1ra-125/2020 — art. 187, alin. 2, lit.d, f CP

1ra-125/2020 — art. 187, alin. 2, lit.d, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-125/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către procurorul

în Procuratura de circumscripție Chișinău, Harti Vladislav, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 aprilie 2019, în

cauza penală în privința lui,

Ojog Gheorghe XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 24.08.2017– 15.06.2018

instanța de apel: 13.07.2018 – 18.04.2019

instanța de recurs: 24.07.2019 – 25.03.2020

C O N S T A T Ă :

,

Ojog Gheorghe a fost achitat de învinuirea în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin.(2) lit. d) și f) Codul penal, din motiv că fapta lui

nu întrunește elementele infracțiunii. S-a menționat că Ojog Gheorghe a fost

reabilitat pe deplin și că acesta are dreptul la repararea prejudiciului cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală.

Prin sentință a fost hotărâtă soarta corpurilor delicte.

A fost sesizat organul de urmărire penală să verifice în condițiile

art.274 Cod de procedură penală, legalitatea acțiunilor lui Ceban Nicolae, în

lumina prevederilor art.311 - denunțarea falsă sau plângerea falsă, art. 312 -

declarația mincinoasă, art.352 - samavolnicia Codul penal.

învinuiește, că la data de XXXXX, aproximativ la ora XXXXX, având scopul

sustragerii bunurilor altei persoane, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, a pătruns pe teritoriul S.A. „Ghidighici”,

amplasat în s. XXXXX, r-nul Criuleni, unde i-a dat indicații lui Gherbovei

Iacob, Miciuna Constantin, Chisnenco Mihail, Ojog Ion, Cîrlig Petru,

1

Gomean Nicolae, Cîrlig Grigore, care nu conștientizau despre caracterul

ilicit al acțiunilor lui Ojog Gheorghe, să încarce în remorca tractorului cu nr.

XXXXX, condusă de către Gomean Nicolae, 17 containere cu dimensiune de

1,20 m x 0,70 m, prețul unui container fiind de 150 de lei, în valoare totală de

2 550 lei, iar la apariția administratorului S.A. „Ghidighici” – Ceban Nicolae,

care l-a somat pe Ojog Gheorghe să înceteze acțiunile ilegale, acesta a refuzat

și, cu bunurile sustrase a părăsit locul faptei, cauzându-i astfel proprietarului

o daună materială în proporții considerabile în valoare totală de 2 550 de lei.

Acțiunile lui Ojog Gheorghe au fost încadrate de către acuzator în baza

prevederilor art.187 alin. (2) lit. d) și f) Codul penal, adică jaful, după

semnele calificative „sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, comisă

cu pătrunderea în alt loc pentru depozitare și cu cauzarea de daune în

proporții considerabile”.

- procurorul a depus apel, prin care a solicitat casarea totală a sentinței

Judecătoriei Criuleni (sediul central) din 15 iulie 2018 și pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Ojog

Gheorghe să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiuni prevăzute de

art. 187 alin. (2) lit. d) și f) Codul penal și condamnat cu stabilirea pedepsei

sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani în penitenciar de tip

semiînchis și cu amendă în mărime de 850 de unități convenționale, iar în

conformitate cu prevederile art.90 Codul penal, a-i suspenda condiționat

executarea pedepsei pe un termen de probă de 5 ani. Corpurile delicte - 17

containere – să fie dispus a fi restituite reprezentantului S.A. „Ghidighici”,

Ceban Nicolae;

- avocatul Mărginean Alexandru a depus apel în interesele părții

vătămate Ceban Nicolae prin care a solicitat casarea sentinței primei

instanțe.

3.1 În susținerea cererii de apel procurorul a invocat următoarele

circumstanțe:

- au fost prezentate suficiente probe care să confirme vina inculpatului

Ojog Gheorghe;

- reprezentantul părții vătămate a declarat că la 29 martie 2017,

aproximativ ora 09:30, pe portița din spatele teritoriului a intrat primarul s.

XXXXX, Ojog Gheorghe împreună cu alte 8 persoane și au luat containerele

ce formau o porțiune din gardul teritoriului și au început a le încărca în

remorca unui tractor cu care au venit; declarațiile respective se confirmă și

prin declarațiile martorilor Ojog Ion, Chisnenco Mihail, Gherbovei Iacob,

2

Minciuna Constantin, Cîrlig Petru, Gomean Nicolae, Cîrlig Grigore, Cîrlig

Boris și Cotogoi Leonid;

- chiar dacă instanța de judecată a ajuns la concluzia că în acțiunile lui

Ojog Gheorghe nu sunt întrunite elementele infracțiunii, consideră că urma

să constate comiterea contravenției prevăzute de art.313 sau 335 Codul

contravențional;

- instanța de judecată ilegal a sesizat organul de urmărire penală să

verifice acțiunile lui Ceban Nicolae, deoarece din depozițiile participanților

la proces se confirmă că obiectul infracțiuni aparține S.A. „Ghidighici” și nu

trebuia să fie puse la îndoială depozițiile acestuia.

3.2 În motivarea apelului avocatul a invocat următoarele motive:

- prima instanță a interpretat eronat circumstanțele cauzei;

- sustragerea bunurilor străine, care nu-i aparțin nici inculpatului Ojog

Gheorghe și nici altor persoane care le-au încărcat în remorca tractorului și

le-au transportat sunt apreciate de instanță ca acțiuni legale, ca într-un final

bunurile care nu i-au aparținut nici inculpatului și nici Primăriei Corjova și

au avut statut de corpuri delicte să fie transmise Primăriei Corjova, nefiind

clară poziția instanței în vederea împroprietăririi Primăriei cu obiectele care

aparțin altcuiva;

- instanța a jucat rolul de avocat al inculpatului;

- a invocat că, constituie depășire a atribuțiilor de serviciu concluziile

instanței prin care se expune asupra faptului că S.A. „Ghidighici” folosea

terenul fără temei legal;

- sunt eronate concluziile instanței precum că S.A. „Ghidighici” este în

stare de insolvabilitate, deși la dosar sunt probe care demonstrează

contrariul.

2019, au fost respinse, ca fiind neîntemeiate, apelul procurorului și apelul

avocatului Mărginean Alexandru declarate împotriva sentinței Judecătoriei

Criuleni, sediul central din 15 iulie 2018, și menținută sentința fără

modificări.

4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că Ojog

Gheorghe se învinuiește că, la data de XXXXX, aproximativ la ora XXXXX,

având scopul sustragerii bunurilor altei persoane, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sie, a pătruns pe teritoriul S.A.

„Ghidighici”, amplasat în s. XXXXX, r-nul Criuleni, unde i-a dat indicații lui

Gherbovei Iacob, Miciuna Constantin, Chisnenco Mihail Ojog Ion, Cîrlig

Petru, Gomean Nicolae, Cîrlig Grigore, care nu conștientizau despre

3

caracterul ilicit al acțiunilor lui Ojog Gheorghe, să încarce în remorca

tractorului cu n/î: XXXXX, condusă de către Gomean Nicolae, 17 containere

cu dimensiune de 1,20 m x 0,70 m, prețul unui container fiind de 150 de lei,

în valoare totală de 2 550 lei, iar la apariția administratorului S.A.

„Ghidighici” - Ceban Nicolae, care l-a somat pe Ojog Gheorghe să înceteze

acțiunile ilegale, acesta a refuzat și, cu bunurile sustrase a părăsit locul faptei,

cauzându-i astfel proprietarului o daună materială în proporții considerabile

în valoare totală de 2550 de lei.

Acțiunile lui Ojog Gheorghe au fost încadrate de către organul de

urmărire penală în baza art. 187 alin. (2) lit. d) și f) Codul penal, adică jaful,

după semnele calificative „sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane,

comisă cu pătrunderea în alt loc pentru depozitare și cu cauzarea de daune

în proporții considerabile”.

Instanța de apel a notat, că prima instanță a conchis legitim și întemeiat

că inculpatul Ojog Gheorghe urmează a fi achitat de învinuirea de săvârșire

a infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit. d) și f) Codul penal, adică jaful

după semnele calificative „sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane,

comisă cu pătrunderea în alt loc pentru depozitare și cu cauzarea de daune

în proporții considerabile” - din motiv că fapta tui nu întrunește elementele

infracțiunii.

În ceea ce privește componența de infracțiune incriminată lui Ojog

Gheorghe, și anume semnele calificative „sustragerea deschisă a bunurilor

altei persoane, comisă cu pătrunderea în alt loc pentru depozitare”, instanța

de apel a reiterat că reieșind din declarațiile martorilor audiați, s-a stabilit că

inculpatul și persoanele care au participat la încărcarea containerelor

indicate în rechizitoriu, nu au pătruns pe teritoriul „frigiderului” care-i

aparține filialei S.A. „Ghidighici” și în acest sens s-a constatat că partea din

față a teritoriului nominalizat este înconjurat parțial cu un gard de piatră cu

poartă de metal, care era încuiată.

În afară de aceasta, s-a stabilit că în speță, containerele erau de fapt

niște carcase metalice, care anterior au făcut parte din niște containere, și

acestea au fost luate din afara teritoriului „frigiderului” care-i aparține

filialei S.A. „Ghidighici” și anume din partea dinspre pădure, dar nu de pe

teritoriul invocat a fi al întreprinderii. Reieșind din explicațiile

participanților la proces, rezultă că locul de unde au fost încărcate

containerele se află în apropierea gunoiștii s. XXXXX, r-nul Criuleni, fapt

confirmat prin declarațiile martorilor, conform cărora, nu au intrat pe

4

teritoriul S.A. „Ghidighici”, ci au luat containerele care erau amplasate sub

gard, acolo fiind și gunoiștea din localitate, lângă „frigider”.

Cu referire la argumentele reprezentantului părții vătămate – Ceban

Nicolae precum că o parte din gardul adiacent teritoriului S.A. „Ghidighici”

era format din containerele invocate a fi sustrase, reieșind din declarațiile

martorilor, rezultă că într-adevăr, anterior acestea formau un gard

improvizat pe teritoriul „frigiderului”, dar în timp, gardul în cauză a fost

deteriorat, iar la data de 29.03.2017, acestea erau împrăștiate în pădurea din

apropierea „frigiderului” S.A. „Ghidighici”.

În ceea ce privește argumentele acuzatorului și ale reprezentantului

părții vătămate precum că inculpatul ar fi pătruns pe teritoriul S.A.

„Ghidighici”, instanța de apel a considerat că acestea sunt neîntemeiate, or

reieșind din fotografiile anexate la dosar de către Ceban Nicolae, rezultă că

inculpatul și celelalte persoane se aflau în afara teritoriului S.A.

„Ghidighici”, într-o zonă împădurită.

Instanța de apel a menționat și faptul că „teritoriul filialei S.A.

„Ghidighici”, așa cum se invocă în învinuire, de facto nu-i aparține S.A.

„Ghidighici”, fapt care rezultă din certificatele din Registrul de stat al

bunurilor imobile, conform cărora, terenul pe care sunt amplasate

construcțiile S.A. „Ghidighici” îi aparține s. XXXXX, r-nul Criuleni și se află

în administrarea autorității publice locale, reprezentată de către primarul s.

XXXXX, r-nul Criuleni, adică inculpatul Ojog Gheorghe (f.d.33 - 34, 35 - 36,

vol. I).

În acest sens, instanța de apel a reținut că deși la data comiterii

presupusei infracțiuni, S.A. „Ghidighici” era proprietara bunurilor imobile:

- construcție agricolă, agroindustrială nr. cadastral XXXXX: - depozit nr.

cadastral XXXXX; - construcție accesorie nr. cadastral XXXXX, nici într-un

extras din Registrul bunurilor imobile anexat la dosar, nu este indicat că

„teritoriul filialei S.A. „Ghidighici”, așa cum se invocă în învinuire, la data

comiterii presupusei infracțiuni, i-ar fi aparținut cu titlu de proprietate sau

folosință părții vătămate, la fel cum nu este nici un înscris care să probeze că

la data respectivă, S.A. „Ghidighici” ar fi fost titulara oricărui alt drept de

folosință a terenului pe care sunt amplasate construcțiile de pe teritoriul

„frigiderului”.

Instanța de apel a reținut și faptul că, reprezentantul părții vătămate,

Ceban Nicolae și organul de urmărire penală nu au prezentat nici o probă

care ar demonstra că partea vătămată S.A. „Ghidighici” posedă terenul pe

care se află/s-a aflat depozitul frigorific în baza unui temei legal și care sunt

5

raporturile juridice care-i oferă dreptul de a invoca faptul că a fost deposedat

ilegal de bunurile care-i aparțin.

Totodată, instanța de apel a stabilit că la materialele dosarului este

anexată adeverința nr. XXXXX din 30.03.2017, conform căreia, începând cu

anul 1999, Primăria satului XXXXX, r-nul Criuleni i-a dat în folosință S.A.

„Ghidighici” terenul aferent construcției „Frigiderului”, iar S.A.

„Ghidighici” nu a achitat taxele și impozitele aferente, acumulând o datorie

în mărime de 33 660 de lei.

Reieșind din certificatul nr.103 din 13.02.2018, rezultă că S.A.

„Ghidighici” a activat pe teritoriul s. XXXXX, r-nul Criuleni din anul 1989

până în anul 2016, perioadă în care a acumulat datorii față de primărie în

sumă de 143.687,72 lei cu titlu de impozit funciar și impozit pe bunuri

imobile. Instanța de a apel remarcat că, din cumulul actelor menționate

supra, care nu au fost contestate și nici negate de către procuror sau

reprezentantul părții vătămate, rezultă că în anul 2016 s-au finisat

raporturile juridice care generau dreptul părții vătămate de folosință a

teritoriului așa-zisului „Frigider” din s. XXXXX, r-nul Criuleni, iar faptul că

în perioada următoare partea vătămată se purta ca un posesor proprietar, nu

este echivalent cu faptul că aceasta ar fi deținut acest drept, or nu au fost

prezentate probe care să confirme că arenda a fost prelungită după 2016,

circumstanțe care justifică soluția primei instanțe, și anume că S.A.

„Ghidighici” folosea terenul fără un temei legal, iar dat fiind că nu a fost

probat faptul că S.A. „Ghidighici” ar avea careva drepturi asupra terenului,

iar din datele Registrului de stat al bunurilor imobile rezultă că terenul cu

pricina este proprietate a satului XXXXX, r-nul Criuleni, rezultă că și

bunurile aflate pe acesta, la fel care și cele aflate pe terenul adiacent, în lipsa

unor probe contrare, constituie proprietate a autorității publice locale.

În concluzie, instanța de apel a evidenția că, prima instanță a

concluzionat corect că nu a fost dovedit în afara oricărui dubiu rezonabil, că

există semnele calificative ale infracțiunii de jaf- „sustragerea deschisă de

către inculpatul Ojog Gheorghe a bunurilor altei persoane, comisă cu

pătrunderea în alt loc pentru depozitare”.

În ceea ce privește semnul calificativ „cu cauzarea de daune în

proporții considerabile”, instanța de apel a constatat că organul de urmărire

penală, în temeiul declarațiilor Ceban Nicolae, a stabilit că inculpatul Ojog

Gheorghe i-a fost cauzat S.A. „Ghidighici” și reprezentantului acesteia,

Ceban Nicolae, un prejudiciu material în mărime de 2550 de lei, adică 150 lei

6

pentru fiecare dintre cele 17 containere pretinse a fi sustrase de către

inculpat.

Instanța de apel a menționat că atât organul de urmărire penală, cât și

Ceban Nicolae, au omis să prezinte dovada modului de stabilire a valorii

containerelor și nu în ultimul rând, inventarul părții vătămate, care ar

dovedi dreptul de proprietate al S.A. „Ghidighici” sau al lui Ceban Nicolae

asupra carcaselor containerelor ridicate de către inculpat, organul de

urmărire penală nu a stabilit dacă bunurile pretinse a fi sustrase se află la

balanța S.A. „Ghidighici”. În contextul dat, instanța de apel a menționat că

organul de urmărire penală nu a dispus efectuarea vreunei expertize pentru

determinarea valorii carcaselor containerelor și stabilirea existenței și a

întinderii prejudiciului material, pe care Ceban Nicolae l-a apreciat de sine

stătător cu suma de 2 550 de lei (câte 150 de lei pentru fiecare container).

Instanța de apel, a mai menționat că pentru Ceban Nicolae, care s-a

pretins a fi reprezentantul S.A. „Ghidighici”, nu ar fi trebuit să constituie o

problemă prezentarea actelor de proveniență și de evidență a containerelor,

care ar fi constituit probe concludente, altele decât declarațiile lui Ceban

Nicolae că acestea ar fi fost procurate încă în anul 1983, fără a prezenta

careva înscrisuri. În lipsa, într-o cauză penală, a aprecierii concrete și corecte

a valorii unor bunuri pretinse a fi sustrase, nu poate fi vorba de încadrarea

juridică legală a faptelor persoanei învinuite și nici de determinarea

cuantumului prejudiciului cauzat prin infracțiune, care în speță este una

arbitrară.

Instanța de apel, din constatările descrise a reținut că S.A. „Ghidighici”

a activat pe teritoriul satul Corjova, r-nul Criuleni în perioada 1989 - 2016,

iar la 01.11.2016, societatea comercială în cauză a intrat în proces de

insolvabilitate și în privința acesteia a fost inițiată procedura de lichidare în

baza deciziei Colegiului civil al Curții de Apel Chișinău, fiind desemnat un

nou administrator, care nu a sesizat instituțiile competente despre

sustragerea bunurilor societății de către inculpatul Ojog Gheorghe și nici nu

a susținut învinuirea acestuia în prezenta cauză penală.

De asemenea, nici următorii proprietari ai bunurilor imobile: -

construcție agricolă, agroindustrială nr. cadastral XXXXX: - depozit nr.

cadastral XXXXX; - construcție accesorie nr. cadastral 3123104.004.03

„Proplex” S.R.L. și „Auto-Asia” S.R.L. nu au sesizat instituțiile competente

ale statului despre sustragerea bunurilor societății de către inculpatul Ojog

Gheorghe, iar reieșind din scrisoarea „Auto-Asia” S.R.L. din 06.09.2017,

7

rezultă că aceasta, în calitate de proprietară a imobilelor menționate, nu are

pretenții față de primăria s. Corjova, r-nul Criuleni (f.d.182, vol. I).

Dat fiind că nu a fost dovedit dreptul de posesie al S.A. „Ghidighici”,

în proces de insolvabilitate, sau a altor persoane asupra carcaselor metalice,

foste componente ale unor containere și nu a fost demonstrată valoarea

acestora, instanța de apel a concluzionat că nu a fost dovedită existența unei

fapte infracționale soldate cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

În privința argumentelor avocatului Mărginean Alexandru precum că

S.R.L. „Auto - Asia” nu putea avea pretenții față de inculpat, deoarece

aceasta a devenit proprietar ulterior datei de 29.03.2017 când a avut loc fapta

imputată inculpatului, și că prejudiciul i-a fost provocat lui Ceban Nicolae,

instanța de apel a reiterat că noul proprietar ar fi putut să solicite atragerea

sa în calitate de succesor în drepturi și să formuleze pretenții în cazul în care

i-ar fi fost afectat dreptul de proprietate.

Totodată, luând în considerare prevederile legislative, instanța de apel

a concretizat că proprietatea și posesia societății pe acțiuni este diferită de

proprietatea și posesia acționarilor. Chiar dacă partea vătămată este

acționar, în cazul unei sustrageri de la o societate pe acțiuni prejudiciul este

cauzat doar societății pe acțiuni și nicidecum acționarului acestei societăți.

Societatea pe acțiuni și acționarul acestei societăți pe acțiuni sunt persoane

diferite, fiecare cu patrimoniu distinct.

Cu referire la argumentele lui Ceban Nicolae precum că nu a cunoscut

despre faptul că S.A. „Ghidighici” se află în proces de insolvabilitate.

Instanța de apel a menționat că acest fapt îi este imputabil doar lui Ceban

Nicolae, întrucât acesta a invocat că este reprezentant al S.A. „Ghidighici” și

administrator al filialei S.A. „Ghidighici” din s. XXXXX, r-nul Criuleni.

Adăugând că hotărârea despre intentarea procedurii de insolvabilitate

este una publică, fiind publicată inclusiv în Monitorul Oficial al Republicii

Moldova, iar faptul intentării procedurii de insolvabilitate a fost reflectat și

în Registrul bunurilor imobile.

În ceea ce privește faptul că la diferite etape ale urmăririi penale și ale

examinării cauzei în instanța de judecată, Ceban Nicolae a invocat că

prejudiciul de 2550 de lei i-ar fi fost cauzat personal, din care considerent l-

a și indicat a fi unul considerabil, argumentând că are o pensie de 1 600 de

lei, instanța de apel a considerat că aceste circumstanțe denotă lipsa de

onestitate a lui Ceban Nicolae și în acest sens, prima instanță a conchis corect

că pe durata procesului penal, acesta a avut un comportament dubios,

deoarece inițial s-a prezentat a fi acționar al S.A. „Ghidighici”, iar ulterior

8

șef al „frigiderului” S.A. „Ghidighici”, iar în cursul urmăririi penale chiar și

ca proprietar al S.A. „Ghidighici”, fapt confirmat prin procesul-verbal de

sesizare despre săvârșirea sau pregătirea pentru săvârșirea infracțiunii din

30.03.2017, cererea depusă de Ceban Nicolae la 30.03.2017, procesul-verbal

de cercetare la fața locului din 30.03.2017, cererea lui Ceban Nicolae fără

număr și dată, prin care ultimul a solicitat să fie recunoscut în calitate de

parte vătămată și parte civilă pe dosar, invocând că lui i-a fost cauzat un

prejudiciu în sumă de 2 550 de lei, ordonanța de recunoaștere în calitate de

reprezentant a victimei, părții vătămate, părții civile, părții civilmente

responsabile din 30.03.2017, ordonanța de recunoaștere în calitate de parte

vătămată din 30.03.2017(f.d.20), ordonanța de recunoaștere în calitate de

parte civilă din 30.03.2017 (f.d.8 -10, 18-21, vol. I).

Instanța de apel remarcat că, în pofida circumstanțelor descrise supra,

fiind audiat în ședința de judecată, Ceban Nicolae a declarat sub jurământ

că nu are nici o tangență cu S.A. „Ghidighici”, nu este acționar al acesteia și

că anterior a fost director al „frigiderului” S.A. „Ghidighici” din s. XXXXX,

r-nul Criuleni, iar la moment deține procura de reprezentare nr. 11594 din

17.08.2017, eliberată pe numele lui de către Nagrudnîi Leonid - fost acționar

al S.A. „Ghidighici”, procură din care rezultă că Ceban Nicolae este

împuternicit să-i reprezinte interesele lui Nagrudnîi Leonid ca persoană

fizică, dar nu ca acționar al S.A. „Ghidighici”, iar legislația civilă stabilește

că acționarii nu au dreptul să reprezinte interesele societății pe acțiuni în

lipsa unei împuterniciri din partea administratorului acesteia, dacă statutul

societății nu prevede altfel. Ținând cont de faptul că s-a stabilit că la

01.11.2016, prin decizia Colegiului civil al Curții de Apel Chișinău nr. 2i-

783/16 a fost intentată procedura de insolvabilitate față de S.A. „Ghidighici”,

fiind numit un nou administrator, rezultă că la data comiterii presupusei

infracțiuni – 29.03.2017, Ceban Nicolae nu avea nici un drept legal de a

reprezenta interesele S.A. „Ghidighici” în lipsa unei împuterniciri din partea

administratorului acesteia.

Instanța de apel a mai reținut și faptul că deși în cadrul urmăririi

penale, la cererea sa, Ceban Nicolae a fost recunoscut în calitate de

reprezentant al părții vătămate, acesta a fost audiat în calitate de martor, fapt

confirmat prin procesele-verbale de audiere a martorului Ceban Nicolae din

30.03.2017 și din 26.04.2017 (f.d.22, 24 - 25, vol. I).

Instanța de apel a reținut că, prima instanță a concluzionat corect că de

fapt, sesizarea organelor de drept a fost depusă de către Ceban Nicolae

persoană care nu avea împuterniciri din partea administrației S.A.

9

„Ghidighici” și care s-a pretins acționar al acesteia fără temei legal, precum

și s-a pretins a fi director de „frigider” și chiar proprietar al S.A.

„Ghidighici”, care ulterior a solicitat fără un temei legal recunoașterea sa în

calitate de reprezentant al părții vătămate și părții civile în procesul penal

inițiat la plângerea sa, ca să pretindă și faptul că el, ca persoană fizică, a

suportat un prejudiciu material prin comiterea infracțiunii (f.d. 18, 22, vol.

I).

Instanța de apel a menționat și faptul că organul de urmărire penală,

la calificarea acțiunilor inculpatului, nu a ținut cont de explicațiile acestuia

și ale martorilor precum că au luat carcasele metalice ale containerelor

pentru utilizarea temporară a acestora ca elemente de rezistență la

amenajarea unei scene în fața Casei de cultură din s. XXXXX, r-nul Criuleni,

după care acestea urmau să fie întoarse la locul de unde au fost ridicate,

circumstanțe care exclud existența faptei infracțiunii prevăzute de art.187

Cod penal, din considerentul că lipsește latura subiectivă a infracțiunii de

jaf, or se consideră „sustragere”, luarea ilegală și gratuită a bunurilor din

posesia altuia, care i-a cauzat un prejudiciu patrimonial efectiv acestuia,

luare săvârșită în scop acaparator, cupidant.

Latura obiectivă a infracțiunii de jaf constă în acțiuni de luare ilegală

și gratuită, iar latura subiectivă se caracterizează prin vinovăție sub formă

de intenție directă, obligatorie fiind stabilirea scopului special - de

cupiditate, scop care nu se atestă în prezenta cauză penală.

În acest contextul constatărilor de fapt expuse mai sus, instanța de apel

a considerat neîntemeiate argumentele părții acuzării invocate în cererea de

apel precum că au fost prezentate suficiente probe care să confirme vina

inculpatului Ojog Gheorghe și că acesta împreună cu alte opt persoane au

luat containerele ce formau o porțiune din gardul teritoriului, fapt care ar fi

confirmat prin declarațiile lui Ceban Nicolae și ale martorilor Ojog Ion,

Chisnenco Mihail, Gherbovei Iacob, Minciuna Constantin, Cîrlig Petru,

Gomean Nicolae, Cîrlig Grigore, Cîrlig Boris și Cotogoi Leonid. Martorii

nominalizați au menționat, la fel ca și inculpatul, că au luat containerele

pentru a le utiliza temporar la construcția scenei din localitate, urmând să le

aducă înapoi. Totodată, s-a stabilit că teritoriul invocat de către organul de

urmărire penală și de către Ceban Nicolae nu-i aparține S.A. „Ghidighici”

și/sau lui Ceban Nicolae, la fel ca și containerele respective.

În concluzie, instanța de apel reieșind din circumstanțele elucidate

supra, ținând cont de faptul că toate dubiile privind vinovăția inculpatului

a interpretat în favoarea acestuia, dat fiind că nu s-a stabilit existența faptei

10

infracțiunii de jaf incriminate și nici vinovăția inculpatului Ojog Gheorghe

în privința comiterii infracțiunii prevăzute de art. 187 alin.(2) lit. d) și f)

Codul penal, în temeiul art.389 alin.(l), art.390 alin.(1) pct. 1) și alin.(3) Cod

de procedură penală, prima instanță a conchis legitim și întemeiat că în

privința inculpatului Ojog Gheorghe urmează să fie pronunțată o sentință

de achitare, cu reabilitarea acestuia.

A mai punctat instanța de apel că, componența de jaf constituie o

infracțiune contra patrimoniului, prin care se aduce atingere posesiei asupra

unui bun. Obiect material al acestei componențe pot constitui doar obiectele

aflate în posesia unei persoane. Adică, nu poate constitui obiect al sustragerii

(respectiv, al jafului) un obiect la care posesorul a renunțat. În cazul în care

posesorul renunță la posesia asupra acestui obiect nu poate fi componență

de jaf, deoarece lipsește obiectul material. La caz, instanța de apel a constatat

că amplasarea obiectelor respective și durata aflării acestora în același loc

indică la faptul că posesorul prezumtiv (SA "Ghidighici”, dar nu partea

vătămată Ceban Nicolae) a renunțat la aceste obiecte.

Cu referire la argumentele procurorului invocate în cererea de apel

precum că „chiar dacă instanța de judecată a ajuns la concluzia că în acțiunile

lui Ojog Gheorghe nu sunt întrunite elementele infracțiunii, atunci urma să

constate comiterea contravenției prevăzute de art.313 sau 335 Codul

contravențional”, instanța de apel nu a considerat necesar de a reîncadra

acțiunile lui Ojog Gheorghe în baza art. 313 sau art. 335 Codul

contravențional, în lipsa unor argumente relevante, nu doar declarative.

Cu referire la argumentele avocatului invocate în apelul declarat în

interesele lui Ceban Nicolae precum că „nu este clară poziția instanței în

vederea împroprietăririi primăriei cu obiectele care aparțin altcuiva”,

instanța de apel a reamintit că bunurile în cauză nu-i aparțin lui Ceban

Nicolae, iar pretențiile acestuia legate de aceste bunuri urmează a fi

investigate de către organul de urmărire penală. Totodată, prima instanță a

argumentat că soluția de remitere a bunurilor către primărie are la bază

faptul că acestea se aflau pe terenul primăriei, iar orice persoană care se

consideră în drept, poate beneficia de dreptul de a înainta o acțiune în

revendicare.

Vladislav, a declarat recurs ordinar, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 18 aprilie 2019, prin care invocând incidența

temeiului prevăzut de pct. 6), alin. (1), art. 427 Cod de procedură penală, a

11

solicitat casarea totală a deciziei cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța

de apel, de către un alt complet de judecată.

5.1 În susținerea recursului ordinar, procurorul a invocat următoarele

circumstanțe:

- instanța de apel nu a îndeplinit prevederile art. 414 Cod de procedură

penală, și de explicațiile date de către Plenul Curții Supreme de Justiție la

pct. 14 al Hotărârii nr. 22 din 12 decembrie 2005 „Cu privire la practica

judecării cauzelor penale în ordine de apel”, invocând că instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel;

- consideră, că instanța de apel la adoptarea soluției s-a bazat exclusiv

pe lucrările și concluziile absolut greșite reținute de către prima instanță,

care constatând drept motiv de achitare a inculpatului (fapta nu întrunește

elementele infracțiunii), hotărârea anterioară a acestei instanțe conține

aceleași critici;

- vina inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate este dovedită

pe deplin prin probele administrate în cadrul urmăririi penale și cercetate în

instanța de judecată, fiind indicate și ca motive ale apelului procurorului, iar

instanța de apel nu s-a expus asupra lor, ori nu le-a apreciat, ori le-a apreciat

eronat, fiind respinsă puterea de acuzare fără o motivare plauzibilă sau

bazată pe probe ce ar combate învinuirea incriminată inculpatului;

- decizia instanței de apel de menținere a sentinței de achitare a

inculpatului, o consideră neîntemeiată și contrară stării de fapt stabilite în

baza probelor examinate în cadrul cercetării judecătorești, contravine și

prevederilor art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală. În speță instanțele

de judecată au omis aceste prevederi legale și au dat apreciere numai la

unele probe care în opinia lor dovedesc nevinovăția;

- instanțele au încălcat și cerințele art. 394 alin. (3) pct.2) Cod de

procedură penală conform cărora instanța de judecată la pronunțarea

sentinței de achitare are obligația de a indica motivele pentru care sânt

respinse probele aduse în sprijinul acuzării;

- instanța de apel nu s-a expus, nu a cercetat și nu a apreciat la justa

valoare probele expuse în apelul procurorului care dovedesc cu certitudine

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate;

- acuzarea consideră că probele prezentate instanței sunt concludente

și suficiente pentru a declara inculpatul vinovat de comiterea infracțiunii

incriminate, vinovăția acestuia fiind confirmată prin declarațiile martorilor

cat și a probelor materiale cercetate în instanța de judecată;

12

- în dovedirea că în acțiunile inculpatului Ojog Gheorghe sunt

prezente elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 187 alin.

(2) lit. d), f) Cod penal, acuzarea a invocat următoarele probe: declarațiile

reprezentantului părții vătămate Ceban Nicolae, declarațiile martorilor

Cotogoi Leonid, Cîrlig Boris, Chisnenco Mihail, Ojog Ion, Gherbovei Iacob,

Cîrlig Grigore, Gornean Nicolae, Cîrlig Petru, Minciună Constantin, de

asemenea făcând trimitere și la înscrisurile anexate la materiale cauzei;

- a susținut că infracțiunea de jaf este comisă nu doar prin pătrundere

prin urmare, afirmația instanței că inculpatul nu a pătruns pe teritoriul ....

nu poate fi reținută ca unul din motivele ce ar genera achitarea;

- a mai invocat că, este neînțeleasă poziția instanței conform căreia în

motivarea sentinței contestate în mare parte se axează pe constatarea

dreptului de proprietate a terenului și locul amplasării acestuia, fără însă să

facă careva referire la modul în care a intrat inculpatul Ojog Gheorghe în

posesia bunurilor sustrase;

- instanța prin sentința supusă cercetări a constatat faptul că Ojog ”a

luat containerele amplasare sub gard”, constatare prin care consideră că se

combate pe sine însuși în soluția dispusă, prin aceasta însuși instanța

constată dovedit faptul că inculpatul Ojog Gheorghe nu avea careva drept

asupra acelor obiecte și în mod ilegal a intrat în posesia dânselor;

- a sesizat eroare a instanței și cu privire la proprietarul bunurilor

sustrase, or instanța nici nu a binevoit să analizeze minuțios acest moment,

limitându-se la faptul constatării subiecților care au devenit proprietari ai

bunurilor întreprinderii SA ,,Ghidighici”;

- infracțiunea s-a produs la data de 29.03.2017, SC ,,Proplex” SRL a

devenit proprietar a bunurilor imobile în baza licitației din 24.05.2017, iar

SRL Auto-Asia în baza contractului de vânzare din 17.07.2017.

- la momentul comiterii infracțiunii acești subiecți nu aveau careva

drept asupra bunurilor sustrase;

- însăși instanța a constatat că la data de 24.05.2017 conform extrasului

din Registrul de stat a bunurilor imobile emis de Î.S. „Cadastru” din

24.05.2017, S.A. „Ghidighici” era proprietară a bunurilor imobile și deci prin

faptul că aceste bunuri nu îi aparțineau se contrazice pe sine.

- consideră greșită este concluzia instanței de fond și cu privire la faptul

că din ” foto-tabelele din data de 29.03.2017 /f.d.44 - 47/ făcute la locul de

unde au fost ridicate containerele, rezultă că containerele au fost ridicate nu

de pe teritoriul „Frigiderului” S.A. „Ghidighici”, din aceste fotografii nu

poate fi vizibil constatat teritoriul întreprinderii sau nu și deci și în această

13

parte concluzia instanței este părtinitoare, or nu a contrapus aceste imagini

cu întregul probatoriu administrat si cercetat.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

La caz, reieșind din argumentele invocate de către procuror, Colegiul

penal reține că, în drept, acesta face referire la temeiurile stipulate în art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și anume că: hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond si de apel în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În sensul vizat și în raport cu argumentele invocate în recursul ordinar,

se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2 și 4, din prezenta decizie, relevă

în mod concludent că atât prima instanță cât și instanța de apel au constatat

și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind achitarea lui Ojog

Gheorghe de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187

alin.(2) lit. d) și f) Codul penal, din motiv că fapta lui nu întrunește

elementele infracțiunii.

Colegiul penal menționează că, deciziile recurată a fost motivată

plenar și consecvent în baza materialelor cauzei prin prisma legislației

pertinente, or acestea cuprind motivele pe care se întemeiază soluția, privind

achitarea lui Ojog Gheorghe de învinuirea în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin.(2) lit. d) și f) Codul penal, din motiv că fapta lui

nu întrunește elementele infracțiunii.

Pe lângă aceasta, potrivit argumentelor invocate în recursul ordinar

declarat și reproduse în pct. 5 din prezenta decizie, rezultă că acestea se

întemeiază doar pe critica modului în care instanțele au apreciat probele

raportate la circumstanțele cauzei stabilite de fapt.

Cu toate acestea, Colegiul penal remarcă faptul că, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da

o nouă apreciere probelor din dosar.

Sub aspectul motivelor invocate în respectivul recurs, precum că, a

sesizat eroare a instanței și cu privire la proprietarul bunurilor sustrase, instanța

nu a analizat minuțios acest moment, limitându-se la faptul constatării subiecților

14

care au devenit proprietari ai bunurilor întreprinderii SA ,,Ghidighici”, infracțiunea

s-a produs la data de XXXXX, SC ,,Proplex” SRL a devenit proprietar a bunurilor

imobile în baza licitației din 24.05.2017, iar SRL Auto-Asia în baza contractului de

vânzare din 17.07.2017, la momentul comiterii infracțiunii acești subiecți nu aveau

careva drept asupra bunurilor sustrase, decizia instanței de apel de menținere a

sentinței de achitare a inculpatului, o consideră neîntemeiată și contrară stării de

fapt stabilite în baza probelor examinate în cadrul cercetării judecătorești,

contravine și prevederilor art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, Colegiul

penal atestă că instanța de apel prin decizia recurată a oferit răspunsuri

argumentate în acest sens (pct. 21-31 din decizia contestată), precum că, iar

o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor cauzei care au fost puse la

baza sentinței de achitare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi

temei pentru reexaminarea cauzei. În același timp, se atestă și poziția

divergentă a recurentului, care solicită casarea totală deciziei instanței de

apel cu dispunerea rejudecării cauzei.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, Colegiul penal reține că împrejurările menționate în partea

descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2-4.1, din

prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel corect a

menținut sentința, care nu este viciată, or, atât prima instanță cât și instanța

de apel specificând esența probelor scrise, au apreciat fiecare probă separat,

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei,

iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor,

inclusiv în coroborare cu normele de procedură penală care vizează natura

juridică a acestor probe, cât și în raport cu circumstanțele concrete în fapt și

în drept invocate în rechizitoriu, just au constatat și apreciat circumstanțele

de fapt și de drept privind infracțiunea incriminată inculpatului în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și a prescripțiilor

de drept material, acestea fiind motivat apreciate în temeiul prescripțiilor

din art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și al coroborării lor, corect

dispunând achitarea inculpatului de sub învinuirea comiterii infracțiunii

prevăzute la art. 187 alin. (2), lit. d), f) Cod penal, pe motiv că fapta lui nu

întrunește elementele infracțiunii, indicând argumentat motivele pentru

care a respins probele acuzării. Or, soluția instanței de apel coroborează și

cu următoarele împrejurări.

Potrivit art. 8 alin. (3), 66 alin. (2) pct. (1), 281 alin. (2), 296 alin. (2) Cod

de procedură penală, concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea

15

infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri, actul de învinuire trebuie să

cuprindă formularea învinuirii cu indicarea datei, locului, mijloacelor și

modului de săvârșire a infracțiunii și consecințele ei, caracterului vinei,

motivelor și semnelor calificative pentru încadrarea juridică a faptei.

Inculpatul are dreptul să știe pentru ce faptă este învinuit.

Conform rechizitoriului, inculpatul este acuzat că: „la data de XXXXX,

aproximativ la ora XXXXX, având scopul sustragerii bunurilor altei persoane,

dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, a pătruns pe teritoriul

S.A. „Ghidighici”, amplasat în s. XXXXX, r-nul Criuleni, unde i-a dat indicații lui

Gherbovei Iacob, Miciuna Constantin, Chisnenco Mihail, Ojog Ion, Cîrlig Petru,

Gomean Nicolae, Cîrlig Grigore, care nu conștientizau despre caracterul ilicit al

acțiunilor lui Ojog Gheorghe, să încarce în remorca tractorului cu nr. XXXXX,

condusă de către Gomean Nicolae, 17 containere cu dimensiune de 1,20 m x 0,70 m,

prețul unui container fiind de 150 de lei, în valoare totală de 2 550 lei, iar la apariția

administratorului S.A. „Ghidighici” – Ceban Nicolae, care l-a somat pe Ojog

Gheorghe să înceteze acțiunile ilegale, acesta a refuzat și, cu bunurile sustrase a

părăsit locul faptei, cauzându-i astfel proprietarului o daună materială în proporții

considerabile în valoare totală de 2 550 de lei”.

Componența de infracțiune incriminată lui Ojog Gheorghe, și anume

semnele calificative „sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, comisă cu

pătrunderea în alt loc pentru depozitare”, s-a stabilit că de fapt „teritoriul filialei

S.A. „Ghidighici”, cum se invocă în învinuire, de facto nu aparține S.A.

„Ghidighici”, fapt rezultat din certificatele din Registrul de stat al bunurilor

imobile, conform cărora, terenul pe care sunt amplasate construcțiile S.A.

„Ghidighici” îi aparține s. XXXXX, r-nul Criuleni și se află în administrarea

autorității publice locale, reprezentată de către primarul s. XXXXX, r-nul

Criuleni, adică inculpatul Ojog Gheorghe (f.d.33 - 34, 35 - 36, vol. I).

Mai mult, Colegiul penal remarcă și faptul că, a fost stabilit cu

certitudine și faptul că, nu a fost prezentată nici o probă care ar demonstra

că partea vătămată S.A. „Ghidighici” posedă terenul pe care se află/s-a aflat

depozitul frigorific în baza unui temei legal și care sunt raporturile juridice

care-i oferă dreptul de a invoca faptul că a fost deposedat ilegal de bunurile

care-i aparțin.

În contextul învinuirii în ceea ce privește semnul calificativ „cu cauzarea

de daune în proporții considerabile”, s-a constatat că atât organul de urmărire

penală, cât și Ceban Nicolae, nu au prezintat dovada modului de stabilire a

valorii containerelor, inventarul părții vătămate, care ar dovedi dreptul de

proprietate al S.A. „Ghidighici” sau al lui Ceban Nicolae asupra carcaselor

16

containerelor ridicate de către inculpat, organul de urmărire penală nu a

stabilit dacă bunurile pretinse a fi sustrase se află la balanța S.A.

„Ghidighici”, or la materialele cauzei, Colegiul penal nu reține ca organul de

urmărire penală ar fi dispus efectuarea unei oarecare expertize pentru

determinarea valorii carcaselor containerelor și stabilirea existenței și a

întinderii prejudiciului material, pe care Ceban Nicolae l-a apreciat de sine

stătător cu suma de 2 550 de lei.

Colegiul penal apreciază și punctează și faptul că instanța de apel,

corect a apreciat și faptul că, “Ceban Nicolae, la data comiterii presupusei

infracțiuni – 29.03.2017, Ceban Nicolae nu avea nici un drept legal de a reprezenta

interesele S.A. „Ghidighici” în lipsa unei împuterniciri din partea

administratorului acesteia”.

Cu toate acestea, Colegiul penal remarcă și justețea fără careva dubii a

concluziei primei instanțe și instanței de apel precum că sesizarea organelor de

drept a fost depusă de către Ceban Nicolae persoană care nu avea împuterniciri din

partea administrației S.A. „Ghidighici” și care s-a pretins acționar al acesteia fără

temei legal, precum și s-a pretins a fi director de „frigider” și chiar proprietar al S.A.

„Ghidighici”, or contrariul nu a fost dovedit de către partea acuzării.

Prin urmare, învinuirea înaintată inculpatului este una incompletă și

neclară, adică este una nesigură.

Totodată, art. 8 alin. (3), 24 alin. (2), 325 alin. (1), 389 alin. (2) Cod de

procedură penală, prevăd că instanța judecătorească nu este organ de

urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decât interesele legii. Judecarea cauzei se efectuează

numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. Concluziile despre

vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii și sentința de condamnare nu

pot fi întemeiate pe presupuneri, iar toate dubiile în probarea învinuirii se

interpretează doar în favoarea inculpatului.

Astfel, instanța de judecată nu este în drept să completeze din oficiu

învinuirea cu circumstanțe în fapt care ar justifica-o și care ar agrava situația

inculpatului, și să-și întemeieze soluțiile pe presupuneri și dubii.

Pe lângă aceasta, soluția instanței de apel este conformă și

jurisprudenței naționale, potrivit cărei, componența de jaf constituie o

infracțiune contra patrimoniului, prin care se aduce atingere posesiei asupra

unui bun. Obiect material al acestei componențe pot constitui doar obiectele

aflate în posesia unei persoane. Adică, nu poate constitui obiect al sustragerii

(respectiv, al jafului) un obiect la care posesorul a renunțat. În cazul în care

17

posesorul renunță la posesia asupra acestui obiect nu poate fi componență

de jaf, deoarece lipsește obiectul material.

Având în vedere cele redate supra, Colegiul penal stabilește în speța

dedusă judecății că, instanța de apel a constatat cu certitudine că amplasarea

obiectelor respective și durata aflării acestora în același loc indică la faptul că

posesorul prezumtiv (SA "Ghidighici”, dar nu partea vătămată Ceban Nicolae) a

renunțat la aceste obiecte, reieșind din declarațiile martorilor audiați, s-a stabilit că

inculpatul și persoanele care au participat la încărcarea containerelor indicate în

rechizitoriu, nu au pătruns pe teritoriul „frigiderului” care-i aparține filialei S.A.

„Ghidighici” și în acest sens s-a constatat că partea din față a teritoriului

nominalizat este înconjurat parțial cu un gard de piatră cu poartă de metal, care era

încuiată, precum și faptul că containerele erau de fapt niște carcase metalice, care

anterior au făcut parte din niște containere, și acestea au fost luate din afara

teritoriului „frigiderului” care-i aparține filialei S.A. „Ghidighici” și anume din

partea dinspre pădure, dar nu de pe teritoriul invocat a fi al întreprinderii. Reieșind

din explicațiile participanților la proces, rezultă că locul de unde au fost încărcate

containerele se află în apropierea gunoiștii s. Corjova, r-nul Criuleni, fapt confirmat

prin declarațiile martorilor, conform cărora, nu au intrat pe teritoriul S.A.

„Ghidighici”, ci au luat containerele care erau amplasate sub gard, acolo fiind și

gunoiștea din localitate, lângă „frigider”.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune

o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu

prisosință soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond

și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care

confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze

eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu,

să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță

(hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Art. 6 din CEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua

o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți,

cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora, iar obligația

motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi

înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument

(hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Totodată, Colegiul penal ține să evidențieze că, afirmațiile

recurentului precum că instanța de apel nu s-a expus, nu a cercetat și nu a apreciat

la justa valoare probele expuse în apelul procurorului care dovedesc cu certitudine

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, sunt neîntemeiate,

18

deoarece, după cum se constată din conținutul decizia instanței de apel,

pentru dispunerea menținerii sentinței de achitare a inculpatei în baza

învinuirii incriminate, s-au luat în vedere toate probele acumulate de partea

acuzării la etapa urmăririi penale, justificat ajungându-se la concluzia că în

acțiunile lui Ojog Gheorghe nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. d), f) Cod penal.

Prin urmare, opozabil celor enunțate de recurent în recursul ordinar

declarat, Colegiul penal, verificând suplimentar materialele dosarului,

specifică că, judecând apelul instanța a examinat cauza sub toate aspectele,

complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă de achitare, concluzie

preluată integral de către instanța de recurs.

Invocând eroarea de drept prevăzută de pct. 6), procurorul

menționează, printre altele, despre faptul că instanța de apel nu s-a expus

argumentat asupra tuturor motivelor din cererea de apel, cu toate acestea

nu indică expres asupra căror anume motive instanța nominalizată nu s-a

pronunțat.

În atare situație, Colegiul penal consideră nefondate alegațiile

titularului dreptului de recurs în această parte și reiterează că invocarea unor

pretinse erori admise la etapa judecării cauzei de către instanța de apel,

urmează a fi precedate de o motivare corespunzătoare privind esența

acestora și indicarea expresă a circumstanțelor cauzei cărora sunt

subsecvente, ceea ce în cazul dat nu s-a realizat.

Decizia recurată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în

sensul că argumentele pe care instanța de apel le-a expus în partea

descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și

exigențelor impuse de legea procesual penală și de art. 6 CEDO și dă răspuns

la toate argumentele apelantului expuse în cererea de apel.

Respectiv, Colegiul penal nu poate să rețină argumentele recurentului

precum că instanța de apel nu a respectat cerințele art. 414 Cod de procedură

penală, care obligă instanța să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate

în apel.

Or, aici urmează a se reține că motivarea hotărârii este un proces de

analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod

necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atâta timp cât sunt

valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt

menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale de

condamnare, adică așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față.

19

Investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării

cercetării judecătorești, a expus situația de fapt reținută în cauză și a

concluzionat corect să mențină sentința de achitare a lui Ojog Gheorghe de

cele incriminate prin rechizitoriu în baza art. 187 alin. (2) lit. d), f) Cod penal,

deoarece faptele nu întrunesc elementele infracțiunii incriminate.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel

nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârea contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază

soluția, și că recursul de pe rol este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată

că acesta este vădit neîntemeiat. Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat,

recursul de pe rol urmează a fi declarat inadmisibil.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău Harti Vladislav, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 aprilie 2019, în cauza

penală în privința lui Ojog Gheorghe XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 28 mai 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

20