ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 06.05.2020

1ra-1039/2020 — art. 175 CP

HOTĂRÂRE
06.05.2020
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 175 CP
Temei legal
art. 453 CPP
RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
1ra-1039/2020 — art. 175 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1039/2020

Curtea Supremă de Justiție

06 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului în anulare, împotriva sentinței Judecătoriei Căușeni din 12 iunie

2019 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 octombrie 2019,

declarat de avocatul Andrei Bragoi, în numele inculpatului

Cargan Sava XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 03.12.2018 – 12.06.2019,

instanța de apel: 17.07.2019 – 09.10.2019,

instanța de recurs: 19.02.2020 – 06.05.2020.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal

condamnat în baza art. 175 Cod penal, la 4 ani închisoare, cu executare în penitenciar

de tip semiînchis, începând din 12.06.2019.

De la inculpat s-au încasat în folosul statului cheltuielile judiciare în sumă de

441 lei.

intenționat, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând

urmările și admițând în mod conștient survenirea acestora, în stradă, cunoscând cu

certitudine că minora XXXXXX, născută la XXXXXX, nu a împlinit vârsta de 16 ani,

a tras-o forțat de mână în gospodăria feciorului său, Cargan M., a dus-o într-un ocol

pentru păsări și a început să comită față de aceasta acțiuni perverse, care au constat în

atingeri indecente și alte acțiuni cu caracter sexual.

1

Astfel, inculpatul a manifestat intenție directă, inclusiv față de modalitățile

acțiunilor adiacente ale normei incriminate – atingerea indecentă a victimei minore,

cunoscând cu certitudine că aceasta nu are vârsta de 16 ani.

Ori, victima minoră, fiind audiată în condiții speciale, a redat amănunțit toate

acțiunile manifestate de inculpat față de ea.

În baza probelor administrate, apreciate din punct de vedere al admisibilității,

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, instanța a conchis că acțiunile

inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 175 Cod

penal, ca satisfacerea poftei sexuale prin acțiuni perverse cu o persoană despre care

cunoștea cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, concluzionând că inculpatului

urmează a-i fi aplicată o pedeapsă în limitele sancțiunii, care prevede pedeapsa cu

închisoare de la 3 la 7 ani închisoare.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat, pe motiv că nu a comis

infracțiunea incriminată.

Apelantul a invocat că instanța de fond nu a stabilit în ce constau acțiunile

perverse comise de inculpat, precum și nu a constatat dacă a fost sau nu comisă

infracțiunea, neîntemeiat bazându-se pe o învinuire declarativă, neconcretă,

neobiectivă și neclară, care echivalează cu lipsa unei învinuiri.

Totodată, declarațiile victimei minore sunt contradictorii și neclare, nefiind în

măsură să confirme că inculpatul a comis infracțiunea incriminată.

apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a considerat că vinovăția inculpatului a fost dovedită pe deplin

și în afara oricăror dubii prin probele administrate, acestea fiind pertinente,

concludente, utile și veridice, care coroborează între ele.

Deci, instanța de fond corect a încadrat acțiunile inculpatului pe art. 175 Cod

penal, ca comiterea acțiunilor perverse, săvârșite față de o persoană despre care se știa

cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, constând în atingeri indecente și alte

acțiuni cu caracter sexual, personalitatea acestuia fiind susceptibilă de a fi supusă

răspunderii penale.

La stabilirea pedepsei, instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor

art. 6, 7, 61, 75-78 Cod penal, ținând cont și de faptul că inculpatul a comis o infracțiune

gravă.

Cod de procedură penală, prin neatacare cu recurs ordinar.

care solicită casarea hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care

inculpatul să fie achitat.

Recurentul a invocat că instanțele de fond și de apel au constatat vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 175 Cod penal, bazându-se pe o

învinuire neclară, neconcretă, contrar cerințelor stipulate la art. 281 Cod de procedură

penală.

În ordonanța de punere sub învinuire nu este indicată ora comiterii infracțiunii

incriminate, nici localitatea în care a fost săvârșită infracțiunea, nu este indicat în ce

2

constau semnele calificative ale infracțiunii, inclusiv atingerile indecente și alte acțiuni

cu caracter sexual.

În același timp, decizia instanței de apel a fost pronunțată la 06.11.2019, fiind

executorie și irevocabilă din 09.12.2019, deoarece nu a fost contestată pe cale de recurs

ordinar.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 452, 453, 454, 455, 456, 457

Cod de procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și a motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Faptul că recurentul nu a atacat sentința primei instanțe și decizia instanței de

apel cu recurs ordinar și și-a întemeiat recursul pe art. 452-457 Cod de procedură

penală, denotă că acesta este declarat împotriva unor hotărâri judecătorești irevocabile

și urmează a fi soluționat în procedura recursului în anulare.

Potrivit art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pot fi

atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea

cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat

hotărârea atacată. Conform art. 6 pct. 44), 22 alin. (3) Cod de procedură penală, art. 4

din protocolul nr. 7 CEDO, viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a

afectat hotărârea pronunțată, se consideră încălcare esențială a drepturilor și libertăților

garantate de Convenita pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de

alte legi naționale. Hotărârea judecătorească definitivă, împiedică redeschiderea,

reluarea examinării procesului penal în privința aceleiași persoane pentru aceeași faptă,

cu excepția cazului în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a

afectat hotărârea pronunțată.

Însă, conform art. 453 alin. (2) Cod de procedură penală, recursul în anulare este

inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute în articolul 453 Cod de

procedură penală. Potrivit art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, cererea de

recurs în anulare trebuie să cuprindă conținutul și motivele recursului în anulare cu

menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărârii

atacate.

Totodată, în pofida acestor prevederi legale, în recursul vizat nu sunt invocate

circumstanțe concrete, considerate a fi un viciu fundamental, raportate la

circumstanțele de fapt și de drept conținute în hotărârile contestate, cu indicarea

normelor legale care prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi esențial încălcate,

denumirea acestor drepturi și libertăți, esența încălcărilor respective raportată la

normele procesual penale și la alte legi naționale, convenții și tratate internaționale,

modul și măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat hotărârile atacate, astfel încât

acestea să obțină natura unui viciu fundamental capabil să genereze temeiul desființării

hotărârilor irevocabile atacate, omițându-se completamente argumentarea ilegalității

hotărârilor contestate în acest sens și indicarea unor concrete erori de drept la capitolul

dat (pct. 6. din decizie).

3

Mai mult, conform art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul în

anulare poate fi declarat la Curtea Supremă de Justiție împotriva hotărârii judecătorești

irevocabile, dar doar după epuizarea căilor ordinare de atac. Potrivit art. 455 alin. (2)

pct. 5) Cod de procedură penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă

denumirea instanței care a adoptat decizia în recurs, data adoptării deciziei în recurs și

argumentele admiterii sau respingerii recursului ordinar.

Potrivit jurisprudenței naționale și a CtEDO, pentru a epuiza căile interne de

recurs, reclamantul trebuie să abordeze pretenția, care este formulată în temeiul

Convenției, în cadrul procedurilor naționale (hotărârea CtEDO din 05.07.2011, pct. 21, în

cauza Dan c. Moldovei).

În această consecutivitate, se atestă că hotărârile adoptate în prezenta cauză nu

au fost contestate în procedura recursului ordinar, condamnatul și avocatul acceptându-

le, ceea ce echivalează cu neutilizarea căii respective, ordinare, de atac și, astfel,

argumentele invocate în recursul în anulare nu au suport juridic (pct. 4. - 6. din decizie).

Rezultă, că recursul în anulare nu întrunește condițiile de conținut prevăzute în

articolele specificate, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

recursul în anulare al avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica,

și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

Ori, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu

este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decât interesele legii.

Conform art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța

decide inadmisibilitatea recursului în anulare, dacă se constată că acesta nu îndeplinește

cerințele legale de conținut.

Prin urmare, dat fiind că nu îndeplinește cerințele legale de conținut, recursul în

anulare de pe rol urmează a fi declarat inadmisibil.

alin. (1), (2) pct. 1), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal,

inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Andrei Bragoi,

împotriva sentinței Judecătoriei Căușeni din 12 iunie 2019 și deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 09 octombrie 2019, în privința inculpatului Cargan Sava

XXXXX, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 06 mai 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

4

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2019-09-25
0,94
1ra-1619/2019 — art. 171 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-1619/2019 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 11 septembrie 2019 mun. Chişinău Colegiul Penal în următoarea componenţă: preşedinte Diaconu Iurie judecători Catan Liliana Guzun Ion examinând admisibili
CSJ 2020-06-23
0,94
1ra-786/2020 — art. 43, 27, 187 al. 2 lit. b, d, f, 187 al. 5 CP
Dosarul nr. 1ra-786/2020 Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 13 mai 2020 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte – Diaconu Iurie, Judecători – Guzun Ion şi Catan Liliana, a examinat admisibilitatea în principiu a re
CSJ 2019-06-28
0,94
1ra-1141-2019 — art.206 alin.3, 201-1, 174, 175 CP
Dosarul nr. 1ra- 1141/2019 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 05 iunie 2019 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte Iurie Diaconu, Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, a examinat, în camera
CSJ 2020-11-06
0,94
1ra-1739/2020 — art. 287 alin. 3, 189 alin. 2 lit. b CP
Dosarul nr. 1ra-1739/2020 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 15 octombrie 2020 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte Iurie Diaconu, Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, a examinat, în cam
CSJ 2019-02-28
0,94
1ra-304/2019 — art.171 alin.2 lit.b CP
Dosarul nr. 1ra-304/2019 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 30 ianuarie 2019 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte Iurie Diaconu, Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, a examinat, în camer
Sursă