1ra-531/20 — art. 264/1 alin. 4 CP

1ra-531/20 — art. 264/1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-531/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către inculpatul Farîma Sava cu avocatul Secui Silvia, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 octombrie 2019, în cauza

penală în privința lui

Farîma Sava XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare:

prima instanță: 24.04.2019 – 15.07.2019

instanța de apel: 06.08.2019 – 08.10.2019

instanța de recurs: 05.12.2019 – 04.03.2020

A C O N S T A T A T :

examinând cauza în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în

procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Farîma Sava a fost

recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod

penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3

(trei) luni cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa stabilită a fost adăugat

parțial pedeapsa neexecutată prin sentința Judecătoriei Călărași din

02 octombrie 2015, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 4 (patru) ani

1 (una) lună închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

deține permis de conducere a mijloacelor de transport, la data de 02.04.2019,

aproximativ la ora 07:45, conducând mijlocul de transport-motocicletă de

model MT-10 cu n/î XXXXX în apropierea intrării în sat. Țibirica, r-nul Călărași,

încălcând prevederile punctului 14 lit. (a) din Regulamentul Circulației Rutiere

aprobat prin HG Republicii Moldova nr. 375 din 13.05.2009, conform căruia

„conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul dacă a consumat

băuturi alcoolice, droguri sau alte substanțe contraindicate conducerii, se află

sub influența preparatelor medicamentoase, care conduc la reducerea reacției,

este bolnav, traumat sau se află într-o stare avansată de oboseală de natură să-i

afecteze capacitatea de conducere”, a fost stopat de angajații poliției de

patrulare și fiind suspectat de conducerea mijlocului de transport în stare de

ebrietate, la solicitarea inspectorilor, a fost supus testării alcooscopice, în

rezultatul căreia la conducătorul Farîma Sava s-a stabilit o concentrație de

alcool în aerul expirat de 0,70 mg/l, ceea ce conform art. 13412 alin. (3) Cod

penal constituie stare de ebrietate cu grad avansat.

Astfel, inculpatul Farîma Sava XXXXX a fost recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, adică

conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat, săvârșite de către o persoană care nu deține

permis de conducere.

a solicitat aplicarea unei pedepse neprivative de libertate sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității, cu executarea separată a sentințelor de

condamnare, considerând că pedeapsa aplicată este disproporționat de aspră.

08 octombrie 2019, apelul inculpatului Farîma Sava, a fost respins ca nefondat,

cu menținerea sentinței fără modificări

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că prima instanță

corect a reținut fapta, circumstanțele cauzei și vinovăția inculpatului.

Cu referire la pedeapsă, instanța de apel a notat că prima instanță a ținut

cont de toate circumstanțele reale și personale privind individualizarea

acesteia, și anume de caracterul prejudiciabil al infracțiunii - că este mai puțin

gravă, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării lui, de

persoana inculpatului, care anterior a fost judecat prin sentința Judecătoriei

Călărași din 02 octombrie 2015, fiind recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa

sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani, iar în baza art. 90 Cod

pena, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pe un termen de

probațiune de 4 (patru) ani.

Prin urmare, inculpatul având antecedente penale nestinse a comis din

nou o infracțiune, cu intenție, motiv din care instanța de apel a concluzionat că

Farîma Sava, nu s-a corectat și reeducat și din nou a pășit pe cale

infracționalității, pedeapsa închisorii, cu suspendarea executării ei pe o

perioadă de probațiune, aplicată anterior nu a avut efectul scontat și în astfel

de împrejurări prima instanță corect a concluzionat oportunitatea aplicării

pedepsei cu închisoare, or, în cazul dat o pedeapsă mai blândă, neprivativă de

libertate nu-și va atinge scopul de restabilire a echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea acestuia, cât și a altor persoane, aplicându-i o pedeapsă corectă,

echitabilă și legală.

Cu referire la solicitările apelantului de aplicare a prevederilor art. 79

Cod penal, în temeiul cărora urmează a-i aplica o pedeapsă mai blândă sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 130 ore,

instanța de apel le-a respins întrucât nu sunt aplicabile speței, nefiind stabilite

careva circumstanțe excepționale.

La fel instanța de apel a menționat că infracțiunea din speță a fost comisă

în interiorului termenului de probațiune stabilit prin sentința anterioară, astfel,

pedeapsa în cazul dat a fost corect aplicată prin cumul de sentințe.

Prin criteriile de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele de care

instanța de judecată este obligată să se conducă în procesul stabilirii pedepsei

și la aplicarea ei persoanei vinovate de săvârșirea infracțiunii. Individualizarea

pedepsei constă în obligațiunea instanței de a stabili măsura pedepsei concrete

infractorului necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor legii penale și

a pedepsei penale. Pedeapsa este echitabilă, când ea impune infractorului

lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu gravitatea infracțiunii

săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin

infracțiune.

Legalitatea pedepsei impune instanței obligația de a stabili pedeapsa în

limitele fixate în Partea Specială și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

Generale a Codului penal, iar individualizarea pedepsei constă în obligația

instanței de a stabili măsura pedepsei concrete infractorului, necesară și

suficientă pentru realizarea scopurilor legii penale și pedepsei penale.

În astfel de circumstanțe, instanța de apel a considerat că argumentele

apelantului de a-i aplica o pedeapsă mai blândă, neprivativă de libertate sunt

nefondate, întrucât anterior o asemenea pedeapsă nu a fost respectată.

către inculpatul Farîma Sava cu avocatul Secui Silvia, prin care au solicitat

casarea totală a decizii, cu pronunțarea unei noi decizii prin care să-i fie stabilită

pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității în mărime

de 130 ore, cu executarea separată a sentințelor de condamnare.

Recurenții au menționat că în termenul de probațiune inculpatul a

respectat condițiile impuse, și astfel solicită să-i fie acordată încă o șansă

întrucât mama acestuia este în etate și are nevoie de îngrijire, concomitent

considerând că în speță urmează a fi aplicate prevederile art. 79 Cod penal.

pledând pentru inadmisibilitatea ca fiind vădit neîntemeiat.

în raport cu materialele cauzei și argumentele prezentate, Colegiul penal

concluzionează asupra inadmisibilității acestuia, din considerentele ce

urmează.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu,

este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute

în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a

agrava situația condamnaților, iar la rândul său art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală prevede că, hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Din analiza recursului ordinar declarat de către partea apărării, Colegiul

penal nu a stabilit că recurenții ar fi indicat în mod expres în text vreun temei

din cele prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicitările

recurenților fiind motivate sub aspectul că pedeapsa aplicată este prea aspră,

astfel că acestea se încadrează, de fapt, în temeiul de drept prevăzut la

art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală și anume: au fost aplicate

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând decizia instanței de apel, în raport cu argumentele recursului,

Colegiul penal constată, că astfel de eroare de drept nu și-a găsit confirmarea la

examinarea recursului declarat, deși aceleași argumente au fost invocate și în

cererea de apel și asupra căruia instanța de apel s-a expus în mod argumentat,

motivare pe care instanța de recurs ordinar o susține și repetarea căreia nu o

consideră necesară.

În acest sens Colegiul penal reiterează, că potrivit prevederilor art. 7 Cod

penal, la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil

al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele

atenuante și agravante.

Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și,

respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnatului, cât și a altor persoane.

În conformitate cu art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante,

de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră din

numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii se stabilește

numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate,

nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Conform sentinței instanței de fond, menținută prin decizia instanței de

apel, inculpatul a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin.

(4) Cod penal, adică conducerea mijlocului de transport de către o persoană care

se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, care nu deține permis de

conducere, a cărui sancțiune prevede pedeapsă cu muncă neremunerată în

folosul comunității de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare de până la 1 an.

Colegiul penal constată că instanța de apel a conchis în mod corect că la

aplicarea pedepsei cu închisoarea inculpatului, prima instanță a ținut cont de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării lui, de persoana

inculpatului, care anterior a fost judecat prin sentința Judecătoriei Călărași din

02 octombrie 2015, fiind recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, ia fost stabilită pedeapsa sub formă

de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani, iar în baza art. 90 Cod penal,

dispunându-se suspendarea condiționată pe un termen de probațiune de

4 (patru) ani.

Inculpatul având antecedente penale nestinse a comis din nou o

infracțiune, cu intenție, fapt care denotă că Farîma Sava, nu s-a corectat și

reeducat și din nou a pășit pe cale infracționalității, pedeapsa închisorii, cu

suspendarea executării pe o perioadă de probațiune, aplicată anterior nu a avut

efectul scontat și în astfel de împrejurări prima instanță corect a concluzionat

oportunitatea aplicării pedepsei cu închisoare.

Cu referire la solicitările de aplicare a prevederilor art. 79 Cod penal, în

temeiul cărora urmează a-i aplica o pedeapsă mai blândă sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității în mărime de 130 ore, Colegiul penal le

consideră neîntemeiate întrucât în speță nu au fost stabilite circumstanțe

excepționale.

Totodată, Colegiul atestă că instanța de apel corect a statuat, că pedeapsa

a fost stabilită de către prima instanță, ținând cont de faptul că examinarea

cauzei a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

conform procedurii prevăzute de art. 3641 Codul de procedura penală, prin

urmare, inculpatul a beneficiat de reducerea pedepsei cu o treime a limitelor de

pedeapsă.

Astfel că recunoașterea vinovăției prin acceptarea probatoriului

administrat pe caz și manifestarea unei căințe sincere prin contribuirea activă

la descoperirea infracțiunii, au constituit temei pentru aplicarea dispozițiilor

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatul beneficiind de reducerea

cu o treime a limitelor pedepsei penale.

Colegiul penal consideră corecte concluziile instanțelor de fond privind

aplicarea pedepsei cu închisoare, iar solicitările recurenților privind aplicarea

unei pedepse mai blânde, nu sunt pe măsură să determine necesitatea aplicării

unei alte pedepse întrucât însăși acțiunile intenționate a inculpatului

demonstrează lipsa conștientizării gravității faptelor sale și consecințelor

survenite.

Prin urmare, Colegiul penal consideră că instanțele de fond în mod

întemeiat au considerat că în speță nu este posibilă dispunerea suspendării

executării pedepsei cu închisoare, deoarece nu va duce la corectarea și

reeducarea inculpatului Farîma Sava, or, pedeapsa penală are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea și resocializarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane.

Astfel, Colegiul penal consideră, că instanțele de fond, individualizând

pedeapsa inculpatului au ținut cont de prevederile legale relevante și au

motivat aplicarea față de inculpat a pedepsei închisorii în baza tuturor

circumstanțelor constatate în speță determinante pentru stabilirea pedepsei.

În contextul celor expuse mai sus, Colegiul penal reține că, la stabilirea

pedepsei inculpatului Farîma Sava pentru infracțiunea comisă prima instanță

și cea de apel nu au comis erori de drept, pedeapsa aplicată inculpatului este

una corectă, deoarece la stabilirea acesteia au fost respectate exigențele legii,

iar argumentele recursului în acest sens sunt neîntemeiate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, hotărârea atacată

este legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind

vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul

Farîma Sava cu avocatul Secui Silvia, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 08 octombrie 2019, în cauza penală în privința lui

Farîma Sava XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată la 08 mai 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor