1re-74/2020 — art. 472 CPP

Prin sentința Judecătoriei Telenești din 29.10.2015, Ciobanu Iurii a fost condamnat în baza art. 290 alin. (1) și 187 alin.(2) Codul penal la 4 ani și 6 luni închisoare, iar conform art. 90 Codul penal executarea pedepsei închisorii a fost suspendată pe un termen de 2 ani, care urma să expire la 13.11.2017. La 11.09.2017, în Judecătoria Orhei sediul Telenești a parvenit prezentarea Biroului de probațiune Telenești, cu privire la anularea condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și trimiterea condamnatului pentru a executa pedeapsa stabilită în locurile de detenție.

Prin încheierea Judecătoriei Orhei sediul Telenești din 13 noiembrie 2017, a fost anulată condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei în privința condamnatului, stabilită prin sentința Judecătoriei Telenești din 29.10.2015 și dispusă executarea pedepsei neexecutate sub forma de închisoare pe un termen de 4 ani 6 luni în penitenciar de tip semiînchis.

Nefiind de acord cu încheierea, apărătorul Stegărescu Nelea în interesele condamnatul a declarat recurs prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi decizii prin care să fie casată anularea condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei în privința condamnatului și solicită de a nu-i aplica pedeapsa reală cu închisoarea. 1

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2020, a fost respins recursul declarat. 4.1 În motivarea soluției instanța de recurs a precizat că, instanța de fond justificat i-a înlocuit pedeapsa stabilită condamnatului prin sentința Judecătoriei Telenești din 29.10.2015 de 4 ani și 6 luni închisoare, cu suspendare în temeiul art. 90 Codul pe un termen de 2 ani, cu pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, deoarece, ultimul a încălcat sistematic ordinea publică, fiind supus răspunderii contravenționale la 03.04.2017 în baza art.78 alin.(1) Cod contravențional și la 10.08.2017 conform art. 354 Cod contravențional (f. d. 30). Prin încheierea Judecătoriei Telenești din 15.02.2017 s-a dispus ca Ciobanu Iurii să fie supus monitorizării electronice, iar dânsul a încălcat obligațiile în procesul monitorizării electronice. Așa în perioada 11.03.-14.03.2017 acesta n-a încărcat brățara, astfel făcând imposibilă monitorizarea sa. Pe parcursul lunii aprilie a fost deconectată brățara la data de 04, 05, 08, 09, 11, 12, 22, 23, 25 aprilie 2017. Apoi a mai fost deconectată la 11-12 august 2017, iar în luna iulie 2017 Ciobanu Iurii a deteriorat brățara și i-a fost înlocuită cu alta. 4.2 Decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2018, în temeiul art. 466 alin. (4) și (5) Cod de procedură penală, a devenit irevocabilă la data pronunțării.

Împotriva deciziei Curții de Apel petiționarul a declarat recurs în anulare, solicitând casarea totală a sentinței și a deciziei, din motiv că sunt bazate pe presupuneri și interpretări eronate a probelor care au fost apreciate subiectiv și unilateral, sub aspectul condamnării necondiționate.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 452 Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate la art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), precum și în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac. Art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în prezentul articol sau 2 este declarat repetat. Cerințele pentru cererea de recurs în anulare sunt prevăzute la art. 455 Cod de procedură penală, una din ele fiind specificată la alin (2) pct. 7) din articolul menționat, conform căreia cererea trebuie să cuprindă conținutul și motivele recursului în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute la art. 453 și argumentele admiterii sau respingerii recursului. Analizând dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată, rezultă că recursul în anulare este o cale extraordinară de atac care se utilizează în scopul reparării erorilor de drept, comise la judecarea cauzei în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. Din conținutul recursului nu se vede ce eroare de drept, comisă de instanțe la judecarea cauzei date, urmează a fi reparată și care viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. Astfel, conform art. 453 alin (2), 456 alin. (l) și art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, recursul în anulare declarat de Stavilă Mihail este inadmisibil deoarece nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în alin (1) al aceluiași articol și, deci, nu îndeplinește cerințele de conținut.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (2), art. 432 alin. (2) pct. 1), art. 452, 453, 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, d e c i d e : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către Ciobanu Iurii XXXXX, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2018, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 mai 2020. Președinte: Iurie Diaconu Judecători: Liliana Catan Ion Guzun 3