1ra-1039/2020 — art. 175 CP

Prin sentința Judecătoriei Căușeni din 12 iunie 2019, Cargan Sava a fost condamnat în baza art. 175 Cod penal, la 4 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începând din 12.06.2019. De la inculpat s-au încasat în folosul statului cheltuielile judiciare în sumă de 441 lei.

Instanța de fond a constatat că la 29 iulie 2018, inculpatul Cargan S., intenționat, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și admițând în mod conștient survenirea acestora, în stradă, cunoscând cu certitudine că minora XXXXXX, născută la XXXXXX, nu a împlinit vârsta de 16 ani, a tras-o forțat de mână în gospodăria feciorului său, Cargan M., a dus-o într-un ocol pentru păsări și a început să comită față de aceasta acțiuni perverse, care au constat în atingeri indecente și alte acțiuni cu caracter sexual. 1 Astfel, inculpatul a manifestat intenție directă, inclusiv față de modalitățile acțiunilor adiacente ale normei incriminate – atingerea indecentă a victimei minore, cunoscând cu certitudine că aceasta nu are vârsta de 16 ani. Ori, victima minoră, fiind audiată în condiții speciale, a redat amănunțit toate acțiunile manifestate de inculpat față de ea. În baza probelor administrate, apreciate din punct de vedere al admisibilității, pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, instanța a conchis că acțiunile inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 175 Cod penal, ca satisfacerea poftei sexuale prin acțiuni perverse cu o persoană despre care cunoștea cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, concluzionând că inculpatului urmează a-i fi aplicată o pedeapsă în limitele sancțiunii, care prevede pedeapsa cu închisoare de la 3 la 7 ani închisoare.

Avocatul Andrei Bragoi a declarat apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat, pe motiv că nu a comis infracțiunea incriminată. Apelantul a invocat că instanța de fond nu a stabilit în ce constau acțiunile perverse comise de inculpat, precum și nu a constatat dacă a fost sau nu comisă infracțiunea, neîntemeiat bazându-se pe o învinuire declarativă, neconcretă, neobiectivă și neclară, care echivalează cu lipsa unei învinuiri. Totodată, declarațiile victimei minore sunt contradictorii și neclare, nefiind în măsură să confirme că inculpatul a comis infracțiunea incriminată.

Potrivit Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 octombrie 2019, apelul a fost respins, ca nefondat. Instanța de apel a considerat că vinovăția inculpatului a fost dovedită pe deplin și în afara oricăror dubii prin probele administrate, acestea fiind pertinente, concludente, utile și veridice, care coroborează între ele. Deci, instanța de fond corect a încadrat acțiunile inculpatului pe art. 175 Cod penal, ca comiterea acțiunilor perverse, săvârșite față de o persoană despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, constând în atingeri indecente și alte acțiuni cu caracter sexual, personalitatea acestuia fiind susceptibilă de a fi supusă răspunderii penale. La stabilirea pedepsei, instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75-78 Cod penal, ținând cont și de faptul că inculpatul a comis o infracțiune gravă.

Hotărârile judecătorești au devenit irevocabile în virtutea prevederilor art. 466 Cod de procedură penală, prin neatacare cu recurs ordinar.

La 30 ianuarie 2020, avocatul Andrei Bragoi a declarat recurs în anulare, în care solicită casarea hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie achitat. Recurentul a invocat că instanțele de fond și de apel au constatat vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 175 Cod penal, bazându-se pe o învinuire neclară, neconcretă, contrar cerințelor stipulate la art. 281 Cod de procedură penală. În ordonanța de punere sub învinuire nu este indicată ora comiterii infracțiunii incriminate, nici localitatea în care a fost săvârșită infracțiunea, nu este indicat în ce 2 constau semnele calificative ale infracțiunii, inclusiv atingerile indecente și alte acțiuni cu caracter sexual. În același timp, decizia instanței de apel a fost pronunțată la 06.11.2019, fiind executorie și irevocabilă din 09.12.2019, deoarece nu a fost contestată pe cale de recurs ordinar. În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 452, 453, 454, 455, 456, 457 Cod de procedură penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului nominalizat pe baza materialului din dosarul cauzei și a motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Faptul că recurentul nu a atacat sentința primei instanțe și decizia instanței de apel cu recurs ordinar și și-a întemeiat recursul pe art. 452-457 Cod de procedură penală, denotă că acesta este declarat împotriva unor hotărâri judecătorești irevocabile și urmează a fi soluționat în procedura recursului în anulare. Potrivit art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. Conform art. 6 pct. 44), 22 alin. (3) Cod de procedură penală, art. 4 din protocolul nr. 7 CEDO, viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, se consideră încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenita pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale. Hotărârea judecătorească definitivă, împiedică redeschiderea, reluarea examinării procesului penal în privința aceleiași persoane pentru aceeași faptă, cu excepția cazului în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea pronunțată. Însă, conform art. 453 alin. (2) Cod de procedură penală, recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute în articolul 453 Cod de procedură penală. Potrivit art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă conținutul și motivele recursului în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate. Totodată, în pofida acestor prevederi legale, în recursul vizat nu sunt invocate circumstanțe concrete, considerate a fi un viciu fundamental, raportate la circumstanțele de fapt și de drept conținute în hotărârile contestate, cu indicarea normelor legale care prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi esențial încălcate, denumirea acestor drepturi și libertăți, esența încălcărilor respective raportată la normele procesual penale și la alte legi naționale, convenții și tratate internaționale, modul și măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat hotărârile atacate, astfel încât acestea să obțină natura unui viciu fundamental capabil să genereze temeiul desființării hotărârilor irevocabile atacate, omițându-se completamente argumentarea ilegalității hotărârilor contestate în acest sens și indicarea unor concrete erori de drept la capitolul dat (pct. 6. din decizie). 3 Mai mult, conform art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul în anulare poate fi declarat la Curtea Supremă de Justiție împotriva hotărârii judecătorești irevocabile, dar doar după epuizarea căilor ordinare de atac. Potrivit art. 455 alin. (2) pct. 5) Cod de procedură penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă denumirea instanței care a adoptat decizia în recurs, data adoptării deciziei în recurs și argumentele admiterii sau respingerii recursului ordinar. Potrivit jurisprudenței naționale și a CtEDO, pentru a epuiza căile interne de recurs, reclamantul trebuie să abordeze pretenția, care este formulată în temeiul Convenției, în cadrul procedurilor naționale (hotărârea CtEDO din 05.07.2011, pct. 21, în cauza Dan c. Moldovei). În această consecutivitate, se atestă că hotărârile adoptate în prezenta cauză nu au fost contestate în procedura recursului ordinar, condamnatul și avocatul acceptându- le, ceea ce echivalează cu neutilizarea căii respective, ordinare, de atac și, astfel, argumentele invocate în recursul în anulare nu au suport juridic (pct. 4. - 6. din decizie). Rezultă, că recursul în anulare nu întrunește condițiile de conținut prevăzute în articolele specificate, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul în anulare al avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica, și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent. Ori, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. Conform art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului în anulare, dacă se constată că acesta nu îndeplinește cerințele legale de conținut. Prin urmare, dat fiind că nu îndeplinește cerințele legale de conținut, recursul în anulare de pe rol urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 455 alin. (2) pct. 5) și 7), 456 alin. (1), 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 1), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Andrei Bragoi, împotriva sentinței Judecătoriei Căușeni din 12 iunie 2019 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 octombrie 2019, în privința inculpatului Cargan Sava XXXXX, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 06 mai 2020. Președinte Iurie Diaconu Judecători Liliana Catan Ion Guzun 4