1ra-1022/2020 — art. 27, 248 alin. 5 lit. d CP

1ra-1022/2020 — art. 27, 248 alin. 5 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1022/2020

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

13 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Cobzac Elena și Țurcan Anatolie

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Matușenco Ion în numele inculpatului Scorțescu Denis și SC „Xxxxx”

SRL, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 02 decembrie 2019, în cauza penală privindu-i pe

Scorțescu Denis Xxxxx, născut la data de

xxxxx, originar din Xxxxx și domiciliat în Xxxxx;

Societatea Comercială „Xxxxx” SRL, c/f

Xxxxx, înregistrată la Camera înregistrării de Stat la

27.01.2010, cu adresa juridică Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

încetat procesul penal în cauza penală privind învinuirea lui Scorțescu Denis și

Societatea Comercială „Xxxxx” SRL, de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.27,

248 alin. (5) lit.d) Cod penal, pe motiv că fapta inculpaților constituie o

contravenție.

A fost recunoscut vinovat Scorțescu Denis și Societatea Comercială „Xxxxx”

SRL, în comiterea contravenției prevăzute de art.13, 287 alin.(10) Cod

contravențional.

S-a încetat procesul contravențional privind învinuirea lui Scorțescu Denis și

Societatea Comercială „Xxxxx” SRL de săvârșirea contravenției prevăzute de

art.13, 287 alin.(10) Cod contravențional pe motiv că prescripția înlătură

răspunderea contravențională.

Cerința acuzatorului de stat privind încasarea în mod solidar de la Scorțescu

Denis și Societatea Comercială „Xxxxx” SRL, a contravalorii semiremorcii de

model Schmitz, anul fabricării 2005, s-a respins ca neîntemeiată.

1

director comercial la S.C. „Xxxxx” SRL, la 29.01.2018, numit prin ordinul nr.3 din

05.01.2015, acționînd independent însă în interesul persoanei juridice respective,

avînd intenția de a transporta peste frontiera vamală a Republicii Moldova mărfuri

a cărui export este sistat conform HG nr. 664 din 27.05.2016, i-a indicat cet.Ojog

Nicolae, care deține funcția de depozitar la aceiași întreprindere, să încarce

mijlocul de transport de marca „Scania” cu n/î XXXXX și semiremorca cu n/î

XXXXX, cu aproximativ 20 m3 de produse lemnoase printre care elemente pentru

podele (terase), nefinisate, geluite pe față, profilate de-a lungul cantului și

cherestea tivită din stejar. Totodată, în aceiași zi, aproximativ la orele 18:00,

prezentîndu-se la depozitul întreprinderii menționate supra, a verificat conținutul

încărcăturii, care constituia 21,20 m3 și anume 9.89 m3 de elemente pentru podele

(terase), nefinisate, geluite pe față, profilate de-a lungul cantului și 11,30 m3 de

cherestea tivită din stejar, a cărui export este sistat. În continuare, Scorțescu Denis,

prelungindu-și acțiunile sale infracționale în interesul S.C. „Xxxxx” SRL,

cunoscînd cu certitudine că în mijlocul de transport de marca „Scania” cu n/î

XXXXXși semiremorca cu n/î XXXXX sunt încărcate 21,20 m3 de masă lemnoasă

și anume 9.89 m de elemente pentru podele (terase), nefinisate, geluite pe față,

profilate de-a lungul cantului și 11,30 m3 de cherestea tivită din stejar, a cărui

export este sistat, a completat Invoice-ul și declarația vamală nr.2021i630 din

29.01.2018, în care a introdus date denaturate, potrivit căreia S.C. „Xxxxx” SRL

urma să exporte în adresa S.C. „Barlinek România” doar „elemente pentru podele

(terase), nefinisate, geluite pe față, profilate de-a lungul cantului” în cantitate de

16,81 m3, fapt confirmat cu ștampila S.C. „Xxxxx” SRL. Ulterior, la 30.01.2018,

în jurul orelor 15:30, la pista de control vamal „ieșire autocamioane” a postului

vamal „Sculeni” s-a prezentat mijlocul de transport de marca „Scania” cu n/î

XXXXXși semiremorca cu n/î XXXXX, care, conform actelor de însoțire Invoice-

ului nr.1 din 29.01.2018 și declarației vamale nr.2021i630 din 29.01.2018,

completate de către Scorțescu Denis în calitate de director comercial al S.C.

„Xxxxx” SRL, transporta 16,81 m3 de „elemente pentru podele (terase), nefinisate,

geluite pe față, profilate de-a lungul cantului”. Însă, în rezultatul controlului fizic

efectuat s-a stabilit că în mijlocul de transport și semiremorca menționată mai sus

are o încărcătură de 21,20 m3 de masă lemnoasă și anume 9.89 m3 de elemente

pentru podele (terase), nefinisate, geluite pe față, profilate de-a lungul cantului și

11,30 m3 de cherestea tivită din stejar a cărui export este sistat, cu valoarea totală

de 160 809,02 (o sută șaizeci mii opt sute nouă lei și 02 bani), fapt care a dus la

reținerea mărfurilor.

Societatea Comercială „Xxxxx” SRL, a comis infracțiunea de tentativă de

trecere ilegală peste frontiera vamală a Republicii Moldova a mărfurilor în

proporții mari, prin nedeclarare și declarare neautentică în documentele vamale și

în alte documente de trecere a frontierei, de două persoane, în următoarele

2

circumstanțe: Astfel, S.C.„Xxxxx” SRL, a cărei director comercial fiind Scorțescu

Denis, numit prin ordinul nr.3 din 05.01.2015, ultimul acționînd independent însă

în interesul persoanei juridice respective, urmărind scopul trecerii frauduloase a

mărfurilor peste frontiera vamală a Republicii Moldova a depus declarația vamală

de export cu nr.2021i630 din 29.01.2018, potrivit căreia SRL „Xxxxx” urma să

efectueze export în adresa companiei din România „Barlinek România” a

mărfurilor „elemente pentru podele de stejar”, în cantitate de 16,81 m3, codul

mărfii fiind indicat (440929990).

În continuare, Scorțescu Denis, prelungindu-și acțiunile sale infracționale în

interesul S.C. „Xxxxx” SRL, cunoscînd cu certitudine că în mijlocul de transport

de marca „Scania” cu n/î XXXXX și semiremorca cu n/î XXXXX sunt încărcate

21,20 m3 de masă lemnoasă și anume 9.89 m3 de elemente pentru podele (terase),

nefinisate, geluite pe față, profilate de-a lungul cantului și 11,30 m3 de cherestea

tivită din stejar, a cărui export este sistat, a completat Invoice-ul și declarația

vamală nr.20211630 din 29.01.2018, confirmat cu ștampila S.C. „Xxxxx” SRL, în

care a introdus date denaturate, potrivit căreia S.C. „Xxxxx” SRL urma să exporte

în adresa S.C. „Barlinek România” doar „elemente pentru podele (terase),

nefinisate, geluite pe față, profilate de-a lungul cantului” în cantitate de 16,81 m3.

Ulterior, la 30.01.2018, în jurul orelor 15:30, la pista de control vamal „ieșire

autocamioane” a postului vamal „Sculeni” s-a prezentat mijlocul de transport de

marca „Scania” cu n/î XXXXXși semiremorca cu n/î XXXXX, care, conform

actelor de însoțire Invoice-ului nr.1 din 29.01.2018 și declarației vamale

nr.2021i630 din 29.01.2018, completate de către Scorțescu Denis în calitate de

director comercial al S.C. „Xxxxx” SRL, transporta 16,81 m3 de „elemente pentru

podele (terase), nefinisate, geluite pe față, profilate de-a lungul cantului”, însă, în

rezultatul controlului fizic efectuat s-a stabilit că în mijlocul de transport și

semiremorca menționată mai sus are o încărcătură de 21,20 m3 de masă lemnoasă

și anume 9.89 m3 de elemente pentru podele (terase), nefinisate, geluite pe față,

profilate de-a lungul cantului și 11,30 m3 de cherestea tivită din stejar a cărui

export este sistat, cu valoarea totală de 160 809,02 (o sută șaizeci mii opt sute nouă

lei și 02 bani), fapt care a dus la reținerea mărfurilor.

Astfel acțiunile lui Scorțescu Denis și Societatea Comercială „Xxxxx” SRL

întrunesc elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.13, 287

alin.(10) Codul contravențional, adică tentativa de trecere a mărfurilor, obiectelor

și altor valori peste frontiera vamală a Republicii Moldova eludându-se controlul

vamal prin nedeclarare, dacă aceste acțiuni nu constituie infracțiune de

contrabandă sau o altă infracțiune.

Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Russu Tatiana, prin care

fără a contesta vinovăția, a solicitat admiterea apelului, casarea în parte a sentinței

Judecătoriei Ungheni din 03 iunie 2019, în privința inculpaților Scorțescu Denis și

3

Societatea Comercială „Xxxxx” SRL din motivul netemeiniciei acesteia, cu

dispunerea confiscării în baza art.106 Cod penal în folosul statului 11,30 m3 de

cherestea tivită din stejar, 4,39 m3 de elemente pentru podele (terase), nefinisate,

geluite pe față, profilate de-a lungul cantului, și a încasa în mod solidar de la

Scorțescu Denis și SRL Serdolix- Nord contravaloarea semiremorcii de model

„Schmitz” în sumă de 108 891 lei.

În susținerea apelului acuzatorul de stat a invocat că: cu certitudine s-a stabilit

faptul că, semiremorca a fost folosită pentru săvârșirea contravenției, și anume: la

trecerea mărfurilor peste frontiera vamală, circumstanțe care au determinat

recunoașterea mijlocului de transport în calitate de corp delict și supus confiscării.

Astfel acuzarea a demonstrat faptul că semiremorca a fost utilizată și destinată

săvârșirii contravenției și în circumstanțele descrise acesta cade sub incidența

art.106 Cod penal. Confiscarea specială reprezintă o măsură de siguranță (adică „o

măsură de precauție, de prudență a statului, care înțelege necesitatea de a-1 lipsi pe

făptuitor de orice obiect pe care, în materialitatea lui, l-ar putea folosi la comiterea

unei infracțiuni sau a unei contravenții), nu o pedeapsă, așa cum a decis instanța.

Măsura de constrângere sub formă de confiscare specială a bunului cu care s-a

săvîrșit contravenția-semiremorca corespunde criteriilor legale, fiind prevăzută de

mai multe acte legale aplicabile speței, urmărește un scop legitim și este necesară

într-un stat democratic. Măsura în discuție urmărește combaterea fenomenului de

transportare ilicită a mărfurilor peste frontiera vamală, în cazul dat a produselor

lemnoase. Republica Moldova are obligația pozitivă față de partenerii săi europeni

de a combate acest fenomen, pentru a proteja sistemul său economic, precum și

pentru a demonstra altor state, îndeosebi Comunității Europene, că este un partener

de încredere, care poate controla fenomenul nominalizat și poate asigura

securitatea, inclusiv cea economică, a partenerilor săi. Astfel instanța de fond,

conform sentinței din 03 iunie 2019, a constatat toate circumstanțele expuse mai

sus, pentru a aplica speței date prevederile art.106 Cod penal, pe motiv că nu

corespunde gravității situației create de către Scorțescu Denis și Societatea

Comercială „Xxxxx” SRL. Eliminarea stării de pericol pusă în evidență prin

săvîrșirea faptei de contrabandă de către inculpați, cît și prevenirea săvîrșirii de noi

infracțiuni, pot fi obținute prin confiscarea contravalorii semiremorcii cu care s-a

încercat a transporta peste frontiera vamală a Republicii Moldova mărfuri a cărui

export este sistat conform Hotărârii Guvernului Republicii Moldova, și anume a

semiremorcii de model Schmitz în sumă de 108 891 lei, această acțiune constituind

o garanție în plus pentru apărarea drepturilor omului, fiind justă în apărarea

intereselor societății și care prevalează asupra interesului individual al persoanei, și

în acest sens este de reținut faptul că confiscarea contravalorii ca procedeu legal

urmărește scopul prevenirii săvîrșirii unor fapte delictuale.

2019, a fost admis apelul procurorului Russu Tatiana, casată parțial sentința primei

4

instanțe, în partea care se referă la respingerea cerinței de încasarea contravalorii

semiremorcii, și pronunțată, în această parte, o nouă hotărîre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță după cum urmează:

S-a încasat, în mod solidar, de la Scorțescu Denis și SRL „Xxxxx”

contravaloarea semiremorcii Schmidt, anul fabricării 2005, în mărime de 108891

(o sută opt mii opt sute nouăzeci și unu) lei.

În rest sentința a fost menținută.

4.1. În motivarea soluției date instanța de apel a atestat că la pronunțarea

sentinței, prima instanță, corect, a stabilit circumstanțele de fapt (fapta comisă) și

just a concluzionat că inculpații au săvârșit contravenția prevăzută de art.13, 287

alin.(10) Cod contravențional, adică tentativa de trecere a mărfurilor, obiectelor și

altor valori peste frontiera vamală a Republicii Moldova eludându-se controlul

vamal prin nedeclarare, dacă aceste acțiuni nu constituie infracțiune de

contrabandă sau o altă infracțiune. Aceste împrejurări au fost constatate din

totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-

se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a considerat că instanța de fond neîntemeiat a dispus

respingerea solicitării acuzatorului de stat, cu privire la dispunerea confiscării în

mod solidar, de la Scorțescu Denis și SRL „Xxxxx” contravaloarea semiremorcii

Schmidt, anul fabricării 2005, în mărime de 108891 (o sută opt mii opt sute

nouăzeci și unu) lei.

Instanța de apel a menționat că conform art.106 Cod penal, confiscarea

specială constă în trecerea, forțată și gratuită, în proprietatea statului a bunurilor

indicate la alin.(2). În cazul în care aceste bunuri nu mai există, nu pot fi găsite sau

nu pot fi recuperate, se confiscă contravaloarea acestora. Sînt supuse confiscării

speciale bunurile (inclusiv valorile valutare): a) utilizate sau destinate pentru

săvârșirea unei infracțiuni; b) rezultate din infracțiuni, precum și orice venituri din

valorificarea acestor bunuri; c) date pentru a determina săvârșirea unei infracțiuni

sau pentru a-l răsplăti pe infractor; e) deținute contrar dispozițiilor legale; f)

convertite sau transformate, parțial sau integral, din bunurile rezultate din

infracțiuni și din veniturile de la aceste bunuri; g) care constituie obiectul

infracțiunilor de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului. Dacă bunurile

rezultate din infracțiuni și veniturile de la aceste bunuri au fost comasate cu

bunurile dobândite legal, se confiscă acea partea din bunuri sau contravaloarea

acestora care corespunde valorii bunurilor rezultate din infracțiuni și a veniturilor

de la aceste bunuri. Dacă bunurile menționate la alin.(2) lit. a) și b) aparțin sau au

fost transferate oneros unei persoane care nu știa și nici nu trebuia să știe despre

scopul utilizării sau originea bunurilor, se confiscă contravaloarea acestora. Dacă

bunurile respective au fost transferate cu titlu gratuit unei persoane care nu știa și

5

nici nu trebuia să știe despre scopul utilizării sau originea acestora, bunurile se

confiscă. Confiscarea specială se poate aplica chiar dacă făptuitorului nu i se

stabilește o pedeapsă penală. Confiscarea specială nu se aplică în cazul

infracțiunilor săvârșite prin intermediul unui organ de presă sau al oricărui alt

mijloc de informare în masă.

Confiscarea specială este o măsură de siguranță de drept penal cu caracter

patrimonial care constă în trecerea în patrimoniul statului a unor bunuri sau valori

care au servit la săvârșirea faptei penale sau au rezultat din săvârșirea acesteia, ori

sînt deținute contrar legii. Ea se face în scopul excluderii pericolului de a fi

săvârșite noi fapte penale. Pentru a aplica confiscarea specială, este necesar a

constata că: a) făptuitorul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală indiferent

dacă el a fost pedepsit penal sau absolvit de răspunderea penală în condițiile legii

(în cazul minorilor, persoanelor incapabile etc.); b) făptuitorul a utilizat obiecte,

lucruri pentru săvârșirea infracțiunii (unelte, mecanisme, mașini, nave acvatice,

arme etc.) care aparțin lui sau complicilor la infracțiune; c) făptuitorul a dobândit

produse, bunuri prin fapta penală săvârșită, realizând latura obiectivă a infracțiunii.

La caz, instanța de apel a reținut că sunt întrunite toate condițiile pentru

dispunerea confiscării contravaloarii semiremorcii Schmidt, anul fabricării 2005, în

mărime de 108891 (o sută opt mii opt sute nouăzeci și unu) lei.

Instanța de apel a constatat că confiscarea este o măsură de siguranță,

aplicarea căreia constituie o împuternicire exclusivă a instanțelor de judecată.

Respectiv, doar instanța de judecată poate dispune această măsură. Sancțiunea

respectivă poate fi dispusă indiferent de faptul dacă în rechizitoriu este stipulată o

asemenea solicitare. Confiscarea constituie o măsură de siguranță și, asemenea

pedepsei, nu face parte din „limitele învinuirii”, care trebuie stipulate în

rechizitoriu, deoarece se referă la regimul sancționator și nu la caracteristicile

faptei comise.

Totodată, instanța de apel a reținut că suma este una exactă, or potrivit

raportului de evaluare nr.28/10-00060 din 07.03.2018, s-a stabilit că, valoarea

medie de comercializare pe piață a unei semiremorci de marca Schmitz, anul

fabricării 2005, constituie circa 5260 Euro. Conform cursului oficial al BNM la

07.03.2018 (1Euro = 20,7018 lei) , prețul mediu pe piață a mijlocului de transport

constituie circa 108891 lei. Astfel, instanța de apel a menționat că suma care

urmează a fi încasată este una certă. Mai mult, sumele respective nu au fost

contestate de inculpați.

Matușenco Ion în numele inculpatului Scorțescu Denis și SC „Xxxxx” SRL, prin

care indicînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 10), 12), 13), 16) Cod

de procedură penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele :

6

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței – temei

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct.6) Cod de procedură penală;

- s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale - temei

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct.10) Cod de procedură penală;

- faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită - temei prevăzut de art.

427 alin. (1) pct.12) Cod de procedură penală;

- a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului - temei prevăzut de

art. 427 alin. (1) pct.13) Cod de procedură penală;

- norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de

aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție - temei

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct.16) Cod de procedură penală;

- încă de la faza urmăririi penale apărarea a făcut obiecții la actul de acuzare

și a formulat plângerile respective prin care a contestat acțiunile organului de

urmărire penală, care a înscenat pornirea unei cauze penale;

- includerea unor circumstanțe de fapt inexistente cum ar fi sumele însușite a

acordat organului de urmărire penală și părții acuzării să creeze premize directe în

formularea unor acuzații false;

- apărarea invocă, actul de acuzare a fost structurat pe niște presupuneri

nefiind confirmate prin circumstanțe de fapt și de drept, nefiind reflectate prin

mijloace de probă;

- astfel, vinovăția persoanei în săvârșirea faptei se consideră dovedită numai

în cazul când instanța de judecată, călăuzindu-se de principiul prezumției

nevinovăției, cercetând nemijlocit toate probele prezentate, a stabilit fapta

incriminată de lege ca infracțiune, iar îndoielile care nu pot fi înlăturate, fiind

interpretate în favoarea inculpatului;

- apărarea reiterează, că principiul prezumției nevinovăției se conține în art.

11 al Declarației Universale a Drepturilor Omului (1948); art. 6 § 2 al Convenției

Europene de apărare a Drepturilor Omului (1950); Art. 14.2 al Pactului

internațional asupra drepturilor civile și politice (1966), reglementări conținute și

în legislația internă a Republicii Moldova - Constituția Republicii Moldova în art.

21 care prevede că orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată

până când vinovăția sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar

public în cazul căruia i s-au asigurat toate garanțiile necesare apărării sale;

- analizând probele cercetate în ședința de judecată prin prisma prevederilor

art. 101 Cod de procedură penală, în virtutea cărora, fiecare probă urmează să fie

apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității

ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, apărarea,

călăuzindu-se de lege, a ajuns la concluzia că în ședința de judecată învinuirea

7

adusă lui Denis Scorțescu și SRL „Xxxxx” nu s-a confirmat în totalitate, deoarece

nu s-a constatat faptul existenței infracțiunii, recurenții nu au săvârșit careva fapte

prejudiciabile în concluzie nu sunt întrunite elementele infracțiunii și condamnatul

nu este vinovat;

- în așa mod, se atestă că organul de urmărire penală, contrar prevederilor art.

19 alin. (3) Cod de procedură penală nu a cercetat sub toate aspectele, complet și

obiectiv, circumstanțele cauzei, iar conform art. 24 alin. (1) Cod de procedură

penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă

în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii;

- în așa mod, dacă revedem DVE 20211630 din 29 ianuarie 2018 părțile

vizate în cauza penală au declarat spre export mărfuri conform poziției tarifare

440929990 în cantitate de 16,81 m3, poziție tarifară care de facto are unitatea de

măsurare kg dar nu m3. Reieșind din procesul verbal de control fizic al mărfurilor

se constatată că mărfuri la poziția tarifară au găsit în cantitate de 9,88 m3;

- de aici, din care anume circumstanțe și din care anume fapte organul de

urmărire penală a reieșit că 4,39 m3 constituie obiectul nemijlocit de contrabandă,

pe când din cantitatea totală de 16,81 m3 au fost constatate prin control fizic 9,88

m3, restul mărfii era prohibit;

- această incertitudine și cuprinsă în actul de acuzare constituie doar o

majorare artificială a cuantumului pentru încadrarea acțiunilor;

- de alt fel, cum organul de urmărire penală în lipsa a careva concluzii a

constatat, că valoarea bunurilor a constituit suma de 160809,02 lei MDL, pe când

mărfurile în cantitate de 11,3 m3 constituie produse prohibite și încadrate în poziția

tarifară 440799400;

- în ordonanța sa de respingere a cererii vizând numirea expertizei

merceologice organul de urmărire penală a statuat că unica normă legală în sensul

determinării valorii în vamă este Legea cu privire la tariful vamal și valoarea a fost

determinată din sursele declarate în DVE din 29 ianuarie 2018;

- acuzarea nu a probat faptul, că bunurile supuse confiscării speciale sunt

încadrabile în norma art. 106 alin. (2) Cod penal;

- asupra acestui capăt de solicitare apărarea invocă, că nici organul de

urmărire penală și nici acuzarea nu a probat extrema necesitate de confiscare

specială;

- nu este clar cum instanța de apel a dat aprecierea confiscării speciale, pe de

altă parte, conform procesului verbal al ședințelor de judecată acuzarea s-a refuzat

de audierea martorilor în cauza penală și în special a martorilor care au constatat

nemijlocit fapta contravențională.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin. (2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța

8

de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art.422 Cod de procedură penală, recursul împotriva

deciziilor pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la

data pronunțării deciziei.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recurs ordinar în termen.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

Autorul recursului invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 12), 13) și

16) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței,

ori s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, sau faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, sau a intervenit o lege penală mai

favorabilă condamnatului, ori norma de drept aplicată în hotărârea atacată

contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea

Supremă de Justiție.

Verificînd legalitatea hotărîrii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că temeiurile invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor

cauzei, invocînd în acest context următoarele.

Colegiul penal raportînd temeiurile invocate de avocat în recurs cu textul

deciziei instanței de apel consideră că în speța examinată de către instanța de apel

n-au fost admise erorile de drept sub aspectele invocate de recurent, care ar servi

drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate,

deoarece decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, instanța de apel s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apelul procurorului, decizia atacată cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, instanța de apel nu a admis nici o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, fără a fi identificate neclaritățile

specificate de recurent, în legătură cu ce nu se constată prezența temeiului prevăzut

de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Totodată, având în vedere că în situația când instanța de apel a admis apelul

procurorului și a casat sentința parțial în partea care se referă la respingerea cerinței

de încasarea contravalorii semiremorcii, încasînd în mod solidar de la Scorțescu

9

Denis și SRL „Xxxxx” contravaloarea semiremorcii Schmidt în mărime de 108891

lei, Colegiul penal menționează că just instanța de apel s-a expus asupra

circumstanțelor de drept ale cauzei și legalității deciziei adoptate, din acest punct

de vedere, nu există temei de a se expune asupra legalității și temeiniciei deciziei

instanței de apel din 02 decembrie 2019 prin prisma criticilor invocate în cererea

de recurs declarată de avocatul Matușenco Ion.

Respectiv, având în vedere prevederile art.420 alin.(4) Cod de procedură

penală și faptul că la caz a fost depus apel de către procuror, prin urmare avocatul

Matușenco Ion în numele inculpatului a pierdut dreptul de a critica în recurs

pedeapsa și încadrarea juridică a faptei săvîrșite de către acesta, recurenții avînd

dreptul să critice doar în partea aplicării prevederilor art. 106 Cod penal, soluție

care a fost modificată de către instanța de apel, dar nu și individualizarea pedepsei

și încadrarea juridică a faptei, astfel rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a

hotărîrii contestate în cauza penală în privința inculpatului Scorțescu Denis și

Societatea Comercială „Xxxxx” SRL.

Astfel, argumentele avocatului referitor la vinovăție și la faptul că „părțile

vizate în cauza penală au declarat spre export mărfuri conform poziției tarifare

440929990 în cantitate de 16,81 m3, poziție tarifară care de facto are unitatea de

măsurare kg dar nu m3”, nu pot fi acceptate și examinate de către instanța de

recurs ordinar, or sentința primei instanțe nu a fost contestată cu apel de către

apărare, fiind atacată de procuror doar în partea neaplicării prevederilor art. 106

Cod penal, care prevede confiscarea specială.

Totodată, recurentul invocă că, nici organul de urmărire penală și nici

acuzarea nu a probat extrema necesitate de confiscare specială, instanța de apel

pronunțând astfel o decizie greșită în partea menționată, semnalizând temeiul

prevăzut la art. 427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală și anume s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând acest temei în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul

penal constată că nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat,

lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârilor

contestate.

Motivele recurentului, precum că instanța de apel incorect a dat apreciere

confiscării speciale, Colegiul penal le consideră neîntemeiate, or instanța de apel

just a constatat că confiscarea este o măsură de siguranță, aplicarea căreia

constituie o împuternicire exclusivă a instanțelor de judecată. Respectiv, doar

instanța de judecată poate dispune această măsură. Sancțiunea respectivă poate fi

dispusă indiferent de faptul dacă în rechizitoriu este stipulată o asemenea solicitare.

Confiscarea constituie o măsură de siguranță și, asemenea pedepsei, nu face parte

din „limitele învinuirii”, care trebuie stipulate în rechizitoriu, deoarece se referă la

regimul sancționator și nu la caracteristicile faptei comise.

10

Totodată, instanța de apel corect a reținut că suma este un exactă, or potrivit

raportului de evaluare nr.28/10-00060 din 07.03.2018, s-a stabilit că, valoarea

medie de comercializare pe piață a unei semiremorci de marca Schmitz, anul

fabricării 2005, constituie circa 5260 Euro. Conform cursului oficial al BNM la

07.03.2018 (1Euro = 20,7018 lei), prețul mediu pe piață a mijlocului de transport

constituia circa 108891 Lei. Astfel, suma care a fost încasată este una certă, motiv

de a interveni în decizia instanței de apel nu există, soluția fiind una legală și

întemeiată în această parte.

La fel, în recursul declarat, se mai invocă ca temei de casare a hotărîrilor

judecătorești și art.427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală - faptei săvîrșite i

s-a dat o încadrare juridică greșită.

Colegiul penal conchide că temeiul dat nu s-a confirmat în prezenta cauză,

deoarece prima instanță corect a încadrat juridic acțiunile comise de către

Scorțescu Denis și SC „Xxxxx” SRL, în baza probelor examinate în prima instanță.

Referitor la temeiurile de casare prevăzute de pct.13), 16) alin.(1) art.427 Cod

de procedură penală invocate de recurent, Colegiul penal menționează că sunt

neîntemeiate și nu sunt incidente speței date, recurentul nu a descris cu ce anume

nu este de acord, fără a descrie care lege penală a intervenit în favoarea

condamnatului și care normă de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei

hotărâri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de

Justiție.

Colegiul penal nu acceptă nici motivele invocate în recursul ordinar cu privire

la încălcarea prevederilor art. 6 CEDO cu referire la ignorarea jurisprudenței Curții

Europene a Drepturilor Omului, considerîndu-le declarative și nerelevante pentru

speța dată, fiindcă cauzele Prince Hans Adam II de Liechtteinstein vs Allemagne

din 17.01.2001 și I.H. vs Austria din 20.04.2006 nu sunt aplicabile cazului dat,

decizia instanței de apel fiind corect motivată.

În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că n-a fost constatată prezența în

speța examinată a erorilor de drept, ce ar servi drept temei de implicare a instanței

de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile invocate de

recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 12), 13) și 16) Cod de procedură

penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului depus de către avocatul

Matușenco Ion în numele inculpatului Scorțescu Denis și SC „Xxxxx” SRL. Astfel

de erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată

este legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind

vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

11

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Matușenco Ion

în numele inculpatului Scorțescu Denis și SC „Xxxxx” SRL, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 decembrie 2019, în cauza

penală privindu-i pe Scorțescu Denis Xxxxx și Societatea Comercială „Xxxxx”

SRL, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 04 iunie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

12