1ra-349/2020 — art. 171 alin. 1 CP

1ra-349/2020 — art. 171 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.1ra-349/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

04 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

judecători – Toma Nadejda, Boico Victor

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Bradu Valentina, de

către avocatul Caldîba Vitalie în numele inculpatului, prin care solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2019 și a

sentinței Judecătoriei Chișinău /sediul Buiucani/ din 12 octombrie 2018, în cauza

penală privindu-l pe

Arutiunov Mihail, născut la XXXXX, originar și

domiciliat în XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursurilor ordinare în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Arutiunov Mihail a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 171 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe

un termen de 4 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilită lui Arutiunov Mihail, a

fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 5 ani.

S-a respins cererea acuzatorului de stat cu privire la încasarea din contul lui

Arutiunov Mihail în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă de 596 lei.

la 01.01.2017, aproximativ ora 06:00, aflându-se la domiciliul prietenului său

Efimov Vadim, pe strada XXXXX, în urma consumului de băuturi alcoolice cu

ocazia sărbătoririi anului nou, în compania mai multor prieteni, având intenția

violului lui XXXXX, anterior necunoscută, după ce dânsa s-a dus la culcare, s-a

furișat în dormitorul acesteia, unde aplicând violență fizică și psihică asupra ei,

profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și a-și exprima voința, deoarece

era în stare de ebrietate și dormea, a violat-o, și după ce aceasta s-a trezit și a încercat

1

să opună rezistență, el, continuându-și acțiunile sale criminale, în scopul satisfacerii

poftei sexuale, întru a înfrânge rezistența acesteia, i-a ținut mâinile victimei cu

mâinile sale, continuând să o violeze, până ce XXXXX, 1-a împins cu piciorul și a

reușit să se elibereze.

Astfel, acțiunile lui Arutiunov Mihail au fost încadrate în baza art. 171 alin. (1)

Cod penal, viol, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică a persoanei,

profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-și exprima voința.

3.1 Procurorul în Procuratura mun. Chișinău, Oficiul Buiucani, Precup Daniel,

solicitând casarea sentinței în partea individualizării pedepsei penale, pronunțarea

unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie numită o pedeapsă sub formă de

închisoare de 4 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, încasarea

cheltuielilor de judecată în sumă de 596 lei din contul inculpatului, invocând că

pedeapsa nu corespunde gradului și caracterului social periculos al faptei săvârșite,

circumstanțelor cauzei, personalității inculpatului, dar și comportamentului acestuia

pe tot parcursul desfășurării procesului penal, atât la urmărirea penală cât și în

instanța de judecată. Inculpatul, exprimând dorința de a se împăca cu partea vătămată

XXXXX, din momentul deferirii cauzei penale justiției, întru a putea beneficia de o

procedură simplificată de încetare a procesului penal conform art. 109 Cod penal, de

fapt nu a făcut altceva decât a adus în eroare partea vătămată, instanța, precum și alți

participanți în procesul penal, beneficiind doar de o tărăgănare a examinării cauzei

penale la etapa inițială.

A considerat că aplicarea pedepsei cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei în cazul inculpatului Arutiunov Mihail pentru comiterea faptei incriminate

va duce la încurajarea pe viitor a săvârșirii de către acesta a unor infracțiuni similare.

Astfel, prima instanță nu a ținut cont de circumstanțele concrete ale cauzei și

anume pericolul social sporit al faptei săvârșite de către inculpat, asupra unei

persoane aflate în imposibilitate de a se apăra, în timp ce dormea, în stare de

ebrietate, nu au fost stabilite careva temeiuri excepționale care ar concluziona

necesitatea suspendării executării pedepsei stabilite inculpatului Arutiunov Mihail.

Astfel, acuzarea consideră că pedeapsa stabilită inculpatului, este neîntemeiată,

individualizată necorespunzător prevederilor art. 61 Cod Penal, și nu-și va atinge

scopul de corectare a condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.

3.2 Avocatul Caldîba Vitalie împreună cu inculpatul, solicitând casarea

sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie achitat, invocând

că, prima instanță greșit a stabilit circumstanțele cauzei, nu a examinat sub toate

aspectele complet și obiectiv cauza, nu a făcut analiza tuturor probelor prezentate de

partea acuzării și partea apărării, nu le-a verificat și apreciat din punct de vedere al

pertinenței, concludentei, utilității lor, nu le-a coroborat cu alte probe.

2

Concomitent, apărarea a menționat că soluția contestată este bazată doar pe

niște presupuneri, la materialele cauzei penale lipsind probe incontestabile care cert

dovedesc vinovăția inculpatului Arutiunov Mihail în comiterea violului pretinsei

părți vătămate XXXXX.

Astfel, a indicat că prima instanță, respingînd neîntemeiat poziția de

nevinovăție a inculpatului Arutiunov Mihail, și-a întemeiat soluția de învinuire în

exclusivitate pe declarațiile părții vătămate XXXXX care, fiind în contrazicere cu

concluziile din raporturile de expertiză judiciare nr. 15 din 31.01.2017, nr. 01 din

03.02.2017, și nr. 02 din 03.02.2017, dar și cu declarațiile martorilor Cebotari

Stanislav, Morărescu Vladimir, Anisim Denis, Bondarenco Oxana și Străinu Olga,

trezesc dubii rezonabile asupra obiectivității lor, în special, în privința faptului

întreținerii raportului sexual între XXXXX și Arutiunov Mihail.

Avocatul a susținut că, afirmațiile părții vătămate XXXXX cu privire la

întreținerea raportului sexual cu inculpatul Arutiunov Mihail, sunt anihilate de

rezultatele examinării medico-legale ginecologice ale victimei consemnate în

raportul de expertiză judiciară nr. 02 din 03.02.2017, or, răspunzând la întrebările

înaintate spre soluționare de către organul de urmărire penală, expertul judiciar

medico-legal Bondarev a concluzionat: semne ale raportului sexual vaginal recent

la XXXXX nu au fost depistate; leziuni caracteristice unui raport sexual, inclusiv cel

forțat, nu s-au depistat; pe tegumentele lui XXXXX nu au fost depistate urme de

spermă, în frotiurile și tampoanele cu conținut vaginal spermotozoizi nu au fost

depistați.

Mai indică că, în unison cu concluziile enunțate cu privire la lipsa întreținerii

raportului sexual cu inculpatul Arutiunov Mihail, sunt și rezultatele examinării

medico-legale nemijlocit ale inculpatului Arutiunov Mihail, consemnate în Raportul

de Expertiză Judiciară №01 din 03.02.2017, or, răspunzând la întrebările înaintate

spre soluționare de către organul de urmărire penală, expertul judiciar medico-legal

Bondarev a concluzionat: pe corpul lui Arutiunov Mihail nu sunt careva semne,

inclusiv în regiunea organelor genitale, care ar confirma obiectiv penetrarea

penisului în vagin; la cercetarea biologică în frotiurile-amprentă de pe glans penis

celule ale epiteliului vaginal nu au fost depistate;

Mai mult ca atît, a susținut că în rezultatele examinărilor biologice medico-

legale ale lingeriei părții vătămate XXXXX și inculpatului Arutiunov Mihail

consemnate în Raportul de Expertiză Judiciară №15 din 31.01.2017, or, răspunzând

la întrebările înaintate spre soluționare de către organul de urmărire penală, expertul

judiciar biolog medico-legal a concluzionat: în fragmentele din pata gălbuie de pe

absorbantul ridicat de la XXXXX sânge și spermatozoizi nu s-au depistat; în

fragmentele din pata gălbuie de pe chiloții bărbătești ridicați de la Arutiunov Mihail

sânge nu s-a depistat, determinarea prezenței spermatozoizilor pe chiloți bărbătești

fiind irațională; în preparatele citologice pregătite din pata examinată de pe chiloții

bărbătești a bănuitului Arutiunov Mihail celule a epiteliului vaginal nu au fost

3

depistate; pe suprafața chiloților de damă ridicați de la XXXXX și pe suprafața

cearșafurilor ridicate de la fața locului, pete vizibile asemănătoare cu cele de spermă

și de sânge nu se observă.

Deci, prin prisma concluziilor enunțate, apărarea a indicat la lipsa realizării

laturii obiective a infracțiunii de viol, în special lipsa realizării acțiunii principale a

faptei prejudiciabile - raportul sexual, ceea ce denotă și nevinovăția inculpatului în

comiterea faptei imputate de viol.

De asemenea, apărarea reiterează și declarațiile martorilor Cebotari Stanislav,

Morărescu Vladimir, Anisim Denis, Bondarenco Oxana și Străinu Olga date în

cadrul cercetării judecătorești care, fiind pertinente, concludente, utile și veridice și

coroborând între ele, au confirmat tendința părții vătămate de a insinua și de a

impune celor din jur aparența producerii unui viol - viol care însă, nici în noaptea și

nici în dimineața zile de 01.01.2017, nu a fost nici văzut și nici auzit de către cei

prezenți în apartamentul cu pricină care, totodată, au declarat că XXXXX și

Arutiunov Mihail dormeau îmbrăcați și întorși în părți diferite unul de altul. Mai

mult, reieșind din declarațiile martorilor Cebotari Stanislav, Morărescu Vladimir și

Bondarenco Oxana, partea vătămată XXXXX aflându-se în apartament în dimineața

zile de 01.01.2017 nici măcar nu le-a comunicat despre faptul că ar fi fost violată de

către Arutiunov Mihail care, la momentul inițierii scandalului de către pretinsa

victimă, dormea îmbrăcat în odaie.

Mult mai mult, martorii Cebotari Stanislav și Morărescu Vladimir au

comunicat instanței de judecată că, în dimineața zile de 01.01.2017, scandalul inițiat

de către partea vătămată a avut loc doar între XXXXX și Efimov Vadim, pe care

dânsa îl certa și îl bătea - circumstanță importantă pentru justa soluționare a cauzei

penale care, în cumul cu celelalte constatări faptice, demonstrează nevinovăția

inculpatului Arutiunov Mihail.

Apărătorul a mai menționat că, instanța de fond a dat o apreciere greșită a

probelor administrate la cauza penală, fără a le verifica sub toate aspectele, complet

și obiectiv, probând vinovăția lui Arutiunov Mihail pe presupuneri și doar pe

declarațiile părții vătămate XXXXX, conținutul cărora este contradictoriu cu

circumstanțele constatate în cadrul ședințelor de judecată - divergențe și dubii în

probațiune care nu au putut fi înlăturare în cadrul cercetării judecătorești, ceea ce,

potrivit art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală, urma a fi interpretat doar în favoarea

inculpatului Arutiunov Mihail.

3.3 Avocatul Medeleanu Roman în numele părții vătămate XXXXX, solicitând

casarea sentinței în partea individualizării pedepsei penale, pronunțarea unei noi

hotărâri prin care inculpatului să-i fie numită o pedeapsă sub formă de închisoare de

4 ani 6 luni, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, invocând că,

aplicarea în privința inculpatului a pedepsei sub formă de închisoare pe un termen

de 4 ani cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, fiindu-i stabilit un termen de

4

probă de 5 ani, nu și-ar atinge scopul, considerând o pedeapsă neechitabilă pentru

Arutiunov Mihail.

A susținut că, instanța de judecată nu a luat în considerație că în cadrul

examinării prezentei cauze penale, careva circumstanțe atenuante nu au fost stabilite,

prin urmare, consideră că o pedeapsă în formă de închisoare cu executare, își va

atinge scopul stabilit de legea penală al pedepsei penale.

apelurile declarate au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței.

4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că, prima instanță nu a

comis careva erori de fapt care ar impune casarea sentinței adoptate în partea

recunoașterii vinovăției inculpatului în comiterea acțiunii infracționale, alegațiile

apărării referitor la nevinovăția inculpatului reprezintă opinia subiectivă a părții

apărării, or, prima instanță în sentința sa corect și justificat și-a motivat soluția sub

aspectul recunoașterii vinovăției inculpatului Arutiunov Mihail în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (1) Cod penal, luând în considerație probele

administrate legal de către organul de urmărire penală și cercetate în ședința de

judecată la prezenta cauză penală, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod

de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludentei, veridicității și

coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, și

ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea faptei

și prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii incriminate.

Argumentele expuse de prima instanță și motivele din sentință referitor la

vinovăția inculpatului în comiterea faptei imputate pentru a evita repetări inutile,

instanța de apel le-a însușit, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO,

care în pct. 37 a hotărârii sale în Cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează

că art. 6 par. 1 din Convenție, deși obligă instanța să își motiveze deciziile, acest fapt

nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de

Hurk vs. Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea proces echitabil necesită

ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară,

fie prin alt mod, să fie examinat chestiunile esențiale supusă atenției sale.

În acest sens, instanța de apel a mai indicat că apreciază critic declarațiile

inculpatului Arutiunov Mihail precum că dânsul nu a avut nici un raport sexual cu

partea vătămată XXXXX, și le consideră ca fiind făcute cu scopul de a se eschiva de

la răspunderea și pedeapsa penală, fiind combătute prin probatoriul administrat, iar

vinovăția acestuia a fost dovedită pe deplin și se confirmă prin ansamblul de probe

administrate și cercetate în ședința instanței de apel.

De asemenea, instanța de apel a indicat că, nu poate pune la dubii declarațiile

părții vătămate XXXXX, și le consideră veridice, or, potrivit raportului de expertiză

judiciară nr.02 din 03.02.2017, s-a stabilit că semne ale raportului sexual vaginal

recent la XXXXX nu au fost depistate, ceea ce nu exclude astfel de acțiuni.

5

Deși, martori direcți care să confirme existența raportul sexual între inculpat și

partea vătămată nu sunt, instanța de apel a ținut cont de declarațiile martorilor care

au confirmat starea emoțională a părții vătămate, după ce acesta a ieșit din odaia

unde a avut loc violul.

La caz, instanța de apel a mai reținut și raportul de expertiză judiciară nr.01 din

03.02.2017, potrivit căruia, la examinarea medico-legală a lui Arutiunov Mihail s-

au depistat două excoriații pe gât, care au fost produse prin acțiunea traumatică cu

un obiect contondent cu suprafața limitată, calificându-se ca vătămare corporală

neînsemnată. Nu se exclude producerea lor ca rezultat al acțiunilor unghiilor.

În acest sens, instanța de apel a mai indicat că, inculpatul Arutiunov Mihail a

comis fapta infracțională cu intenție, or, deși din declarațiile sale și a martorilor

audiați, rezultă evident că acesta se afla în stare de ebrietate alcoolică avansată,

acesta își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sale, a prevăzut urmările

ei prejudiciabile, le-a dorit sau admitea în mod conștient survenirea acestor urmări,

în situația în care din declarațiile martorului Străinu Olga, rezultă că, Arutiunov

Mihail a comunicat că recunoaște fapta întâmplată și a crezut că relațiile intime au

fost de comun acord.

Instanța de apel a statuat că, deși, prin raportul de expertiză judiciară nr. 02 din

03.02.2017, s-a stabilit că semne ale raportului sexual vaginal recent la XXXXX nu

au fost depistate, expertul judiciar a stabilit totodată că, astfel de acțiuni indicate în

rechizitoriu nu se exclud, ține să remarce și faptul că, în cazul respectiv, raportul

sexual a fost început când partea vătămată dormea, aceasta s-a trezit în momentul

când inculpatul o săruta, or, anume atunci partea vătămată XXXXX a observat că

erau dați în jos pantalonii și lenjeria, simțea un disconfort, cum cineva făcea ceva cu

organele sale genitale. Ea a simțit că Arutiunov Mihail a introdus penisul în vagin,

mai mult ca atât, partea vătămată a mai menționat în ședința de judecată că nu știe

dacă inculpatul a ejaculat în timpul raportului sexual avut, nu pot fi luate în

considerație afirmațiile apărătorului precum că, concluziile cu privire la lipsa

întreținerii raportului sexual cu inculpatul Arutiunov Mihail, sunt confirmate și prin

rezultatele examinării medico-legale nemijlocit ale inculpatului, consemnate în

Raportul de Expertiză Judiciară nr. 01 din 03.02.2017, potrivit căruia pe corpul lui

Arutiunov Mihail nu sunt careva semne, inclusiv în regiunea organelor genitale, care

ar confirma obiectiv penetrarea penisului în vagin, la cercetarea biologică în

frotiurile-amprentă de pe glans penis celule ale epiteliului vaginal nu au fost

depistate, or, în acest sens, instanța de apel a reținut că potrivit raportului de expertiză

judiciară nr.01 din 03.02.2017, expertul a conchis că, la examinarea medico-legală a

lui Arutiunov Mihail s-au depistat două excoriații pe gât, care au fost produse prin

acțiunea traumatică cu un obiect contondent cu suprafața limitată, calificându-se ca

vătămare corporală neînsemnată. Nu se exclude producerea lor ca rezultat al

acțiunilor unghiilor. Pe corpul lui Arutiunov Mihail nu sunt careva semne, inclusiv

în regiunea organelor genitale, care ar confirma obiectiv penetrarea penisului în

6

vagin, ceea ce nu exclude astfel de acțiuni. La cercetare biologică în frotiurile-

amprentă de pe glans penis celule ale epiteliului vaginal nu s-au depistat.

Cu privire la raportul de expertiză judiciară nr. 15 din 31.01.2017, potrivit

căruia s-a concluzionat că, în fragmentele din pata gălbuie de pe absorbantul ridicat

de la XXXXX sînge și spermatozoizi nu s-au depistat; în fragmentele din pata

gălbuie de pe chiloții bărbătești ridicați de la Arutiunov Mihail sînge nu s-a depistat;

în preparatele citologice pregătite din pata examinată de pe chiloții bărbătești a

bănuitului Arutiunov Mihail celule a epiteliului vaginal nu au fost depistate; pe

suprafața chiloților de damă ridicați de la XXXXX și pe suprafața cearșafurilor

ridicate de la fața locului, pete vizibile asemănătoare cu cele de spermă și de sînge

nu se observă, în acest context, instanța de apel a reținut că, deși, prin prezentul raport

să confirmă că nu au fost depistate careva substanțe biologice pe obiecte ridicate ca

absorbant, lenjerie, potrivit raportului de expertiză judiciară nr.02 din 03.02.2017, s-

a conchis că nu exclude acțiuni ale raportului sexual vaginal recent la XXXXX.

Sunt declarative afirmațiile avocatului cu privire la faptul că, martorii Cebotari

Stanislav, Morărescu Vladimir, Anisim Denis, Bondarenco Oxana și Străinu Olga

au confirmat tendința părții vătămate de a insinua și de a impune celor din jur

aparența producerii unui viol, or, martorii în cauză au confirmat că partea vătămată

XXXXX era în stare de șoc, tremura și plângea, ceea ce denotă existența unei stări

emoționale a victimei în urma violului comis de inculpat, manifestate prin tulburări

sufletești, reacții afective complexe în general, bruscă și momentană.

Faptul pretins că partea vătămată XXXXX a inițiat scandal cu Efimov Vadim,

în acest sens, instanța de apel a considerat că circumstanța dată nu confirmă

nevinovăția inculpatului, or, partea vătămată, fiind violată de către inculpat, a ieșit

din odaia în care ultimul a rămas, aceasta s-a plâns lui Efimov Vadim, având în

vedere că anume acesta era în hol și era proprietar al imobilului unde s-a produs

violul, or, anume Efimov Vadim a invitat pe X Denis cu prietena sa, care s-a adeverit

a fi partea vătămată XXXXX, pentru a sărbători Anul Nou 2017, astfel, prin

declarațiile martorilor Cebotari Stanislav, Morărescu Vladimir și Bondarenco

Oxana, se confirmă că partea vătămată, era în stare de șoc și plângea, luând în cele

din urmă haina sa și a plecat din apartament.

La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel, a reținut că, prima

instanță a ținut pe deplin cont de prevederile art. 6, 7, 61, 75-77 Cod penal, de

gravitatea infracțiunii comise, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, prin urmare prima

instanță și-a argumentat riguros soluția la capitolul numirii pedepsei și a motivat

hotărârea pronunțată invocând motive clare din care considerent a ajuns la concluzia

necesitării numirii inculpatului a pedepsei în formă de închisoare, cu aplicarea art.

90 Cod penal.

7

5.1 Procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Bradu Valentina,

indicând temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, prin care solicită casarea deciziei, cu remiterea cauzei la

rejudecare în instanța de apel, invocând că:

- inculpatul pe parcursul urmăririi penale și în ședința de judecată nu a

recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii imputate lui, nu s-a căit sincer de cele

comise, ce denotă faptul, că inculpatul nu a conștientizat pericolul social al faptei

săvârșite asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a se apăra, în timp ce

dormea, în stare de ebrietate;

- careva circumstanțe atenuante, în privința inculpatului Arutiunov Mihail în

cadrul examinării prezentei cauze penale nu au fost stabilite, careva temeiuri legale

care ar concluziona necesitatea suspendării executării pedepsei stabilite inculpatului

Arutiunov Mihail, nu s-au identificat, din contra, s-au stabilit circumstanțe

agravante, potrivit art. 77 alin. (1) lit. j) Cod penal, s-a stabilit săvârșirea

infracțiunii de către o persoană în stare de ebrietate, provocată de consumarea

alcoolului;

- prin Legea nr. 316 din 22.12.2017 (publicată în Monitorul Oficial nr.40-

47/108 din 09.02.2018), alin. (2) art. 143 Cod de procedură penală a fost abrogat,

prin ce se atestă intenția legiuitorului, de a pune cheltuielile judiciare în sarcina

inculpatului;

5.2 Avocatul Caldîba Vitalie în numele inculpatului, indicând temeiurile pentru

recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, prin care

solicită casarea deciziei, pronunțarea unei decizii prin care inculpatul să fie achitat,

invocând motive similare cu cele indicate în apelul său(pct. 3.2 din prezenta decizie),

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt inadmisibile,

fiind vădit neîntemeiate din următoarele considerente.

În speță se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și au declarat recursurile ordinare în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

8

6.1. Cu referire la recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Bradu Valentina:

Colegiul penal reține că recurentul indică ca temeiuri pentru declararea

recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală,

în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și că

sau aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că motivele – temeiurile de recurs invocate de recurent nu se confirmă în instanța de

recurs ordinar, argumentând în acest context următoarele.

Astfel, ce ține de temeiurile de recurs indicate de recurent, prevăzute de art. 427

alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, în sensul că hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; sau aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale și argumentele în susținerea acestor temeiuri, Colegiul

penal menționează că sunt declarative, deoarece în urma examinării materialelor

cauzei a conținutului sentinței primei instanțe cât și conținutului deciziei instanței de

apel, se constată că prima instanță în sentință(f.d. 38 – 39 v. II) corect și-a motivat

soluția privind aplicarea pedepsei, iar instanța de apel în decizia sa (f.d. 98 – 101

v.II) corect și-a motivat soluția privind menținerea pedepsei aplicate prin sentință,

or, instanțele ierarhic inferioare au ținut cont de prevederile art. 61 alin. (2) Cod

penal și totodată au ținut cont și de criteriile de individualizare a pedepsei penale,

prevăzute de art. 75 Cod penal, au luat corect în considerare, gravitatea infracțiunii

săvârșite.

Colegiul penal indică că, sunt declarative argumentele recurentului precum că

,,instanța de apel nu a ținut cont de faptul că inculpatul nu a recunoscut vina, nu a

manifestat căință sinceră, a comis o infracțiune ce se atribuie categoriei celor mai

puțin grave”, or instanța de apel a indicat în decizie(f.d. 98 – 101 v.II), circumstanțele

ce au stat la baza soluției instanței de apel de a menține pedeapsa stabilită de prima

instanță, concluzionând că pedeapsa aplicată inculpatului este proporțională, efectivă

și disuasivă, ce va duce la restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât

și a altor persoane.

În această ordine de idei, Colegiul penal remarcă că aplicarea prevederilor art.

90 Cod penal – suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o

categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra

că infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia.

Astfel, Colegiul penal conchide că, instanța de apel în decizia sa corect și-a

motivat soluția privind aplicarea pedepsei, a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75

Cod penal, a luat corect în considerare gravitatea infracțiunii săvârșite, lipsa

circumstanțelor agravante în rechizitoriu(v.I f.d. 134) prezența circumstanțelor

atenuante – săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave, motivare

9

pe care Colegiul penal o consideră corectă și o însușește, ce este conform practicii

CtEDO, hotărârea Albert vs România din 16.02.2010.

Colegiul penal statuează că în cadrul condițiilor suspendării, persoana

inculpatului interesează sub raportul periculozității sale, decurgând, în primul rând,

din faptă și din împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, iar în al doilea rând, din

persoana infractorului, care trebuie studiată pentru a se putea constata dacă acesta se

poate corecta fără executarea pedepsei.

Totodată, Colegiul penal mai menționează că Curtea Europeană în

jurisprudența sa, s-a pronunțat în favoarea folosirii măsurilor neprivative de libertate

(cauza Varga și alții v. Ungaria, hotărârea din 10 martie 2015, § 104; cauza Norbert

Sikorski v. Polonia, hotărârea din 22 octombrie 2009, §158), statuând că trebuie să

se ia în considerare alternativele disponibile detenției, și nu aplicarea automată a

pedepsei închisorii (cauza Kyprianou v. Cipru, hotărârea din 15 decembrie 2005,

Astfel, Colegiul penal apreciază ca corectă și însușește concluzia instanței de

apel precum că, corectarea și reeducarea inculpatului va fi posibilă fără izolarea

inculpatului de societate.

Cât ține de solicitarea procurorului de a încasa din contul inculpatului a

cheltuielilor judiciare în sumă de 596 lei, pentru efectuarea expertizelor: nr. 15 din

31.01.2017(f.d. 48 – 50 v.I); nr. 2 din 03.02.2017(f.d. 57 – 58 v.I); nr. 1 din

03.02.2017(f.d. 63 – 64 v.I), Colegiul penal menționează că, argumentul acuzării

precum că conform art. 229 Cod de procedură penală, condamnatul suportă

cheltuielile judiciare, se califică ca neîntemeiat.

Prin urmare Colegiul penal indică că, suma de 596 lei, este compusă din costul

pentru efectuarea rapoartelor de expertiză pe caz, efectuate în anul 2017, cheltuieli

ce urmează a fi achitate imperativ conform prevederilor art. 143 alin. (2) Cod de

procedură penală (red. 05.04.2012), din contul mijloacelor bugetului de stat, care a

fost în vigoare până la 09.02.2018 și care conform art. 10 Cod penal, este mai

favorabil pentru inculpat.

6.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Caldîba

Vitalie în numele inculpatului:

La caz, Colegiul penal lărgit reține că recurentul indică ca temeiuri pentru

declararea recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de

procedură penală, în sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că motivele – temeiurile de recurs invocate de recurent nu s-au confirmat în urma

cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context următoarele.

Astfel, ce ține de temeiul de recurs indicat de recurent, prevăzut de art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că „hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția”, Colegiul penal constată că acesta nu și-a

10

găsit confirmarea, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a

respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură

penală și prin decizia adoptată(f.d. 83 – 98 v.II) s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor relevante invocate în apelurile declarate, decizia instanței de apel cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția și în partea contestată de recurent în prezentul

recurs, fiind reflectate clar motivele pe care se întemeiază soluția instanței de apel,

soluție întemeiată pe cumulul de probe, cercetate, verificate și apreciate just prin

prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu

din punct de vedere al coroborării lor, fără a fi admisă vreo eroare de fapt sau de

drept ce ar afecta legalitatea deciziei instanței de apel, fapt ce determină lipsa unor

temeiuri justificative de a interveni în decizia instanței de apel sub aspectele

contestate.

Referitor la temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, în sensul că „nu au fost întrunite elementele infracțiunii” prevăzute de art.

171 alin. (1) Cod penal, Colegiul penal verificând probatoriul administrat în cauză

prin prisma opiniei recurentului, în sensul că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea

imputată, îl consideră ca neîntemeiat, fiindcă atât prima instanță cât și instanța de

apel verificând probele în ședințele de judecată, au motivat detaliat și clar soluțiile

adoptate în urma propriilor metode de apreciere a probelor, ce au servit ca temei

pentru soluționarea elementelor de fapt, pe care se sprijină soluția de condamnare

dispusă în cauză, expunându-se argumentat în sentință(f.d. 32 – 38 v.II) și în decizie

(f.d. 83 – 98 v.II) din care motive au ajuns la concluziile de vinovăție a inculpatului

în săvârșirea infracțiunii.

Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs,

referitor la nevinovăția inculpatului, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de

apel, asupra cărora s-au formulat și s-au punctat minuțios și veridic răspunsurile

asupra tuturor alegațiilor recurentului, pe care Colegiul penal le însușește, ce este

conform practicii CtEDO, hotărârea Albert vs România din 16.02.2010.

În acest sens, Colegiul penal susține concluzia instanței de apel: „Cu referire la

motivele invocate de partea apărării, precum că prima instanță a adoptat soluția

incorectă de condamnare a inculpatului Arutiunov Mihail, acesta urma să fie achitat

de sub învinuirea adusă, Colegiul Penal constată că prima instanță nu a comis

careva erori de fapt care ar impune casarea sentinței adoptate în partea

recunoașterii vinovăției inculpatului în comiterea acțiunii infracționale. Instanța de

apel consideră că aceste afirmații ale avocatului reprezintă opinia subiectivă a

părții apărării, or, prima instanță în sentința sa corect și justificat și-a motivat

soluția sub aspectul recunoașterii vinovăției inculpatului Arutiunov Mihail în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (1) CP al RM, luând în considerație

probele administrate legal de către organul de urmărire penală și cercetate în

ședința de judecată la prezenta cauză penală, cu respectarea prevederilor art. 100

11

alin. (4) CPP al RM, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 CPP al RM, din

punct de vedere al pertinenței, utilității, concludentei, veridicității și coroborării

reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, și ajungând la

concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea faptei și prezența

în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii incriminate.”.

Colegiul penal lărgit indică că, instanța de apel reținând circumstanțele de fapt

ale cauzei și-a motivat concluzia prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora

le-a dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării

reciproce, stabilind cu certitudine corect toate aspectele de fapt și de drept.

argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele contestate nu

se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le

acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în

pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.

6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate

fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate

de recurenți ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, deoarece

soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursurile

ordinare declarate sunt inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Bradu Valentina, de către avocatul Caldîba

Vitalie în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 30 ianuarie 2019, în cauza penală privindu-l pe Arutiunov Mihail, ca

fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 06 aprilie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

12