1ra-86/20 — Art. 287 alin. 2 lit. b CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 03 ianuarie 2019, Jorovlea Mihail a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 3 (trei) ani închisoare cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Pentru pronunțarea sentinței, prima instanță a constatat în fapt, că Jorovlea Mihail, în perioada de timp de la 25 noiembrie 2016, ora 23:30 și pînă la 26 noiembrie 2016, aproximativ ora 01:00, împreună și de comun acord cu alte persoane nestabilite de organul de urmărire penală, deplasându-se cu autobuzul nr. 23, de la str. Voluntarilor până la bd. Mircea cel Bătrân nr. 32, sectorul Ciocana, mun. Chișinău, în prezența mai multor persoane, cunoscând despre faptul că se află în loc public și că prin acțiunile lui tulbură ordinea publică, din intenții huliganice, manifestând o obrăznicie deosebită, au inițiat un conflict cu alți pasageri, apoi au aplicat lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului lui Burlădean Viorel, cauzându-i conform raportului de expertiză nr. 191/D din 16 martie 2017, plagă contuză la nivelul mucoasei inferioare, edem a țesuturilor moi și echimoză la nivelul membrului inferior stâng, care se califică ca vătămări ușoare, iar lui Coadă Iurie i-au cauzat, conform raportului de expertiză nr. 196/D din 09 februarie 2017, echimoză la nivelul mâinii drepte, care se califică 1 ca vătămare neînsemnată. În drept, instanța de fond a calificat acțiunile inculpatului Jorovlea Mihail, drept huliganism, infracțiune prevăzută de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, conform indicilor calificativi – acțiunile intenționate, care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, săvârșite de două persoane.

Avocatul Pavalatii Alexandru în numele inculpatului a contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri privind achitarea lui Jorovlea Mihail. În argumentarea apelului a invocat, că în acțiunile inculpatului nu sunt întrunite latura obiectivă și latura subiectivă a infracțiunii, iar organul de urmărire penală nu a prezentat instanței probe pertinente și relevante, care ar confirma învinuirea înaintată inculpatului. Consideră apelantul că declarațiile părților vătămate Burlădean Viorel și Coadă Iurie precum și ale martorilor Guseinova Natalia și Dadic (Plămădeală) Aliona audiați în ședința de judecată în prima instanță, sunt contradictorii declarațiilor făcute de aceștia la faza de urmărire penală. Astfel, în opinia apelantului prima instanță a pronunțat o sentință neîntemeiată de condamnare.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie 2019, a fost respins ca nefondat apelul, cu menținerea sentinței fără modificări. 4.1. În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a reținut, că prima instanță corect a constatat circumstanțele de fapt și de drept a acțiunilor săvârșite de către inculpat, considerând că vina inculpatului Jarovlea Mihail în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, a fost demonstrată pe deplin în urma cercetării următoarelor probe: declarațiile părților vătămate Burlădean Viorel și Coadă Iurie; declarațiile martorilor Guseinova Natalia și Plămădeală (Dadic) Aliona; procesul-verbal de cercetare la fața locului din 26 noiembrie 2016 (f.d. 127, vol. I); procesul-verbal de examinare a obiectelor din 29 decembrie 2016 (f.d. 32–33, vol. I); raportul de expertiză judiciară nr. 196/D din 09 februarie 2017 (f.d. 43–44, vol. I); raportul de expertiză judiciară nr. 196/D din 16 martie 2017 (f.d. 56–57, vol. I); procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 24 august 2017 (f.d. 102–103, vol. I). Instanța de apel a apreciat critic argumentul avocatului Pavalatii Alexandru în numele inculpatului, precum că ultimul urmează să fie achitat deoarece nu și-a recunoscut culpabilitatea, apreciind că nerecunoașterea vinovăției de către inculpat, reprezintă o metodă de apărare și un drept de a nu se auto-incrimina garantat de art. 66 Cod de procedură penală și art. 6 CEDO. Astfel, reieșind din probatoriul analizat, instanța de apel a conchis că argumentele invocate de partea apărării nu și-au găsit confirmare în starea de fapt a prezentei cauze, motiv pentru care a respins apelul declarat menținând sentința primei instanțe fără modificări. În susținerea concluziei cu privire la vinovăția inculpatului, instanța de apel a reținut: declarațiile părții vătămate Burlădean Viorel, care a menționat că 2 „...la stația de lângă Inspectoratul de poliție, aproximativ la orele 23:00 în autobuz au văzut 3 băieți gălăgioși… nu permiteau trecerea taxatoarei și totodată o numeau cu cuvinte urâte. La un moment un băiat care era cu soția și copilul minor le-a făcut observație băieților, astfel s-a iscat un conflict între ei, cineva din băieți l-a lovit pe băiatul care le-a făcut observație… băiatul, coborând din autobuz, a mai fost lovit o dată… la stația de la Igor Vieru, primii s-au dat jos inculpatul și băieții cu care era acesta, din urma lor a coborât Coadă Iurie acesta fiind luat la pumni... a coborât în urma acestuia ca să-i despartă, iar la un moment dat a simțit o lovitură cu o piesă din „pavaj”... în locul respectiv a găsit un telefon mobil ce aparținea inculpatului și un ceas… toți acei băieți și inculpatul se comportau indecent, agresiv si adresau cuvinte necenzurate...știe cu certitudine că era și inculpatul… Pe inculpat îl cunoaște din autobuz, acesta era cel mai agresiv dintre cei ce erau acolo. A văzut cum toți 3 îi aplicau lovituri lui Coadă Iurie, după care dînsul, de pe urma loviturii, și-a pierdut cunoștința”; declarațiile părții vătămate Coadă Iurie, care a menționat că „S-au urcat în autobuzul nr. 23, se deplasau spre casă, în autobuz erau 3 persoane în stare de ebrietate și erau agresivi. Unul din aceste persoane este în sala de ședințe, inculpatul Jorovlea (la momentul audierii părții vătămate inculpatul a participat în ședința de judecată). Ultimii se comportau agresiv și bruscau oamenii, înjurau și bruscau taxatoarea...unul din ei l-a lovit pe Burlădean cu o piatră sau cu o cărămidă în regiunea capului, după care dânsul a fost bătut din toate părțile și a pierdut cunoștința, iar când și-a revenit, a găsit un ceas ce nu îi aparținea și un telefon...era și inculpatul printre persoanele agresive și el la fel a aplicat lovituri ca și ceilalți...Este sigur că inculpatul a coborât din autobuz, imediat l-au luat la pumni”; declarațiile martorului Guseinova Natalia, care a menționat că „...la o stație au urcat trei persoane și era și inculpatul (la momentul audierii părții vătămate inculpatul a participat în ședința de judecată)...băieții se comportau agresiv, au început să o înjure unul din ei chiar și a lovit-o aceștia au sărit la bătaie la persoanele ce le-au făcut observație...Părțile vătămate au fost îmbrâncite în autobuz de către inculpat și persoanele ce erau cu el”; declarațiile martorului Plămădeală Aliona care a menționat că „...s-a prezentat la sectorul de poliție și i s-a prezentat un telefon. Dînsa l-a recunoscut ca fiind telefonul mobil a lui Mihail și în acea zi a fost contactată de Mihail, care a întrebat dacă nu îl caută poliția și a întrebat dacă l-a prezentat la poliție ca Chiriac sau Jorovlea...Mihai a rugat-o să ia telefonul de la poliție, dar nu a reușit”. În baza circumstanțelor relatate, instanța de apel a ajuns la concluzia că din declarațiile părților vătămate și a martorilor menționați rezultă cert, faptul că inculpatul Jorovlea Mihail, s-a aflat în grupul de persoane agresive, care călătorea în autobuzul de pe ruta nr. 23, mun. Chișinău și care a inițiat mai multe conflicte și care a aplicat lovituri părților vătămate. 4.2. În altă ordine de idei, la capitolul individualizării pedepsei penale, instanța de apel a conchis că instanța de fond corect a ținut cont de criteriile enumerate de art. 7, 75, 76-78 Cod penal. Instanța de apel a menționat de asemenea, că stabilindu-i inculpatului 3 pedeapsa cu închisoarea pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, prima instanță a ținut cont de caracterul prejudiciabil și gradul de pericol social al faptei comise, de faptul că inculpatul anterior a fost condamnat pentru săvîrșirea unei infracțiuni similare, or, Jorovlea Mihail a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Cantemir din 08 august 2014, în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, inculpatul nu este angajat în cîmpul muncii, nu este căsătorit, nu are o ocupație social utilă, nefiind clară proveniența surselor sale de existență, anterior a fost judecat și a comis în mod repetat o infracțiune de huliganism, fapt ce denotă că inculpatul nu dorește să accepte normele de conviețuire socială, manifestă intenționat o dârzenie pentru a evidenția atitudinea sa rebelă față de valorile sociale și desconsiderată față de Lege. În același sens, instanța de apel a remarcat că inculpatul a dat dovadă de o atitudine procesuală necooperantă, or inițial, la etapa urmăririi penale a refuzat să depună declarații și s-a sustras de la organul de urmărire penală, ulterior s-a eschivat și a evitat să se mai prezinte în fața instanței de judecată și în fața instanței de apel, fiind anunțat în căutare. Astfel, instanța de apel a conchis că, prima instanță întemeiat a concluzionat că în speță corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă doar prin izolare de societate, ținând cont de scopul legii penale de reeducare a inculpatului și restabilire a echității sociale.

Avocatul Pavalatii Alexandru în numele inculpatului Jorovlea Mihail invocând temeiurile de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie dispusă achitarea lui Jorovlea Mihail. În susținerea solicitării sale a indicat aceleași motive, expuse în cererea de apel, iar suplimentar a menționat că, instanța de apel nu a ținut cont de existența în prezenta cauză penală a contradicțiilor care urmau a fi interpretate în favoarea inculpatului. A subliniat că declarațiile persoanelor depuse la faza de urmărire penală prezintă divergențe în coraport cu declarațiile depuse în instanța de judecată și anume: partea vătămată Burlădeanu Viorel, la faza de urmărire penală a declarat că pe partea vătămată Coadă Iurie îl loveau două persoane, pe cînd în instanța de judecată a declarat că loviturile erau aplicate ultimului de către trei persoane; la faza de urmărire penală declarațiile denotă că pe Coadă Iurile îl îmbrânceau, iar în ședința de judecată declarațiile evidențiază că pe acesta îl loveau. Cu referire la declarațiile părții vătămate referitor la violența aplicată față de acesta, declarațiile la faza de urmărire penală denotă că lovitura i-a fost aplicată cu pumnul, iar în instanța de judecată confirmă cu certitudine că persoana care l-a lovit avea ceva în mână; partea vătămată Coadă Iurie prin declarațiile sale nu a confirmat participarea inculpatului la infracțiunea incriminată; martorul Guseinova Natalia 4 l-a caracterizat pozitiv pe inculpat prin faptul că nu s-a implicat în conflictul din autocar și stătea liniștit așezat; martorul Dadic (Plămădeală) Aliona a depus declarații care nu au nici o importanță pentru cauza penală, din motiv că aceasta nu a fost la fața locului.

Procurorul a prezentat referință pe marginea recursului apărării, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece instanța de apel și-a motivat corect soluția adoptată, iar motivele invocate în recurs au constituit deja obiectul examinării în instanța de apel și o altă opinie asupra probelor puse la baza unei hotărâri de condamnare nu poate servi drept temei pentru reexaminarea cauzei.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Colegiul penal menționează că potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. Din conținutul recursului declarat se atestă că apărarea invocă temeiurile pentru declararea recursului prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, potrivit căror hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile când nu au fost întrunite elementele infracțiunii. Având în vedere motivele invocate de recurent, Colegiul penal amintește că potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală. Colegiul penal reține, că acest temei include cazurile când nu a fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de 5 probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii. În conformitate cu materialele cauzei se atestă, că prima instanță l-a recunoscut vinovat pe Jorovlea Mihail de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal. Totodată, la examinarea pricinii de către instanța de apel s-a stabilit, că este corectă soluția primei instanțe privind condamnarea inculpatului Jorovlea Mihail pentru săvârșirea infracțiunii de huliganism, conform indicilor calificativi – acțiunile intenționate, care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, săvârșite de două persoane. Așadar, Colegiul penal raportând argumentele recursului la conținutul deciziei atacate, constată că instanța de apel a dat o argumentare amplă soluției pronunțate, apreciind cu certitudine că în baza probelor cercetate, vinovăția lui Jorovlea Mihail în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, a fost demonstrată pe deplin. La caz, Colegiul penal reține, că argumentele invocate în cererea de recurs au constituit obiect de examinare în cadrul judecării cauzei în instanța de apel, cărora le-a fost dată aprecierea și motivarea corespunzătoare. Având în vedere motivele ce au stat la baza pronunțării soluției contestate, Colegiul penal a ajuns la concluzia, că instanța de apel corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, ajungând la o concluzie întemeiată privind vinovăția lui Jorovlea Mihail în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal. Așadar, nu pot fi reținute argumentele apărării precum că în acțiunile inculpatului nu au fost întrunite elementele infracțiunii, or, din conținutul deciziei atacate rezultă cu claritate că instanța de apel, a apreciat obiectiv cumulul de probe, inclusiv prin prisma practicii judiciare în cauzele penale despre huliganism, constatând că argumentele apărării despre nevinovăția inculpatului în comiterea faptei penale incriminate se combat prin totalitatea de probe cercetate în ședința de judecată care demonstrează incontestabil vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de huliganism. Mai mult, versiunea prezentată de către apărare asupra probelor puse la baza condamnării inculpatului, nu poate constitui temei de admitere a recursului, or, la etapa judecării recursului instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor de fond. Din atare considerente, Colegiul penal nu examinează criticele referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele 6 de fond, corectitudinea dispunerii condamnării inculpatului conform infracțiunii incriminate. În consecință, Colegiul penal conchide, că la examinarea recursului declarat de avocatul Pavalatii Alexandru în numele inculpatului Jorovlea Mihail, nu au fost stabilite careva erori de drept care ar condiționa casarea deciziei contestate, impunându-se soluția inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Pavalatii Alexandru în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie 2019, în cauza penală în privința lui Jorovlea Mihail xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 27 martie 2020. Președinte Timofti Vladimir Judecătorii Toma Nadejda Boico Victor 7