta

procesul penal în privința inculpatului pe art. 2011 alin. (1) Cod penal, pe motiv că

fapta lui constituie o contravenție prevăzută la art. 781 Cod contravențional, fără

aplicarea sancțiunii contravenționale, în legătură cu expirarea termenului de

prescripție prevăzut la art. 30 Cod contravențional.

2

Instanța de apel a remarcat că, necătând la faptul că inculpatul nu a recunoscut

vinovăția sa în comiterea infracțiunii incriminate, prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod

penal, fapta lui Serghei Popov constituie o contravenție prevăzută la art. 781 Cod

contravențional și este dovedită prin următoarele probe administrate, cercetate de

către instanța de fond, cercetate suplimentar și verificate în ședința instanței de apel

și anume: declarațiile părții vătămate Valentina Popova; declarațiile martorilor Lucia

Filipașco, Vladislav Popov, Constantin Popov, Tamara Vetrogan, mijloace materiale

de probă recunoscute și anexate la materialele cauzei penale prin ordonanța din

05.202.2016 (f. d. 18-48); raportul de expertiză psihiatrico - legală ambulator nr. 195 a

- 2016 (f. d. 60-62); mijloace materiale de probă recunoscute și anexate la materialele

cauzei penale prin ordonanța 28.03.2016 (f. d. 96-131).

Astfel, instanța de apel a respins ca nefondat argumentul apărării precum că,

inculpatul nu a recunoscut vinovăția la nicio etapă a procesului penal, motiv pentru

care urmează a fi achitat, or, nerecunoașterea vinovăției este un drept al inculpatului,

însă nu o circumstanță ce determină soluția de achitare a acestuia.

Cu referire la argumentele apărării, precum că în acțiunile lui Serghei Popov

nu se regăsesc elementele infracțiunii de violență în familie, instanța de apel le-a

respins ca fiind neîntemeiate, or, probele administrate în respectiva cauză penală au

demonstrat cu certitudine vinovăția inculpatului în cele imputate.

De asemenea, instanța de apel a menționat că, în pofida faptului că suferințele

fizice nu au fost fixate prin raport de examinare medico-legală, inculpatul a admis în

mod conștient survenirea acestor urmări cu scopul că nu va putea să probeze nimeni

aplicarea loviturilor, fapt dovedit prin declarațiile părții vătămate care a declarat în

ședința de judecată sub jurământ că a fost lovită în partea stângă peste față de către

Serghei Popov, însă nu s-a adresat la poliție, deoarece de câte ori s-a adresat nu se

întreprindeau careva măsuri legale.

Instanța de apel a subliniat că din declarațiile părții vătămate Valentina

Popova, a martorilor Lucia Filipașco și Tamara Vetrogan, rezultă cu certitudine

faptul că prima a fost agresată fizic, dar în ultima perioadă de timp agresată

psihologic sistematic de către inculpatul Serghei Popov, fiind numită cu cuvinte

necenzurate, atunci când se află în stare de ebrietate alcoolică. Or, starea de ebrietate

alcoolică a fost confirmată, atât de martorii audiați, cât și de partea vătămată.

Privind violența psihică, instanța de apel a indicat că faptul existenței acesteia

a fost dovedit prin raportul de expertiză psihiatrico - legală ambulator nr. 195 a - 2016

potrivit căruia în concluzie se indică că, cet. Valentina Popova de careva tulburări

psihice nu suferă. După evenimentele menționate, examinata a dezvoltat ,,Tulburare

de stres post-traumatică", manifestată prin insomnie, cefalee periodică, starea de

3

tensiune permanentă, în perioada comiterii asupra ei a acțiunilor de violență în

familie, ea careva tulburări psihice de intensitate psihotică nu a manifestat, a putut

înțelege corect caracterul și semnificația acțiunilor îndreptate asupra ei le putea

percepe și în prezent le poate reda. Pe marginea cazului dat poate depune declarații

(f. d. 60-62), inclusiv încheierea instanței de judecată de eliberare a ordonanței de

protecție a victimei violenței în familie.

La fel, situația tensionată în familia este confirmată prin prezența ordonanțelor

de protecție aplicată față de partea vătămată Valentina Popova, rapoartele de

expertiză medico-legală care confirmă prezența leziunilor, adresarea la Centrul de

asistență și Protecția a Victimelor și Potențialelor Victime ale Traficului de ființe

Umane. Pe de altă parte inculpatul, la rândul său instigă copii comuni, Vladislav și

Constantin Popov împotriva mamei, astfel că declarațiile acestora urmează a fi

supuse dubiilor.

Instanța de apel a respins ca nefondate declarațiile inculpatului, or, aceste

declarații sunt date de către inculpat în scopul de a se eschiva de la răspunderea

penală pentru faptele comise, deoarece ele se combat de întreaga sistemă de probe

analizată mai sus, și apreciate prin prisma prevederilor art. 101 Cod procedură

penală și care integral demonstrează vina lui în comiterea infracțiunii imputate lui.

Totodată, instanța de apel a menționat că, la etapa urmăririi penale, organul

de urmărire penală, în principiu corect a calificat acțiunile inculpatului în baza art.

2011 alin. (1) Cod penal (în redacția Legii nr. 167 din 09.07.2010, Monitorul Oficial nr.

155-158 art.551 din 03.09.2010), însă având în vedere că art. 2011 alin. (1) Cod penal

(în redacția Legii nr. 196 din 28.07.2016, în vigoare de la data de 16.09.2016) până în

prezent are următorul conținut: Acțiunea sau inacțiunea intenționată comisă de un

membru al familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin: a)

maltratare, alte acțiuni violente, soldate cu vătămare ușoară a integrității corporale

sau a sănătății; b) izolare, intimidare în scop de impunere a voinței sau a controlului

personal asupra victimei; c) privarea de mijloace economice, inclusiv lipsirea de

mijloace de existență primară, neglijare, dacă au provocat victimei vătămare ușoară

a integrității corporale sau a sănătății, se pedepsește cu muncă neremunerată în

folosul comunității de la 150 la 180 de ore sau cu închisoare de până la 3 ani.

Este evident, că în cazul dat, legea penală care înlătură caracterul infracțional

al faptei, adică prevederile art. 2011 alin. (1) Cod penal (în redacția Legii nr. 196 din

28.07.2016 în vigoare de la data de 16.09.2016) va avea efect retroactiv.

De asemenea, instanța de apel a subliniat că, dispoziția normei este expusă în

redacția nouă prin care semnele calificative ale acțiunilor infracționale pasibile de

sancționare conform acestei norme sunt mai concrete și mai exacte. Astfel, analizând

4

situația de fapt stabilită în cadrul cercetării judecătorești în raport cu semnele

calificative ale infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal, instanța de apel

a conchis că acțiunile inculpatului nu se încadrează în dispoziția acestei legi.

Conform Legii nr. 196 din 28.07.2016 în vigoare de la 16.09.2016 din art. 2011 alin. (1)

Cod penal, au fost excluse calificativei manifestată verbal, care a provocat suferință

fizică, psihică și prejudiciu moral, iar pentru maltratarea sau alte acțiuni violente,

comise de un membru al familii în privința altui membru al familiei, care au provocat

vătămare neînsemnată a integrității corporale, a fost introdusă răspundere

contravențională, în temeiul art. 781 Cod contravențional.

Totodată, instanța de apel analizând materialele cauzei a ajuns la concluzia că,

nu sunt careva probe pertinente și concludente din care să rezulte că inculpatul i-a

cauzat vătămare ușoară a integrități corporale sau a sănătății părții vătămate.

Astfel, inculpatul în cazul dat, nu poate fi tras la răspundere penală, or,

acțiunile prejudiciabile săvârșite de către inculpat nu sunt prevăzute de legea penală

în vigoare la momentul judecării cauzei.

În urma celor menționate mai sus, instanța de apel a constatat că, acțiunile

inculpatului urmează a fi încadrate în dispoziția art. 781 Cod contravențional, care

prevede, maltratarea sau alte acțiuni violente, comise de un membru al familiei în

privința altui membru al familiei, care au provocat vătămare neînsemnată a

integrității corporale se sancționează cu muncă neremunerată în folosul comunității

de la 40 la 60 de ore sau cu arest contravențional de la 7 la 15 zile. Prin urmare, legea

penală nouă, apărută după ce acțiunile lui Serghei Popov au fost calificate ca

infracțiune, este mai favorabilă pentru inculpat, deoarece îi ameliorează situația.

De asemenea, instanța de fond justificat a încetat procesul contravențional în

privința lui Serghei Popov în baza art. 30 Cod contravențional, deoarece conform

prevederilor art. 30 alin. (2) Cod contravențional, termenul general de prescripție a

răspunderii contravenționale este de 12 luni, astfel contravenția a fost săvârșită de

către Serghei Popov la data de 16.01.2016, iar la momentul pronunțării sentinței la

data de 12.04.2018, termenul de prescripție era deja expirat.

Serghei Popov, care în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură

penală, solicită să fie achitat de sub învinuirea înaintată, deoarece nu se face vinovat

de cele imputate.

În motivarea celor solicitate, inculpatul susține dezacordul cu aprecierea

probelor de către instanțele de fond, iar învinuirea înaintată este una eronată.

De asemenea, inculpatul susține că partea vătămată Valentina Popov a dat

asemenea declarații din motivul partajării averii și anume spațiului locativ.

5

5.1. Nefiind de acord cu decizia, declară recurs ordinar avocatul Andrei

Zadorojnîi în numele inculpatului, care în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod

de procedură penală, solicită casarea integrală a deciziei, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei decizii prin care inculpatul Serghei Popov să fie achitat de sub

învinuirea înaintată.

Astfel, în susținerea celor invocate, apărătorul indică că, decizia pronunțată de

către instanța de apel este una nemotivată, bazată pe probe examinate unilateral în

defavoarea inculpatului.

Mai mult, recurentul menționează că, instanța de apel urma să respingă

declarațiile părții vătămate ca fiind nefondate, or, acestea nu corespund

circumstanțelor stabilite și sunt contradictorii.

Avocatul Andrei Zadorojnîi susține că prin decizia pronunțată care este bazată

doar pe presupuneri, inculpatului fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil sub

aspectul principiului contradictorialității procesului penal.

cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul penal lărgit ajunge la

concluzia că acestea urmează a fi admise, pentru considerentele de drept și de fapt

expuse în contextul ce urmează.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

Soluția de admitere a recursurilor declarate, în drept, se întemeiază pe

dispoziția art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit căreia

judecând recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărârii

atacate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanță, la această etapă a procedurilor.

Din conținutul recursurilor deferite judecății se constată că, partea apărării

întemeind-și cererile de recurs ordinar pe temeiurile de casare prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală, critică decizia instanței de apel

prin aceea că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta expus neclar sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, lipsesc

elementele infracțiunii imputate și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită.

6

Colegiul penal lărgit subliniază că, apărătorul Andrei Zadorjnîi și inculpatul

critică unanim soluția adoptată de către instanța de apel, deoarece contravine

circumstanțelor cauzei și probelor administrate în prezenta speță și nu corespunde

cerințelor prevăzute de art. 414 Cod de procedură penală.

Așadar, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv

și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, ce au dus la

adoptarea unei hotărâri ilegale, în același timp, verificându-se dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din dispozițiile art. 414 Cod de procedură penală, rezultă că instanța de apel,

judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și

oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau să cerceteze suplimentar probele

administrate de prima instanță. În vederea soluționării apelului, instanța de apel

poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit menționează că, declanșând o continuare a

judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept,

întrucât odată exercitat, produce un efect devolutiv complet, în sensul că provoacă

un control integral, atât în fapt, cât și în drept, în privința persoanelor ce a fost

declarat.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima

instanță și care, prin apel, se transmit instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta

reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori nu; dacă fapta a fost comisă de către

inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă; dacă există circumstanțe

atenuante și agravante; dacă probele au fost corect apreciate; dacă toate în ansamblu

au fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate la dosar,

în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect

calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept

procesual, penal ori civil au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la

toate motivele invocate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu

trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

7

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel,

potrivit art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele, și

temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Deci, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel ca urmare a efectuării

cercetării judecătorești, urmează să expună în hotărârea adoptată situația de fapt

reținută pe baza probatoriului administrat și să formuleze concluzii temeinice, cu

suport probator, privitor la vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei

săvârșite de către acesta sau nevinovăția acestuia și temeiul achitării, prevăzut de

normele procesual penale.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită

judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale

reglementate exhaustiv de legislator.

Astfel, verificând asupra principiului respectării normelor de drept menționate

mai sus, Colegiul penal lărgit constată că, potrivit deciziei recurate instanța de apel

a respins ca nefondate apelurile declarate de către partea apărării și a menținut

sentința fără modificări prin care procesul penal în privința inculpatului învinuit de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal a fost încetat din

motiv că fapta acestuia constituie contravenție, iar termenul de prescripție de tragere

la răspundere contravențională a expirat.

Însă, Colegiul penal lărgit judecând cauza a conchis că, instanța de fond

recalificând acțiunile inculpatului, stabilește fapta exact ca și în rechizitoriu și omite

să se expună asupra faptului că, art. 781 Cod Contravențional prevede semnul

calificativ ,,vătămări neînsemnate”, care nu au fost reținute prin rechizitoriu.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit susține că, atât instanța de fond

cât și instanța de apel la pronunțarea deciziilor urma să țină cont de decizia Curții

Supreme de Justiție nr. 4-1ril-2/2017 din 30 noiembrie 2017 (recurs în interesul Legii),

prin care a fost uniformizată practica jurisprudenței naționale și detaliat s-a expus

asupra acestui fapt.

Astfel, Colegiul penal lărgit subliniază că, prin legea menționată acțiunile -

violența în familie, adică acțiunea intenționată, manifestată fizic sau verbal comisă

de un membru de familie asupra unui alt membru de familie, care a provocat

suferință fizică și psihică, soldată cu prejudiciu moral, au fost dezincriminate.

În sensul legii noi, pentru ca faptele de violență în familie să fie încadrate în

sfera ilicitului penal, acțiunile interzise de lege trebuie să fie soldate cu vătămarea

ușoară a integrității corporale, pe când acțiunile violente cauzate de un membru de

familie în privința altui membru de familie care s-au soldat cu vătămare neînsemnată

8

a integrității corporale urmează a fi calificate potrivit prevederilor art. 781 Cod

contravențional. Prin introducerea art. 781 în Codul contravențional, nu a fost inclusă

o nouă componență de contravenție, ci s-a particularizat un tip special al

contravenției prevăzute la art. 78 alin. (1) Cod contravențional, limitele specialului

fiind dependente de legătura de rudenie între subiectul activ și subiectul pasiv al

contravenției, prin urmare Legea nr. 196 din 28 iulie 2016, a avut scop intensificarea

activității și ridicarea eficienței în combaterea violenței domestice.

Drept urmare, art. 781 Cod contravențional nu poate fi aplicat nici în contextul

dezincriminării unor fapte penale, nici în ipoteza aplicării legii contravenționale în

timp, or, până la modificarea art. 2011 Cod penal prin Legea nr. 196 din 28 iulie 2016,

erau incidente prevederile art. 78 alin. (1) Cod contravențional, care prevedeau

răspunderea contravențională în formă generală pentru acțiunile violente care au

cauzat vătămare neînsemnată a integrității corporale.

Astfel, Colegiul penal lărgit remarcă că poziția instanțelor de fond este una

nefondată, or, ținând cont de prevederile art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală,

raportate la prevederile art. 275 pct. 9), 285 alin. (2) al aceluiași Cod, în virtutea

principiului retroactivității legii penale noi, procesele penale în privința persoanelor

care au săvârșit fapte de violență în familie în timpul acțiunii legii penale în redacția

Legii nr. 167 din 09 iulie 2010 și ulterior acțiunile acestora au fost decriminalizate

prin Legea nr. 196 din 28 iulie 2016, în vigoare din 16 septembrie 2016, urmează a fi

încetate în corespundere cu art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, din

motiv că există alte circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală, deoarece

asemenea situații reprezintă cauze de nereabilitare a persoanei.

În urma celor menționate mai sus, Colegiul penal lărgit stabilește că nu poate

pronunța o nouă hotărâre din motiv că, instanța de fond recalificând acțiunile

inculpatului nu a stabilit corect fapta, or, o instanța de recurs nu este abilitată cu

atribuții de a judeca fondul cauzei, substituind instanța care a judecat apelul cu

încălcarea prevederilor procesuale-penale la pronunțarea hotărârii judecătorești,

deoarece judecarea fondul cauzei sunt atribuțiile exclusive ale instanțelor de fond.

Rezumând cele menționate mai sus, încălcările enunțate determină

incontestabil Colegiul penal lărgit să concluzioneze asupra necesității de a casa

decizia instanței de apel cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță, în

alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel are obligația cu strictețe să respecte

prevederile art. 414 Cod de procedură penală, să înlăture erorile enumerate mai sus,

să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor prezentate,

minuțios să studieze și corect să aprecieze juridic materialele cauzei în tot ansamblul

9

lor, să țină cont de jurisprudența națională, de cele expuse în prezenta decizie legate

de justa apreciere, sub toate aspectele, complet și obiectiv a tuturor împrejurărilor

cauzei, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în recurs și în dependență

de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să

corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

admite recursurile ordinare declarate de către avocatul Andrei Zadorojnîi în

numele inculpatului Serghei Popov și ultimul, casează total decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2018, în cauza penală în privința

inculpatului Popov Serghei XXXXX, și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă căilor de atac, pronunțată integral la 23 iunie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Ion Guzun

Liliana Catan

Victor Burduh

Nicolae Craiu

10