1ra-690/2020 — art. 190 al. 1 CP

1ra-690/2020 — art. 190 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-690/2020

CURT E A SUP RE MĂ D E J UST I Ț I E

DE CIZ IE

25 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte - Iurie Diaconu,

Judecători - Ion Guzun, Liliana Catan,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

inculpata Nina Pogoneț, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 09 octombrie 2019, în cauza penală în privința lui

Pogoneț Nina XXX, născută la XXX, originară

din XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 10.01.2017 până la 30.11.2017;

Instanța de apel de la 21.12.2017 până la 06.06.2018;

Instanța de recurs de la 22.10.2018 până la 26.02.2019;

Instanța de apel de la 03.06.2019 până la 09.10.2019;

Instanța de recurs de la 26.12.2019 până la 25.03.2020.

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Nina a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal,

fiindu-i stabilită pedeapsa după cum urmează:

- în temeiul art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal (episodul în privința lui Tocaiuc

Nicolae), i-a fost aplicată pedeapsa 2 ani și 2 luni închisoare;

- în temeiul art. 190 alin.(2) lit. c) Cod penal (episodul în privința lui Grigorișina

Antonina), i-a fost aplicată pedeapsa 2 ani și 2 luni închisoare;

- în temeiul art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal (episodul în privința lui Ferfețcaia

Liudmila), i-a fost aplicată pedeapsa 2 ani și 2 luni închisoare;

- în temeiul art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal (episodul în privința lui Maximciuc

Tatiana), i-a fost aplicată pedeapsa 2 ani și 2 luni închisoare.

Potrivit alin. (1) art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial

al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă 4 ani ș 8 luni închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe

termen de 1 an.

În baza art.90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 4 ani.

Acțiunile civile înaintate de părțile vătămate au fost admise, dispunându-se încasarea

de la Pogoneț Nina în beneficiul lui Tocaiuc Nicolae prejudiciul material în sumă de 17

000 lei, în beneficiul lui Grigorișina Antonina prejudiciul material în sumă de 11 600 lei,

Ferfețcaia Liudmila prejudiciul material în sumă de 11 880 lei, în beneficiul lui

Maximciuc Tatiana prejudiciul material în sumă de 15 230 lei.

1

condamnată pentru, că:

- fiind rudă prin afinitate cu Nicolae Tocaiuc, urmărind scopul de profit, prin

sustragerea bunurilor altei persoane, intenționat pe parcursul anilor 2007-2011, abuzând

de încrederea lui, a dobândit ilicit în mai multe tranșe și sub diferite motive, mijloace

bănești în diferite valute, în sumă totală de 1000 dolari SUA, ce constituie echivalentul a

17 000 lei MD, cauzându-i prejudiciu considerabil, acțiuni ce se încadrează la art. 190

alin. (2) lit. c) Cod penal cu calificativele, escrocheria, adică dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin abuz de încredere, cu cauzare de daune în proporții

considerabile;

- desfășurând activitate comercială la Piața centrală din mun. Bălți, urmărind scopul

de profit și de sustragere a bunurilor altor persoane, într-o zi nestabilită de către OUP a

lunii august 2010, abuzând de încrederea Antoninei Grigorișin, ce la fel desfășura

activitate comercială la Piața centrală din mun. Bălți, intenționat, sub pretextul procurării

unui loc comercial la aceeași piață, a dobândit ilicit de la ea mijloace bănești în sumă de

1000 dolari SUA, echivalentul a 11 600 lei MD, cauzându-I prejudiciu considerabil,

acțiuni ce se încadrează la art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal cu calificativele, escrocheria,

adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin abuz de încredere, cu cauzare de

daune în proporții considerabile;

- desfășurând activitate comercială la Piața centrală din mun. Bălți, urmărind scopul

de profit și de sustragere a bunurilor altor persoane, într-o zi nestabilită de către OUP a lui

septembrie 2010, abuzând de încrederea Liudmilei Ferfețcaia, fiica Antoninei Grigorișin,

ce la fel desfășura activitate comercială la Piața centrală din mun. Bălți, intenționat, sub

pretextul procurării unui loc comercial la aceeași piață, a dobândit ilicit de la ea mijloace

bănești în sumă de 1000 dolari SUA, echivalentul a 11 880 lei MD, cauzându-I prejudiciu

considerabil, acțiuni ce se încadrează la art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal cu calificativele,

escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin abuz de încredere,

cu cauzare de daune în proporții considerabile;

- desfășurând activitate comercială la Piața centrală din mun. Bălți, urmărind scopul

de profit și de sustragere a bunurilor altor persoane, într-o zi nestabilită de către OUP a

lunii septembrie 2010, abuzând de încrederea Tatianei Maximciuc ce se află în relații de

prietenie cu Liudmila Ferfețcaia și mama acestei Antonina Grigorișin, care desfășoară

activitate comercială la Piața centrală din mun. Bălți, intenționat, sub pretextul procurării

unui loc comercial la aceeași piață, a dobândit ilicit de la ea mijloace bănești în sumă de

1000 euro, echivalentul a 15 230 lei MD, cauzându-I prejudiciu considerabil, acțiuni ce se

încadrează la art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal cu calificativele, escrocheria, adică

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin abuz de încredere, cu cauzare de daune

în proporții considerabile (f.d. 209-216 v.2).

Sergiu Cușnir și inculpata Pogoneț Nina, prin care au solicitat casarea acesteia cu

pronunțarea unei hotărâri de achitare în privința inculpatei și respingerea acțiunilor civile.

În motivarea apelului a invocat că, potrivit declarațiilor inculpatei dar și

numeroaselor transferuri efectuate în perioada 2009-2012 de către aceasta din Federația

Rusă, Pogoneț Nina nu avea probleme financiare, iar alegația precum că, a dispărut într-o

direcție necunoscută și nu mai răspundea la telefon este absurdă și contravine atât

declarațiilor părților pe dosar, dar și descifrărilor telefonice prezentate de aceasta.

Faptul că nu a existat un împrumut, cu atât mai mult intenția lui Pogoneț Nina de a

împrumuta careva surse financiare de la Tocaiuc Nicolae este demonstrat de sursele

2

financiare de care dispunea familia Pogoneț, pe perioada când activau în Republica

Moldova, dar și pe perioada cât au fost în Federație Rusă, unde Pogoneț Nina avea

venituri de 1 000 dolari și soțul ei avea 1 000 dolari pe lună.

Astfel, prima instanță a atribuit declarațiilor contradictorii și lipsite de veridicitate

ale părților vătămate o putere probantă superioară declarațiilor inculpatei, fiind astfel

violat principiul prezumției de nevinovăție prevăzut la art.8 alin.(3) Cod de procedură

penală.

A indicat apelantul că, acuzarea adusă lui Pogoneț Nina este nefondată, întrucât

începând cu anul 2009, aceasta a fost plecată în Federația Rusă, iar potrivit legislației în

vigoare locurile din piață nu se vând dar se dau în locațiune pentru o perioadă

determinată. Instanța de judecată a constatată că între Pogoneț Nina și părțile vătămate ar

exista relații de împrumut, însă deși, contractul de împrumut este reglementat de

prevederile art.art.867-874 Cod civil, părțile vătămate nu au înaintat cerere de chemare în

judecată pentru a-și recupera sumele împrumutate în ordinea procedurii civile, mai mult,

nici una dintre părțile vătămate nu a prezentat careva contract de împrumut în formă

scrisă unde ar fi stabilit că într-adevăr Pogoneț Nina ar fi împrumutat careva bani.

Prima instanță constatând că, Pogoneț Nina este acuzată că ar fi comis infracțiunile

prin intermediul „abuzului de încredere”, depășește limitele acuzării, încălcând

prevederile art.325 Cod de procedură penală.

Deși prima instanță constată că, Tocaiuc Nicolae a trimis lui Pogoneț Leonid suma

de 300 dolari dar nu lui Pogoneț Nina, concluzionează că anume ar fi împrumutat de la

Tocaiuc Nicolae suma de 300 dolari, fără a avea la bază careva probe cercetate în cadrul

ședințelor de judecată.

La fel, instanța înlătură declarațiile martorilor apărării pentru că aceștia nu au relatat

despre existența a careva datorii ale lui Pogoneț Nina față de părțile vătămate, deși

martorul Ostapenco Ana a declarat că nu a auzit ca Pogoneț Nina să aibă careva datorii și

a confirmat instanței de judecată că Pogoneț Nina a activat în Federația Rusă mai mult

timp. Martorul Coleșevschi Serghei a relatat instanței că a văzut cum Tocaiuc Nicolae a

pus suma de 500 lei în sicriul soțului decedat al inculpatei Pogoneț Nina și nu a văzut ca

Tocaiuc Nicolae să pună alte sume bănești la înmormântare așa cum declară Tocaiuc

Nicolae că ar fi pus suma de 2 000 lei.

Deși, partea apărării a prezentat înscrisuri precum confirmările transferurilor bănești

efectuate de Pogoneț Nina din Federația Rusă, dovada înregistrării/luării la evidentă a cet.

Pogoneț Nina în Federația Rusă pentru aceste perioade, copia pașaportului de străinătate a

în care este clar indicat că, aceasta se afla pe teritoriul Federației Ruse, când declară

părțile vătămate că au împrumutat careva surse financiare, precum și declarațiile

inculpatei Pogoneț Nina care a relatat că se afla în Federația Rusă și nu a luat careva surse

financiare de la părțile vătămate Grigorișina Antonina, Ferfețchi Liudmila și Maximciuc

Tatiana, instanța de judecată răstoarnă prezumția de nevinovăție în defavoarea inculpatei,

or, instanța concluzionează că „...inculpata în decurs a trei luni putea să revină în țară și

iarăși să părăsească teritoriul țării...”.

Dispozitivul sentinței nu corespunde părții motivante a acesteia.

Referitor la acțiunile civile, consideră că, acestea nu au nici un suport probant și nu

respectă rigorile prevăzute de legislație, cu atât mai mult că, instanța a aplicat o lege care

nu era în vigoare la momentul săvârșirii infracțiuni, prin ce au fost încălcate prevederile

art. 385 alin.(2) Cod de procedură penală.

admis apelul, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, prin care Pogoneț Nina a fost

3

achitată de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(2) lit. c)

Cod penal (episoadele în privința părților vătămate Tocaiuc Nicolae, Grigorișina

Antonina, Maximciuc Tatiana și Ferfețcaia Liudmila), din motiv că nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, analizând materialele

cauzei în raport cu declarațiile inculpatei, declarațiile părților vătămate și a martorilor din

în cadrul ședințelor de judecată, a constatat că lipsește fapta infracțională, fapt ce duce

implicit la inadmisibilitatea tragerii la răspundere penală.

Or, părțile vătămate au declarat că între Pogoneț Nina și părțile vătămate ar exista

relații de împrumut, însă nici una dintre părțile vătămate nu au prezentat careva contract

de împrumut în formă scrisă sau careva recipise, unde ar fi stabilit că într-adevăr Pogoneț

Nina ar fi împrumutat careva bani de la aceștia, cu indicarea a careva termeni de

restituire. Mai mult, partea vătămată Maximciuc Tatiana a declarat că „…personal nu am

cerut de la Pogoneț Nina banii…” adică să-i fie restituiți.

Deși, contractul de împrumut este reglementat de prevederile art. 867-874 Cod civil,

părțile vătămate nu au înaintat cerere de chemare în judecată pentru a-și recupera

presupusele sume împrumutate în ordinea procedurii civile.

La fel, instanța de apel a menționat că, temeiul aplicării răspunderii penale pentru

escrocherie apare în cazul imposibilității apărării drepturilor subiective prin mijloacele

justiției civile, fapt ce nu a fost verificat în speță.

Reieșind din ansamblul probelor care au fost prezentate și cercetate în ședința de

judecată a primei instanțe și instanței de apel, se confirmă faptul că acțiunile inculpatei

Pogoneț Nina nu cad sub incidența legii penale și cert demonstrează că, între părți nu

există și nici nu au existat careva relații de împrumut.

În acest sens instanța de apel a reținut declarațiile martorului Ostapenco Ana, care a

relatat că Pogoneț Nina efectua transferuri de bani pe numele vecinei Cîrlan Elena ca

aceasta să achite servicii comunale. Pogoneț Nina a activat în Federația Rusă mai mult

timp. Careva datorii persoanelor fizice nu a auzit să aibă.

Martorul Coleșevschi Serghei a relatat instanței că, a văzut cum Tocaiuc Nicolae a

pus suma de 500 lei în sicriul soțului decedat al inculpatei Pogoneț Nina și nu a văzut ca

Tocaiuc Nicolae să pună alte sume bănești la înmormântare așa cum declară Tocaiuc

Nicolae că ar fi pus suma de 2 000 lei.

Însăși inculpata a dat declarații amănunțite privitor la perioada la care părțile

vătămate pretind că s-au întâlnit cu prima împrumutând bani, fiind și prezente la

materialele cauzei înscrisuri și transferurile bănești efectuate de Pogoneț Nina din

Federația Rusă, dovada înregistrării/luării la evidentă a cet. Pogoneț Nina în Federația

Rusă pentru aceste perioade, copia pașaportului de străinătate a cet. Pogoneț Nina, în care

este indicat că aceasta se afla pe teritoriul Federației Ruse.

Prezența numeroaselor transferuri efectuate în perioada 2009-2012 de către Pogoneț

Nina din Federația Rusă, confirmă că aceasta nu avea probleme financiare, iar alegația

părților vătămate precum că, ea a dispărut într-o direcție necunoscută și nu mai răspundea

la telefon contravine atât declarațiilor părților pe dosar, dar și descifrărilor telefonice

prezentate de ea, în care este indicat că a purtat nenumărate discuții cu partea vătămată

Tocaiuc Nicolae, care nu s-a adresat la poliție cu plângere decât în anul 2015, deși declară

că toate sumele i-au fost împrumutate lui Pogoneț Nina cu câțiva ani mai devreme și nu i-

au fost restituite și a purtat discuții permanent cu Pogoneț Nina.

Faptul că, nu a existat nici un împrumut, cu atât mai mult intenția lui Pogoneț Nina

de a împrumuta careva surse financiare de la Tocaiuc Nicolae este demonstrat de sursele

4

financiare de care dispunea familia Pogoneț, pe perioada când activau în Republica

Moldova, dar și pe perioada cât au fost în Federația Rusă, unde Pogoneț Nina avea

venituri de 1 000 dolari și soțul ei avea 1 000 dolari pe lună.

Totodată, instanța de apel a admis critica apelantului privind invocarea greșită de

către prima instanță ,,…Alături de alte circumstanțe, intenția este demonstrată prin:

situația financiară extrem de neprielnică a persoanei care a dorit să-și lărgească activitatea

comercială și să deschidă un loc de vânzare în or. Moscova pentru ce avea nevoie de

bani…”, deoarece această concluzie este contradictorie prin sine, dar și contravine

situației de fapt.

Mai mult, prima instanță nu a pătruns în esența declarațiilor părților pentru că,

Tocaiuc Nicolae a declarat că Pogoneț Nina ar fi luat credite din acest motiv ar fi

împrumutat bani de la dânsul; Pogoneț Nina l-ar fi rugat să-i împrumute bani pentru a

achita datoriile pe care le avea pe apartament; banii îi împrumuta cu scopul de achita

datoriile; banii au fost împrumutați pentru înmormântarea soțului, pe când instanța de

judecată constată că inculpata ar fi vrut să deschidă un loc de vânzare în or. Moscova.

Mai mult, sunt contrare și concluziile primei instanțe care a indicat că, inculpata ar fi

„...luat bani pentru necesități personale...”, însă potrivit rechizitoriului inculpata ar fi

dobândit bani de la părțile vătămate „...sub pretextul procurării unui loc în incinta

Pieței...”, că Tocaiuc Nicolae ar fi transmis 1 000 dolari, deși din declarațiile lui Tocaiuc

Nicolae nu rezultă o astfel de sumă.

Deși, prima instanță constată că Tocaiuc Nicolae a trimis lui Pogoneț Leonid suma

de 300 dolari și nu lui Pogoneț Nina, concluzionează că anume inculpata ar fi împrumutat

de la Tocaiuc Nicolae suma de 300 dolari, fără a avea la bază careva probe cercetate în

cadrul ședințelor de judecată.

Astfel, instanța de apel a reținut că, prima instanță a omis să verifice dacă într-adevăr

au existat careva relații civile între părțile vătămate și inculpată și nu a supus verificării și

coroborării probele, fapt care a dus la pronunțarea unei hotărâri eronate și nemotivate.

ordinar, prin care a solicitat casarea acesteia cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel, ajungând la concluzia de

nevinovăție a inculpatei în cele incriminate, dă prioritate declarațiilor inculpatei, și a

martorilor apărării, precum că Pogoneț Nina nu avea datorii față de persoanele fizice și a

activat în Federația Rusă mai mult timp, iar prin transferurile bănești efectuate în perioada

2009-1012 de Pogoneț Nina din Federația Rusă, se confirmă că aceasta nu avea probleme

financiare, însă instanța complet a ignorat probele prezentate de acuzare, și anume

declarațiile părților vătămate, care de la momentul depunerii plângerilor și până în

prezent, au dat declarații consecvente privind circumstanțele cauzei.

Astfel, prin declarațiile părților vătămate și a martorilor s-a constatat incontestabil

faptul că Pogoneț Nina prin abuz de încredere, a dobândit ilicit bani de la părțile

vătămate.

Mai mult, nu au fost constatate divergențe în declarațiile părților vătămate pentru a le

pune la îndoială, iar toate probele în cumul dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatei în

cele incriminate.

Subsidiar procurorul a invocat că, motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii, or, în partea descriptivă sunt indicate două temeiuri de achitare - art.390 alin.(1)

pct. 3) și art. 390 alin. (1) pct.1) Cod de procedură penală, iar în partea dispozitivă se

dispune achitarea inculpatei în baza art. 390 alin. (1) pct.1) Cod de procedură penală.

5

5.1. Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, partea vătămată Tocaiuc Nicolae,

a contestat-o cu recurs ordinar, prin care a solicitat casarea acesteia cu menținerea

sentinței.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel a ajuns la concluzia achitării

inculpatei pe toate capetele de acuzare, bazându-se în exclusivitate pe relatările inculpatei,

că nu a existat nici un împrumut de la părțile vătămate, că inculpata nu a avut intenția de a

împrumuta careva surse financiare, deoarece Pogoneț Nina împreună cu soțul Pogoneț

Victor dispunea de surse financiare în perioada când activau în Republica Moldova, dar și

în perioada cât au fost în Federația Rusă, unde Pogoneț Nina avea venituri de 1 000 dolari

și soțul ei avea 1 000 dolari pe lună.

Însă, declarațiile inculpatei nu au careva suport și contravin probelor examinate și

chiar a celor prezentate de apărare.

Totodată, instanța de apel, în partea descriptivă, se contrazice în argumentele

prezentate întru susținerea poziției de nevinovăție a inculpatei, or, aceasta a indicat că,

Pogoneț Nina și soțul ei în perioada în care partea vătămată Tocaiuc Nicolae susține că i-a

împrumutat bani, avea o situație financiară bună, însă ulterior face referire la probele

prezentate de inculpată, și anume transferurile și plățile efectuate de aceasta de peste

hotare lui Cîrlan Elena – 1 600 dolari, fiicei Tocaiuc Ludmila pentru achitarea creditului,

din ce rezultă că până la plecarea peste hotarele Republicii Moldava, Pogoneț Nina luase

credite, care trebuiau achitate, împrumutase bani de la persoane, acumulase datorii pentru

întreținerea apartamentului.

Prin urmare, instanța de apel, urma să pronunțe hotărârea în urma analizei tuturor

probelelor, atât cele prezentate de acuzare, cât și cele prezentate de apărare, în cumul și să

le coroboreze între ele, fără a da apreciere subiectivă declarațiilor inculpatei, care sunt

lipsite de suport și contravin celorlalte probe.

Indică recurentul că, în partea descriptivă a deciziei, inițial instanța de apel indică că

în acțiunile inculpatei lipsesc elementele infracțiunii și ea urmează a fi achitată în baza

art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală, însă ulterior indică că nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii.

Susține partea vătămată că, nu m-am adresat în ordine civilă în instanța de judecată

privind recuperarea banilor împrumutați lui Pogoneț Nina, deoarece a împrumutat banii

fără întocmirea unei recipise sau contract de împrumut, din motiv că erau rude și avea

încredere în inculpată. Inițial s-a adresat în formă orală către inculpată pentru restituirea

banilor împrumutați, iar ulterior deja s-a adresat la organele de drept.

februarie 2019, au fost admise recursurile ordinare declarate de către procuror și de către

partea vătămată Tocaiuc Nicolae, casată total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 06 iunie 2018, în cauza penală în privința lui Pogoneț Nina și s-a dispus

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

6.1. Pentru a se pronunța, instanța de recurs a menționat că, potrivit dispozitivului

deciziei, instanța de apel a dispus achitarea inculpatei Pogoneț Nina de sub învinuirea de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(2) lit. c) Cod penal (episoadele în privința

părților vătămate Tocaiuc Nicolae, Grigorișina Antonina, Maximciuc Tatiana și Ferfețcaia

Liudmila), din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, în temeiul art.390

alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, însă în partea descriptivă indică, inițial la pct.10

,,…Pogoneț Nina de comiterea infracțiunilor prevăzute de art.190 alin.(2) lit. c) Cod penal

în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală urmează a fi achitată – pe

motiv că faptele inculpatei nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii…” și

6

ulterior, la pct. 15), 16), 19) a indicat temeiul de achitare prevăzut la art. 390 alin.(1) pct.

1) Cod de procedură penală – nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Astfel, în contextul indicat supra, instanța de recurs a ținut să menționeze că,

motivarea hotărârii judecătorești trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, întrucât,

pe de o parte, este indispensabil necesară pentru controlul exercitat de jurisdicția ierarhic

superioară, iar pe de altă parte, constituie, pentru părțile litigante, o garanție împotriva

arbitrariului, furnizându-le dovada că cererile și mijloacele lor de apărare au fost riguros

analizate.

Totodată, instanța de apel în decizie a enumerat probele verificate în ședința de

judecată la solicitarea procurorului și avocatului inculpatei, însă nu a verificat minuțios și

obiectiv fiecare probă separat sub toate aspectele, prin prisma pertinenței, concludenței și

veridicității, iar în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor.

Or, conform prevederilor art. 100 alin. (4), 101 alin. (1) - (4) Cod de procedură

penală, verificarea probelor este o activitate a instanței privind constatarea veridicității

probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le conține proba cu realitatea

obiectivă.

Într-o hotărâre este necesar nu numai de a enumera statistic probele, dar și de a

expune esența acestora și legătura lor cu conținutul altor probe care în ansamblu confirmă

sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele probe sunt admise, iar

altele respinse.

Astfel, concluziile instanței de apel formulate poartă un caracter generic asupra

operațiunii de cercetare și verificare a probelor, iar așa cum examinarea probelor

constituie elementul-cheie la pronunțarea unei hotărâri corecte și legale, lăsarea fără

apreciere și aprecierea abstractă a acestora duce la pronunțarea unei hotărâri incomplete,

neîntemeiate și cu o doză sporită de incertitudine asupra calității efectuării actului de

justiție.

apelul comun al apărătorului Sergiu Cușnir și al inculpatei Pogoneț Nina a fost admis din

alte motive, decât cele invocate, casată din oficiu sentința primei instanțe, cu pronunțarea

unei hotărâri noi, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:

În corespundere cu art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal, Pogoneț Nina se liberează de

răspunderea penală pe art. 190 alin. (1) Cod penal (escrocheria de la Tocaiuc Nicolae);

art. 190 alin. (1) Cod penal (escrocheria de la Grigorișina Antonina); art. 190 alin. (1) Cod

penal (escrocheria de la Ferfețcaia Ludmila) și art. 190 alin. (1) Cod penal (escrocheria de

la Maximciuc Tatiana) în legătură cu intervenirea termenului de prescripție, cu încetarea

procesului penal pe aceste fapte în temeiul art. 332 alin. (1) și art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod

pr. penală.

În corespundere cu art. 397 pct. 1) Cod de procedură penală se dispune încasarea de

la Pogoneț Nina în beneficiul părților vătămate:

- Tocaiuc Nicolae prejudiciul material în sumă de 1 000 dolari SUA, echivalentul a

17 000 lei;

- Grigorișina Antonina prejudiciul material în sumă de 1000 dolari SUA,

echivalentul a 11 600 lei;

- Ferfețcaia Liudmila prejudiciul material în sumă de 1000 dolari SUA,

echivalentul a 11 880 lei;

- Maximciuc Tatiana prejudiciul material în sumă de 1 000 Euro, echivalentul a 15

230 lei.

7

7.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel prin rejudecarea cauzei a constatat ca

fiind dovedite faptele de escrocherie comise de Pogoneț Nina, însă a liberat-o de

răspunderea penală în legătură cu intervenirea termenului de prescripție, încetând

procesului penal ăn temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Ajungând la această concluzie, instanța de apel a menționat că, caracterul neobiectiv

al declarațiilor inculpatei prin care încearcă să camufleze împrejurările importante a

cauzei, prezentând date nerelevante referitor la conflictul de la nunta copiilor, unde

cuscrul său Tocaiuc Nicolae necitând la înțelegerea pe care au avut-o de a nu le mai

cadona mijloace bănești, altele decât cele organizatorice investite în ea, li-a transmis un

bon de transfer bancar pentru suma de 1 000 dolari SUA drept cadou, supunându-i la

cheltuirii suplimentare; neavând față de el careva datorii pe perioada vizată, pentru, că

muncind cu soțul la Moscova în familii și la persoane private ce erau în capacitate de

plată, nu ducea lipsă de surse financiare, ba dimpotrivă efectua regulat transferuri în țară

pe numele fiicei și feciorului său, necunoscând ca ei să fi avut careva datorii față de N.

Tocaiuc, ce la decesul sosului benevol i-a acordat ajutor de 1000 lei, ne formulând alte

pretenții și sesizând OUP referitor la pretinsul împrumut de 1000 dolari SUA, doar ca

urmare a radierii fiicei Tocaiuc Ludmila de la evidență din locuința pe care o deține,

cerându-I prin amenințarea cu răfuială, restituirea pretinsei datorii; ea personal

restituindu-i lui N. Tocaiuc prin fosta sa soție L. Tocaiuc datoria ce o avea fată de el de

200 dolari SUA, neavând fată de el alte obligații financiare. Negând dobândirea de la

celelalte părți vătămate, a careva sume bănești, or din iulie și până în octombrie 2010 s-a

aflat în Federația Rusă, fapt pentru care nu putea dobândi în septembrie 2010 de la

Ferfeâcaia Liudmila și Maximciuc Tatiana careva sume de bani, pentru nu se știe care

scopuri, negând primirea mijloacelor bănești și de la Grigorișina Antonina, efectuând pe

numele E. Cîrlan transfer a 200 dolari SUA, pentru a-i achita serviciile comunale.

În contradictoriu celor menționate de inculpată, partea vătămată Nicolae Tocaiuc a

menționat, că pe perioada 2007-2011 i-a transmis în câteva rate diferite sume de bani, în

special 200 dolari SUA pentru achitarea a careva datorii pe apartament, după care a

efectuat transfer la rugămintea nurorii în sumă de 200 și 300 dolari SUA, la sărbători i-a

mai dat 100 euro și la decesul soțului ei, i-a împrumutat încă 2 000 lei MD, mijloace

bănești în sumă totală de aproximativ 1 000 dolari SUA, pe care le cere pentru recuperare,

ne întocmind cu ea careva tranzacții scrise pentru, că sunt rude prin afinitate (f.d. 240-

241, v.4);

În același context, partea vătămată Antonina Grigorișina susține transmiterea

inculpatei în perioada iulie - august 2010 a sumei de 1000 dolari SUA, cu înțelegerea

restituirii ei în două rate, respective peste trei luni și șase luni, din spuse pentru inițierea

afacerii în FR, având credibilitate în ea, dat fiind anterioarele împrumuturi pe care li-a

restituit, aflându-se în relații prietenoase, motiv pentru care nu i-a cerut ercepisă,

solicitând recuperarea daunei (f.d. 242, v. 4).

La fel, părțile vătămate Ferfețcaia Liudmila și Maximciuc Tatiana au susținut

transmiterea inculpatei în septembtie 2010 la piața centrală din mun. Bălți, respectiv a

câte 1000 dolari SUA și 1000 euro pentru perioada de patru luni, cunoscând-o ca prietenă

a A. Grigorișina și având încredere în ea, ne cerându-i din acest motiv angajament scris,

dar solicitând recuperarea prejudiciului cauzat (f.d. 243-244, v. 4).

Suplimentar declarațiilor verbale supra nominalizate, acuzațiile aduse inculpatei în

dobândirea prin escrocherie a mijloacelor bănești de la părțile vătămate, și-au găsit

confirmare prin plângerile depuse de ele la OUP în ianuarie-februarie 2015, cu solicitarea

atragerii ei la răspunderea penală (f.d. 73; 74; 77; 80 v.l); disponibilitatea lor de plată,

8

fiind verificată și confirmată prin plata impozitelor lunare pe venit, ca urmare a

desfășurării activității comerciale la piața centrală din Bălți (f.d. 116-120; 121-124; 125-

152 v.l); actul de verificare pe perioada 01.01.2008 - 31.12.2016 (f.d. 151-156 v.l) și

transferul bancar pe numele ei și feciorului său Pogoneț Leonid de către N. Tocaiuc (f.d.

86-87, v. 1).

Audiat în cadrul confruntării și sub răspunderea penală, partea vătămată N. Tocaiuc

și-a păstrat declarațiile referitor la transmiterea inculpatei a mijloacelor bănești solicitate

de ea pentru, că erau în relații bune, având credibilitatea restituirii lor (f.d. 61-62 v.2).

Audiate în instanța de fond, părțile vătămate și-au păstrat acuzațiile aduse inculpatei,

depunând declarații analogice celor din instanța de apel (f.d 215-219; 226-30; 231-235

v.2).

Alături de ele, martora A. Ferfețcaia a cărei declarații din instanța de fond, au fost

date citire la ședința instanței de apel, a mărturisit, că din declarațiile A. Grigorișina

cunoaște despre împrumutul acordat inculpatei în sumă de 1000 dolari SUA în bancnote a

câte 100 dolari SUA, de către L. Ferfețcaia în sumă de 1000 dolari SUA si de către T.

Maximciuc 1000 euro pentru, că o cunoșteau având credibilitate în ea, pe care însă nu i-a

restituit, încercând să afle de la feciorul inculpatei numărul ei de telefon pentru a-l cere

restituirea mijloacelor bănești, acesta refuzându-le,după care la solicitarea bunicii, soțul

său a venit la locuința N. Pogoneț, în care la sigur cineva era, doar că nu i-a deschis ușa

(f.d. 3-5 v. 3).

La fel, și Ferfețchii Serghei a confirmat din spusele A. Grigorișina, transmiterea

inculpatei în împrumut a 1000 dolari SUA pentru procurarea mărfurilor de desfacere în

piață, pe care nu i-a restituit, fapt pentru care o vizita-se la locuință întru ai cere returnarea

lor, cunoscând-o și din alte împrejurări (f.d. 6-09 v.3).

Potrivit martorului N. Chetrari, la solicitarea inculpatei ce venise-ră cu soțul său la

N. Tocaiuc pentru ai cere bani în împrumut, personal i-a dat 100 euro pe care-I

împrumutase-ră de la nașul său, ulterior restituindu-le, necunoscând suma împrumutului

oferită de N. Tocaiuc, care îi aratase-ră și niște bonuri de transfer din străinătate pe

numele acestei a careva sume de bani (f.d. 14-16 v.3).

De rând cu aceasta, audiată în calitate de martor L. Tocaiuc a confirmat, că din

spusele inculpatei cunoaște, că a luat în împrumut bani de la fostul ei soț N. Tocaiuc, pe

care, potrivit celui din urmă nu i-a restituit nici lui și nici ei, cunoscând și despre alte

cazuri în care ea luase bani în împrumut, ne restituindu-I (f.d. 34-37 v.3).

Declarațiile sub jurământ a persoanelor supra vizate, alături de probatoriul scris

administrat la caz, denotă dobândirea de către inculpată a mijloacelor bănești sub diferite

pretexte, bazându-se pe credibilitatea ei acordată de către părțile vătămate, acțiunile

ulterior întreprinse de eschivare îndelungată de la restituirea lor și nerecunoașterea

acestora, demonstrându-I din start intenția neexecutării angajamentelor asumate.

Or, pentru constatarea vinovăției inculpatei în dobândirea prin escrocherie de la

părțile vătămate a mijloacelor bănești, nu importă faptul, că aflându-se pe teritoriul FR, a

efectuat careva transferuri în RM, invocând în acest sens capacitatea sa de plată, de rând

ce potrivit materialelor cauzei penale, respectivele sume au fost dobândite de ea în altă

perioadă de timp decât transferurile efectuate; datele pașaportului confirmându-I întrarea

și ieșirea repetată de pe teritoriul țării în perioada vizată prin actul de învinuire, iar

bonurile de achitare a creditelor bancare, confirmând declarațiile lui N. Tocaiuc referitor

la dobândirea de la el a mijloacelor bănești inclusiv în acest scop (f.d. 79-178 v.3).

De rând cu aceasta ține de menționat, că intenția infracțională a inculpatei de

dobândire prin escrocherie a mijloacelor bănești de la părțile vătămate, nu depinde de

9

achitările suportate de ea în legătură cu alte servicii, rezultând doar din acțiunile post

faptice întreprinse, prin care, bazându-se pe lipsa recipiselor, neagă primirea a careva

sume bănești, la caz fiind absolut irelevante pretextele invocate părților vătămate, pentru

realizarea scopului final, iar lipsa acestor recipise face imposibilă pretinderea acțiunilor cu

caracter civil.

Totodată, criteriul considerabil a daunelor materiale, cauzate prin infracțiune, rezultă

din prevederile art. 126 alin. (2) Cod penal, luându-se în considerație suma mijloacelor

bănești dobândite de inculpată în raport cu starea materială și venitul părților vătămate la

data comiterii faptelor penale ce vizează perioada de până la 2010.

În ce privește declarațiile martorului Coleșevschi Serghei referitor la contribuția lui

N. Tocaiuc la înmormântarea soțului inculpatei, acestea nu sunt pe măsură să răstoarne

acuzațiile aduse, în situația în care partea vătămată susține transmiterea personal

inciulpatei a sumei de 2000 lei, în lipsa martorilor.

Și aici instanța de apel a reținut, lipsa unor date obiective sau al unor erori

procesuale admise la audierea părților vătămate și care de sine stătător sau în cumul cu

alte aspecte faptice a cauzei, ar pune la îndoială declarațiile făcute de ele la faza urmăririi

penale și în instanțele de judecată, unde sub avertizarea de răspundere penală și sub

jurământ, au mărturisit aceleași date privind faptele importante a cauzei, motiv pentru

care se constată lipsa temeiurilor de inadmisibilitate a respectivelor probe.

În circumstanțele supra menționate a speței, instanța de apel a constatat, ca fiind

dovedită vinovăția inculpatei Pogoneț Nina în aceea, că:

- fiind rudă prin afinitate cu Nicolae Tocaiuc, urmărind scopul de profit, prin

sustragerea bunurilor altei persoane, intenționat pe parcursul anilor 2007-2011, abuzând

de încrederea lui, a dobândit ilicit în mai multe tranșe și sub diferite motive, mijloace

bănești în diferite valute, în sumă totală de 1000 dolari SUA, ce constituie echivalentul a

17 000 lei MD, cauzându-I prejudiciu considerabil, acțiuni ce se încadrează la art. 190

alin. (1) Cod penal cu calificativele, escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor

altei persoane prin abuz de încredere, cu cauzare de daune în proporții considerabile;

- desfășurând activitate comercială la Piața centrală din mun. Bălți, urmărind scopul

de profit și de sustragere a bunurilor altor persoane, într-o zi nestabilită de către OUP a

lunii august 2010, abuzând de încrederea Antoninei Grigorișin, ce la fel desfășura

activitate comercială la Piața centrală din mun. Bălți, intenționat, sub pretextul procurării

unui loc comercial la aceeași piață, a dobândit ilicit de la ea mijloace bănești în sumă de

1000 dolari SUA, echivalentul a 11 600 lei MD, cauzându-I prejudiciu considerabil,

acțiuni ce se încadrează la art. 190 alin. (1) Cod penal cu calificativele, escrocheria, adică

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin abuz de încredere, cu cauzare de daune

în proporții considerabile;

- desfășurând activitate comercială la Piața centrală din mun. Bălți, urmărind scopul

de profit și de sustragere a bunurilor altor persoane, într-o zi nestabilită de către OUP a lui

septembrie 2010, abuzând de încrederea Liudmilei Ferfețcaia, fiica Antoninei Grigorișin,

ce la fel desfășura activitate comercială la Piața centrală din mun. Bălți, intenționat, sub

pretextul procurării unui loc comercial la aceeași piață, a dobândit ilicit de la ea mijloace

bănești în sumă de 1000 dolari SUA, echivalentul a 11 880 lei MD,

10

cauzându-I prejudiciu considerabil, acțiuni ce se încadrează la art. 190 alin. (1) Cod

penal cu calificativele, escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin abuz de încredere, cu cauzare de daune în proporții considerabile;

- desfășurând activitate comercială la Piața centrală din mun. Bălți, urmărind

scopul de profit și de sustragere a bunurilor altor persoane, într-o zi nestabilită de către

OUP a lunii septembrie 2010, abuzând de încrederea Tatianei Maximciuc ce se află în

relații de prietenie cu Liudmila Ferfețcaia și mama acestei Antonina Grigorișin, care

desfășoară activitate comercială la Piața centrală din mun. Bălți, intenționat, sub

pretextul procurării unui loc comercial la aceeași piață, a dobândit ilicit de la ea

mijloace bănești în sumă de 1000 euro, echivalentul a 15 230 lei MD, cauzându-I

prejudiciu considerabil, acțiuni ce se încadrează la art. 190 alin. (1) Cod penal cu

calificativele, escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

abuz de încredere, cu cauzare de daune în proporții considerabile.

Temeiul de drept pentru reîncadrarea acțiunilor inculpatei Nina Pogoneț pe

fiecare din fapte, de la art. 190 alin. (2) lit. c) la art. 190 alin. (1) Cod penal,

constituindu-1 modificarea din 17.08.2018 operată în legea penală la norma vizată,

prin care din alin. (2) s-a exclus în calitate de agravantă lit. c) ce vizează daunele

considerabile, constituind elementul laturii obiective a escrocheriei prevăzută de alin.

(1), la caz ea dobândind transmiterea de către părțile vătămate a mijloacelor bănești

prin abuz de încredere, fapt ce determină netemeinicia argumentului apărării privind

lipsa în acțiunile ei a elementelor infracțiunii imputate.

Astfel, constatându-se ca fiind dovedită comiterea escrocheriei de către inculpata

N. Pogoneț, ca urmare a dobândirii prin abuz de încredere de la părțile vătămate a

mijloacelor bănești și ținând cont de faptul, că componența infracțiunii vizate la art.

190 alin. (1) Cod penal, prin prisma art. 16 alin. (1) lit. b) Cod penal, face parte din

categoria infracțiunilor mai puțin grave, termenul prescripției de atragere la

răspunderea penală pentru care, conform art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal, este de cinci

ani, Colegiul, va dispune liberarea ei de răspunderea penală pe toate capetele de

acuzație, cu încetarea în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod pr. penală, a procesului

penal.

invoca nici un temei prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, declară

recurs ordinar, prin care solicită casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de

achitare în privința sa. Recurenta invocă dezacordul cu modalitatea de apreciere a

probelor, desfășurând versiunea sa în recurs.

raport cu materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință,

prin care solicită respingerea acestuia, Colegiul penal conchide că acesta este

inadmisibil, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în

art. 429 și 430 Cod de procedură penală, or, în vederea acestei statuări se expun

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că nu corespunde cu cerințele de conținut.

În sensul art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie

motivat, iar dispozițiile art. 430 Cod de procedură penală, stipulează cerințele, cărora

trebuie să corespundă cererea de recurs, în special, textul recursului trebuie să conțină

11

argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427

Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu invocarea problemei de

drept ce persistă în cauză, indicând care este eroare comisă de instanță.

În prezenta speță, în recursul declarat de către apărător, Colegiul reține că acesta

își expune dezacordul cu decizia instanței de apel, solicitând în cele din urmă

pronunțarea unei hotărâri de achitare în privința lui Pogoneț Nina, fără a invoca vre-

un temei prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Colegiul penal relevă că, invocarea unor pretinse erori admise la etapa judecării

cauzei de instanța de apel, urmează a fi precedate de o motivare corespunzătoare

privind esența acestora și indicarea expresă a circumstanțelor cauzei cărora sunt

subsecvente, în contextul în care apelul apărătorului a fost respins.

Colegiul penal notează că, la etapa examinării cauzei în procedura recursului

ordinar, instanța nu efectuează un control asupra fondului cauzei, ci verifică aplicarea

corectă a normelor de drept material și procedural față de faptele constatate de instanța

de apel ori, după caz, de instanța de fond, verificare care se efectuează numai în limita

temeiurilor formulate în recurs. Deoarece temeiurile pentru recurs ordinar sunt expres

și limitativ stipulate în lege, rezultă că motivarea recursului trebuie să se refere numai

la acestea.

Astfel, reieșind din obligativitatea motivării recursului, Colegiul constată că

prevederile legale, menționate mai sus, nu au fost respectate de către recurent, nu au

fost desfășurate motivele dezacordului lor cu hotărârea atacată. În acest context,

Colegiul penal conchide că, stipulările legale privind condițiile depunerii recursului

ordinar și conținutul acestuia, deși sunt obligatorii, nu au fost respectate de către

recurent, în prezenta speță.

În aceeași ordine de idei se remarcă, că art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală

prevede 16 temeiuri de declarare a recursului ordinar, astfel, dacă o parte a procesului

consideră că soluția instanței de apel conține erori de drept și o atacă în instanța

superioară, atunci aceasta este obligată, reieșind din dispozițiile art. 429 alin. (1) și art.

430 pct. 5) Cod de procedură penală să motiveze recursul și să indice la erorile admise

la adoptarea soluției de către instanța ierarhic inferioară, în coraport cu cel puțin unul

din temeiurile normei menționate

Colegiul penal subliniază că, declararea recursului împotriva unei hotărâri

judecătorești constituie elementul volitiv al atacării, motivele sunt elementul logic al

acesteia. Motivele justifică, prin arătarea temeiurilor ce stau la baza lui, actul de voință

pe care îl reprezintă folosirea căii de atac. De asemenea, instanța de recurs

menționează că, rolul motivelor invocate în susținerea căii de atac nu se reduce la

simpla aducere la cunoștință instanței superioare a dezacordurilor produse de soluția

pronunțată, ci și a cauzelor acestor dezacorduri.

Astfel, prin motivarea recursului, în principiu se precizează și se delimitează

cadrul discuției în fața instanței de control și al judecății acestei instanțe.

Declararea și motivarea recursului sunt întotdeauna distincte și din punct de

vedere cronologic, succesive, având fiecare în parte, o semnificație și o finalitate

proprie, deși ele se realizează prin același act procedural, în sensul că motivele sunt

indicate în chiar cererea de recurs.

Astfel, în cazul în care autorul nu argumentează ilegalitatea hotărârilor atacate, cu

indicarea tuturor motivelor sub aspectul pretinsei ilegalități a acestora, un asemenea

recurs se consideră ca fiind necorespunzător după conținut, deoarece nu îndeplinește

12

exigențele prevăzute de pct. 5) a art. 430 Cod de procedură penală și urmează a fi

inadmisibil.

Așadar, Colegiul constată că recursul ordinar declarat de inculpata, nu întrunește

condițiile legale de conținut, iar instanța de recurs nu este în drept să completeze

recursul cu circumstanțele de fapt și de drept, care le-ar justifica sub acest aspect,

întrucât potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu

este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decât interesele legii.

În consecință, dat fiind faptul că în prezenta speță, în fața instanței de recurs nu

este stabilit cadrul discuției asupra soluției a apelului declarat de către inculpata, fiind

înaintat recursul ordinar fără o motivare corespunzătoare cu prevederile legale enunțate

mai sus, Colegiul conchide inadmisibilitatea acestuia, deoarece nu îndeplinește

cerințele de conținut.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpata Nina Pogoneț,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 09 octombrie 2019, în

propria cauză penală Pogoneț Nina XXX, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de

formă și de conținut, prevăzute în art. 429 și 430 Cod de procedură penală.

Decizia este irevocabilă. Publicată integral la 08 mai 2020

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

13